Vremea fiarelor – Fiara din mare

Vremea fiarelor – Fiara din mare

     Vremea fiarelor

     Fiara – o fiinta infricosatoare, cruda si lipsita de mila. O fiinta care impune propriile legi in teritoriul peste care stapaneste, fara sa tina seama de dorintele, nevoile si vointa altor fiinte. Pentru fiara nu exista notiunea de libertate, de aceea ea nu suporta alte fiinte libere in jurul sau.

Fiara nu cunoaste ce inseamna empatia, toleranta si ingaduinta, iar singurul principiu dupa care se calauzeste este cel al fortei. Fiara ii intimideaza, dar si ii sfasie pe cei care i se opun. Cand e vorba de propriile interese, fiara nu se da inapoi de la nimic. Cat despre democratie, libertate de constiinta, egalitate si drepturile omului, toate acestea ii produc alergie. Dar si o manie aprinsa…

Pentru a fi credibila, fiara se imbraca adesea in blana de oaie. Da, fiara are multe fetze, unele din ele deosebit de atragatoare si amagitoare. Insa in strafundul fiintei sale, fiara tot fiara ramane. Si daca este ceea ce este, ea nu stie sa faca altceva decat sa sfasie. Pana la os…

De la caderea in pacat a omenirii si pana in secolul nostru post- modernist, istoria lumii a fost o istorie sfasiata de nenumarate fiare. Prima dintre ele a fost un simplu om – Cain, care si-a ucis fratele doar pentru ca nu i-a placut felul in care acesta se inchina lui Dumnezeu.

De atunci, de la portile Paradisului pierdut, “bata” lui Cain i-a lovit necontenit pe toti acei care au indraznit sa creada altfel decat majoritatea, sa gandeasca altfel decat majoritatea si sa se inchine lui Dumnezeu altfel decat majoritatea. Au aparut de atunci tot felul de fiare: imperii, institutii, guverne, ideologii ( oare si biserici ? ) care toate si-au adus contributia la sfasierea istoriei lumii prin violenta, razboaie si persecutii.

Dar oare acum, in era tehnologiilor avansate, mai exista “fiare” pe frumoasa noastra planeta albastra ? Acum, cand se vorbeste atat de mult de drepturile omului, mai exista pericolul ca acestea sa fie calcate in picioare de fortele ostile binelui ?

Biblia ne raspunde afirmativ la aceste intrebari. Dupa ce ne vorbeste, prin profetul Daniel, de cele patru fiare – simboluri ale celor patru imperii mondiale care au condus lumea ( Babilon, Medo-Persia, Grecia si Roma  – vezi Daniel cap. 7 ), Biblia ne introduce in atmosfera timpului sfarsitului. Si ce vedem in scenele pe care ni le prezinta cartea Apocalipsei ? Alte doua fiare care apar pe scena istoriei in momente diferite si in conditii diferite, dar care ajung sa colaboreze pentru a domina lumea spre finalul istoriei sale.

Desigur, Biblia nu este o istorie profana oarecare. Unul din scopurile ei este acela de a ne prezenta istoria mantuirii omului. De aceea, Biblia nu ne vorbeste despre aparitia unor puteri politice sau religioase pe arena mondiala decat in momentul in care acestea vin in legatura cu poporul lui Dumnezeu, cu Biserica sa si cu istoria mantuirii omului. Asa se explica de ce Scripturile nu ne vorbesc despre marile imperii ale lumii ca cel chinez. mongol, incas si altele, puteri politice care nu au avut tangenta cu Biserica lui Dumnezeu de pe pamant.

Capitolul 13 din cartea Apocalipsei ne vorbeste despre doua fiare care, desi se deosebesc fundamental prin nasterea si natura lor, ajung sa colaboreze intr-un domeniu strans legat de istoria mantuirii si de Biserica lui Christos din vremea sfarsitului.

Prima dintre fiare este vazuta de profetul Ioan ca aparand din mare. Cea de-a doua apare din pamant si mult mai tarziu decat prima. Cine sunt cele doua fiare si ce se ascunde in spatele acestori simboluri ?

 

Criterii de identificare ale fiarei din mare

De-a lungul timpului, diferiti comentatori ai Bibliei au facut tot felul de supozitii cu privire la identitatea fiarei care este vazuta de Ioan ca ridicandu-se din mare. Unii au afirmat ca aceasta l-ar reprezenta pe Napoleon; altii au sustinut ca fiara din mare l-ar simboliza pe Hitler. Iar altii au vazut in aceasta fiara un simbol al unui urias computer aflat undeva in Europa.

