Deuteronom 5,2-4: “Nu cu parintii nostri a incheiat Domnul legamantul acesta”

Deuteronom 5,2-4: “Nu cu parintii nostri a incheiat Domnul legamantul acesta”

“Domnul Dumnezeul nostru a incheiat cu noi un legamant la Horeb. Nu cu parintii nostri a incheiat Domnul legamantul acesta, ci cu noi, care suntem toti vii astazi aici. Domnul v-a vorbit fatza in fatza pe munte, din mijlocul focului .”

 

     Din cuvintele lui Moise, rostite inainte de intrarea poporului Israel in Canaan, unii comentatori au tras concluzia ca Cele Zece Porunci nu au fost cunoscute inainte de darea Legii in forma scrisa pe Sinai.

Biblia insa ne ofera o multime de argumente in favoarea ideii ca Legea Morala a existat si a fost cunoscuta de om inainte ca ea sa fie data sub forma Decalogului pe Sinai. Incepand din Eden, aceasta lege a fost transmisa din generatie in generatie pe cale orala, timp de aproximativ 2500 de ani, pana cand Dumnezeu a dat-o poporului Israel sub forma Celor Zece Porunci. Iata cateva argumente in acest sens:

     1) Existenta notiunii de pacat. Biblia vorbeste despre pacat in multe ocazii, atunci cand relateaza despre evenimente petrecute inainte de darea Legii pe Sinai. Acest fapt dovedeste ca Legea Morala era cunoscuta, chiar daca nu in forma scrisa de mai tarziu. Cateva exemple:

     – Cain, primul criminal din istorie, a fost avertizat de Dumnezeu: Pacatul pandeste la usa, dar tu sa-l stapanesti” ( Geneza 4,7 ).

– Cartea Genezei vorbeste despre “pacatul Sodomei” ( Geneza 18,10 )

– Iosif, in Egipt, ii raspunde sotiei lui Potifar, stapanul sau: “Cum as putea sa fac un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu ?” ( Geneza 39,9 )

– Relatand despre Lot si familia sa, Biblia vorbeste despre pacatul fetelor lui Lot” ( Geneza 19,30-38 )

– Regele pagan Abimelec il mustra pe Avraam: “Ce ai facut ? Si cu ce am pacatuit impotriva ta de ai facut sa vina peste mine si peste imparatia mea un pacat atat de mare ? “ ( Geneza 20, 9 )

Conform versetului din 1 Ioan 3,4, pacatul inseamna calcarea Legii: “Oricine face pacat face si faradelege. Si pacatul este faradelege.” Concluzia este evidenta: existenta notiunii de pacat dovedeste ca Legea Morala era cunoscuta de cei care au trait inainte de darea Legii pe Sinai.

     2) Existenta notiunii de neprihanire. Prezenta acestei notiuni in relatarile dinainte de Sinai ridica o intrebare justificata: In raport cu care standard moral, un om care a trait inainte de Sinai putea fi considerat neprihanit sau nu ? Este evident ca acest standard nu putea fi altul decat Legea Morala, singurul standard al neprihanirii. Exemple:

– Sta scris despre Enoh ca a umblat cu Dumnezeu” ( Geneza 5,24 ). Umblarea cu Dumnezeu este sinonima cu neprihanirea.

– Despre Noe sta scris ca “era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui” ( Geneza 6,9 )

– Despre Avraam sta scris ca “a crezut pe Domnul si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire” ( Geneza 15,6 ).

     3) Existenta notiunilor de rau si rautate. Cand se spune despre o persoana ca este rea, aprecierea trebuie facuta in raport cu un standard moral, o Lege Morala. Exemple:

– La Potop, Dumnezeu “a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau” ( Geneza 6,5 ).

– Cu ocazia distrugerii Sodomei, in mijlocirea lui Avraam apar expresiile “cel rau” si “cel bun”: “Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta cu cel rau, departe de Tine asa ceva” ( Geneza 18,25 )

– Lot ii implora pe concetatenii sai din Sodoma: “Fratilor, nu faceti o asemenea rautate” ( Geneza 19,5 )

     4) Existenta notiunii de nelegiuire. Nelegiuirea este sinonima cu faradelegea – calcarea Legii lui Dumnezeu, iar prezenta acestei notiuni in relatarile dinainte de Sinai dovedeste ca Legea era cunoscuta. Exemple:

– Ingerii care s-au dus la Sodoma pentru ca sa-l salveze pe Lot ii spun acestuia: “ca sa nu pieri si tu in nelegiuirea cetatii” ( Geneza 19,15 )

– Dumnezeu ii vorbeste lui Avraam de nelegiuirea amoritilor” care nu ajunsese inca la culme pe vremea aceea ( Geneza 15,16 ).

     5) Notiunile de porunca, oranduire si lege. Exemple:

– Cu ocazia caderii manei, Dumnezeu ii mustra pe israeliti: “Pana cand aveti de gand sa nu paziti legile si poruncile Mele?” ( Exod 16,28 ). Trebuie precizat ca evenimentul caderii manei s-a petrecut inainte de darea Legii pe Sinai, si totusi Domnul aminteste de “legi si porunci”.

