“Oamenii vor fi…nemultumitori”

“Oamenii vor fi…nemultumitori”

    

     Detaliu dintr-o imagine de ansamblu

“Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati, iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea…”( 2 Timotei 3,1-5 )

Ceea ce am citat mai sus reprezinta tabloul moral al omului zilelor din urma, al generatiilor care vor trai in imediata apropiere a revenirii Mantuitorului. Simtiti cumva ca acest tablou este deja o oglindire a societatii in care traim ?

Ceea ce este dureros este faptul ca aici nu e vorba de pagani si atei, ci de crestini, adica de acei oameni care au luat asupra lor Numele lui Iisus Christos. Imaginea pe care o prezinta apostolul este o imagine de ansamblu, un puzzle compus din douazeci de piese – douazeci de trasaturi negative si tot atatea pete intunecate din caracterul moral al generatiilor de oameni care traiesc in “vremurile din urma”, spre finalul istoriei lumii.

Este demn de retinut un amanunt: Apostolul Pavel vorbeste despre timpul sfarsitului ca fiind un timp dificil pentru cei care vor trai in aceasta perioada a istoriei. Insa vremurile vor fi grele nu atat datorita crizelor economice, poluarii, incalzirii globale sau dezastrelor naturale, ci datorita moralitatii decazute a oamenilor.

Apostolul Pavel a intuit corect un mare adevar: Oricat de grea ar fi viata in conditiile pacatului si oricate lipsuri si nenorociri s-ar abate asupra omenirii, toate ar fi suportate mult mai usor daca oamenii ar da pe fatza noblete, omenie, altruism si spirit de sacrificiu. Adica daca ar fi cu adevarat oameni…

Insa vremurile vor fi grele mai ales din cauza oamenilor care vor face ca acestea sa fie grele. O lume in care cei mai multi oameni pierd dragostea adevarata, inlocuind-o cu altfel de “iubiri” ( iubirea de sine, iubirea de bani, iubirea de placeri ), o lume in care oamenii pierd respectul fatza de cei din jur,devenind plini de sine si aroganti, o lume care pierde adevarata evlavie rezultata dintr-o comuniune sincera cu Dumnezeu, devine o lume in care este din ce in ce mai greu sa traiesti, daca nu te asemeni cu ea.

 

     “Oamenii vor fi…nemultumitori”

Din cele douazeci de piese ale puzzle-ului moral al sfarsitului de istorie, ne atrage atentia o trasatura de caracter aparent mai putin grava: oamenii vor fi… nemultumitori. La urma-urmei, ce este atat de grav ca oamenii sa fie nemultumitori ?

Am citit despre un american, pe nume Robert Whiting, un batran de 83 de ani sosit la Paris cu avionul. La vama, pierde citeva minute sa-si caute pasaportul, ratacit in sacul de voiaj.

     – „Ati mai fost in Franta, domnule?” – i se adreseaza sarcastic functionarul vamal. Domnul Whiting admite ca a mai fost.

     – „Atunci trebuia sa stiti ca trebuie sa aveti pasaportul la indemina”.

Americanul replica:
     – „Ultima oara cind am fost aici n-a trebuit sa-l arat”.

     – „Imposibil. Dumneavoastra, americanii, trebuie totdeauna sa aratati pasapoartele cind intrati in Franta”.

Batrinul american il privi adinc in ochi pe francez. Apoi explica linistit:
     – „Cind am ajuns la tarm, la Gold Beach, in ziua  Z  in 1944, pentru a ajuta la eliberarea acestei tari, n-am gasit nici un francez caruia sa-i pot arata pasaportul”.

O liniste adanca s-a asternut in biroul vamal. Puteai sa auzi cum cade un ac…

Intr-adevar, ingratitudinea poate fi intalnita la fiecare pas. Pretutindeni intalnesti oameni care nu mai stiu sa multumeasca si sa fie recunoscatori pentru binele pe care-l primesc fie de la Dumnezeu, fie de la semenii lor.

Recunostinta este o “rara avis” ( o pasare rara ) care canta din ce in ce mai rar in gradinile sufletelor noastre; ea este o floare din ce in ce mai rara care nu poate creste in solul impietrit al inimilor oamenilor.