Insa Biblia nu ne lasa in confuzie in aceasta privinta. O multime de criterii de identificare ale primei fiare ne stau la dispozitie pentru a nu da gres in interpretarea profetiei. Iata cateva din aceste criterii:

1) Fiara apare pe scena lumii ridicandu-se din mare ( vers. 1 ).

     Ce simbolizeaza marea ? Cheia acestui simbol poate fi gasita tot in Apocalipsa: “Apele pe care le-ai vazut, pe care sade curva, sunt noroade, gloate, neamuri si limbi” ( Apocalipsa 17, 15 ). Faptul ca fiara iese din mare inseamna ca ea trebuia sa apara pe scena lumii in urma unor lupte, framantari si razboaie intre unele din natiunile pamantului.

Acest amanunt ne ajuta sa intelegem ca fiara din mare este o putere politica. In sprijinul acestei concluzii vine un alt amanunt important: fiara are zece coarne si sapte capete, iar pe coarne are zece cununi imparatesti ( vers. 1 ).

2) Balaurul i-a dat fiarei din mare puterea lui si scaunul sau de domnie ( vers. 2 ).

Pe cine simbolizeaza balaurul ? Cheia acestui simbol ne este oferita tot de cartea Apocalipsei: “Balaurul cel mare, sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume…” ( Apocalipsa 12,9 ).  Insa nu doar Satana este simbolizat prin acest termen, ci si acele puteri si institutii omenesti care ii sunt supuse si ii implinesc planurile.

In sprijinul acestei afirmatii este intregul capitol 12 din aceeasi carte profetica. In primele versete se vorbeste despre femeia invaluita in soare, gata sa dea nastere unui copil. Profetul Ioan il vede apoi pe balaurul care sta gata sa-i rapeasca femeii pruncul imediat dupa nastere. Istoria Noului Testament incepe tocmai cu relatarea acestor fapte: Pruncul Iisus, abia nascut, este urmarit de Satana pentru a fi ucis inainte de a creste si a deveni Mantuitorul lumii. Insa Satana nu a actionat direct, ci prin intermediul unei puteri pamantesti pe care o controla la acea data: Roma pagana.

Asadar, cel de-al doilea criteriu de identificare ne arata ca fiara din mare trebuia sa primeasca puterea si domnia de la Roma pagana.

3) Fiara din mare primeste inchinare ( vers. 4 si 8).

Acest amanunt este deosebit de important deoarece ne arata ca fiara din mare nu este doar o putere politica, ci si una religioasa.

4) Fiara are o “stapanire mare” ( vers. 2 up. )

Profetul ne spune ca “i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam” ( vers. 7 ), ceea ce inseamna ca aceasta putere politico-religioasa urma sa aiba o dominatie mondiala.

5) Fiara are pe capete ei “nume de hula” ( vers. 1 ), iar cu gura ei rostea “vorbe mari si  hule” ( vers. 5 ).

Hula sau blasfemia este definita prin atribuirea de catre un om, o institutie sau o putere omeneasca a unor atribute sau prerogative care Ii apartin exclusiv lui Dumnezeu. In timpul activitatii Sale pamantesti, Insusi Mantuitorul a fost acuzat de hula ( blasfemie ) impotriva lui Dumnezeu.Iata doua exemple:

a) In Ioan 10, 32.33, ne este relatata scena in care iudeii au vrut sa-L omoare pe Iisus. De ce ? Motivul il aflam chiar de la ei: “Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula, pentru ca Tu, care esti om, Te faci Dumnezeu”. Asadar gestul unui om de a se considera pe sine Dumnezeu, atribuindu-si prerogativele divine, este o hula, o blasfemie.

b) In Marcu 2, 5-11 este relatata vindecarea paraliticului adus inaintea Mantuitorului de prietenii sai. Vazand marea lui nevoie sufleteasca de a fi impacat cu Dumnezeu, o nevoie infinit mai mare decat aceea de a fi vindecat fizic, Mantuitorul ii spune: “Fiule, pacatele iti sunt iertate.” Reactia iudeilor a fost promta: “Huleste ! Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu ?

Si in acest caz, pretentia unui om sau a unei institutii de a ierta pacatele, prerogativ care ii apartine exclusiv lui Dumnezeu, este o hula, o blasfemie.

In concluzie, fiara care iese din mare are nume de hula deoarece are pretentia de a fi Dumnezeu pe pamant, dar ea rosteste si cuvinte de hula, pretinzand ca poate face pentru oameni ceea ce doar Creatorul poate face ( iertarea pacatelor ).

     6) Fiara din mare urma sa domine lumea pentru o perioada de 42 de luni ( vers. 5 ).

