O vizita la Marele Medic

O vizita la Marele Medic

“Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva cercati-va. Nu recunoasteti voi ca Iisus Christos este in voi ? Afara numai daca sunteti lepadati.”

( 2 Corinteni 13, 5 )

     In “cabinetul” Marelui Medic

     Cine nu a ajuns cel putin odata-n viata in cabinetul unui medic ? Putini si fericiti sunt cei care nu au fost nevoiti sa treaca printr-o asemenea experienta. Din nefericire, viata ne aduce si in astfel de situatii…

Odata ajunsi in cabinetul medical, incepe obisnuitul dialog dintre medic si pacient. Medicul intreaba pentru a afla amanunte care ii vor folosi la stabilirea diagnosticului, iar pacientul raspunde la aceste intrebari cu mai multa sau mai putina sinceritate.

Urmeaza consultul clinic general, cu cele cateva investigatii minimale, dupa caz: o examinare generala,  masurarea tensiunii arteriale si a pulsului, eventual masurarea temperaturii, dupa care medicul prescrie cateva analize de baza: glicemia, colesterolul, VSH-ul, leuco-hemograma, eventual o ecografie sau o radiografie.

Avand analizele facute, pacientul revine la medicul curant care le analizeaza cu cea mai mare atentie in functie de niste parametri- valori in limitele carora trebuie sa se afle analizele respective. Orice rezultate ale analizelor care se afla sub sau peste valorile normale indica prezenta unei disfunctii, a unei suferinte, a unei boli.

Asa stau lucrurile cand vorbim de sanatatea trupului. Dar cand avem in vedere sanatatea sufletului ? In acest caz, lucrurile sunt putin diferite. In primul rand medicul nu mai este omul limitat in cunostinte, adeseori grabit, plictisit sau el insusi suferind, ci este Insusi Fiul lui Dumnezeu – Marele nostru Medic, niciodata obosit sau plictisit de noi si intotdeauna gata sa ne vina in ajutor.

In al doilea rand, “analizele” pe care Marele Medic ni le cere nu se fac in laboratoare omenesti, contra cost, ci gratis, in “laboratoarele” Duhului Sfant. Desigur, si aceste “analize” trebuie sa se afle intre niste parametri, caci tot ceea ce se afla sub sau peste standardele cerute de Dumnezeu inseamna boala spirituala.

Care sunt acele “analize” care-L intereseaza pe Marele nostru Medic, atunci cand cerceteaza starea de sanatate a sufletelor noastre ? Va propun sa luam in discutie patru dintre ele: 1) modelul 2) credinta 3) slujirea si 4) reinviorarea si reforma. Ce urmaresc acestea ? Sa constientizam noi insine pe cine avem ca model de viata, cat de vie este credinta noastra, cat de neegoista este slujirea noastra si cat de reala este reinviorarea si reforma in viata noastra.

Daca aceste “analize” le incredintam “laboratoarelor” Duhului Sfant, si nu intelepciunii omenesti, vom putea afla cat de sanatosi suntem in privinta vietii spirituale, sau, dimpotriva, care sunt lipsurile care pun in pericol mantuirea noastra.

 

Modelul de viata

Primul punct aflat pe biletul de “analize” cerute de Marele nostru Medic este modelul de viata. Cineva ar putea insa obiecta:  “De ce am eu nevoie de un model de viata ? Nu se poate si fara el ? Eu vreau sa fiu eu insumi, sa nu copiez pe nimeni…”

Se poate oare trai neavand un model de viata ? Practica ne arata ca este imposibil, caci asa am fost creati: sa crestem si sa ne dezvoltam privind la niste modele de viata. Primele modele de viata sunt  parintii, apoi invatatorul claselor primare, un profesor de liceu, un cantaret, un sportiv, un politician, un aventurier, sau un savant. Modelele de viata sunt alese in functie de idelurile fiecarui om, insa ele exista cu siguranta.

Pentru a intelege importanta modelului in viata omului, va propun sa ne intoarcem in timp, la putin timp dupa ce actul Creatiei a fost incheiat. Stiti care a fost prima porunca data parintilor nostri in Eden, imediat dupa ce au fost creati ?

“Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l…” ( Geneza 1,28 ). Asadar, prima porunca a Creatorului a fost : “Cresteti !” Dar de ce si cat trebuiau sa creasca primii nostri parinti ? Nu au fost ei adusi la existenta maturi, desavarsiti si “binecrescuti”, si la propriu si la figurat ?

Este evident ca Adam si Eva nu mai aveau nevoie sa creasca din punct de vedere fizic, insa ei aveau datoria sa se dezvolte continuu din punct de vedere intelectual si spiritual. Dupa care model ? Desigur, nu dupa un model omenesc, ci cel al Creatorului lor. Daca ei ar fi luat drept model persoana celuilalt, nu aveau cum sa creasca, deoarece erau egali din orice punct de vedere. Privind insa la Creatorul lor, la intelepciunea Sa infinita si la caracterul Sau desavarsit, primii nostri parinti trebuiau sa fie inspirati si motivati o vesnicie intreaga pentru a creste si a se dezvolta pe plan spiritual.

Este demn de remarcat faptul ca prima zi intreaga din viata primilor nostri parinti a fost o zi de Sabat. In aceasta zi, Creatorul Si-a luat timp pentru a fi cu ei, pentru a le raspunde la multimea intrebarilor lor, dar mai ales pentru a li se face descoperit. Daca omul nu ar fi cazut in pacat, in fiecare Sabat  Dumnezeu ar fi fost intr-o comuniune desavarsita si neumbrita cu creaturile Sale. Daca nu ar s-ar fi produs tragedia pacatului, noi nu ne-am mai fi inchinat astazi in biserici din piatra rece, ci in mijlocul naturii desavarsite si in prezenta nemijlocita a Tatalui, Fiului si Duhului Sfant.

Unii crestini antisabatarieni isi argumenteaza pozitia prin faptul ca in Geneza nu exista nicio porunca divina explicita cu privire la pazirea Sabatului. Intr-adevar, o astfel de porunca nu exista in cartea Genezei. Insa exista ceva mult mai important decat porunca de a pazi Sabatul zilei a saptea. Stiti care este acel lucru ? Modelul. Creatorul Insusi S-a oprit din lucrarea Creatiei si S-a odihnit, lasandu-ne un model de pazire a Sabatului:

“In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse” ( Geneza 2, 2.3 ).

Credeti ca Adam si Eva mai aveau nevoie de o porunca explicita cu privire la pazirea Sabatului din moment ce aveau inaintea lor Modelul divin, care in ziua a saptea S-a oprit din lucrarea Sa, binecuvantand si sfintind acest timp ?

Insusi Edenul, sadit de Creator pentru a fi caminul primilor nostri parinti, ar fi trebuit sa fie un model pentru viitorii urmasi ai lui Adam: “Caminul primilor nostri parinti avea sa fie un model pentru alte caminuri, pe masura ce copiii lor aveau sa plece de langa ei ca sa stapaneasca pamantul…” ( 1 )

Dupa caderea in pacat, in mijlocul confuziilor si ratacirilor aduse de acesta, nevoia omului dupa un model de viata a devenit cu atat mai mare. Fie ca recunoastem sau nu acest lucru, nu putem trai fara modele de viata, fie ca acestea sunt bune sau rele, fie ca sunt parintii sau vedetele de cinema, profesorii sau fotbalistii, pastorii sau politicienii, savantii sau cantaretii de muzica rock. Vrem sau nu vrem, asa functionam: dupa un model de viata pe care l-am ales.

Si nu este deloc rau sa avem modele. Dimpotriva, existenta lor ne da siguranta ca nu suntem singuri pe drumul pe care-l avem de parcurs. Modelul de viata ne da curaj, putere si dorinta de a merge mai departe spre idealul ales.

Problema care se pune este alta: Ce modele de viata ne alegem ? In general, modelul de viata il alegem in functie de idealurile pe care le avem. Daca idealurile noastre se rezuma doar la aceasta viata vremelnica, tentatia este sa alegem modele dintre oamenii “de succes” care sunt la moda: actori, cantareti, sportivi, politicieni, prezentatori TV, etc. Daca idealurile sunt josnice, si modelele pe care le alegem vor fi josnice. Daca idealurile sunt inalte, si modelele vor fi alese dintre oamenii de valoare.

