Talharul pocait a mers in rai in ziua mortii lui ?

Talharul pocait a mers in rai in ziua mortii lui ?

     Evanghelia lui Luca este singura dintre evangheliile sinoptice care reda un fragment din dialogul care s-a purtat intre cei trei rastigniti pe cruce: cei doi talhari si Domnul Christos ( Luca 23, 39-43 ).

Conform relatarilor lui Matei si Marcu, initial ambii talhari I-au aruncat lui Iisus cuvinte de batjocura ( Matei 27,44; Marcu 15,32 ). Insa in timpul orelor de agonie pe cruce, unul dintre talhari si-a schimbat atitudinea fatza de Iisus, cerandu-I Acestuia cu deplina credinta: “Doamne, adu-Ti aminte de mine cand vei veni in Imparatia Ta” ( Luca 23, 42 ).

Raspunsul Mantuitorului a venit promt, ca o promisiune pretioasa pentru un om care isi traia ultimele clipe de viata. Asa cum este redat in traducerea lui Dumitru Cornilescu, raspunsul Domnului este folosit de cei mai multi crestini pentru a argumenta credinta lor in nemurirea neconditionata a sufletului, a existentei unui suflet constient dupa moarte:

“Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai” ( Luca 23, 43 ).

Conform credintei populare, Mantuitorul l-a sigurat pe talharul pocait ca va fi chiar in acea zi in paradis impreuna cu El. O simpla cautare pe Google ne trimite la o multime de controverse teologice pe marginea acestui subiect, unele decente, altele care ies din cadrul respectului si spiritului crestin. Pastori, teologi si profesori de limbi biblice dezbat sensul afirmatiei pe care Iisus a facut-o talharului pocait inainte de moartea acestuia.

Inainte de orice abordare a promisiunii lui Iisus, este necesar sa o intelegem in contextul imediat, dar si in cel general al Scripturii.

1) Contextul imediat

a) Talharul pocait L-a rugat pe Iisus: “Doamne, adu-Ti aminte de mine cand vei veni in Imparatia Ta( Luca 23,42 ). Muribundului de pe cruce nu i-a trecut nicio clipa prin minte ca Domnul il va lua cu Sine in rai chiar in acea zi. Talharul se gandea la viitor, la momentul revenirii in slava a Fiului lui Dumnezeu: “cand vei veni in Imparatia Ta”.

Chiar daca era un simplu talhar, el stia ca nu la moarte se primea rasplata, ci la sfarsitul timpului, cand Dumnezeu va judeca lumea. Chiar inceputul rugaciunii sale: “Adu-Ti aminte de mine”… ne arata ca omul acesta privea candva, in viitor, la rasplata celor credinciosi, nu la momentul mortii, asa cum se crede in teologia populara. Daca teologia talharului ar fi fost gresita, Domnul Christos ar fi corectat-o cu siguranta.

b) De asemenea, contextul imediat al Scripturii ne reda un dialog purtat intre Maria Magdalena si Mantuitorul imediat dupa inviere. Ioan ne spune ca in momentul in care Maria Magdalena si-a dat seama ca “Gradinarul” din fatza ei era Insusi Iisus, “ea s-a intors si I-a zis in evreieste: “Rabuni”, adica “Invatatorule !” ( Ioan 20, 16 ).

Ceea ce ne intereseaza in contextul discutiei noastre este raspunsul Domnului: “Nu Ma tinea”, i-a zis Iisus, “caci inca nu M-am suit la Tatal Meu” ( vers. 17 ). Este stiut ca Domnul a fost crucificat in ziua Pregatirii ( vinerea ) si ca invierea s-a produs in prima zi a saptamanii ( duminica ).

Daca Iisus i-ar fi promis talharului pocait in cursul zilei de vineri ca vor fi impreuna in rai in acea zi, cum putem explica afirmatia pe care tot El o face Mariei Magdalena duminica: “Inca nu M-am suit la Tatal Meu”? Este cumva Iisus contradictoriu in cele doua afirmatii facute la distanta de cateva zeci de ore ?

Afirmatia Mantuitorului: “Inca nu M-am suit la Tatal Meu” este intarita de ceea ce ii spune Mariei in continuare: “Spune-le ( ucenicilor ) ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru” ( vers. 17 ). Asadar, in duminica invierii, suirea la cer in prezenta Tatalui era un eveniment ce urma sa aiba loc in viitorul apropiat, nu un eveniment care ar fi avut loc imediat dupa moarte.

