Cand dragostea pleaca de acasa

Cand dragostea pleaca de acasa

     A fi sau a nu fi

Ma ingrijoreza doua texte biblice care vorbesc despre dragoste in contextul timpului sfarsitului:

1)„Si din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci” (Matei 24,12)

2) „Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati, iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea” ( 2 Timotei 3,1-5 ).

Redand cuvintele Mantuitorului, primul pasaj ne atrage atentia asupra disparitiei accentuate a dragostei ca principiu, a dragostei dezinteresate atat fatza de Dumnezeu, cat si fatza de semeni, pe masura ce ne apropiem de finalul istoriei acestui pamant.

Cel de-al doilea pasaj biblic, apartinand epistolelor apostolului Pavel, arata spre o denaturare si pervertire a adevaratei iubiri pe care Creatorul a asezat-o in relatia dintre oameni, iubire care sta la temelia oricarui camin fericit.

Apostolul merge pana acolo incat profetizeaza faptul ca, pe masura ce ne apropiem de sfarist, dragostea adevarata dintre un barbat si o femeie va in pericol sa dispara, lasand loc la tot felul de alte „iubiri” condamnate de Cuvantul lui Dumnezeu: iubirea de sine, iubirea de bani si iubirea de placeri.

Oare acest intunecat tablou moral al unei omeniri care traieste in imediata apropiere a revenirii Mantuitorului nu a devenit deja o realitate ? Ce trebuie sa se mai intample pe plan moral in societatea noastra, ca sa putem spune cu convingere: „Da, acesta este timpul la care face referire apostolul. Acesta e… sfarsitul” ?

 

Niciodata ca astazi

Cineva ar putea obiecta: „Da, in ce priveste dragostea dintre oameni, in general, intr-adevar se observa o decadere. Oamenii sunt din ce in ce mai plini de ura, mai violenti, mai egoisti… Insa, in ce priveste „dragostea fireasca”, dragostea naturala dintre un barbat si o femeie, lucrurile par sa fie cu totul diferite.” De ce ? Pentru ca niciodata nu a existat atata literatura care se ocupa cu acest subiect, niciodata nu s-au produs atatea filme, seriale si emisiuni TV pe tema dragostei, niciodata nu s-au scris atatea articole si nu s-au compus atatea melodii in legatura cu dragostea.

Intr-adevar, niciodata nu s-a scris si nu s-a cantat atat de mult despre dragoste. Cu o precizare insa: Ceea ce se preamareste astazi in literatura, muzica, pictura, cinematografie, presa si intreaga mass-media nu este acel sentiment frumos, cald si tandru al iubirii curate dintre un barbat si o femeie, ci… sexul. Ceea ce este cu totul altceva.

Lumea noastra este obsedata de sex. Incepand cu anii ’60 ai secolului trecut, lumea traieste o adevarata „revolutie sexuala” in care mintea umana este bombardata zi de zi si clipa de clipa, pe toate caile posibile, de mesaje cu caracter sexual. Faptul nu este intamplator, el facand parte dintr-un plan special al Diavolului pentru ultimele generatii de oameni, inainte ca Dumnezeu sa puna capat istoriei pacatului.

Daca ne gandim la ideile iluministe ale lui J. J. Rousseau si Voltaire, care propuneau libertatea sexuala ca mijloc de eliberare fata de tirania religiei crestine, apoi la desfiintarea legamantului casatoriei in timpul Revolutiei Franceze si introducerea divortului si a casatoriei civile, daca ne gandim la ideile lui Darwin care sustinea ca sexul nu trebuie legat de principii morale si religioase, precum si la alte idei care au circulat in secolele al XIX-lea si al XX-lea, nu ne va fi greu sa intelegem de ce s-a ajuns astazi la o asemenea decadere morala.