Dar daca idealurile noastre se ridica mult deasupra vietii traite pe pamant ? In acest caz, singurul model de urmat este Fiul lui Dumnezeu, Cel despre care Scriptura spune ca este “Capetenia si Desavarsirea credintei noastre” ( Evrei 12,2 ). Viata Sa neprihanita, caracterul Sau desavarsit si lucrarile Sale lipsite de egoism i-au fascinat nu doar pe crestini, ci chiar si pe pagani.

Insusi Mahatma Gandhi ( 1869-1948 ), parintele independentei Indiei si al nonviolentei, desi a fost un hindus convins pana la sfarsitul vietii, a trebuit sa recunoasca superioritatea Modelului crestin: “Imi place Christosul vostru. Nu-mi plac crestinii vostri. Crestinii vostri sunt atat de diferiti de Christosul vostru.”

Se povesteste despre un soldat evreu, care in timpul razboiului a auzit mereu vorbindu-se despre Iisus Christos, ca dupa ce s-au incheiat tratatele de pace, s-a dus la rabinul sau cu urmatoarea intrebare:

“Rabi, ce diferenta este intre Mesia evreilor si Mesia crestinilor ?” Rabinul i-a raspuns:

“Mesia evreilor urmeaza sa vina, in timp ce Mesia crestinilor a venit deja.” Dupa o clipa de gandire, soldatul a intrebat din nou:

“Dar cand va veni Mesia evreilor ce va face in plus fatza de Iisus Christos ?” Raspunsul rabinului la cea de-a doua intrebare a fost o tacere adanca…

Intr-adevar, Iisus Christos este modelul desavarsit, pe care nimeni nu-L poate depasi. El este Cel despre care Blaise Pascal spunea: “Iisus Christos este centrul si temelia tuturor lucrurilor. Cine nu-L cunoaste pe El, nu cunoaste nimic despre sine si despre lume.”

Un autor necunoscut a scris urmatoarele despre Modelul Iisus: “Cel mai iubit om din istorie, Iisus Christos, n-a avut servitori si totusi I se spunea Stapan. N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator. N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator. N-a avut armata, si totusi se temeau de El. N-a castigat niciun razboi, si totusi a cucerit lumea. N-a comis nicio crima, si totusi L-au rastignit. A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.”

Domnul Iisus este Modelul desavarsit al omului cazut in pacat. Dar ce spun “analizele” facute in “laboratoarele” Duhului Sfant ? Ce fel de idealuri avem in viata si ce modele ne-am ales pentru a atinge aceste idealuri ? Sunt idealuri si modele pamantesti, legate doar de aceasta viata, sau dimpotriva, idealurile noastre ating cerul, acolo unde se afla si Modelul nostru desavarsit Iisus Christos ?

 

Credinta

Urmatorul punct aflat pe biletul de “analize” cerute de Marele nostru Medic este credinta. De fapt, viata este imposibila fara credinta. Nu ma refer in mod deosebit la credinta religioasa, ci la credinta in general, asa cum este ea definita in Evrei 11,1: “Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite si o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.”

Conform acestei definitii, credinta are doua componente: certitudinea si increderea. Certitudinea ca exista lucruri pe care nu le percepem cu simturile noastre, si incredere intr-o persoana.

1) Certitudinea. Exista multe lucruri pe care nu le vedem, dar avem certitudinea ca exista. Nimeni n-a vazut forta de gravitatie, curentul electric, electronii, undele electromagnetice si inca o multime de alte lucruri, insa nimeni nu neaga existenta lor, caci efectele lor sunt de necontestat.

Viata fizica ar fi imposibila fara certitudini. Dar oare viata spirituala ar fi posibila fara certitudinea existentei lui Dumnezeu ? Nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu, si totusi, peste doua miliarde de crestini cred in existenta Lui, plus alte miliarde care cred in divinitate sub diferite forme. Cu toate acestea, desi Ii vad lucrarile, sunt multi oameni care Ii neaga existenta. Referindu-se la astfel de oameni, Nicolae Iorga spunea: “Exista nu numai ce n-ai vazut tu, dar a vazut altul, ci si ce trebuie sa fie, desi n-a vazut nimeni.”