Daca in rastimpul dintre crucificare si inviere Iisus nu S-a suit la cer, cum poate fi inteleasa promisiunea facuta talharului: “Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai” ? ( traducerea Cornilescu ).

Pentru a raspunde la aceasta intrebare sunt necesare cateva observatii de natura lingvistica. Traducerile Fidela, precum si cea a Lumii Noi ( TLN ), introduc in propozitia citata mai sus un semn de punctuatie care nu se regaseste in textul original: doua puncte. Insa cele doua traduceri il plaseaza in doua locuri cu totul diferite:

“Adevarat iti spun: Astazi vei fi cu Mine in paradis” ( Fidela )

     “ Adevarat iti spun astazi: Vei fi cu mine in paradis” ( TNL )

Observati cat de radical se schimba sensul propozitiei in functie de pozitia semnului de punctuatie introdus ? Daca in primul caz se poate intelege ca Mantuitorul i-a promis talharului ca chiar in acea zi vor fi impreuna in paradis, in cel de-al doilea caz, intelesul este total diferit: Iisus ii promite talharului “astazi” ca vor fi impreuna in paradis candva, in viitor.

Traducerea lui Dumitru Cornilescu introduce in locul semnelor de punctuatie prepozitia “ca”. Aceasta are valoarea unei virgule si, prin locul in care este plasata, da un anumit sens afirmatiei lui Iisus.

     “Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu mine in rai

Cele mai multe traduceri ale Bibliei introduc in locul punctelor sau a prepozitiei “ca”, virgula:

“Adevarat iti spun, astazi vei fi cu Mine in paradis” ( Douay, Louis Seconde, etc. )

Indiferent ca vorbim de virgula, doua puncte sau prepozitia “ca”, introducerea lor in textul biblic ( care in originalul grecesc nu avea nici spatii intre cuvinte si propozitii, nici semne de punctuatie ) deja reprezinta un act de interpretare a continutului. Fiecare traducator a adaugat semnul de punctuatie ( sau prepozitia ) in acel loc al propozitiei care facea ca mesajul sa corespunda cu propria conceptie despre starea omului in moarte.

Daca Martorii lui Iehova nu cred in nemurirea neconditionata a sufletului, ei au introdus cele doua puncte dupa cuvantul “astazi”. Daca D. Cornilescu , la origine preot ortodox, credea in nemurirea neconditionata a sufletului, el a introdus prepozitia “ca” inainte de cuvantul “astazi”. Daca majoritatea celorlalti traducatori credeau si ei in nemurirea neconditionata a sufletului, si ei au introdus virgula inaintea cuvantului “astazi”.

Este evident ca o simpla virgula, plasata inaintea sau dupa cuvantul “astazi”, ne poate trimite in  directii total opuse, spre doua conceptii si doctrine ireconciliabile. Totusi, cum este corect sa interpretam afirmatia Mantuitorului ? I-a promis El talharului ca chiar in acea zi vor fi impreuna in paradis sau, dimpotriva, El i-a promis ca vor fi in paradis candva, in viitor ?

Pentru a gasi raspunsul corect la aceasta intrebare trebuie sa tinem seama de contextul general al Bibliei si sa observam ce spune Cuvantul lui Dumnezeu in alte pasaje biblice despre tema starii omului in moarte si daca el sustine invatatura atat de populara a nemuririi sufletului.

     2) Contextul general

Din contextul imediat al textului din Luca 23,43 am inteles ca nici talharul nu se astepta sa primeasca rasplata ceruta chiar in acea zi, ci candva, in viitor, dar nici Domnul Christos nu S-a suit la cer in rastimpul dintre crucificare si inviere.

Dar ce spune Biblia in ansamblul ei despre starea omului in moarte ? Exista nemurire neconditionata a sufletului ? Exista un rai si un iad prezent, in care sufletele ajung imediat dupa moarte pentru a-si primi rasplata ?