42 de luni reprezinta echivalentul a 1260 de zile sau a unei perioade de trei ani si jumatate ( avand ca reper sistemul iudaic in care luna era de 30 de zile si anul de 360 de zile ). Deoarece in profetiile escatologice ( care privesc timpul sfarsitului ) se aplica principiul: o zi profetica = un an real ( cheia acestui principiu se gaseste in Numeri 14,34 si Ezechiel 4,6 ), dominatia fiarei urma sa fie mondiala, intinzandu-se pe o perioada de 1260 de ani.

7) In perioada de dominatie mondiala de 1260 de ani, fiara urma sa faca “razboi cu sfintii si sa-i biruiasca” ( vers. 7 ).

Acest criteriu de identificare ne arata ca fiara urma sa fie o putere persecutoare care nu va respecta drepturile fundamentale ale omului, in mod deosebit dreptul la libertatea de constiinta.  “Sfintii”, adica cei loiali lui Dumnezeu, care au ales sa se inchine Lui dintr-o constiinta curata si in deplina ascultare de voia Sa, urmau sa fie persecutati in aceasta lunga perioada de dominatie a fiarei.

8) La sfarsitul perioadei de dominatie de 1260 de ani, fiara urma sa primeasca o lovitura mortala, insa fara ca ea sa fie ucisa. Rana de moarte urma sa se vindece si toti locuitorii pamantului urmau sa se mire se acest lucru ( vers. 3 ).

     In istoria fiarei trebuie sa existe un eveniment dramatic care sa puna sub semnul intrebarii insasi supravietuirea ei.

     9) Fiara are un semn al autoritatii ei, care va fi impus tuturor locuitorilor pamantului ( vers. 16.17 ).

Acum sa facem suma tuturor criteriilor de identificare:

– Fiara este o putere politico-religioasa aparuta pe scena lumii prin lupe si razboaie

– Fiara primeste puterea si tronul de la Roma pagana

– Fiara este o putere mondiala

– Fiara domina lumea timp de 1260 de ani

– In timpul dominatiei ei, fiara este o putere persecutoare

– Fiara este o putere care pretinde ca are prerogative divine

– La sfarsitul perioadei de dominatie de 1260 de ani, fiara primeste o lovitura mortala, insa rana se va vindeca spre surprinderea intregii lumi

Care este acea putere politico-religioasa mondiala care a primit tronul de la Roma pagana, care a domnit o perioada de peste un mileniu, persecutandu-i pe “sfintii’ lui Dumnezeu si care a primit o rana mortala care este in curs de vindecare ?

 

     Idenficarea fiarei

Cautand in istoria crestinismului, o singura putere corespunde tuturor celor noua criterii de identificare: puterea papala. Sa observam cum s-au implinit cele noua criterii profetice de identificare a fiarei in aparitia, dezvoltarea si activitatea puterii papale.

1) Fiara urma sa apara in urma razboaielor ( fiara iese din “mare” ).

Asa a aparut papalitatea: in urma razboaielor din sanul fostului Imperiu Roman de Apus, destramat in anul 476 d.Chr. La inceputul secolului al VI-lea, imparatul Iustinian al Bizantului l-atrimis pe generalul Belizarie ( Belizarius ) ca sa elibereze Roma de stapanirea arienilor ( herulii, vandalii si ostrogotii ). In 538 d.Chr., Roma este eliberata de arieni, iar teritoriile lor sunt date Bisericii. Printr-un decret imperial ( dat inca din anul 533 d.Chr. ), episcopul Romei este numit “papa”, respectiv sef al Bisericii universale ( catolica ).

In acelasi an ( 538 ), episcopul de Roma este incoronat cu tripla coroana pe care o poarta si astazi, ca simbol al celor trei popoare ariene izgonite din Roma.

2) Fiara va primi puterea si tronul de la balaur.

Am vazut ca balaurul il reprezinta pe Satana care lucreaza prin puterile pamantesti care ii sunt aliate. Istoria consemneaza faptul ca papalitatea a primit puterea si tronul de la Roma pagana, fiind o prelungire a acesteia.

3) Fiara este o putere politica, aparand din mijlocul conflictelor, dar si o putere religioasa, deoarece primeste inchinare.

Puterea papala corespunde perfect acestui criteriu, ea fiind singura putere politica si religioasa in acelasi timp. Vaticanul este un stat care a trimis ambasadori in majoritatea statelor lumii, functionand ca orice alt stat. In acelasi timp, Vaticanul este si centrul de conducere al Bisericii Romano-Catolice.

     4) Fiara are o stapanire mondiala.