Cu siguranta ca fiecare om are experiente triste in acest sens. Oameni pe care i-ai ajutat, fie material, fie spiritual, ti-au intors spatele, uitand ca le-ai fost sprijin la nevoie. Mai mult decat atat, uneori ti-au rasplatit binele cu rau…

Probabil ca omul emancipat al secolului al XXI-lea are ceva de invatat de la animalele necuvantatoare care, in ciuda putinei lor inteligente, stiu sa fie recunoscatoare celui care le face bine. O pasare pe care ai eliberat-o din capcana va zbura in primul copac si va canta, exprimandu-si recunostinta asa cum se pricepe ea. In cartea “Evanghelia pentru lumea de azi”, scriitorul Petre Popovici descrie un astfel de caz. La oameni, e ceva mai greu…

Dean Rusk, secretarul de stat al lui J .F. Kennedy, era in Franta in anii ’60, cind De Gaulle a decis sa iasa din NATO. De Gaulle a spus ca vrea ca toti militarii americani sa paraseasca Franta cit mai curind posibil.
Rusk a raspuns:
„Aceasta cerere se refera si la cei care au murit pentru eliberarea Frantei si sunt inmormintati aici ?”
S-a asternut o liniste atat de adanca incat puteai  auzi cum cade un ac…

 

Parabola omului nemultumit

A fost odata un baiat care locuia intr-o casa mare, pe un deal. Lui ii placeau cainii si caii, masinile sport si muzica. Printre activitatile sale preferate se numarau inotul, fotbalul si cataratul in copaci. Ii placea si sa admire fetele dragute.

Intr-o zi baiatul i-a zis lui Dumnezeu : ‘‘M-am tot gandit si acum stiu ce-mi doresc sa am atunci cand voi fi mare !’’

     ‘‘Ce ?’’ – l-a intrebat Dumnezeu.

‘‘Vreau sa locuiesc intr-o casa spatioasa la tara, cu o terasa mare in fata, o gradina frumoasa  in spate si doi caini Saint Bernard. Vreau sa ma casatoresc cu o fata inalta si foarte frumoasa, care are parul lung si brunet, ochi albastri, care stie sa cante la chitara si are o voce frumoasa de soprana.

     Vreau, de asemenea, sa am trei baieti vigurosi cu care sa joc fotbal. Cand se vor face mari, vreau ca unul sa devina un mare om de stiinta, unul sa fie senator, iar cel mai tanar sa fie cel mai bun atacant din echipa nationala de fotbal.

     Mai vreau sa devin un aventurier care cutreiera vastele oceane ale lumii, care escaladeaza munti inalti si salveaza oamenii aflati in pericol. Vreau sa conduc un Ferrari rosu si sa nu trebuiasca sa strang niciodata lucrurile in urma mea.’’

     ‘‘N-ai gusturi rele”- i-a zis Dumnezeu. “Vreau ca tu sa fii fericit.”

Intr-o zi , jucand fotbal, baiatul s-a lovit la un genunchi. Dupa acest eveniment, n-a mai putut sa urce pe munti si nici macar in copaci. Astfel, el a studiat marketing-ul si si-a facut o firma de comercializare a aparaturii medicale.

Apoi s-a casatorit cu o fata care era foarte frumoasa, foarte amabila si care avea parul lung si negru. Dar ea era mica de statura si avea ochi caprui, nu albastri. Ea nu stia sa cante la chitara si nici macar din gura, dar stia sa pregateasca meniuri gustoase, asezonate cu mirodenii exotice si picta foarte frumos tot felul de pasari.

Datorita serviciului sau, omul nostru traia intr-un oras mare, la unul din ultimele etaje ale unui bloc foarte inalt si cu vedere spre ocean. De acolo de sus, seara se putea admira panorama luminoasa a orasului. Nu avea destul spatiu in apartamentul sau pentru a tine doi caini Saint Bernard, dar avea o pisica siameza.

El avea si trei copii, toate fete, dar care erau foarte frumoase. Cea mai mica  era intr-un scaun cu rotile, dar era cea mai draguta. Cele trei fete isi iubeau foarte mult tatal. Ele nu jucau fotbal cu el, dar, uneori, mergeau impreuna in parc unde  jucau volei, cu exceptia celei mai tinere care statea sub un copac, cantand la chitara cantece emotionante.

