Sabatul biblic inaintea „plutonului de executie”

Sabatul biblic inaintea „plutonului de executie”

     Cu mai mult timp in urma, mi-a cazut in maini o revista crestina din perioada interbelica. Rasfoind-o, am dat peste un articol in care erau prezentate, laconic si fara explicatii, sasesprezece argumente impotriva pazirii Sabatului zilei a saptea si sase argumente in favoarea inlocuirii lui cu duminica in timpurile Noului Testament.

Fara a avea pretentia unei argumentari exhaustive ( complete ), mi-am propus sa iau in discutie toate aceste argumente anti-Sabat si pro-duminica. Intr-o astfel de controversa, argumentele relevante sunt cele biblice. Cele extrabiblice pot avea importanta pentru una din parti, nu insa si pentru cealalta parte.

Daca argumentele aduse de o parte sau alta sunt sau nu pertinente, ramane de vazut. Fiecare om care cauta adevarul cu privire la acest subiect va putea cantari argumentele prin propria sa judecata, avand la dispozitie Cuvantul Scripturii.

     Argumente impotriva pazirii Sabatului in Noul Testament

     1) Pozitia lui Iisus fatza de Sabat a fost deosebita de cea a evreilor.

     Raspuns: Este foarte adevarat ca Mantuitorul a avut o alta pozitie fatza de Sabat in comparatie cu mentalitatea vremii, influentata de invataturile rabinilor. Insa pozitia diferita pe care a avut-o Mantuitorul fatza de Sabat nu inseamna desfiintarea lui.

Daca privim la viata si activitatea Sa publica, observam ca Domnul Iisus a avut pozitii diferite fatza de cele ale contemporanilor Sai in multe domenii. El a avut o pozitie diferita fatza de activitatile care se desfasurau in curtea templului ( Luca 19, 45.46 ), izgonindu-i pe negustorii si schimbatorii de bani de acolo. Dar aceasta nu inseamna ca El a desfiintat templul sau ar fi avut aceasta intentie.

Iisus a avut o pozitie diferita fatza de femeia prinsa in adulter, pe care carturarii si fariseii o doreau pedepsita cu moartea, dar pe care El a iertat-o. Aceasta nu inseamna ca El a desfiintat porunca a saptea care interzice adulterul, caci, in final, femeia a fost indemnata de Mantuitorul: „Du-te si sa nu mai pacatuiesti !” ( Ioan 8, 1-11 ).

Pozitia diferita a Domnului Christos fatza de modul in care contemporanii Sai intelegeau sa faca voia lui Dumnezeu se vede clar in Predica de pe Munte in care apare de cateva ori contrastul: „Ati auzit ca s-a zis celor din vechime… dar Eu va spun…” ( Matei 5, 21.22; 27.28; 31.32; 33.34; 38.39; 43.44 ).

In privinta Sabatului, Mantuitorul a dorit sa faca o reforma profunda in pazirea si sfintirea lui, facand din aceasta zi o adevarata zi de desfatare si bucurie, o zi de inchinare si odihna, lasata de Creator pentru binele si fericirea omului ( Vezi Marcu 2, 27.28 ).

     2) Iisus vindeca si predica sambata pentru ca atunci gasea poporul adunat.

     Raspuns: Dintre numeroasele vindecari facute de Mantuitorul, doar sapte ni se spune ca au fost facute in Sabat ( orbul din nastere, femeia garbova, demonizatul din sinagoga, omul cu mana uscata, slabanogul din Betsaida, soacra lui Petru si bolnavul de dropica ). Cele mai multe vindecari insa nu au fost facute in Sabat. In ceea ce priveste predicarea, Iisus a folosit orice ocazie, fie ca era Sabat, fie ca era o zi obisnuita a saptamanii. Faptul ca Iisus obisnuia sa participe la slujba religioasa din sinagoga dovedeste ca El era un pazitor al Sabatului.