In Manifestul Revolutiei Comuniste, publicat in 1919, Lenin scria: “Corupeti tineretul, indepartati-l de religie. Faceti-i sa fie interesati de sex. Faceti-i superficiali…” ( 1 )

In secolul trecut, un plan diabolic a pregatit calea asa-zisei “revolutii sexuale” din zilele noastre. Astfel:

– In 1952, Hugh Hefner fondeaza revista porno Playboy

– In 1956, sunt inlaturate standardele morale de care se tinuse cont pana atunci in productia de film

– In 1966, este permis nudismul, ridicandu-se cenzura asupra folosirii unor anumite cuvinte cu caracter degradant

– In 1967, parlamentul englez este primul care legalizeaza avortul. In 1977, SUA fac acelasi lucru.

– In 1969, Danemarca este prima tara care legalizeaza pornografia, urmata de Suedia si alte state

– In 1970, unul din filmele continand scene de desfrau ( “Cowboy-ul de la mizul noptii “ ) este premiat cu premiul Oscar

– In 2008, Norvegia devine a sasea tara din lume care legalizeaza casatoria intre persoane de acelasi sex, precum si adoptia de copii de care acestea

“Revolutia sexuala” inceputa in anii ’60, incurajata si sustinuta de mass-media si industria distractiilor, nu a ramas fara urmari. Le putem vedea cu totii in societatea in care traim: prabusirea vietii de familie, inmultirea copiilor abandonati, cresterea numarului de divorturi, sex premarital, pedofilie, copii care nasc copii, raspandirea homosexualitatii ca o altenativa a heterosexualitatii, inmultirea SIDA si a bolilor venerice, dezorientarea tineretului si pierderea valorilor morale, violenta care insoteste o viata sexuala dezordonata, reputatii ruinate, slabirea discernamantului, disparitia treptata a dragostei adevarate si inlocuirea ei cu instinctele animalice…

Sa observam ca toate aceste schimbari rapide de mentalitate cu privire la standardele morale s-au produs intr-o singura generatie. Parintii si bunicii nostri pot confirma acest adevar. Daca acum cateva decenii adolescentii si tinerii necasatoriti nu indrazneau nici macar sa mearga de mana pe strada, astazi ei sunt incurajati, direct sau indirect, sa aiba relatii sexuale premaritale. Este oare de mirare ca intr-un singur an ( 1988 ) doar in SUA s-au nascut peste un milion de copii din femei necasatorite ?

Faptul ca dragostea adevarata si curata dintre un barbat si o femeie tinde sa fie inlocuita cu un surogat – sexul – explica fenomenul cresterii spectaculoase a numarului divorturilor. Faptul nu este deloc neglijabil, deoarece el pune in pericol nu doar celula societatii omenesti – familia- ci insusi viitorul societatii.

Realitatea cruda a statisticilor

Diferitele statistici  realizate pe teme morale demonstreaza faptul ca lumea in care traim a intrat intr-un derapaj major. Deja, de cateva decenii, se merge pe aratura…

O statistica suedeza arata ca doar 2 % dintre barbati si 5 % dintre femeile care vin la altar pentru a incheia legamantul casatoriei nu au avut relatii sexuale premaritale. Ceilalti, pana la 100 %, au avut astfel de experiente, fie ocazional, fie in cadrul unor legaturi de concubinaj. Statistica, desi se refera la Suedia, este edificatoare pentru o intreaga cultura occidentala.

O alta statistica, ce prezinta evolutia divorturilor in SUA in ultimul secol, este si ea ingrijoratoare:

– In 1900, la 700 000 de casatorii incheiate, au existat circa 60 000 de divorturi ( 8,5 % )

– In 1950, la 1 700 000 de casatorii incheiate, au existat 400 000 de divorturi ( 23,5 % )

– In 1989, la 2 400 000 de casatorii incheiate, au existat 1 160 000 de divorturi ( 48,3 % )

Aceasta inseamna ca numarul divorturilor din acel an a ajuns aproape la jumatate din numarul casatoriilor. Astazi, raportul casatorii/divorturi este si mai ingrijorator.