Omul castiga destui bani ca sa-si permita o viata confortabila, dar nu a avut niciodata un Ferrari rosu. Uneori trebuia sa stranga lucrurile in urma sa si chiar in urma altora. La urma urmei avea trei fete…

Dupa multa vreme, intr-o dimineata, dupa ce s-a trezit din somn, si-a adus aminte de visul sau.

     ‘‘Sunt foarte trist…’’ – i-a marturisit el celui mai bun prieten al sau.

     ‘‘De ce ?’’- l-a intrebat prietenul sau.

‘Pentru ca odata am visat sa ma casatoresc cu o fata inalta, cu parul lung si negru, cu ochi albastri si care sa stie sa cante frumos la chitara si cu vocea. Sotia mea nu poate canta  nici din voce si nici la chitara. Are ochi caprui si nu-i inalta.’’

‘Sotia ta este frumoasa si foarte amabila’’,  i-a zis prietenul sau. ‘‘Ea picteaza minunat si gateste foarte bine.’’

Dar omul nu il asculta deloc pe prietenul sau.

     ‘‘Sunt foarte trist…’’ – i-a zis omul intr-o zi sotiei sale.

‘De ce ?’’- l-a intrebat sotia lui.

     ‘‘Pentru ca odata am visat sa traiesc intr-o casa spatioasa la tara, cu o terasa mare, o gradina frumoasa in spate si doi caini Saint Bernard. In loc sa am toate acestea, astazi locuiesc intr-un apartament la etajul 47 !’

‘‘Dar apartamentul nostru este confortabil, iar de pe canapea putem vedea oceanul’’- i-a raspuns sotia. ‘‘ Noi avem dragoste, voie buna,  tablouri cu pasari  si o pisica siameza, pentru a nu mai aminti si pe cele trei fete frumoase ale noastre.’’

Dar omul nu o asculta deloc pe sotia lui.

     ‘‘Sunt foarte trist …’’ – i-a spus omul doctorului sau.

     “De ce ?’’ – l-a intrebat doctorul.

‘‘Pentru ca odata am visat sa devin un mare explorator si sa salvez oamenii aflati in pericol. In schimb, sunt un om de afaceri chel si cu un genunchi bolnav.’’

     ‘‘Dar aparatura medicala pe care o vindeti a salvat multe vieti’’- i-a zis medicul.

Dar omul parca nici nu-l auzea. Asa ca medicul l-a taxat cu 110 $ pentru sedinta de psihoterapie si l-a trimis acasa.

     ‘‘Sunt foarte trist’’
– i-a zis omul contabilului sau.

 ‘‘ De ce ?’’ – l-a intrebat contabilul.

‘‘Pentru ca odata am visat sa conduc un Ferrari rosu si sa nu strang lucrurile in urma mea. In schimb, merg cu mijloacele de transport in comun si trebuie mereu sa fac ordine dupa mine, uneori chiar si dupa altii.’’
     ‘‘Dar purtati costume scumpe, mancati la restaurante bune si ati facut turul Europei.’’ – i-a zis contabilul.

Insa omul nu-l asculta pe contabilul sau. Acesta l-a taxat cu 100 $. Si el visa la un Ferrari rosu.

     ‘‘Sunt foarte trist…’’- i-a zis omul pastorului sau.

     ‘‘De ce ?’’ – l-a intrebat pastorul .

     ‘‘Pentru ca odata am visat sa am trei fii care sa devina  unul un mare om de stiinta, altul un politician, si al treilea sportiv. In schimb, eu am trei fete, iar cea mai mai mica nu poate nici macar sa mearga.’’

     ‘‘Dar fetele tale sunt frumoase si inteligente’’- i-a zis pastorul. ‘‘Ele te iubesc foarte mult si au toate  cariere frumoase : una este asistenta medicala, una este artista si cea mai tanara preda muzica la copii.’’

Dar omul nu vroia sa asculte. El era atat de trist incat s-a imbolnavit grav. Ca urmare, a fost internat in spital, intr-un salon unde se afla inconjurat de cateva asistente medicale. Corpul sau era conectat prin mai multe tuburi si fire la aparate medicale sofisticate pe care el le vanduse candva spitalului aceluia.