Evanghelistul Luca ne spune ca „dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului a intrat in sinagoga si S-a sculat sa citeasca” ( Luca 4,16 ). A afirma despre Iisus ca intra in sinagoga in zilele de Sabat doar pentru ca acolo gasea poporul adunat si nu pentru ca El Insusi se inchina in aceasta zi, este o insinuare. Cel care Se numeste pe Sine „Domn al Sabatului” ( Marcu 2,27.28 ) putea oare sa dispretuiasca aceasta zi ? Mai ales ca aceasta zi era pusa deoparte printr-una din poruncile Decalogului ( Porunca a IV-a )…

     3) Invatatorii evreilor L-au invinuit pe Iisus ca nu tine Sabatul.

     Raspuns: Invatatorii evreilor L-au invinuit pe Domnul Iisus de multe lucruri, fara ca acestea sa fie adevarate. L-au invinuit de hula pentru ca ierta pacatele si Se numea pe Sine Fiul lui Dumnezeu ( Matei 9,1-3; Ioan 5,18 ), desi El cu adevarat putea ierta pacatele si cu adevarat era Fiul lui Dumnezeu.

Unii din ucenici L-au parasit si invinuit pentru ca vorbirea Lui „era prea de tot. Cine poate s-o sufere ?” ( Ioan 6,60 ), desi Iisus nu vorbea de la Sine, ci de la Tatal. Au existat multe astfel de invinuiri nedrepte la adresa Mantuitorului, insa ele nu s-au dovedit a fi adevarate.

Cu privire la Sabat, invinuirile erau legate nu de calcarea Poruncii a patra din Decalog, ci de calcarea unora din cele cateva sute de adaosuri facute de rabini poruncii date de Dumnezeu. Cu aceste porunci omenesti Iisus nu a fost niciodata de acord. De aceea, El a luptat ca molozul adunat de oameni in jurul poruncii lui Dumnezeu sa fie indepartat, lasand porunca din Lege asa cum a fost data de Creator si traind-o asa cum a fost intentia Lui initiala.

Cat despre regulile rabinice cu privire la pazirea Sabatului, Mantuitorul a spus clar: „Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti” ( Matei 15, 9 ) si „Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc va fi smuls din radacina” ( Matei 15, 13 ).

     4) Iisus Se socotea slobod de Lege, El numindu-Se pe Sine Domn al Sabatului ( Marcu 2,28 ). 

     Raspuns: Daca Iisus nu S-ar fi simtit obligat sa respecte Legea Tatalui, El nu ar fi implinit-o, dupa cum El Insusi marturiseste:

„Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte sa se fi intamplat toate lucrurile” ( Matei 5, 17.18 ).

Si daca El nu ar fi implinit toate poruncile Legii, ar fi fost dovedit ca fiind pacatos de contemporanii Sai. „Cine Ma poate dovedi ca am pacat?” – ii intreaba El pe cei care-L urmareau si spionau la fiecare pas ( Ioan 8,46 ). Cu toate acestea, nimeni nu L-a putut invinui de comiterea vreunui pacat. Chiar si paganul Pilat a trebuit sa recunoasca: „Eu nu gasesc nicio vina in omul acesta” ( Luca 23,4 ). Iar dupa moartea Sa pe cruce, sutasul roman care asistase la toate chinurile Lui a exclamat: „Cu adevarat, omul acesta era neprihanit” ( Luca 23,47 ).

Daca Iisus Se socotea liber de ceva, aceasta nu era fatza de Legea lui Dumnezeu cea „sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 ), ci fatza de regulile pe care rabinii le-au stabilit si le-au impus oamenilor ca si cand ar fi fost date de Insusi Dumnezeu.

     5) Sabatul a fost creat ca o apasare a omului ( Marcu 2,27: „Sabatul a fost facut pentru om” ).