Vaticanul nu este o putere politico-religioasa locala sau regionala, ci un adevarat imperiu spiritual cu aproximativ 1,2 miliarde de supusi, un imperiu care trece dincolo de granite, intinzandu-se in lumea intreaga.

5) Fiara are pe capete nume de hula si rosteste nume de hula.

Intr-o lucrare enciclopedica a lui Lucius Ferrarius ( Promta Bibliotheca ), teolog romano-catolic din secolul al XVII-lea, intalnim urmatoarele afirmatii:

“Papa are o demnitate atat de mare si atat de inalta incat nu e un simplu om, ci e ca Dumnezeu, e vicarul lui Dumnezeu.

Biblia ne invata ca adevaratul vicar al Domnului Christos este Duhul Sfant, nu un om ( vezi Ioan 14,16 ).

– “Papa este incoronat cu o coroana intreita ca imparat al cerului, al pamantului si al regatului infernului.”

Biblia ne invata ca Imparatul imparatilor este Domnul Christos, nu un om ( vezi Apocalipsa 19, 11-16 ).

– “Papa e ca Dumnezeu pe pamant, unicul suveran al credinciosilor lui Christos, capetenia imparatilor, avand plinatatea puterii, caruia i s-a incredintat de catre Atotputernicul Dumnezeu carmuirea nu numai a imparatiilor pamantesti, dar si a celei ceresti.”

Biblia ne invata ca Domnul Christos este “Capetenia si Desavarsirea credintei noastre” ( Evrei 12, 2 ), doar El este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor ( Apocalipsa 19, 11-16 ).

     – “Papa are o autoritatea atat de mare incat poate sa modifice, sa explice sau sa interpreteze chiar si legile divine”.

Biblia ne invata ca “omul faradelegii” se va aseza in templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu ( 2 Tesaloniceni 2,3.4 ).

Pretentia institutiei papale de a ierta pacatele oamenilor prin practica spovedaniei si vanzarea indulgentelor se include in “vorbele de hula” ale fiarei din mare. In timpul Reformei din secolul al XVI-lea, pentru a aduce fonduri pentru construirea Catedralei Sfantu Petru din Roma, institutia papala a vandut indulgente nu doar pentru iertarea pacatelor savarsite in trecut, ci si pentru cele pe care omul intentiona sa le faca in viitor.

Cu cat un om avea mai multe posibilitati materiale, cu atat el isi permitea sa cumpere mai multe indulgente pentru a-si asigura iertarea pentru pacatele viitoare. Practica vanzarii indulgentelor i-a revoltat pe credinciosii sinceri, aceasta fiind scanteia care a aprins Reforma.

Cu privire la “numele de hula” de pe capetele fiarei, cateva paragrafe din lucrarile unor demnitari catolici, cu privire la titlurile si pozitia papei, sunt edificatoare:

“Toate numele care sunt atribuite lui Christos in Scriptura, implicand suprematia Sa asupra Bisericii, sunt de asemenea atribuite papei.” ( 1 )

– “Tu esti pastorul, tu esti doctorul, tu esti conducatorul, tu esti cultivatul, in cele din urma tu esti un alt dumnezeu pe pamant.” ( 2 )

– “Iata, papa este incoronat cu o tripla coroana: ca imparat al cerului, al pamantului si al purgatoriului.” ( 3 )

6) Fiara va domina lumea timp de 42 de luni profetice

Cele 42 de luni profetice echivaleaza cu 1260 de zile sau trei ani si jumatate. Aceasta perioada profetica este intalnita de sapte ori pe paginile Bibliei ( Daniel 7,25; 12,7; Apocalipsa 11,2; 11,3; 12,6; 12,14; 13,5 ) si de fiecare data ea apare in legatura cu aceeasi putere care persecuta poporul lui Dumnezeu.

Cheia care deschide misterul despre acest timp profetic se afla in Numeri 14, 34 si Ezechiel 4,6, unde gasim principiul interpretarii perioadelor profetice: o zi profetica este egala cu un an literal. Folosind aceasta cheie, intelegem ca, fie ca se vorbeste de 42 de luni, fie de 1260 de zile, fie de 3 vremi si jumatate ( dupa Daniel 4, 3 ani si jumatate ), este vorba de una si aceeasi perioada de 1260 de ani reali ( dupa sistemul iudaic in care luna = 30 de zile, iar anul=360 de zile ).