Era teribil de trist. Familia sa, prietenii sai si pastorul s-au strans in jurul patului sau. Si ei erau foarte tristi. Doar medicul si contabilul sau au ramas fericiti. Apoi, intr-o noapte, cand toata lumea, cu exceptia asistentelor, se dusese acasa, omul i-a zis lui Dumnezeu :

‘Iti aduci aminte ca atunci cand eram tanar Ti-am spus care sunt lucrurile pe care mi le doresc in viata ?”

‘‘Era un vis frumos’’ – i-a zis Dumnezeu.

‘‘De ce nu mi-ai dat acele lucruri ?’’- l-a intrebat omul.

‘‘As fi putut’’- i-a zis Dumnezeu. ‘‘ Dar eu am vrut sa te surprind cu lucruri pe care nu  le-ai visat. Presupun ca ai observat ce ti-am dat : o sotie amabila si frumoasa, o afacere prospera, o locuinta confortabila, trei fete dragute – unul dintre cele mai bune pachete pe care le-am pregatit.”

      ‘Da’’ , L-a intrerupt omul, ‘‘dar eu am crezut ca Tu imi vei da  ceea ce eu imi doream.’’

‘Si Eu am crezut ca tu imi vei da ceea ce Eu mi-am dorit’’ –  a zis Dumnezeu.

‘Ce Ti-ai dorit ?’’ – L-a intrebat omul. El niciodata nu se gandise ca si Dumnezeu s-ar putea sa-Si doreasca ceva.

‘‘Eu am dorit sa te fac fericit cu lucrurile pe care ti le-am dat’’ – i-a raspuns  Dumnezeu.

Omul a ramas in intuneric toata noaptea, reflectand. In final, el s-a hotarat sa viseze un vis nou, unul pe care ar fi vrut  sa-l fi visat de la inceput.

Si omul s-a insanatosit, traind fericit la etajul 47, bucurandu-se de vocile placute ale copiilor sai, de ochii de un caprui profund ai sotiei sale si de picturile ei frumoase cu pasari. Ziua privea oceanul, iar noaptea privea multumit luminile orasului care se aprindeau una cate una.

Iata ce schimbari majore poate aduce spiritul de multumire si recunostinta in vietile oamenilor…

 

Multumiti si recunoscatori

     Cine nu doreste sa fie un castigator in viata ? Iata secretul apostolului Pavel, cel care a invatat de la Insusi Mantuitorul sa traiasca smerit sau in belsug, satul sau flamand, in belsug sau in lipsa: „M-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc” ( Filipeni 4,11.12 ).

„Negresit”, spune acelasi apostol, „evlavia insotita de multumire este un mare castig” ( 1 Timotei 6,6 ). Un castig pentru viata aceasta trecatoare, nesigura si plina de lipsuri, dar mai ales un castig pentru viata cea vesnica, acea viata imbelsugata, promisa „oilor” Sale de Marele Pastor ( Ioan 10,10 ).

Sa nu uitam niciodata ca un om care si-a platit intreaga datorie celui care i-a facut un bine, ii va ramane totusi dator pentru tot restul vietii: cu recunostinta. De aceea, „multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal pentru toate lucrurile in Numele lui Iisus Christos” ( Efeseni 5,20 ).

Lori Balogh

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Caracter. Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la “Oamenii vor fi…nemultumitori”

  1. eugen dutu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
    Sunt recunoscator Tatalui Sfant si pentru faptul ca v-am descoperit site-ul si va pot citi gandurile si ideile pe care le asterneti in scris.
    Domnul Isus Hristos sa va binecuvinteze familia.
    As dori sa va mai scriu cate ceva, insa in privat si numai daca sunteti de acord si imi si indicati o adresa de mail.
    Va multumesc. Nu voi abuza de timpul dumneavoastra liber.

    • Lori Balogh spune:

      Va salut si eu cu multa pace cereasca,
      Puteti sa-mi scrieti pe adresa de contact a blogului, la care am doar eu acces.
      Cu multa stima,
      Lori B.

  2. elena tarus spune:

    multumesc ptr.sfaturi si incurajari,azi chiar aveam nevoie,sunteti minunati.
    elena tarus.
    22 05 2017.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free