Penticostalii – Biserica lui Dumnezeu Apostolica –

Penticostalii

– Biserica lui Dumnezeu Apostolica – 

( Acest articol nu este menit sa denigreze sau sa apere crezul cuiva. Este doar o incercare de a prezenta obiectiv si fara prejudecati istoria si doctrinele unei grupari religioase, lasand aprecierile la latitudinea cititorilor. ) 

 

     Scurt istoric

Miscarea penticostala moderna isi are originea la inceputul secolului al XX-lea, mai precis in octombrie 1900 , cand un fost pastor metodist, pe nume Charles Parham, a infiintat la Topeka, Kansas,  scoala biblica “Bethel Bible College”. Aici au aparut primele manifestari extatice. ( 1 )

In cadrul unei intalniri care a inceput pe 31 decembrie 1900 si a continuat pana pe 1 ianuarie 1901, domnisoara Agnes Ozman “a inceput sa vorbeasca in limbi” ( 2 ), manifestare considerata de pastorul Parham ca fiind o dovada a “botezului adevarat in Duhul” ( 3 ).  Aceasta idee a devenit foarte curand punctul central de doctrina al tuturor miscarilor penticostale contemporane.

Dupa inchiderea scolii din Topeka, Parham a deschis o alta scoala biblica in Huston, Texas, aceasta devenind noul centru al miscarii penticostale. In 1906, W. J. Seymour, unul din studentii de culoare ai Colegiului Biblic Bethel, a fost invitat la Los Angeles de Nelly Terry, pastorul unei biserici Holiness de culoare. Bazandu-se pe Fapte 2,4, Seymour a afirmat ca “cine nu vorbeste in limbi nu este botezat cu Duhul.” ( 4 ) Biserica nu a primit solia lui Seymour pe care l-a alungat din mijlocul ei.( 5 )

Pe 9 aprilie a aceluiasi an, Seymour s-a mutat pe str. Azusa la nr. 312 unde, timp de trei ani, a continuat intalnirile in care se vorbea in limbi, se canta in limbi si se profetiza, aparand in felul acesta “prima sciziune penticostala” ( 6) Strada Azusa este privita ca fiind leaganul miscarii penticostale. ( 7 )

Marea trezire spirituala a avut un puternic ecou in presa timpului. Thomas Barrat, un pastor metodist norvegian, a fost cel care a dus mesajul penticostal in Europa. In Norvegia, acesta a infiintat Biserica Filadelfia, cea mai mare grupare religioasa non-conformista din aceasta tara. De aici, penticostalismul s-a extins in intreaga Scandinavie, apoi in Anglia si Germania. Pana la izbucnirea primului razboi mondial, penticostalismul s-a raspandit in intreaga lume cu o viteza uluitoare.

In 1908, miscarea penticostala a inceput sa predice doctrina celor trei etape ale mantuirii: convertirea, sfintirea si botezul Duhului Sfant, dovedit prin vorbirea in limbi ( adaugat mai tarziu de Parham si Seymour ).

W. H. Durham, un evanghelist de succes din Los Angeles, care primise si el botezul cu Duhul Sfant, a redus numarul etapelor mantuirii de la trei la doua: convertirea si botezul cu Duhul Sfant, manifestat prin vorbirea in limbi. Urmarea ? Seymour l-a exclus pe Durham din Biserica Credintei Apostolice, iar acest detaliu teologic a devenit diferenta esentiala dintre penticostalii care predica mantuirea in trei etape si cei care predica mantuirea in doua etape.

Dupa acest inceput modest facut la Topeka, Los Angeles si Chicago, miscarea penticostala s-a extins in secolul al XX-lea si pe alte continente, tendinta fiind perceputa inca de timpuriu ca o samanta a ecumenismului. ( 8 )

La mijlocul secolului al XX-lea, miscarea penticostala a inceput sa bata la usile altor denominatiuni. In 1960, a aparut in sanul Bisericii Catolice asa-numita Miscare de Renastere Charismatica. Anii 80 si 90 s-au caracterizat printr-un pas urias in directia ecumenismului, in 1994 fiind semnat documentul “Evanghelicii si catolicii impreuna: Misiunea crestina din mileniul trei”. Printre reprezentantii denominatiunilor care au semnat documentul s-au numarat conducatori de prestigiu al miscarii charismatice si penticostale.