     Raspuns: Niciun copil al lui Dumnezeu, intelegand binecuvantarile rezultate din ascultarea de Lege in litera si spiritul ei, indiferent in ce perioada istorica a trait, nu a vazut in niciuna din poruncile Decalogului o apasare sau constrangere. Dimpotriva, adevaratii credinciosi au vazut in pazirea legii secretul adevaratei libertati. In Psalmul 119, psalmistul vorbeste despre placerea si bucuria lui de a pazi Legea lui Dumnezeu:

„Ferice de cei ce pazesc poruncile Lui, care-L cauta din toata inima lor, care nu savarsesc nicio nelegiuire si umbla pe caile Lui” ( vers. 2 ).

O, de ar tinti caile mele la pazirea oranduirilor Tale” ( Vers. 5 ).

Ma desfatez in oranduirile Tale si nu uit Cuvantul Tau” ( vers. 16 ).

„Totdeaua mi se topeste sufletul de dor dupa legile Tale” ( vers. 20 ).

„Iata, doresc sa implinesc poruncile Tale; fa-ma sa traiesc in neprihanirea ceruta de Tine” ( vers. 40 ).

 „Mai mult pretuieste pentru mine Legea gurii Tale decat o mie de lucruri de aur si de argint” ( vers. 72 ).

Cel care l-a inspirat pe David sa scrie in chip profetic despre venirea lui Mesia: „Atunci am zis: „Iata-Ma ca vin ! In sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule si Legea Ta este in fundul inimii Mele” ( Psalmul 40, 7.8 ) nu putea socoti niciuna din poruncile lui Dumnezeu ca fiind o povara sau apasare. Cel care are Legea lui Dumnezeu in inima, o simte ca o desfatare, dupa cum scrie profetul Isaia:

„Daca-ti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti, neurmand caile Tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nedandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov; caci gura Domnului a vorbit” ( Isaia 58, 13.14 ).

     6) Cazul slabanogului de la scaldatoarea Betesda, caruia Iisus i-a poruncit sa-si ridice patul, desi era Sabat ( Ioan 5, 1-16 ), si porunca de a nu duce poveri in Sabat din Ieremia 17, 21-27.

     Raspuns: Porunca din cartea profetului Ieremia cu privire la scoaterea, introducerea sau purtarea de poveri in Sabat este in spiritul Poruncii a patra din Decalog si se refera la activitatile obisnuite ale omului din timpul saptamanii. Aceste activitati trebuie sa inceteze in Sabat, dedicand aceasta zi inchinarii si slujirii lui Dumnezeu si semenilor.

In cazul vindecarii slabanogului a fost o situatie speciala. Sa nu ne imaginam ca patul lui era o mobila grea pe care s-a chinuit sa o transporte in Sabat. Patul lui consta dintr-o simpla rogojina pe care trebuia sa o faca sul si sa o ia de acolo. Este ca si cum Iisus i-ar fi poruncit sa-si faca patul si sa lase ordine in urma lui.

Exista unele activitati minime pe care orice credincios le face in Sabat, fara ca sa-l calce: se scoala din pat, isi face igiena personala, se imbraca, se incalta, serveste masa, etc. Daca aceste activitati minime si atat de necesare ar fi considerate calcari ale Sabatului, atunci am ajunge la o concluzie aberanta: ca sa tina Sabatul, un om nu ar avea voie sa se scoale din pat timp de 24 h. Ceea ce este absurd… Nu aceasta este intentia lui Dumnezeu cu privire la sfintirea Sabatului.

     7) In discutiile Sale cu oamenii, Iisus a amintit toate poruncile, dar nu si porunca referitoare la Sabat ( Vezi Marcu 10, 17-20; Matei 19, 16-20; Luca 18, 18-21 ).

     Raspuns: Iisus nu a pomenit niciodata toate Cele Zece Porunci , ci doar pe unele dintre ele. Toate pasajele amintite mai sus se refera la discutia dintre Iisus si tanarul fariseu bogat, discutie in care Mantuitorul aminteste doar cinci din Cele Zece Porunci, iar acestea se refera la relatiile dintre oameni.