Punctul de plecare al domniei de 1260 de ani ai fiarei este anul 538 d.Chr. Desi imparatul Iustinian daduse inca din anul 533 d.Chr. decretul prin care episcopul de Roma era desemnat drept “capetenia sfintelor biserici si capetenia tuturor sfintilor preoti ai lui Dumnezeu”, acest decret nu a intrat in vigoare decat cinci ani mai tarziu, in 538, anul in care ultimii arieni care aveau stapanire asupra Romei ( ostrogotii ) si care erau dusmani inversunati ai catolicilor, au fost inlaturati din Roma.

In 538, armatele lui Iustinian al Bizantului, conduse de generalul Belizarie, i-a infrant pe ostrogoti, eliberand Roma. Astfel, Roma ajunge in stapanirea deplina a papalitatii. Incepand cu acest an se deschide lunga perioada de dominatie papala, cunoscuta in istoria profana ca perioada Evului Mediu intunecat, perioada incheiata cu 1260 de ani mai tarziu, in 1798, cand papalitatea urma sa primeasca o lovitura mortala.

7) In cei 1260 de ani de dominatie, fiara urma sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca ( vers. 7 ).  

Aceasta a fost perioada cea mai intunecata din istorie, caracterizata de intoleranta religioasa si obscurantism. Se estimeaza ca intre 50 si 80 de milioane de oameni au devenit victimele persecutiei din timpul celor 1260 de ani de intuneric spiritual. Supusi la cele mai groaznice torturi, taiati cu sabia, arsi pe rug, trimisi pe galere, exilati, batjocoriti, cu averile confiscate si urmariti pana in varfurile Alpilor ( valdenzii, albigenzii, catharii ), cei ce se inchinau lui Dumnezeu altfel decat le impunea papalitatea erau considerati eretici periculosi, oameni ai Diavolului, mai periculosi decat criminalii de rand.

Intr-o singura noapte, cunoscuta sub denumirea de “Noaptea Sfantului Bartolomeu” ( 23-24 august 1572 ), in Paris si imprejurimi au fost ucisi miseleste circa 30 000 de hughenoti ( protestanti ) din ordinul Caterinei de Medici, dupa ce in prealabil aceasta s-a inteles cu cardinalii papali.

Cand Filip al II-lea a urcat pe tronul Spaniei, una din tarile cu cele mai puternice Inchizitii din Europa, a dat o sentinta teribila, unica in istoria lumii. La 16 februarie 1568, Sfantul Oficiu ( Inchizitia ) i-a condamnat la moarte pe toti locuitorii Tarilor de Jos ( Olanda si posesiunile ei coloniale ) ca eretici. Populatia vizata de sentinta era de circa trei milioane de locuitori.

Zece zile mai tarziu, Filip al II-lea a confirmat acest decret al Inchizitiei, ordonand ca el sa fie executat indiferent de sex, varsta sau pozitie. Doar cateva persoane nominalizate erau exceptate de la aceasta teribila sentinta.

In Conciliul de la Toulouse din noiembrie 1229, conducatorii Bisericii au emis urmatoarea lege: “Noi interzicem posedarea de copii ale Vechiului si Noului Testament… Noi interzicem oamenilor cu cea mai mare severitate sa aiba cartile de mai sus in dialectul local. Lorzii districtelor sa caute pe eretici cu mare grija in locuinte, pesteri si paduri si chiar locurile lor de retragere subterane sa fie in totalitate controlate.” ( 4 )

Insa nu doar credinciosii au fost condamnati de papalitate, ci si societatile biblice aparute dupa Revolutia Franceza, fiind puse pe aceeasi treapta cu comunismul. Astfel, in 8 decembrie 1866, papa Pius al IX-lea, in lucrarea sa periodica Quanta Cura a facut urmatoarea declaratie: “Socialismul, comunismul, societatile clandestine si societatile biblice… paraziti de felul acesta trebuie sa fie distrusi cu desavarsire.”

Acestea sunt doar cateva exemple din nenumaratele momente ale “razboiului cu sfintii” pe care papalitatea l-a dus in lunga perioada de dominatie de 1260 de ani.

Dar astazi, s-a schimbat oare ceva in atitudinea papalitatii fatza de cei care au alta orientare religioasa, fatza de cei care se inchina lui Dumnezeu altfel decat spun catehismele catolice ? Se pare ca dupa Conciliul Vatican II din anii 1962-1965, papalitatea si-a schimbat atitudinea, recunoscand dreptul fiecarei fiinte omenesti la libertate de constiinta. Insa aparentele ne pot insela amarnic. Iata ce declara Alighiero Tondi, un fost membru al Ordinului Iezuit si preot catolic intre 1943 si 1952:

“Este folositor sa atrag atentia ca numerosi iezuiti cu care m-am intretinut asupra acestor probleme de-a lungul anilor mei de slujire bisericeasca atribuie bisericii dreptul imprescriptibil de a pedepsi cu moartea pe cei care gresec impotriva credintei. Unii adaugau ca daca aceasta nu se face astazi, este numai fiindca nu o permite conjunctura politica. Dar daca ea ar fi posibila, ea s-ar intampla.” ( 5 )

8) La sfarsitul celor 1260 de ani, fiara urma sa primeasca o lovitura mortala, insa rana de moarte se va vindeca ( vers. 3 ).