Astazi, penticostalismul este raspandit in multe tari, batand la portile tuturor miscarilor crestine si patrunzand in multe dintre ele. ( 9 ) In 1953, americanul de origine armeana Demos Shakarian a infiintat The Full Gospel Buseness Men’s Felowship International, o organizatie penticostala laica. Aceasta are capele in peste 140 de tari, propunandu-si sa patrunda in toate regiunile lumii, pana in cele mai indepartate insule. Desi miscarea a avut o contributie majora in raspandirea ideilor penticostale in intreaga lume, unii predicatori penticostali au acuzat organizatia ca este influentata de metode lumesti din domeniul afacerilor si nu de calauzirea Duhului Sfant, ( 10 )

Miscarea charismatica lucreaza in intelegere cu bisericile crestine existente, fiind aprobata de autoritatile multor denominatiuni: protestanta, romano-catolica ( Renasterea Charismatica ) si ortodoxa. Una din figurile catolice proeminente ale Renasterii Charismatice a fost cardinalul catolic Joseph L. Suenens. Membrii miscarii se numesc charismatici (de la cuvantul grec  “charisma”-“har” ) si pun mare accent pe vorbirea in limbi, considerata un element esential al unei experiente crestine autentice.

Unul din cele mai recente fenomene ale penticostalismului il reprezinta miscarea “Blessing” – Toronto ( “Binecuvantarea” – Toronto ). Prima manifestare de acest gen a avut loc in ziua de 20 ianuarie 1994 in Biserica Airport Vineyard Fellowschip din Toronto, la inceputul unei serii de patru intalniri.

In prima seara, dupa ce vorbitorul si-a incheiat prezentarea, adunarea a fost invitata sa se roage. Ceea ce a urmat i-a surprins chiar si pe charismatici, manifestarile fiind considerate de catre cei prezenti ca fiind dovezi ale actiunii puternice a Duhului Sfant. Intre participantii la aceste intalniri s-au putut observa manifestari dintre cele mai variate si iesite din comun: prabusiri la pamant, urmate de”odihna in Duhul”, zguduiri ale trupului, tremuraturi, convulsii, rasete, plansete, tanguiri, stari aparente de ebrietate, alergari sau sarituri in loc, sunete animalice, euforie, constiinta alterata si altele. ( 11 )

In Romania, prima biserica penticostala a fost infiintata in 1922 la Paulis, Arad, prin intermediul familiei Bradin. In ciuda persecutiei, miscarea penticostala a luat amploare in urmatorii ani, raspandindu-se in intreaga tara. In timpul regimului comunist, dupa cel de-al doilea razboi mondial, activitatea misionara a fost restransa si cresterea numarului de membri nu a mai fost la fel de spectaculoasa.

Dupa 1989, penticostalii, impreuna cu baptistii, crestinii dupa Evanghelie si o ramura a Oastei Domnului au infiintat “Alianta Evanghelica” cu scopul de a coordona mai bine lucrarea de evanghelizare.

   Caracteristici ale miscarii penticostale

Miscarea penticostala este fragmentata in mai multe denominatiuni penticostale: “Adunarile lui Dumnezeu”, “Biserica lui Dumnezeu in Iisus Christos”, “Biserica Internationala a Celor Patru Evanghelii”, “Biserica Penticostala Unita” , etc.

De asemenea, miscarea penticostala a avut un impact major si asupra bisericilor traditionale, in care grupuri largi de credinciosi au imbratisat ideea vorbirii in limbi ca semn al revarsarii Duhului Sfant. Fenomenul poarta numele de “Miscare Charismatica” si este privit de Biserica Penticostala ca fiind realizarea unitatii Bisericii ( ecumenism ).

O caracteristica a doctrinei penticostale este accentul pus pe cea de-a treia Persoana a Dumnezeirii – Duhul Sfant. Miscarea penticostala nu are o doctrina unica si bine definita, existand diferente intre diferitele grupari ale miscarii. Toate insa pun accent pe liturghia dinamica: predicare, cantare, rugaciune si vorbire in limbi, considerandu-se ca acestea reprezinta “Evanghelia puterii”.

