Fapte 10,9-15: Viziunea lui Petru

Fapte 10,9-15: Viziunea  lui Petru

„Si un glas i-a zis: „Petre, scoala-te, taie si mananca !” „Nicidecum, Doamne”, i-a raspuns Petru, „caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat.” Si glasul i-a zis a doua oara: „Ce a curatit Dumnezeu, sa nu numesti spurcat.” ( vers.13-15 )

     Viziunea primita de Petru cu putin timp inainte de intalnirea cu sutasul Corneliu este folosita de unii comentatori biblici pentru a demonstra ca prevederile cu privire la alimentele curate si necurate din Leviticul cap. 11 nu mai sunt valabile pentru credinciosii Noului Testament. In mod deosebit, versetului 15 ii este data o importanta deosebita.

Viziunea este simpla: inaintea lui Petru, din cer a coborat un vas ca o o fatza de masa mare in care se aflau tot felul de vietati. Un glas ceresc i-a poruncit apostolului sa taie si sa mamance tot ce se afla pe fatza de masa, insa acesta a refuzat, motivand ca niciodata n-a mancat ceva necurat sau spurcat. De aici tragem concluzia ca pe acea fatza de masa se aflau o multime de animale considerate necurate dupa criteriile Vechiului Testament.

     Concluzia la care se grabesc sa ajunga unii comentatori este aceea ca se poate manca „tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului” ( 1 Corinteni 10, 25 ) si fara sa se mai tina cont de prevederile din Leviticul 11.

Insa greseala pe care o fac acesti comentatori este elementara, o greseala pe care nu o facem atunci cand in discutie sunt lucruri pamantesti, apartinand vietii de zi cu zi. Daca cineva primeste o scrisoare de la un prieten sau o adresa de la primarie, se va multumi sa citeasca doar cateva cuvinte de la mijloc, trecand peste restul mesajului ? Nicidecum ! In viata cotidiana nu ne permitem sa facem astfel de greseli. De ce atunci cand in discutie sunt lucruri atat de serioase, care privesc mantuirea noastra, unii isi permit sa citeasca pe sarite si sa aleaga din textul biblic doar ceea ce le convine ?

     O regula elemetara a interpretarii textului biblic este aceea de a tine cont de contextul imediat in care se afla o anumita declaratie sau afirmatie. In cazul nostru, viziunea lui Petru trebuie privita si interpretata in contextul convertirii sutasului Corneliu si a familiei sale. Despre sutasul roman este vorba si inainte ca Petru sa primeasca viziunea, dar si dupa primirea ei.

     Viziunea este un fel de interludiu, o paranteza in care apostolul trebuia sa invete o lectie pe care, ca evreu inca nu o invatase, si anume: neamurile, pe care evreii le considerau spurcate, aveau acelasi acces la mantuire inaintea lui Dumnezeu. Fara lectia primita in aceasta viziune, cu siguranta ca Petru ar fi refuzat orice contact cu sutasul roman Corneliu. Si aceasta datorita prejudecatilor conationalilor sai, de care nici el nu era strain.

Este demn de remarcat faptul ca Petru, care asistase la discutia dintre Domnul si farisei pe tema spalarii mainilor inainte de masa ( Marcu 7, 1-23 ), inca tinea la regulile alimentare din Leviticul cap. 11. Daca Iisus i-ar fi dezlegat pe ucenici cu privire la consumul carnii animalelor necurate, el nu ar fi trebuit sa se impotriveasca vedeniei, spunand: „Nicidecum, Doamne, caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat.” ( vers. 14 ).

O alta regula elementara a interpretarii textului biblic este aceea de observa ce a inteles fie autorul, fie destinatarul unui anumit mesaj. In cazul de fatza, este important sa observam ce a inteles Petru din aceasta viziune. Oare a inteles el ca din acel moment, atat el, cat si crestinii noului legamant erau dezlegati sa consume orice vietate care traieste pe pamant ?

Categoric, nu ! Dovada o gasim in cuvintele pe care Petru le rosteste in casa lui Corneliu privitor la intelesul viziunii primite: „Stiti, le-a zis el, ca nu este ingaduit de Lege unui iudeu sa se insoteasca impreuna cu unul de alt neam sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. ( vers. 28 )

Versetele 34 si 35 intregesc intelegerea sensului viziunii lui Petru: „In adevar”, spune el, „vad ca Dumnezeu nu este partinitor, ci ca in orice neam, cine se teme de El si lucreaza neprihanire, este primit de El.

Asadar, Petru a inteles ca viziunea nu se referea la permisiunea de a manca din carnea animalelor necurate, ci la neamurile care trebuiau si ele sa fie chemate la mantuire ca si evreii.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Texte biblice dificile. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free