Deoarece subiectul este foarte vast, nu voi repeta argumentele deja prezentate in alte articole, ci voi indica doar linck-urile respective:

http://www.loribalogh.ro/2013/12/starea-omului-in-moarte/

http://www.loribalogh.ro/2013/11/teoria-nemuririi-sufletului/

http://www.loribalogh.ro/2013/10/dincolo-de-mormant/

http://www.loribalogh.ro/2013/09/natura-omului-2/

http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-raiul-7/

http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-adevarul-despre-iad-6/

http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-iadul-mit-sau-realitate-5/

Inca o observatie este binevenita: Folosirea cuvantului “astazi” in Biblie, fie pentru a introduce, fie pentru a incheia o afirmatie, are rolul de a sublinia solemnitatea declaratiei ce fusese facuta. Doar in Deuteronomul intalnim peste 40 de expresii de genul: “te invat astazi”, “asez in fatza ta astazi”, “marturisesc impotriva ta astazi” ( cap. 4,18; 6,6; 7,11; 8,19, etc. ). “Astazi” nu are un sens temporal, ci are rolul doar de a intari o decalaratie.

In concluzie, tinand cont de faptul ca orice text trebuie interpretat in contextul in care se afla, atat cel imediat, cat si cel general al Bibliei, promisiunea Mantuitorului facuta talharului de pe cruce nu inseamna nimic altceva decat:

“Astazi iti promit solemn ca la revenirea Mea te voi lua cu Mine in paradis”

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Dileme crestine, Starea omului in moarte și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

6 răspunsuri la Talharul pocait a mers in rai in ziua mortii lui ?

  1. Vasiloni Ionel spune:

    Sa aveti multa sanatate.

  2. Dorin spune:

    Si textul din Ioan 11:25-26 cum sa-l interpretam? Isus spune „oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata.” Bine, in 11:25 spune „cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”
    Am gasit o interpretare interesanta a unui pastor baptist:
    http://barzilaiendan.com/2015/04/17/marta-si-moartea-o-neintelegere-de-termeni/
    Fiti binecuvantati

    • Lori Balogh spune:

      Atunci cand se refera la prima moarte, Mantuitorul o aseamana cu un somn. „Lazar, prietenul nostru doarmeIisus vorbise despre moartea lui… Atunci Iisus le-a spus pe fatza: „Lazar a murit„” ( Ioan 11, 11.13.14 ).Si nu doar El a asemanat prima moarte cu un somn, ci si alti autori ai Bibliei. Cartea Cronicilor este plina de texte in care moartea unui oarecare imparat este asemanata cu un somn ( de ex. 2 Cronici 26,23: „Ozia a adormit cu parintii sai…” ). Explicatia este logica, in opinia mea: din aceasta prima moarte oamenii se vor „trezi” la inviere, ca dintr-un somn adanc, fie ca e vorba de prima sau de a doua inviere. Din moartea a doua insa, aceea de care vor avea parte cei nelegiuiti, nu va mai exista „trezire”, ci va fi vesnica.
      Cand Iisus spune in versetul 26: „Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata”, El se refera la moartea a doua, care este de fapt adevarata moarte, din care nu va mai exista trezire.
      Cu stima,
      Lori B.

  3. stoica victor spune:

    Trebuie să înțelegem că sânt multe taine pe care le vom descoperi dacă va vrea Domnul și cănd va veni timpul.Dar nu Dumnezeu spune că pentru El o mie de ani e o zi și o zi ca omie de ani? Și de Pavel se spune că spune unele lucruri greu de înțeles .Copilul nu știe lucrurile celor mari decât când va veni timpul. Așa și cu spusa că nu va trece generația aceasta până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. Deci ave dinți pentru o mâncare tare sau rămânem, la lapte.Amin!

  4. anna spune:

    Luca 23:42,43: „Şi zicea: Isuse, aminteşte-Ţi de mine când ai să vii în Regatul Tău! Şi Iesus i-a zis: Adevărat îţi zic: Astăzi vei fi cu Mine în paradis.”

    În primul rând, în această promisiune faţă de răufăcător, nu e vorba de paradisul ceresc, cel puţin în primă fază. Asta e clar, deoarece răufăcătorul nu era născut din nou (Ioan 3:3-6); şi nu era deschisă şi inaugurată calea spre cer, care a fost deschisă la moartea Lui Isus şi inaugurată la înălţarea Lui la cer (Evrei 6:18-20; 10:19,20).

    Astfel aici e vorba cu siguranţă, de paradisul din partea de sheol (locuinţa morţilor) pe care Biblia îl descrie ca un loc al mângâierii (Luca 16:25,26), în el au ajuns şi patriarhii şi credincioşii din V.T. dar ei Nu au ajuns în patria cerească, în Noul Ierusalim (vezi Evrei 11:10,13-16, 39,40). Astfel pentru a ajunge în această parte de sheol sau hades, nu era necesar nici naşterea din nou, căci aici se ajunge pe baza dreptăţii vechiului legământ, iar faptul că tâlharul s-a pocăit, aceasta a făcut ca Isus să-i promită că astăzi El va fi cu tâlharul în paradis. Sheolul este în inima pământului, sufletul lui Isus a fost acolo cu tâlharul în timpul cât a fost în mormânt (Fapte 2:26, 27).