Penticostalismul nu are o structura organizatorica stabila si nu-si revendica o doctrina de baza. Exista insa trei concepte intalnite la majoritatea organizatiilor care se autointituleaza penticostale: 1) conceptul “mantuit odata pentru totdeauna”;  2) credinta intr-o rapire secreta;  3) conceptia despre nemurirea sufletului.

O alta caracteristica a credintei penticostale este aceea ca se acorda o importanta mai mare experientei decat doctrinei. Credinciosii cred ca experienta este mai buna decat orice argument, iar cel ce indrazneste sa puna sub semnul intrebarii experienta cuiva este considerat un hulitor.

Rationamentul unui credincios penticostal este urmatorul: “Am avut o experienta miraculoasa. Astfel de experiente sunt raportate si in Noul Testament. Deci si experienta mea este valabila.” Acelasi silogism este aplicat si in cazul vorbirii in limbi. ( 12 )

Doctrinele Bisericii

Punctele de credinta enumerate mai jos apartin in cea mai mare parte gruparii “Comunitatile  ( Adunarile ) lui Dumnezeu” care, doar in SUA, numarau aproximativ 25 de milioane de membri in 1992. Credinciosii “Comunitatilor lui Dumnezeu” cred :

 * Trinitatea. Dumnezeu exista din vesnicie si se manifesta in trei Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant

* Revelatia. Sfanta Scriptura reprezinta Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu si constituie regula suficienta pentru credinta si practica. Unii din credinciosi cred in inspiratia verbala a Bibliei  ( fiecare cuvant din Biblie a fost “dictat” ).

* Caderea in pacat. Omenirea a fost creata buna si dreapta, dar a cazut prin pacatuire voita. Singura speranta a omenirii este rascumpararea in Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu.

* Indreptatirea. Omenirea este indreptatita doar prin harul lui Dumnezeu. Dovada mantuirii este dubla: una interioara, prin marturia directa a Duhului Sfant si alta exterioara, printr-o viata neprihanita si sfanta.

* Cina Domnului. Cina Domnului consta din paine si rodul vitei, acestea simbolizand impartasirea cu natura divina a lui Iisus.

* Botezul cu Duhul Sfant. Toti credinciosii trebuie sa astepte si sa caute cu infrigurare fagaduinta Tatalui – botezul cu Duhul Sfant, potrivit poruncii Domnului Christos.  Botezul cu Duhul Sfant este dovedit prin semnul fizic al vorbirii in limbi.

* Biserica. Scopul Bisericii este evanghelizarea lumii si zidirea trupului lui Christos.

* Invierea. Cei care mor in credinta in Domnul Christos vor fi inviati si stramutati. Cei rai, impreuna cu Diavolul, fiara si profetul mincinos vor fi sortiti pedepsei vesnice in iad, adica moartea a doua.

* Noul Pamant. Bisericile “Comunitatilor lui Dumnezeu” asteapta ceruri noi si un pamant nou in care va locui neprihanirea, potrivit fagaduintelor biblice.

* Ziua de odihna si cult este duminica. Sabatul zilei a saptea ( sambata ) este considerata a fi legata de mozaism. Duminica este tinuta in cinstea invierii lui Iisus.

* Natura omului. Fiinta umana este alcatuita din trei parti ( trihotomism ): 1) trupul, care face legatura cu mediul si care trebuie pastrat curat si sfant 2) duhul ( spiritul ), care face legatura cu lumea spirituala 3) sufletul, care este sediul ratiunii, cunoasterii, sentimentelor si vointei.

* Starea omului in moarte. La moartea fizica, sufletul si duhul parasesc trupul si isi continua existenta, astfel incat omul este perfect constient. Sufletul si duhul celor credinciosi merg in rai, care nu este rasplata finala, ci doar un popas pana la inviere. Sufletele celor nelegiuiti merg in iad, unde sunt chinuite in asteptarea judecatii.

* Eschatologia. Revenirea Domnului Christos are doua faze despartite de un interval de sapte ani. In prima faza, Iisus Christos vine in secret, fara sa fie vazut de lume. Cei credinciosi sunt rapiti in corpuri nemuritoare la cer. Credinciosilor incropiti le mai este dat un termen de sapte ani pentru a se pocai, perioada numita “necazul cel mare” ( tribulatiunea ).