De ce aminteste El porunci doar de pe a doua tabla a Legii ? Probabil ca tanarul fariseu era deficitar tocmai la acest aspect al ascultarii de Dumnezeu: iubirea fatza de aproapele. Ca orice fariseu, primele porunci ( intre care se numara si cea referitoare la Sabat ) erau pazite cu sfintenie. Daca in aceasta discutie Iisus nu aminteste nimic despre Sabat, le fel de adevarat este faptul ca El nu aminteste nimic nici despre prima, a doua si a treia porunca. Inseamna ca nici acestea nu trebuiau respectate ? Ar fi absurd sa credem asa ceva…

     8) Iisus nu a dat o porunca clara de desfiintare a Sabatului, dar El i-a poruncit slabanogului de la Betesda sa calce Sabatul.

     Raspuns: Este laudabil ca se recunoaste faptul ca Iisus nu a dat nicio porunca cu privire la desfiintarea Sabatului. Insa a firma ca El i-a poruncit slabanogului sa calce Sabatul este o afirmatie fara acoperire. Cel care spunea prin pana psalmistului: „Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule, si Legea Ta este in fundul inimii Mele” ( Psalmul 40, 8 ) putea oare porunci unui om sa calce Legea Tatalui Sau ?

Cel care a afirmat cat se poate de clar: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea si Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc” ( Matei 5,17 ), putea oare sa-i indemne pe oameni sa strice si sa calce aceasta Lege ?

Daca Domnul i-a poruncit slabanogului sa-si ridice patul ( care, de fapt, nu era o mobila grea, ci  o simpla rogojina pe care a facut-o sul si a luat-o sub brat ), inseamna calcare de Sabat ? Daca acest gest ar insemna calcare de Sabat, atunci cei care in Sabat se scoala din pat, isi fac patul, isi fac igiena personala, se imbraca si se incalta, ar fi calcatori ai Sabatului. Nu ar fi absurd sa credem asa ceva ?

Iisus ne-a aratat ca „Sabatul a fost facut pentru om” ( Marcu 2,27 ), spre binele si desfatarea lui. Sabatul nu este o zi in care credinciosii sunt terorizati ca nu cumva sa nu faca vreo miscare gresita care ar putea sa atraga mania lui Dumnezeu, ci o zi de bucurie, de adevarata odihna spirituala, rezultata prin comuniunea cu Dumnezeu, cu Cuvantul Sau si cu fratii de credinta.

     9) Vindecarile facute de Iisus in Sabat puteau astepta.

     Raspuns: Exact asta afirma si fruntasul sinagogii, maniat ca Iisus o vindecase pe femeia garbova intr-o zi de Sabat: „Sunt sase zile in care trebuie sa lucreze omul; veniti dar in aceste zile sa va vindecati si nu in ziua Sabatului” ( Luca 13,14 ).

Unora care aduc astfel de argumente Iisus le spune pe fatza: „Fatarnicilor, oare in ziua Sabatului nu-si dezleaga fiecare din voi boul sau magarul de la iesle si-l duce de-l adapa ? Dar femeia aceasta, care este o fiica a lui Avraam si pe care Satana o tinea legata de optsprezece ani, nu trebuia oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua Sabatului ?” ( Luca 13, 14-16 ).

Mantuitorul a facut sapte vindecari in Sabat, raportate in Evanghelii: slabanogul din Betesda, demonizatul din sinagoga, femeia garbova, omul cu mana uscata, orbul din nastere, bolnavul de dropica si soacra lui Petru. Daca ar fi dorit, El ar fi putut face toate vindecarile numai in Sabat. Totusi, El nu a facut lucrul acesta. Cele cateva vindecari facute in Sabat au menirea de a restaura scopul initial al Sabatului, asa cum a fost intentionat de Creator: o zi de odihna, de eliberare, de refacere si de vindecare.

Din nefericire, prin nenumaratele reguli privitoare la pazirea Sabatului, rabinii iudei au indus poporului ideea ca in Sabat sunt interzise orice activitati. Absurdul la care s-a ajuns a fost acela ca oamenii bolnavi erau lasati sa sufere in Sabat, in timp ce animalele necuvantatoare erau ingrijite.