Papalitatea a primit o rana mortala in anul 1798, exact dupa 1260 de la aplicarea decretului lui Iustinian cu privire la primatul episcopului de Roma ( 538 d.Chr. ). Este o ironie a sortii faptul ca aceasta rana i-a fost pricinuita chiar de Franta, numita si “fiica cea mare a Romei”, bratul drept al papalitatii in decursul Evului Mediu.

Inca din 1797, Napoleon declara: “Este voia Directoratului ca papalitatea sa fie cu totul infranta si religia ei sa fie ingropata odata cu ea.” Pe data de 15 februarie 1798, generalul Berthier si-a facut intrarea triumfala in Roma, dupa care l-a facut prizonier pe papa Pius al VI-lea. La rugamintile acestuia de a fi lasat sa moara la Roma, Berthier i-a raspuns laconic: “Vous mourrez partout” ( “Puteti muri oriunde” ). Pe 20 februarie, papa Pius a plecat din Roma, pentru ca in anul urmator sa moara in prizonierat, in Franta.

Perioada care a urmat a fost cea mai tragica pentru papalitate. Rana de moarte era profunda si sangera din plin. Intre anii 1798 -1870, au fost alesi papi, insa ei nu aveau nicio putere. Erau imparati fara imparatie, caci statul papal fusese desfiintat, iar teritoriile lui fusesera confiscate.

In 1848, populatia Romei a luat cu asalt Vaticanul, silindu-l pe papa sa fuga. In 1869, regele Italiei a anexat statul papal, facand din Roma capitala tarii, in timp ce papa se inchidea de bunavoie in palatul sau din Vatican, unde va ramane intr-un domiciliu fortat pana in 1929, data inceputului vindecarii ranii de moarte.

Cel ce calatoreste la Vatican poate vedea pe zidul Catedralei Sfantu Petru din Roma gravate numele tuturor papilor de la inceput si pana in prezent. De retinut este faptul ca exista un spatiu gol, o pauza fara nume de papi, care corespunde exact cu perioada ranii de moarte dintre 1798-1929.

Vindecarea ranii de moarte s-a produs treptat. De necrezut, chiar in ceasul cel mai intunecat al istoriei si puterii sale, chiar in anul in care papei i se lua complet puterea, Conciliul Vatican I din 1870 a facut o miraculoasa transfuzie de sange care avea sa salveze papalitatea: in ciuda opozitiei si impotriva oricarei ratiuni, papalitatea si-a proclamat infailibilitatea.

Deposedata de puterea politica, papalitatea va supravietui ca putere spirituala pana in anul 1914, an in care papalitatea aduce servicii tuturor partilor aflate in conflict. Serviciile aduse de papalitate in Primul Razboi Mondial ambelor tabere i-au sporit prestigiul si au marcat inceputul insanatosirii sale.

In 1929, Mussolini, in calitate de sef al guvernului italian, a semnat impreuna cu reprezentatul Sfantului Scaun Tratatul de la Lateran prin care se recunostea independenta statului Vatican, caruia i s-au redat teritoriile confiscate anterior. Astfel, pe 9 martie 1929, papa putea declara: “Intreaga lume este cu noi.” Scriind despre actul semnat de Mussolini si papa, ziarul San Francisco Chronicle a publicat un articol pe prima sa pagina in care se afirma: “Mussolini si Gaspari semnand un pact istoric care vindeca o rana de multi ani.”

Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, in care papalitatea nu a luat nicio atitudine clara fatza de atrocitatile nazismului, vindecarea ranii de moarte a continuat. In 1979, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat SUA si a tinut un discurs in fatza Natiunilor Unite. Billy Graham, unul din cei mai mari evanghelisti ai lumii, a recunoscut ca papa Ioan Paul al II-lea a devenit in scurt timp “conducatorul spiritual al intregii lumi.”

Revista Sunday Telegraph din California scria cu ocazia acelei vizite: “Fie ca va place sau nu, viitorul Americii si al unei bune parti din lume depinde de papa.” Ajungand pe pamant american, cucerit de primii conchistadori in numele catolicismului, papa Ioan Paul al II-lea a rostit cateva cuvinte semnificative: “Motivul vizitei mele este acela de a va spune tuturor , in Numele lui Christos: “Veniti si urmati-ma !”