Penticostalii pornesc de la profetia din Daniel 9, 24-27, profetie care incepe cu rezidirea Ierusalimului si se termina cu rastignirea lui Iisus. Ciclul profetic se intrerupe in cea de-a 69-a saptamana profetica, reluandu-se in ultima saptamana profetica, plasata intre cele doua veniri ale lui Iisus.

In perioada celor sapte ani ai “necazului cel mare”  vor avea loc mai multe evenimente: in cer va avea loc judecata celor credinciosi, iar pe pamant, “omul faradelegii” castiga autoritate cu ajutorul profetului mincinos. De asemenea, toate profetiile Apocalipsei se vor implini literal in cei sapte ani, istoria incheindu-se cu marele razboi de la Armaghedon, care va fi provocat de Satana pentru distrugerea poporului Israel convertit la crestinism.

In timpul Mileniului, Satana va fi inlantuit, iar pamantul va trai o perioada de aur. Pe pamant vor domni Iisus si Biserica Sa, in timp ce Israel va fi restaurat in tara lui. Templul, jertfele si ceremoniile vor fi restabilite, dar nu vor avea caracter ispasitor, ci doar memorial. Pacatul nu-si va mai avea originea in Satana, ci in natura umana nerenascuta, iar calamitatile naturale si moartea vor fi pedepse pentru pacatosi.

In timpul Mileniului va exista un singur popor, iar intre oameni va fi egalitate sociala. In acest timp natura va fi readusa la starea ei initiala. Sfarsitul Mileniului va marca judecata finala care-i va trimite pe Satana si pe cei nelegiuiti in focul vesnic al iadului.

     Glosolalia – vorbirea in limbi

Denominatiunile penticostale pun un mare accent pe vorbirea in limbi, considerand ca aceasta este dovada externa si vizibila a primirii botezului cu Duhul Sfant. O intrebare pe care o ridica acest fenomen este urmatoarea: De ce acest fenomen lipseste cu desavarsire din experienta credinciosilor Vechiului Testament, in timp ce referintele din Noul Testament cu privire la darul limbilor sunt atat de sarace ( Marcu 16, 17; Fapte 2,6-10; 10,46; 1 Corinteni 14 ) ? Aceasta saracie a referintelor biblice cu privire la vorbirea in limbi este in discordanta cu importanta pe care penticostalii o acorda acestui dar spiritual.

Glosolalia in istoria Bisericii crestine

Istoria bisericeasca spune despre Montanus ( ~ 156 d.hr. ) ca a practicat vorbirea in limbi pentru a proclama sfarsitul iminent al lumii. In timpul lui Origen si Chrisostom, practica nu mai era prezenta, dupa cum sustin cei doi parinti ai Bisericii. In timpul Evului Mediu, misionarii catolici Vincent Ferrer, Francisc Xavier si Louis Bertrand au avut darul limbilor, in sensul ca au primit abilitatea de a vorbi in limbile popoarelor in mijlocul carora predicau Evanghelia.

Documentele vremii arata ca intre hughenoti a existat o fata pe nume Isabeau Vincent care avea si ea darul limbilor. Quakerii cunosteau si ei acest dar, in timp ce pastorul prezbiterian Edouard Irving din Londra marturiseste ca a fost martorul manifestarii vorbirii in limbi in Scotia. Fenomene asemanatoare au fost observate si in Suedia, Norvegia, Rusia si Armenia. La inceputul secolului al XX-lea , glosolalia era deja prezenta in miscarea penticostala.

Glosolalia in religiile necrestine

Vorbirea in limbi este un fenomen care nu se limiteaza doar la crestinism si nici macar la comportamentul religios al oamenilor. ( 13 ) George Hasel scria ca “in Etiopia, in cultul zar, samanii vorbeau cu zarii ( spiritele ) intr-o limba sacra. In acest caz, se pare ca este vorba de inchinare la spirite.” ( 14 )

L. Carlyle May spune ca “glosolalia este prezenta in religiile necrestine din Malaiezia, Indonezia, Liberia, regiunile arctice, China, Japonia, Coreea, Arabia, Birmania si alte locuri”( 15 ) Unii lingvisti si antropologi vad o stransa legatura intre transa hipnotica si vorbirea in limbi.