    Prin urmare, în timp ce tâlharul năzuia la o intrare în viitor în Regatul lui Cristos, Domnul l-a făcut să intre în ante-camera Regatului, în „sânul lui Avraam”, în locul unde este „mângâiat” (Luca 16:22,25), în „paradis” chiar în aceea zi ca suflet, iar cu siguranţă că în viitor, va avea parte de învierea celor drepţi pentru viaţă eternă.

    Tocmai de aceea Biblia învaţă: „David nu s-a suit la cer” (Fapte 2:34) spune Petru intr-unul din discursurile sale. Şi David a afirmat: „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea” (1 Regi 2:2). Din aceasta rezultă că drumul pentru toată omenirea, la moarte, nu duce la cer ci în sheol.

    Conform cu învăţătura lui Isus fie în locuinţa morţilor în chinuri, fie în „sânul lui Avraam”, de fapt Isus a spus clar: „nimeni nu s-a suit in cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul Omului, care este in Cer” (Ioan 3:13). Dumnezeu este Cel ce s-a pogorit din cer in trupul ui Isus Christos, nimeni nu s-a suit în cer. Doar după învierea lui Isus, credincioşii morţi în Domnul, merg deacum la Domnul în casa din ceruri unde Iisus ne-a pregatit celor mantuiti un loc.

  5. Cristian spune:

    Cei mai mulți nu ştiu un lucru esențial dupã cum nici eu nu l-am înțeles ceva timp, pânã când Dumnezeu mi l-a descoperit.
    La o analizã atentã a Cuvântului lui Dumnezeu, în urma rugãciunilor spre o cunoaştere şi înțelegere cât mai adâncã a Adevãrului, Domnul mi-a revelat printre multe altele, semnificația versetului LUCA 23:43.
    Dupã cum se ştie, Noul Testament a fost scris în limba greacã, iar cuvântul care limba românã este tradus „Rai”, vine din grecescul „Paradeisõ”. Acum, „Paradisul” sau „Raiul”, aşa cum mai toți sunt familiari cu aceşti termeni, nu se referã la locul acela nespus de frumos sau acea „grãdinã” minunatã creatã de Dumnezeu pentru cei care au murit în Cristos (mântuiți), şi care se aflã undeva sus în ceruri, ci Paradisul (Raiul) se aflã în Adânc (adâncul pãmântului), şi este locul de odihnã a celor mântuiți, care vor rãmâne acolo pânã în ziua Judecãții.
    Cuvântul din Noul Testament în limba greacã şi care înseamnã „Cer”( Heaven -englezã), adicã Împãrãția lui Dumnezeu, este „ouranós”.
    Cine cunoaşte Scripturile, ştie cã İsus nu se „urcase” încã la cer, atunci când Maria l-a vãzut la mormânt a treia zi când a vrut sã-L îmbrãțişeze.
    Când Mântuitorul i-a fãgãduit tâlharului cã,”astãzi vei fi cu mine în Rai”, İ-a spus aceasta pentru cã Raiul (locul de odihnã) nu se aflã în Cer, ci este în Adâncul Pãmântului. Tot aici se aflã şi İadul (a nu se confunda cu Gheena sau İazul de foc), loc în care İsus a propovãduit Evanghelia, sufletelor de acolo timp de trei zile.
    Datoritã faptului cã Scriptura spune lãmurit cã Domnul İsus s-a înãlțat la Cer abia dupã 40 de zile, şi în acelaşi timp, datoritã precizãrilor fãcute referitor la „Rai” şi Împãrãția lui Dumnezeu, sper cã acum este totul cât se poate de limpede.
    Dumnezeu sã vã binecuvânteze!
    Citiți şi studiați Biblia, mai ales Noul Testament. Stãruiți în Cuvântul lui Dumnezeu şi în rugãciune.
    Pocãiți-vã şi credeți în İsus. Urmați poruncile Domnului şi încetați a mai pãcãtui, dacã vreți sã aveți viațã veşnicã.

    Notã:”Explicația” în legãturã cu „semnele de punctuație” din documentul original „Textus Receptus” , nu este conformã cu Adevãrul prezentat mai sus

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free