2) Increderea. Ar fi oare posibila viata fara ca oamenii sa manifeste incredere unii in altii ? Categoric, nu ! Cand ne suim intr-un tren de calatori, ne asezam linistiti pe locul nostru, avand incredere ca mecanicul de locomotiva ne va duce la destinatie, si nu in alta parte, nu-i asa ?  La fel, cand cumparam paine de la brutarie, avem incredere ca brutarul s-a spalat pe maini inainte de a framanta aluatul, caci altfel nu am mai manca niciodata paine de la brutarie.

Intr-adevar, viata ar fi imposibila fara credinta, adica fara certitudinea ca exista lucruri pe care nu le vedem si fara increderea in oamenii care ne inconjoara. Dar pe plan spiritual, este posibil sa-I fim placuti lui Dumnezeu fara credinta ? Fara sa avem deplina incredere in El ? Scriptura ne spune clar:

“Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui ! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este ( sa aiba certitudinea ca El exista, nn. ) si ca rasplateste pe cei ce-L cauta ( au incredere in El, nn. )” Evrei 11,6.

Avem nevoie de credinta pentru ca ea ne procura energie pentru alergarea noastra pe calea spre Imparatia lui Dumnezeu. Ea ne intareste din punct de vedere fizic, mental, emotional si spiritual. Credinta este cea care ne ajuta sa depasim crizele vietii, ajutandu-ne sa ne ridicam deasupra necazurilor si suferintelor, “asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Iisus Christos” ( Tit 2,13 ).

Viata fizica este imposibila fara credinta. Viata spirituala cu atat mai putin. Dar ce spun “analizele” facute in “laboratoarele” Duhului Sfant ? Ce fel de credinta avem ? Cat de vie este ea ? Cat de multa incredere avem in vointa, planurile si calauzirea lui Dumnezeu ? Cat de dispusi suntem sa acceptam planurile Sale in detrimental planurilor noastre ?

 

Slujirea

Slujirea este un alt punct aflat pe biletul de ”analize” cerute de Marele nostru Medic. Aici apare insa o mare nedumerire: Cum poate sluji unor oameni bolnavi un om care este el insusi bolnav si care are nevoie in egala masura de vindecarea oferita de Marele Medic ?

In viata de toate zilele suntem obisnuiti cu tot felul de scutiri si concedii medicale in caz de boala. De ce atunci pe plan spiritual lucrurile nu stau la fel ? Daca toti suntem bolnavi de boala pacatului, de ce nu suntem scutiti de slujire ? De ce Marele Medic nu ne da un “concediu medical” valabil pana ce vom deveni desavarsiti in Imparatia Sa ?

Eram internat in spital unde am cunoscut un pacient in varsta de peste optzeci de ani. El mi-a spus un secret al vietii lui: ori de cate ori il durea ceva, facea exercitii fizice, miscare, mai multa miscare, si atunci durerile se atenuau sau chiar dispareau complet. Iata o filozofie de viata interesanta, nu-i asa ? Majoritatea oamenilor au o alta atitudine: cand ii doare ceva, se opresc si nu mai fac nimic pana ce nu le trece durerea. Este oare si intelept lucrul acesta ?

Pana nu demult, medicii recomandau repaus complet in cazul unor atacuri de cord. Astazi, dimpotriva, aceiasi medici recomanda miscarea moderata ca o conditie sine qua non a recuperarii si vindecarii dupa un astfel de accident.

Dupa logica omeneasca, un bolnav nu-l poate trata pe un alt bolnav. Dupa logica cereasca insa, faptul ca un bolnav spiritual slujeste altor bolnavi spirituali, tocmai acest lucru este o cale spre vindecare. Unul din motivele pentru care Dumnezeu ne cere sa slujim altora, desi si noi suntem atinsi de boala pacatului, este acela ca ori de cate ori slujim altora, in realitate noi suntem primii beneficiari. Lucrarea pentru altii ne vindeca pe noi insine de apatia spirituala si de egoismul atat de inradacinat in vietile noastre, ajutandu-ne sa ne simtim bine, impliniti sufleteste si placuti lui Dumnezeu.