Incepand cu 1960, fenomenul vorbirii in limbi a devenit obiectul unor studii psihologice, lingvistice si antropologice. Concluzia multor psihologi este aceea ca vorbirea in limbi este “o transa hipnotica produsa de o excitare religioasa” ( 16 )

William Samarin a afirmat ca “glosolalia a fost considerata ca unul din efectele unei stari alterate a constiintei, deoarece pare sa insoteasca unele din variatele genuri de comportament, cum este transa, care sunt asimilate acestui termen” ( 17 )

Un fost membru al miscarii penticostale si charismatice a recunoscut: “Trebuie sa marturisesc ca in cazul meu, ca si in experienta altor oameni, am inventat o secventa de sunete fonetice ca sa nu fim intrebati daca am primit Duhul Sfant. Am procedat asa deoarece in biserica mea exista un fel de ierarhie interna: erau cei care primisera Duhul Sfant – cei buni – si cei care nu-L primisera – care erau pasibili sa primeasca o pedeapsa divina” ( 18 )

Acelasi fapt l-a confirmat si John Kidhal in urma marturisirii unor penticostali: “Nu toate manifestarile de glosolalie sunt conduse de Duhul Sfant, ci apar mai mult din dorinta de a fi acceptat de congregatiile in care darul este tinut la loc de cinste.” ( 19 )

Au fost facute si experimente cu privire la calitatea traducerilor mesajelor in limbi. Iata doua dintre acestea:

Experimentul nr. 1: O experienta de vorbire in limbi a fost inregistrata in secret si data spre interpretare mai multor talmacitori de limbi. Traducerea nu a fost aceeasi la diferiti traducatori. De exemplu, un talmacitor a afirmat ca mesajul continea o rugaciune pentru sanatatea copiilor, in timp ce alt talmacitor spunea ca acelasi mesaj in limbi era o expresie de recunostinta fatza de Dumnezeu pentru reusita unei strangeri de fonduri in biserica. Acelasi mesaj glosolalic, insa mai multe talcuiri ale lui. ( 20 )

Experimentul nr. 2: Fiul unui cuplu de misionari, crescut in Africa, a participat la o intalnire in care se vorbea in limbi. La momentul potrivit, el s-a ridicat si a rostit rugaciunea domneasca intr-un dialect african pe care il invatase in tinerete. Dupa ce a terminat, un talmacitor al vorbirii in limbi a oferit imediat interpretarea a ceea ce spusese el. El a interpretat cele spuse ca fiind un mesaj despre iminenta revenirii lui Christos. ( 21 )

Privind in istoria Noului Testament, observam persoane care au fost botezate cu Duhul Sfant, dar care nu au vorbit in limbi: Ioan Botezatorul ( Luca 1,15 ), Simeon ( Luca 2,25 ), Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul ( Luca 1,67 ), prorocita Ana ( Luca 2,36 ), Maria, mama lui Iisus ( Luca 1, 35 ),Pavel ( Fapte 9,17 ), etc. Toti acestia au fost umpluti cu Duhul Sfant, dar nu au vorbit in limbi.

Iisus Insusi era “plin de Duhul Sfant” ( Luca 4,1 ), dar nu a vorbit niciodata in limbi.

Lori Balogh

Prelucrare si adaptare dupa Daniel Scarone, Institutul International de Slujire Crestina, Editura Viata si Sanatate, Bucuresti

 

Referinte:

( 1 ) Walter J. Hollenweger, The Pentecostals ( Peabody, Mass: Hendrickson Pub., Inc., 1972,) pag. 22

( 2 ) Sarah E. Parham, The Life of Charles F. Parham, Founder of Apostolic Faith Movement ( Joplin, Mo,: 1930 ), pag. 232

( 3 ) Anderson, pag. 232

( 4 ) Hollenweger, pag. 22

( 5 ) Ibidem

( 6 ) William W. Menzies, Anointed to Serve: The Story of the Assemblies of God ( Springfield, Mo: Gospel Pub. House, 1971 ), pag. 50

( 7 ) Hollenweger, pag. 27; Hegstad, pag. 9; Hasel, pag. 21

( 8 ) Kilian McDonell, The Ecumenical Significance of the Pentecostal Movement, Worship ( decembrie 1966 ) , pag. 608-629

( 9 ) Paul Merrit Bassett, Pentecostalism, The 1997 Grolier Multimedia Encyclopedia ( Danbury, Conn,: Grolier Interactive, Inc., 1996 ),versiunea 9.0

( 10 ) Hollenweger, pag. 7

( 11 ) Antti Huima, Comparison Between the Kundalini Practice and the so-called Toronto Blessing, http://www.niksula.cs.hut.fi/~ahuima/toronto/kundalini.html.