In procesul vindecarii ranii de moarte a papalitatii sunt importante si urmatoarele evenimente:

– 1984 – SUA recunosc Vaticanul si stabilesc relatii diplomatice cu el

– 1989 – Fosta URSS face acelasi lucru

– 1994 – Vaticanul stabileste relatii diplomatice cu statul Israel, eveniment considerat epocal, un eveniment care se intampla odata la doua mii de ani

Mai e nevoie de dovezi ca rana de moarte s-a vindecat ?

     9) Fiara are un semn al autoritatii ei, semn care va fi impus tuturor locuitorilor pamantului ( vers. 16.17 ).

Ce poate sa insemne acest semn al fiarei ? Avem la dispozitie doua cai pentru a-l identifica:

1) Sa o intrebam pe fiara care este semnul ei

2) Sa aflam din Biblie care este adevaratul semn al lui Dumnezeu si, prin contrast, vom afla care este semnul fiarei

Sa pornim pe cea de-a doua cale, citind cateva pasaje biblice:

     “Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: “Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci acesta va fi intre Mine si voi si urmasii vostri un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul care va sfintesc.” ( Exodul 31, 13 )

“Aceasta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic: caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat.” ( Exodul 31,17 )

     “Le-am dat si Sabatele Mele sa fie un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.” ( Ezechiel 20, 12 )

     “Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” ( Ezechiel 20,20 )

Asadar, semnul intre Dumnezeul Creator si adevaratul Sau popor este Sabatul zilei a saptea, memorialul Creatiunii. Daca semnul lui Dumnezeu este pazirea adevaratei zile de odihna si inchinare, cea care aminteste de puterea Sa creatoare, atunci inseamna ca semnul fiarei trebuie sa fie de aceeasi natura: tot o zi de odihna, insa nu una poruncita de Dumnezeu, ci de autoritatea papala. Acest semn este sabatul fals: duminica.

Este important sa stim ca papalitatea recunoaste in mod deschis faptul ca a schimbat prin propria sa putere ziua de odihna, facand din ziua duminicii un semn al autoritatii ei. Iata o recunoastere oficiala a Bisericii Romano-Catolice in acest sens, facuta cu prilejul Conciliului din Trent din 18 ianuarie 1562. Cu acel prilej, Gaspar del Fosso, arhiepiscop de Reggio, a facuit urmatoarea declaratie in legatura cu autoritatea Bisericii:

“Oare nu Biserica a substituit duminica in locul Sabatului instituit de Insusi Dumnezeu ?  … Pe temeiul autoritatii Bisericii, precepte ale Legii Domnului, cuprinse in Scriptura, au fost desfiintate. Sabatul, ziua mareata a Legii, a fost schimbat si pus in ziua de duminica. Schimbarile acestea nu au fost facute pe baza invataturilor lui Christos ( deoarece El a spus ca n-a venit sa desfiinteze Legea, ci s-o pazeasca ); ele s-au facut pe temeiul autoritatii Bisericii.

 

Concluzii

Biblia ne ofera suficiente criterii pentru a identifica fiara din mare. Ea traieste si astazi, lucreaza si isi intinde influenta in lume, jucand un rol deosebit in viitorul foarte apropiat al lumii. Daca Biblia s-ar rezuma doar la acest aspect, am avea doar motive de ingrijorare, intrebandu-ne: “Cine se poate lupta cu fiara “ Cine o poate birui ?” Pentru a ne incuraja, imediat dupa incheierea capitolului 13 din Apocalipsa, ne este zugravit un tablou luminos:

“Apoi m-am uitat si iata ca Mielul statea pe muntele Sionului; si impreuna cu El stateau 144 000 care aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau. Si am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui vant puternic; si glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce canta cu alauta si cantau cu alautele lor.

     Cantau o cantare noua inaintea scaunului de domnie, inaintea celor patru fapturi vii si inaintea batranilor. Si nimeni nu putea sa invete cantarea afara de cei 144 000, care fusesera rascumparati de pe pamant. Ei nu s-au intinat cu femei, caci sunt verguri si urmeaza pe Miel oriunde merge El. Au fost rascumparati dintre oameni ca cel dintai rod pentru Dumnezeu si pentru Miel. Si in gura lor nu s-a gasit minciuna, caci sunt fara vina inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” ( Apocalipsa 14, 1-5 )

Exista speranta pentru cei ce vor sa ramana loiali lui Dumnezeu, inchinandu-se Lui dupa cum ii indeamna propria constiinta ? Da, exista speranta ! Cine sunt acesti biruitori ai fiarei de care aminteste cartea Apocalipsei ? Ei sunt cei ce se inchina Mielului lui Dumnezeu.