Cand Domnul Iisus a spus ca „Sabatul a fost facut pentru om” ( Marcu 2, 27.28 ), El ne-a aratat ca in aceasta zi sunt permise ( si chiar recomandate ) acele activitati care slujesc lui Dumnezeu si nevoilor urgente ale semenilor nostri. Ingrijirea unor bolnavi in Sabat nu este o calcare de Sabat, ci dimpotriva, este o datorie izvorata din dragostea fatza de aproapele.

     10) Iisus lucreaza in Sabat fara justificari speciale.

     Raspuns: Conform raportului Evangheliilor, ce fel de lucrari a facut Iisus in Sabat ? A gasit cineva vreo referinta ca Iisus a intrat in atelierul de dulgherie si a onorat vreo comanda ? A gasit cineva vreo dovada biblica conform careia El S-ar fi dus la camp pentru a face diferite munci agricole ? Sau ca S-ar fi suit in barca de pescuit pentru a prinde peste pentru vanzare ? Ce fel de lucrari a facut Iisus in Sabat ?

El a facut exact acele lucrari pe care le poate face orice credincios pazitor al Sabatului: a predicat Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si a vizitat si a vindecat bolnavi. Daca aceasta inseamna calcare de Sabat, atunci cei care judeca astfel nu sunt departe de mentalitatea rabinilor si fariseilor fatarnici de pe vremea Mantuitorului.

     11) Apostolii predicau in Sabat pentru ca atunci gaseau poporul adunat.

     Raspuns: Daca acest argument ar fi serios, ar trebui aplicat in mod consecvent si la pazitorii duminicii: preotii si pastorii predica duminica pentru ca atunci gasesc poporul adunat in biserici. Nu-i asa ca „argumentul” este lipsit de seriozitate ?

Cartea Faptele apostolilor ne relateaza ca, intr-una din calatoriile sale misionare, Pavel a ajuns in cetatea Filipi, cetate in care nu exista nicio sinagoga. Asadar, Pavel nu avea de ce sa predice in Filipi deoarece nu era nimeni adunat intr-o sinagoga. Totusi, Pavel impreuna cu cativa credinciosi au iesit din cetate si, undeva in mijlocul naturii, au serbat Sabatul, conform poruncii lui Dumnezeu ( vezi Fapte 16, 11-15 ).

De asemenea, ni se spune ca in Efes Pavel a predicat timp de trei luni in sinagoga din cetate ( Fapte 19, 8-10 ). Insa, din cauza impotrivirii iudeilor fatza de invatatura crestina, Pavel a renuntat sa mai predice in sinagoga, alegand sa le vorbeasca celor interesati in scoala lui Tiran timp de doi ani.

Asadar, argumentul ca apostolii predicau in Sabat pentru ca atunci gaseau poporul adunat este doar pe jumatate adevarat. Ei predicau in Sabat in primul rand pentru acesta era ziua de odihna si inchinare pe care ei au respectat-o, conform poruncii a patra din Decalog ( Exodul 20, 8-11 ).

     12) Apostolii nu s-au referit la Sabat in timpul Conciliului din Ierusalim ( Fapte 15, 24-29 ).

     Raspuns: Intr-adevar, apostolii nu au facut referire la Sabat in hotararile luate cu ocazia Conciliului din Ierusalim. Dar la fel de adevarat este faptul ca ei nu au facut referire nici la alte porunci din Decalog. Inseamna ca crestinii aveau „unda verde” la calcarea Celor Zece Porunci ?

Cine poate sa-si imagineze ca un crestin din secolul I avea libertatea de a se inchina la idoli, de a lua in desert Numele lui Dumnezeu, de a-si necinsti parintii, de a fura sau ucide ? Ar fi absurd sa credem asa ceva.