( 12 ) Bernard Ramm, Let God Be Your Compass, His magazine, ( June 1969 ), pag. 6; Hegstad, pag. 48

( 13 ) Russel P. Spittler, Glossolalia, Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movement ( Grand Rapids: Zondervan Pub. House, 1988 ) , pag. 336

( 14 ) Gerhard Hasel, Vorbirea in limbi, Vorbirea biblica in limbi si glosolalia contemporana, Ed. Viata si Sanatate, Bucuresti, 1999, pag. 26

( 15 ) L. Carlyle May, A Survey of Glossolalia and Related Phenomena in Non-Christian Religions, ed. Speaking in Tongues: A Guide to Research in Glossolalia, pag. 53.82

( 16 ) Paul Merrit Bassett, Speaking in Tongues, The New Grolier Multimedia Encyclopedia ( Novato, Calif,: The SoftwareToolworks, Inc. 1993 )

( 17 ) William J. Samarin, Tongues of Men and Angels: The Religious Language of Penticostalism ( new York: Macmillan Pub. Co. 19670 ), pag. 27

( 18 ) Daniel Scarone, Hasta los confines de la Tierra ( Alajuela, Costa Rica: Universidad Adventista de Centroamerica, 1996 ), pag. 95

( 19 ) Kidhal, pag. 9

( 20 ) Ibid., pag. 63

( 21 ) Daniel Scarone, Credos Contemporaneos ( Miami Asociacion Publicadora Interamerican, 1994, Buenos Aires, Asociacion Casa Editora Sudamericana, 1997 ), pag. 319

Acest articol a fost publicat în Confesiuni crestine și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Penticostalii – Biserica lui Dumnezeu Apostolica –

  1. ioan spune:

    sunt si bune si rele…nu mai stiu ce sa inteleg!! cred totusi ca singurul in care putem avea incredere si mantuirea este doar Domnul Isus,adevaratul mijlocitor intre om si Dumnezeu-Tatal,cred ca al urma pe Isus este singura noastra salvare ! subiectul e mult mai complex,deci ma rezum la atat. Respect,Lori!

  2. Dan spune:

    „Unul din cele mai recente fenomene ale penticostalismului il reprezinta miscarea “Blessing” – Toronto ”

    „Acest articol nu este menit sa denigreze …”

    Prietene, tu ai auzit de erezii (heresis in greaca)?

    Pocaieste-te, omule

    • DANCIU TICU spune:

      din Faptele apostolilor vedem ca prezenta Duhului Sfant in viata credinciosului era PECETLUITA de vorbirea in limbi.
      Cu alte cuvinte… lipsa fenomenului supranatural de vorbire in limbi tagaduia primirea Duhului Sfant!… Nu va mirati ca si eu am fost mirat sa aflu aceasta la o mai profunda studiere a textului.
      Haideti sa ne uitam impreuna:
      fragment din FAPTE 19
      5 Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în* Numele Domnului Isus.
      * Fapte 8:16;
      6 Când* şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau** în alte limbi şi proroceau.
      * Fapte 6:6; Fapte 8:17; ** Fapte 2:4; Fapte 10:46;

      CAP 2
      4 Şi toţi s-au* umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească** în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbeasca.