Decaderea morala se datoreaza, in mare parte, atat unor publicatii si emisiuni  TV, cat mai ales unor site-uri porno in care “ dreptul la placere” este prezentat ca fiind unul din drepturile fundamentale ale fiintei umane. Este sugerata, pe diferite cai, existenta unor zone ale placerii inca neexplorate suficient, incitand publicul sa le experimenteze.

Se estimeaza ca numai in Romania peste 28 000 de utilizatori de internet acceseaza in fiecare secunda pagini cu continut pornografic, in timp ce aproape 400 folosesc motoarele de cautare pentru a accesa un site porno ( estimare la nivelul anului 2010 ). In 2006, Romania s-a situat pe nefericitul loc 3 mondial in topul cautarilor porno pe internet ( 2 ).

Derapajul moral al societatii este o realitate care nu mai are nevoie de demonstatie. Daca luam in discutie doar evolutia costumului de baie de-a lungul timpului, decaderea este evidenta: daca la inceput barbatii si femeile faceau baie separat, ulterior s-a permis sa se faca baie impreuna; daca la inceput costumele de baie acopereau picioarele pana la genunchi si bratele pana la coate, astazi s-a ajuns la bikini si nudism.

Scandalurile sexuale in care au fost implicati preoti, acceptarea de catre unele biserici a homosexualitatii in randurile clerului, dar si oficierea de casatorii intre persoane de acelasi sex, demonstreaza ca in multe biserici din zilele noastre constiinta morala s-a schimbat, vechile standarde au fost inlaturate si reperele morale biblice au disparut.

Apostolul Pavel a prevazut aceasta stare de lucruri pentru “zilele din urma” , timp in care oamenii vor uita ceea ce inseamna “dragostea fireasca” ( naturala ), devenind “iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea” ( 2 Timotei 3, 1-5 ).

Calcarea poruncii a saptea, indiferent de forma, a dus la indobitocirea fiintei umane. Pacatul desfraului a ajuns o boala sociala. Se vorbeste astazi de “bolile civilizatiei” ca diabetul,  hipertensiunea arteriala, cancerul, bolile de inima sau obezitatea. Nimeni insa nu aminteste intre aceste boli si pe cea a desfraului.

In societatile etichetate de noi ca fiind “inapoiate”, ca cele din jungla Amazonului, din Africa salbatica sau Australia aborigenilor, aceasta “boala” a desfraului nu exista, desi oamenii umbla goi. Acolo barierele morale sunt respectate si familia este la loc de cinste. Doar in lumea noastra “civilizata”  e permis limbajul degradant cu aluzii sexuale; doar la noi exista sex comercial la toate colturile strazilor; doar la noi legamantul casatoriei e privit ca fiind depasit, anacronic.

Se pare ca planul diabolic de distrugere a institutiei casatoriei – acea institutie sfanta pe care o mostenim ca omenire , impreuna cu Sabatul, inca din Eden, din lumea de dincolo de pacat, a reusit. Daca temelia societatii omenesti – familia, este ruinata, oare cum va arata lumea de maine ?

 

Pana cand ?

     Oare pana cand va rabda Creatorul paradele Sodomei moderne ? Pana cand va permite El ca imoralitatea si perversiunile sexuale sa urce la amvoanele bisericilor crestine in haina preotesca, invatandu-i pe altii Calea Domnului ?

Vorbind despre zilele sfarsitului, Mantuitorul ne spune: „Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar in ziua cand a iesit Lot din Sodoma a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand se va arata Fiul omului” ( Luca 17, 28-30 ).

Ce s-a intamplat in zilele lui Lot stim cu totii. Capitolul 19 din Geneza relateaza pe larg dezmatul care exista in cetatile din valea Iordanului, care le-a adus, in final, pieirea.

Este de remarcat un amanunt subliniat in vers. 4: „Dar nu se culcasera inca si oamenii din cetate, barbatii din Sodoma, tineri si batrani, au inconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colturile”, somandu-l pe Lot: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine in noaptea aceasta ? Scoate-i afara la noi ca sa ne impreunam cu ei” ( Geneza 19, 4.5 ).