Conciliul de la Ierusalim nu a avut pe ordinea de zi problema Decalogului: daca el mai trebuia sa nu respectat de crestini. Subiectul principal pe ordinea de zi era cu totul altul:

Atunci, unii din partida fariseilor care crezusera, s-au ridicat si au zis ca neamurile trebuie sa fie taiate imprejur si sa li se ceara sa pazeasca Legea lui Moise” ( Fapte 15, 5 ). Aceasta era problema in discutie, nu valabilitatea Decalogului, respectiv a Sabatului biblic. Iata de ce apostolii nu amintesc nimic despre Sabat si nici despre alte porunci din Legea Morala.

     13) Pavel priveste Vechiul Testament ca pe ceva trecator si provizoriu ( Galateni 3,19: „Atunci pentru ce este Legea ? Ea a fost adaugata din pricina calcarilor de lege, pana cand avea sa vina „Samanta” careia ii fusese facuta fagaduinta”)

     Raspuns: Afirmatia este total lipsita de seriozitate si in intregime falsa. Sa nu uitam ca Scripturile primilor crestini constau in exclusivitate din cartile Vechiului Testament. Noul Testament a aparut mult mai tarziu.

Pe de alta parte, acelasi apostol face, in epistolele, sale cateva afirmatii  care ar trebui sa le dea de gandit celor ce sustin ca el ar fi considerat intregul Vechi Testament ca ceva trecator. Iata cateva din acestea:

„…Eu cred tot ce este scris in Lege si in Proroci ( Fapte 24, 14 up. )

Deci prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum ! Dimpotriva, noi intarim Legea” ( Romani 3,31 )

„Asa ca Legea, negresit, este sfanta si porunca este sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 ).

Pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care nu traim dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului” ( Romani 8,4 ).

Este total lipsit de sens sa sustinem ca Pavel a considerat intregul Vechi Testament ca fiind trecator si provizoriu. Daca ceva a fost trecator si provizoriu, atunci acel ceva a fost legea ceremoniala legata de slujbele de la sanctuar si care si-a gasit implinirea deplina in viata, lucrarea, moartea, invierea si mijlocirea Mantuitorului. Atat si nimic mai mult ! In rest, raportul Creatiunii, darea si enuntul Legii, profetiile, Psalmii, biografiile, poezia biblica si toate istorisirile pline cu invataturi morale ale Vechiului Testament sunt valabile si astazi si vor fi valabile pana la sfarsitul istoriei pacatului.

     14) Texte care vorbesc despre Lege ca fiind un indrumator spre Christos ca: Galateni 2,16; 3,24.25; 5,14; 2 Corinteni 5,17 si Romani 3,20 demonstreaza ca Legea si-a incheiat rolul pentru crestinii Noului Testament.

     Raspuns: Multe texte din epistolele lui Pavel vorbesc nu impotriva Legii lui Dumnezeu, ci impotriva mentalitatii gresite a unor crestini care credeau ca pot obtine neprihanirea prin ascultarea de Lege. Aceasta atitudine gresita fatza de Lege decurge din intelegerea gresita a rolului Legii morale in viata unui crestin, atitudine numita „legalism” si viu condamnata de Pavel.

Neprihanirea se capata numai prin credinta, in timp ce ascultarea de Lege vine ca o urmare fireasca a recunostintei celui salvat prin har, a celui pe care Domnul Christos l-a imbracat cu neprihanirea Sa.  Oare cum arata haina neprihanirii celor care calca in mod voit poruncile lui Dumnezeu ?

Pentru explicatii detaliate la unele texte din epistolele lui Pavel cu privire la Lege si rorul ei in viata unui crestin, vezi:

http://www.loribalogh.ro/2014/01/galateni-3-24-25-legea-ne-a-fost-un-indrumator-spre-christos/

http://www.loribalogh.ro/2013/12/romani-104-christos-este-sfarsitul-legii/

http://www.loribalogh.ro/2013/12/efeseni-215-a-inlaturat-legea-poruncilor/

http://www.loribalogh.ro/2013/11/2-corinteni-3-5-up-18-slova-si-duhul/  si multe altele.

     15) Pavel le imputa galatenilor faptul ca ei tin zile, luni, vremi si ani dupa legea evreiasca ( Galateni 4,9.10 ).