      Petru şi Ioan în Samaria
      14 Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
      15 Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să* primească Duhul Sfânt.
      16 Căci nu Se coborâse încă* peste niciunul din ei, ci fuseseră numai** botezaţi în Numele† Domnului Isus.
      17 Atunci, Petru şi Ioan au pus* mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.
      18 Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani…. Fapte cap 8

      Mai mult Pavel rezerva un capitol intreg in 1 Corinteni cap 17 ca sa Reglementeze folosirea darului proroociilor si al limbilor in biserica :

      Darul limbilor şi al prorociei
      1 Urmăriţi* dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar** mai ales să prorociţi.
      * 1 Cor 12:31; ** Num 11:25; Num 11:29;
      2 În adevăr, cine vorbeşte* în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.
      * Fapte 2:4; Fapte 10:46;
      3 Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângâiere.
      4 Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica.
      5 Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.
      6 În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire*, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură?
      * 1 Cor 14:26;
      7 Chiar şi lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta?
      8 Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
      9 Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.
      10 Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
      11 Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine.
      12 Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
      13 De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.
      14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
      15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi* cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu** mintea.
      * Efes 5:19; Col 3:16; ** Ps 47:7;
      16 Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la* mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui?
      * 1 Cor 11:24;
      17 Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.
      18 Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.
      19 Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
      20 Fraţilor*, nu fiţi copii la minte, ci, la răutate, fiţi** prunci, iar la minte, fiţi oameni mari.
      * Ps 131:2; Mat 11:25; Mat 18:3; Mat 19:14; 1 Cor 3:1; Efes 4:14; Evr 5:12; Evr 5:13; ** Mat 18:3; 1 Pet 2:2;
      21 În* Lege este scris**: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”
      * Ioan 10:34; ** Isa 28:11; Isa 28:12;
      22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
      23 Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc şi toţi ar vorbi în alte limbi şi ar intra şi dintre cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar* zice ei că sunteţi nebuni?
      * Fapte 2:13;
      24 Dar dacă toţi prorocesc şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
      25 Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că*, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
      * Isa 45:14; Zah 8:23;
      26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură*, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate** să se facă spre zidirea sufletească.
      * 1 Cor 14:6; 1 Cor 12:8-10; ** 1 Cor 12:7; 2 Cor 12:19; Efes 4:12;
      27 Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, şi unul să tălmăcească.
      28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.
      29 Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi* ceilalţi să judece.
      * 1 Cor 12:10;
      30 Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel* dintâi să tacă.
      * 1 Tes 5:19; 1 Tes 5:20;
      31 Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
      32 Duhurile* prorocilor sunt supuse prorocilor,
      * 1 Ioan 4:1;
      33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca* în toate bisericile sfinţilor.
      * 1 Cor 11:16;
      34 Femeile* să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să** fie supuse, cum zice şi Legea†.
      * 1 Tim 2:11; 1 Tim 2:12; ** 1 Cor 11:3; Efes 5:22; Col 3:18; Tit 2:5; 1 Pet 3:1; † Gen 3:16;
      35 Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.
      36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
      37 Dacă* crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.
      * 2 Cor 10:7; 1 Ioan 4:6;
      38 Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
      39 Astfel, deci, fraţilor, râvniţi* după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi.
      * 1 Cor 12:31; 1 Tes 5:20;
      40 Dar toate* să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.

      fratilor hai sa o spunem pe sleau:

      Fenomenul proroociei si al vorbirii in limbi era un deziderat al bisericii primare.
      Nu uitati ca in ultimul capitol prezentat,cel din cartea Corintenilor,Pavel se adreseaza unei biserici… cu mari probleme, dar in care,iata, ca aceste daruri nu erau absente.

      Nu , nu am gandesc sa ii elimin pe toti acei ce nu au aceste daruri, va indemn numai sa nu criticati un astfel de dar,atat de prezent in biserica primara.
      Va vorbesc pe sleau ca unor frati ai mei:
      Ca membru intr-o biserica ce crede in astfel de daruri am avut parte de astfel de fenomene supranaturale,eu personal… si credeti-ma ca nu vorbesc basme.
      Dumnezeu printr-un astfel de dar mi-a descoperit anumite probleme,punctual,pt caresa ma pregatesc ca vor apare in viata mea si acele lucruri s-au intamplat asa cum Domnul imi vorbise prin gura proroocului.
      Si acesta e doar un exemplu…

      fac doar un idemn la rezervare in privinta criticarii unui astfel de daruri
      ( atentie, nu spun ca nu sunt si proooroci mincinosi, asa cum si biblia ne invata – dar tot biblia ne si invata cum sa ii depistam- dupa faptele lor! )

  3. Adyna spune:

    Semnul Duhului Sfant este vorbirea in alte limbi..asa scrie in Biblie..oare de ce fiecare religie intelege un verset cum.vrea sa inteleaga.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free