– Cu ocazia vizitei lui Ietro, socrul lui Moise, acesta din urma ii relateaza despre lucrarea sa: “Cand au vreo treaba, vin la mine; eu judec intre ei si fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu si legile Lui” ( Exod 18, 16 ). Din nou e vorba de un fapt petrecut inainte de darea Legii pe Sinai.

     6) Existenta expresiei “calea Domnului”. Aceasta expresie este sinonima cu Legea Domnului si se regaseste in aprecierea pe care Dumnezeu o face lui Avraam: “Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fatza de Avraam ce i-a fagaduit” ( Geneza 18,19 )

     7) Existenta notiunilor de drept si dreptate. Exemple:

– Geneza 18,19: “facand ce este drept si bine

     8) Existenta notiunii de judecata. Aceasta nu ar avea sens si nici nu ar fi corecta in lipsa unei Legi Morale care sa fie cunoscuta de oamenii care au trait inainte de Sinai. Avraam recunostea dreptatea lui Dumnezeu cand se intreba retoric: “Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate?” ( Geneza 18,25 ).

     9) Existenta pedepselor divine. Daca Legea Morala n-ar fi fost cunoscuta inainte de Sinai, oamenii n-ar fi trebuit judecati, caci Dumnezeu  “nu tine seama de vremile de nestiinta” ( Fapte 17,30 ). Totusi, potopul biblic si pedepsirea cetatilor Sodoma si Gomora sunt dovezi ca judecata lui Dumnezeu s-a facut pe baza unei Legi Morale care fusese calcata in aceste cazuri ( Geneza 6,5; 18,20; 19,15 ).

10) Un argument logic legat de judecata finala: Daca Legea Morala nu ar fi existat inainte de Sinai, iar apoi ar fi fost desfiintata la Golgota, aceasta ar insemna ca la judecata finala Dumnezeu ar trebui sa-i judece pe oameni dupa trei criterii diferite: pe cei care au trait inainte de Sinai ar trebui sa-i judece fara o Lege, pe israeliti, dupa Legea data pe Sinai, iar pe crestini, dupa o alta Lege: legea iubirii. Faptul acesta ar arunca o umbra asupra caracterului divin, punand serios la indoiala dreptatea Sa in judecata.

Un studiu atent al Genezei si Exodului demonstreaza ca Legea a fost bine cunoscuta de oameni inainte de darea ei pe Sinai. Oamenii intelegeau ca actiunile condamnate de Decalog erau vinovate. Avraam a mintit in Egipt si in Gherar, Iacov l-a inselat pe Esau si Isaac, locuitorii Sodomei pofteau ce nu se cuvenea, gestul fetelor lui Lot era inregistrat in Biblie drept pacat, etc.

De ce a variat forma Legii ? Pentru ca s-au schimbat conditiile. In Eden nu era nevoie de o astfel de Lege Morala in forma ei explicita, in conditiile unei Creatiuni desavarsite si a lipsei pacatului. Ce rost avea porunca “Sa nu ucizi”, de exemplu, in Eden, atunci cand omul nu cazuse in pacat si prin natura sa neprihanita nu cunostea raul ? In Eden, Legea era prezenta in esenta ei ca Lege a iubirii.

Dupa caderea omului, dupa ce raul a patruns in om si s-a inmultit pe pamant, s-a simtit nevoia unei forme scrise si explicite a aceleiasi Legi a iubirii, data insa sub forma Celor Zece Porunci.

In versetele citate din Deuteronom, Moise a intentinat sa le intipareasca in minte israelitilor intalnirea lui Dumnezeu cu ei la muntele Sinai. Spunandu-le: “Domnul v-a vorbit fatza in fatza”, Moise le-a aratat acestora ca ei au avut o experienta care le-a lipsit parintilor lor. Stramosii lor erau morti si ei n-au vazut nici muntele fumegand si n-au auzit nici glasul maiestuos al lui Dumnezeu pronuntand Legea.  De aceea adauga Moise: “Nu cu parintii nostri a incheiat Domnul legamantul acesta, ci cu noi, care suntem toti vii astazi aici.”

Aceasta nu inseamna ca parintii lor nu erau familiarizati cu cerintele legamantului, ci doar ca ei nu au avut termenii legamantului sub forma scrisa. Este clar faptul ca parintii lor au primit fagaduinta in legamantul vesnic, dar nu fatza in fatza ca la Sinai.

Dovada ca legamantul a fost facut cunoscut parintilor celor care au parasit Egiptul se gaseste in 1 Cronici 16,15-17: “Aduceti-va aminte totdeauna de legamantul Sau, de fagaduintele Lui facute pentru o mie de neamuri de oameni, de legamantul pe care l-a facut cu Avraam si de juramantul pe care l-am facut lui Isaac. El l-a facut o lege pentru Iacov, un legamant vesnic pentru Israel.”

Sa retinem: legamantul a fost descoperit lui Avraam, Isaac si Iacov, ca “o lege” cu mult timp inainte de a fi scrisa pe piatra la Sinai. Acordul dintre Dumnezeu si „parintii” poporului evreu a fost de natura personala. La Sinai, pentru prima data in istorie, Dumnezeu a intrat in legamant cu un popor intreg. El urma sa fie Imparatul lor, iar ei poporul Lui.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Texte biblice dificile și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free