     Raspuns: Legea morala ( Decalogul, Cele Zece Porunci ) nu este o lege evreiasca. Inainte ca aceasta Lege sa fie data in scris poporului evreu pe Sinai, ea era cunoscuta de intreaga omenire, fiind transmisa din generatie in generatie pe cale orala. Despre dovezi cu privire la existenta Legii morale inainte de Sinai, vezi articolul de la urmatoarea adresa:

http://www.loribalogh.ro/2010/11/decalogul-decalogul-inainte-de-sinai-7/

Ceea ce condamna apostolul in comportamentul unor credinciosi este incercarea acestora de a deveni mai sfinti si mai plini de merite iniantea lui Dumnezeu prin respectarea unor prevederi ale legii lui Moise, legi ceremoniale care isi gasisera implinirea deplina in viata si moartea Domnului Christos ( sarbatorile iudaice, zilele de post, practica circumciziunii, sabatele ceremoniale, etc. ).

Pavel nu le putea imputa galatenilor ca tin Sabatul zilei a saptea din moment ce el insusi respecta aceasta zi ( vezi Fapte 16, 11-13; 17,1.2; 18, 1-4. 11 ) si din moment ce el a declarat atat de clar:

„Legea este sfanta si porunca este sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 )

„Deci prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum ! Noi intarim Legea.” ( Romani 3,31 ).

     16) Sabatul e umbra lucrurilor viitoare, deci apartine trecutului ( Coloseni 2,16.17 ).

     Raspuns: Greseala pe care o fac cei mai multi antisabatarieni este aceea de a confunda sabatele ceremoniale din calendarul iudaic  ( vezi Leviticul 23 ) cu Sabatul saptamanal, Sabatul Poruncii a patra. In timp ce sabatele ceremoniale putea sa cada in oricare zi din saptamana si aratau spre viitor, in derularea Planului de Mantuire, Sabatul Poruncii a patra este saptamanal si nu arata spre viitor, ci spre trecut, trimitandu-ne la Creatiune si la originea noastra.

Deci Sabatul saptamanal nu este „o umbra a lucrurilor viitoare”, ci un memorial al Creatiunii, avand menirea sa ne reaminteasca mereu originea noastra si cine este Dumnezeul cel viu care ne-a creat. Prin calitatea lui de memorial, Sabatul nu apartine trecutului, ci prezentului si viitorului.

 

     Concluzii

Prin pana psalmistului David, Mantuitorul spunea: „Iata-Ma ca vin ! In sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule, si Legea Ta este in fundul inimii Mele” ( Psalmul 40,7.8 ).

Ce se poate intelege din aceste cuvinte ? Intelegem ca cel care se atinge de Legea lui Dumnezeu, fie de intreaga Lege, fie chiar si de una din poruncile ei, de fapt se atinge de inima lui Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu. Iar cine se atinge de inima Mantuitorului…

Sa tragem fiecare propriile concluzii !

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Subiecte controversate, Ziua de odihna și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Sabatul biblic inaintea „plutonului de executie”

  1. ioan spune:

    astazi lumea asa-zisa crestina invata regulile ei,nu cele ale lui Dumnezeu…totul a fost schimbat dupa naravul ei…cat de departe este ea de Dumnezeul ei,Unul Singur Si Adevarat!…,,Iata,doresc sa implinesc poruncile tale,,…zice psalmistul,dar unde suntem noi astazi!!…Craciunul a devenit ceva comercial pt lumea asta cand de fapt este vorba de nasterea Domnului Iisus…sunt dezamagit!

  2. Dorin spune:

    Trebuie să ţină creştinii o zi de Sabat?
    http://www.gotquestions.org/Romana/Sabat-Sambata-Duminica.html

    Cere Dumnezeu respectarea Sabatului de catre creştini?
    http://www.gotquestions.org/Romana/Tinerea-respectarea-Sabatului.html

    Si am si o intrebare:
    In Galateni 5:14, la ce Lege se refera Pavel? mozaica sau morala (cele 10 porunci)? Si daca e vorba de Cele 10 porunci, de ce in Galateni 5:18 se spune ca nu suntem (crestinii) sub Lege? Iar daca suntem calauziti de Duhul, avem roadele Duhului (nu ale noastre, sa nu se laude nimeni, dupa cum spune Scriptura). In Galateni 5:22 se vorbeste de roadele Duhului, impotriva carora nu este lege (Galateni 5:23). Deci, concluzia mea, suntem sub Har si nu sub Lege, iar faptele nu ne mai apartin, ci sunt roadele Duhului.