Se povesteste despre un om foarte bogat care l-a intrebat pe un prieten de-al sau: „De ce sunt criticat pentru ca sunt zgarcit? Se stie doar ca dupa ce voi muri toata averea mea va fi folosita in scopuri caritabile!” 

Prietenul i-a zis:„Lasa-ma sa-ti spun o poveste despre un porc si o vaca. Porcul se lamenta mereu vacii, cat de nepopular este el: „Oamenii totdeauna vorbesc cu blandete despre tine si despre ochii tai blanzi!”, a spus porcul vacii. „Eu inteleg ca tu dai lapte si smantana, dar eu dau mai mult! Eu dau carne, sunca, coaste. Chiar si copitele! Totusi eu nu sunt apreciat! Poti tu sa-mi spui de ce?”

     Vaca a stat putin pe ganduri si apoi a raspuns: „Eu sunt apreciata pentru ca dau toate aceste lucruri, de care ai amintit tu, cand traiesc, iar tu le dai doar dupa moarte!”

     Scriptura ne spune ca Nicodim, fariseul care L-a vizitat pe Mantuitorul in toiul noptii, a adus aproape o suta de litri de smirna si aloe pentru imbalsamarea trupului lui Iisus ( Ioan 19, 39.40 ). Maria Magdalena a adus un singur litru de mir, insa in timpul vietii Mantuitorului. Al cui dar a fost mai apreciat si mai valoros ?

     Asadar, este nevoie de slujirea noastra acum, in aceasta viata grea si plina de necazuri, in conditiile in care noi insine suntem atinsi de boala pacatului. La amvoanele bisericilor nu predica oameni ajunsi desavarsiti, in diaconie nu slujesc oameni fara slabiciuni, in coruri nu canta oameni fara pacat, iar Biserica nu este condusa de superoameni. „Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” ( Romani 3,23 ).

Viata spirituala fara slujire neegoista nu exista. Dar ce spun „analizele”  facute in „laboratoarele” Duhului Sfant cu privire la slujirea noastra ? Marele nostru Medic ne intreaba pe fiecare in parte in aceste clipe solemne: „Tu ce faci pentru binele altora ? Cu ce contribui la viata Bisericii din care faci parte ? Ce faci ca societatea in care traiesti sa fie mai buna astazi decat ieri  si maine mai buna decat astazi? Ce faci pentru raspandirea Evangheliei ?”

 

Reinviorare si reforma

     Ultimul punct pe biletul de „analize” cerut de Marele nostru Medic este legat de reinviorare si reforma. Spuneam ca prima porunca data omului, imediat dupa crearea lui, a fost „Cresteti !” Cresterea inseamna viata. Orice oprire din crestere, inainte de a atinge statura maturitatii,  inseamna boala si moarte. De aceea, viata unui adevarat urmas al lui Christos va fi o permanenta crestere, o permanenta schimbare in bine, o continua reforma a vietii, a modului de gandire, a comportamentului.

Este posibila atingerea acestui deziderat ? Cu siguranta ca da ! Daca prin Duhul Sfant L-am ales pe Iisus ca Model al vietii noastre, daca umblam cu El avand deplina incredere in El si daca slujim din toata inima cu capacitatile noastre celor din jur, in mod neegoist, reinviorarea si reforma vor deveni o realitate permanenta in viata noastra ca individ, dar si ca Biserica.

Peste veacuri, indemnul apostolului rasuna si astazi: “Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva cercati-va. Nu recunoasteti voi ca Iisus Christos este in voi ?” ( 2 Corinteni 13, 5 ). Sau, cu alte cuvinte: Cum arata “analizele” cerute de Marele Medic Iisus ?

Daca ele nu sunt bune, Marele Medic este gata sa ne ofere medicamentul care sa ne aduca vindecarea.  Sa-L alegem pe El ca model al vietii, sa umblam avand deplina incredere in El si sa slujim cu toti talantii pe care ni i-a dat. Si atunci, in ciuda greutatilor si necazurilor, viata noastra va fi o continua primavara.

Lori Balogh

 

    

 

Referinte:

( 1 ) E. G. White, “Figuri din istoria biblica”, vol I, Bucuresti, 1987, p. 36