Ce spune Biblia despre…avort
La prima vedere, am putea spune ca Biblia nu are nimic de spus in privinta avortului, deoarece acest termen nu se regaseste pe paginile ei. Insa, ca si in alte situatii, unele din adevarurile Bibliei sunt implicite, nu explicite. Si aceasta fara ca valoarea lor sa fie diminuata.
Intr-adevar, Biblia nu vorbeste despre avort, insa ea are multe de spus despre ucidere. Porunca a sasea: “Sa nu ucizi !” ( Exodul 20, 13 ), prin formularea ei laconica si concentrata, include toate formele de ucidere a unei fiinte umane de catre o alta fiinta umana: prin acte violente, prin indiferenta si neimplicare, prin cuvinte sau tacere, prin manie si resentimente.
Cei care recurg la avort incearca sa-si anestezieze constiinta argumentand ca fetusul nu este inca o fiinta umana. Aceasta mentalitate este insa cu totul gresita in lumina descoperirilor stiintei medicale. Iata, pe scurt, prin ce transformari trece si ce trairi are fetusul in pantecele mamei in cele noua luni de sarcina:
„La 8 saptamani bebele deja are trasaturi diferite de cele ale altor copii de aceeasi varsta. Acum se formeaza trasaturile pe care le va avea intreaga viata. Tot acum se formeaza si amprentele, trasaturi unice si nerepetabile in intreaga istorie a umanitatii.
La 9 saptamani bebele invata sa doarma si sa se trezeasca. El chiar isi va suge degetul si se va scarpina.
La 10 saptamani bebele incepe sa se distreze sarind in burtica, la fel ca pe o trambulina.
La 11 saptamani deja are ochi si nas. Asa ca incepe sa caste si sa isi foloseasca degetele formate tot in aceasta perioada pentru a se scarpina.
La 12 saptamani, daca tusiti aveti mari sanse sa il treziti pe bebe. Este posibil sa va dati seama daca este fata sau baiat. Dar mai ales acum se observa primele zambete. Poate ca are legatura cu faptul ca tot acum invata sa se rasuceasca si sa loveasca cu pumnul.
La 13 saptamani veti sti sexul copilului. Si coardele vocale sunt aproape formate, gata sa fie folosite la primul contact cu aerul.
La 17 saptamani deja bebele este un atlet: inoata. Ba chiar si se incrunta.
La 20 de saptamani bebele incepe sa comunice cu mama. De exemplu, un zgomot puternic de afara il poate face pe bebe sa va loveasca.
La 25 de saptamani, daca bebele isi mangaie capul va da peste parul sau in crestere.
La 28 de saptamani bebele incepe sa se pregateasca de nastere. Isi face curaj petrecand o gramada de timp sugandu-si degetul.
La 32 de saptamani clipeste des. Si casca la fel de mult. S-o fi plictisit deja?
La 34 de saptamani nu prea mai are spatiu. Asa ca se distreaza cum poate, scotand limba. Ca si comportament si aspect este aproape identic cu cel care va fi la nastere. Nu ii mai ramane decat sa ia marea decizie, aceea de a iesi din pantecele confortabil ca sa vada ce este si dincolo de el, cat de mare este lumea.” ( Sursa: vimeo.com )
Stiind toate aceste lucruri, mai putem lua decizia de a pune capat unei vieti nenascute ?
Biblia ne invata ca fiinta umana are viata si personalitate chiar inainte de nasterea ei. Oamenii au valoare si identitate inainte de ziua in care deschid pentru prima data ochii spre lumea noastra. Lui Ieremia, chemat in slujba de profet inca din tinerete, Dumnezeu ii spune:
„Mai inainte ca sa te fi intocmit in pantecele mamei tale, te cunosteam, si mai inainte ca sa fi iesit tu din pantecele ei, Eu te pusesem deoparte si te facusem proroc al neamurilor” ( Ieremia 1,5 ).
Cei care sunt ispititi de Diavol sa curme vietile inca nenascute, fie ca este vorba de parinti, fie ca in discutie sunt cadre medicale sau moase de ocazie, ar trebui sa citeasca si sa reciteasca cu mare atentie Psalmul 139. Acest Psalm al lui David ne arata ca Dumnezeu lucreaza in viata unei fiinte chiar din perioada in care ea se afla in pantecele mamei sale.
„Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele; Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta ! Trupul meu nu era ascuns de Tine cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele” ( Psalm 139, 13-16 ).
Avortul este o crima, iar Biblia spune clar ca in Imparatia lui Dumnezeu ucigasii nu au intrare: „Cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatori la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua” ( apocalipsa 21,8 ).
Daca cineva a comis acest pacat si-l regreta, nu trebuie sa dispere. Harul lui Dumnezeu este suficient de mare ca sa ne ofere iertare tuturor celor ce ne intoarcem spre El cu parere de rau si umilinta. Pe crucea de pe Golgota a curs suficient sange ispasitor pentru ca „oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” ( Ioan 3,16 ).
Lori Balogh
Foarte frumos articol, sensibil.