„Tineri si batrani”… „Tot norodul”… Oare in Sodoma nu exista conflictul intre generatii ? Care e secretul ca se intelegeau atat de bine si erau una in actiunile lor ?

Cand e vorba de pacat, de imoralitatea de cea mai joasa speta, oamenii se unesc. Caci spunea marele ganditor Nicolae Iorga: „Viciile ii unesc pe oameni.”

Stricaciunea Sodomei si a celorlalte cetati din valea Iordanului ajunsese la o culme intolerabila pentru Dumnezeu. Traind intr-o zona fertila si bogata, locuitorii acestor cetati munceau putin si castigau mult. Prin urmare, aveau mult timp liber. Nestiind cum sa-si „omoare” timpul liber, ei au cautat si inventat noi placeri si distractii, multe dintre ele aflandu-se dincolo de limita moralitatii, intr-o zona a anormalului si a decadentei morale.

Insa rabdarea lui Dumnezeu a ajuns la limita, aducand peste locuitorii cetatilor nelegiuite ziua judecatii. Nelegiuirea atinsese cote peste care dragostea, rabdarea si harul divin nu mai puteau trece. Rezultatul ? Astazi, locul in care altadata prosperau cele patru cetati din valea Iordanului se afla undeva pe fundul Marii Moarte, un loc arid si lipsit de viata.

Ce lectii ne invata drama nimicirii Sodomei ? Lectia e simpla: Atunci cand un om, o cetate, o natiune sau o civilizatie atinge o anumita culme in ceea ce priveste raul, Dumnezeu intervine punand capat acelei stari de lucruri. Insa El nu face acest lucru inainte de a avertiza si a salva tot ce se mai poate salva. Adica tot ce se lasa salvat de El…

Privind la lumea in care traim, se ridica aceeasi intrebare: Oare cat va mai avansa omenirea in directia aceasta pentru ca Dumnezeu sa spuna: „Destul ! Pana aici !” ? Pana unde poate avansa lumea in imoralitatea pentru ca sa i se aduca sfarsitul ? Mi-e teama ca nu suntem departe de punctul critic…

 

     Va disparea dragostea adevarata ?

Am vorbit despre desfrau si imoralitate, despre disparitia treptata a dragostei naturale intre un barbat si o femeie, despre divorturi si asa-zisa „revolutie sexuala”. Conform Scripturii, toate acestea sunt semne ale apropierii sfarsitului. Dar va disparea oare dragostea adevarata de pe pamant inainte de revenirea Domnului Christos ?

Categoric nu ! In impresionantul imn al iubirii din 1 Corinteni 13, apostolul Pavel ne asigura: „Dragostea nu va pieri niciodata” ( vers. 8 ). Dragostea se poate imputina si poate fi pervertita, insa ea nu va disparea. In ciuda a tot ce vedem in lumea noastra corupta si decadenta, Dumnezeu va avea intotdeauna pe pamant femei si barbati care vor oglindi pana la sfarsit dragostea Sa curata si altruista.

Asa cum a avut un Noe in generatia stricata a potopului si asa cum a avut un Lot in lumea perversa a Sodomei, Dumnezeu are si astazi oameni care oglindesc dragostea Sa. Acestia nu sunt vazuti pe ecranele cinematografelor sau ale televizoarelor, nici in salile de spectacol sau in arenele sportive. Ei sunt cel mai adesea anonimi pentru lume. Dar nu si pentru Cel care El Insusi este Dragostea ( 1 Ioan 4,8 ).

Sunt si eu printre ei ? Dar tu ? Si daca nu suntem printre ei, ce ne impiedica sa fim ?

Lori Balogh

 

Referinte:

( 1 )  Petre Popovici, „Evanghelia pentru lumea de azi”, pag. 42

( 2 )  Potrivit NetBridge, publicat in “Gandul” , 20 septembrie 2008, disponibil pe http://www.gandul.info/actualitatea/romanii-intre-maniacii-porno-planetei.html?3927;351130

Acest articol a fost publicat în Semnele timpului și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free