    • Lori Balogh spune:

      Domnule Dorin,
      Toata discutia cu privire la Legea morala – marul discordiei in crestinism ( desi nu ar trebui sa fie asa )- porneste de la felul in care este inteleasa expresia apostolului Pavel „sub Lege”. Ce inseamna a fi „sub Lege” si a nu mai fi „sub Lege”? Dupa interpretarea multor crestini, a nu mai fi sub Lege inseamna a nu mai fi sub obligativitatea de a pazi Legea. Daca asa ar sta lucrurile, inseamna ca noi crestinii suntem liberi sa calcam toate Cele Zece Porunci: liberi sa mintim, sa desfranam, sa furam, sa ucidem, sa luam Numele lui Dumnezeu in desert, sa poftim ceea ce nu ne apartine, etc.
      Eu urmaresc cu interes predici, articole si emisiuni din toate confesiunile crestine ( ortodocsi, baptisti, penticostali, Oastea Domnului, adventisti…) si marturisesc ca inca nu am auzit niciun preot sau pastor care sa-si invete Biserica sa calce aceste porunci. Dimpotriva, se predica mult despre nevoia de a birui pacatul din viata fiecaruia. Chiar astazi am urmarit cuvantul de invatatura al episcopului de Maramures care ne invata sa respectam toate Cele Zece Porunci, ca fiind Legea cea vesnica a lui Dumnezeu. Dar daca nu mai exista Legea morala, dupa care standard ne dam seama ca un lucru este sau nu pacat ?
      Asadar, fara a lungi discutia, afirmatia lui Pavel: „Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege” ( Galateni 5,18 ) inseamna pur si simplu: „Daca sunteti calauziti de Duhul, nu mai sunteti sub condamnarea Legii„. Si aceasta nu pentru ca Legea ar fi desfiintata, ci pentru ca intervine harul lui Christos, aducator de iertare si sfintire. Asadar, Legea ramane, caci ea este vesnica, dupa cum Datatorul ei este vesnic si neschimbator.
      „Temelia Cuvantului Tau este adevarul si toate legile Tale cele drepte sunt vesnice” ( Psalmul 119, 160 ).
      Daca am fi sinceri, ceea ce ii deranjeaza cel mai mult pe unii crestini antinomianisti ( care sunt impotriva Legii ) nu sunt nici porunca intai, nici a doua, nici a treia, etc, ci doar porunca a patra, referitoare la Sabatul zilei a saptea. Adica exact porunca prin care Creatorul promite odihna fizica si spirituala. Nu este un paradox lucrul acesta ?
      Cat priveste argumentele in favoarea pazirii Sabatului si in NT, va invit sa cititi cu atentie si cu inima deschisa spre adevar articolele de la adresele urmatoare:
      http://www.loribalogh.ro/2013/01/ziua-a-saptea-sambata-sau-duminica/
      http://www.loribalogh.ro/2013/01/sabatul-in-noul-testament/
      http://www.loribalogh.ro/2012/12/sabatul-inainte-se-sinai/
      http://www.loribalogh.ro/2012/09/originea-sabatului/
      http://www.loribalogh.ro/2012/08/sabatul-biblic-generalitati/
      http://www.loribalogh.ro/2013/03/schimbarea-zilei-de-odihna/
      http://www.loribalogh.ro/2013/04/restaurarea-sabatului/ si multe altele.
      Va doresc multa lumina de la Duhul Sfant pentru a intelege acest adevar atat de controversat in lumea crestina.
      Cu stima,
      Lori B.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free