De fapt, in finalul istoriei acestei lumi, omenirea va fi polarizata. Nu vor exista decat doua categorii de oameni, oricat ar dori unii sa fie independenti sau liber-cugetatori: inchinatorii fiarei si inchinatorii Mielului lui Dumnezeu. Din care categorie vei face parte ? Stii din care ? Din aceea spre care tinzi astazi, zi de zi, in micile incercari si lupte ale vietii.

“Furtuna” se apropie, dar cine ia seama ? In anul 1938, un locuitor de pe Long Island, SUA, s-a gandit ca ar fi bine sa aiba un barometru care sa-i arate cum va fi vremea. Prin urmare, dl. Smith a facut o comanda la un magazin din New York. La scurt timp , coletul a sosit si, desfacandu-l, dl. Smith a constatat ca acul barometrului se afla sub cifra 29, acolo unde pe cadran se putea citi “uragane si furtuni”. A privit nedumerit la barometru, apoi la timpul frumos de afara si si-a zis: “Trebuie sa fie defect acest barometru…” Apoi l-a returnat magazinului.

In aceeasi zi insa, pe la ora doua si jumatate dupa-amiaza, in timp ce el se afla in oras, s-a dezlantuit uraganul. Vantul, avand viteza de 160 km/ora, si valurile inalte de 13 m au maturat mai multi kilometri in interiorul insulei. Multe locuinte, intre care si cea a d-lui Smith, au fost luate de ape. Vase si trenuri au fost facute bucati, iar pretutindeni se puteau vedea urmarile dezastrului.

Barometrul spusese adevarul, chiar daca vremea se arata frumoasa. Dl. Smith nu l-a crezut insa…Asa stau lucrurile cu profetiile apocaliptice ale Scripturii, un adevarat barometru care ne avertizeaza de apropierea furtunii. Dumnezeu sa ne fereasca sa repetam experienta domnului Smith, caci aici nu mai e vorba de pierderi materiale, ci de pierderea sau salvarea sufletului nostru. Pentru vesnicie…

Lori Balogh

 

 

Referinte:

( 1 ) – Bellarmin, On the Authority of Concils, cartea 2, cap. 17

( 2 ) – Labbe and Cossart,  “History of Concils”, vol. XIV, col. 109

( 3 ) – Lucius Ferrarius, “Promta Bibliotheca”, vol. VI, p.26, articolul “Papa”

( 4 ) – Conciliul de la Toulouse, Papa Grigore al IX-lea, 1229

( 5 ) – Alighiero Tondi, “Inchizitia”

 

This entry was posted in Semnele timpului and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

18 Responses to Vremea fiarelor – Fiara din mare

  1. Dorin says:

    Pace
    Un pian, o floare? va suna cunoscut? V-am trimis acum o cerere tip „add friend”!
    Probabil m-am exprimat gresit, domnul Lori Balogh cred ca nu are pagina fbk, dar cautand pe pagina d-voastra am gasit un mesaj de aici de pe site cu specificatia „Prietenul meu Lori Balogh a postat”, datata 25 aprilie. Trebuie sa fiti d-voastra! Nu se poate sa fie 2 Eugen Dutu prieteni cu Lori Balogh!
    Fiti binecuvantat

  2. eugen dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra, frate Dorin.
    Siguranta dumneavoastra va fi dezamagita, nu am mesaj pe facebook. Si fratele Lori Balogh nu este in lista mea de prieteni.
    Va doresc binecuvantarea Domnului Isus Hristos.

  3. Dorin says:

    Pace. Vedeti ca aveti un mesaj pe fbk. Sunt sigur ca un singur Eugen Dutu, adventist, prieteni cu Lori Balogh exista pe lumea asta :)
    Fiti binecuvantat

  4. eugen dutu says:

    Imi cer iertare, acum am observat, in randul 3 al precedentului meu text am scris cu litera mica „lui” in loc de „Lui” cum era in comentariului fratelui Dorin. Imi cer iertare pentru graba si nebagare de seama..

  5. eugen dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra, frate Dorin.
    O, frate drag, ce frumos mi-ati scris : „Pentru mine fiecare zi e o intalnire cu Dumnezeu, fiecare gand, vorba, fapta trebuie sa o dedic lui. Ca nu reusesc totdeauna, asta e alta discutie.”
    Va rog doar sa nu faceti eroarea de a crede ca in biserica crestina a azs, aceasta experienta a dumneavoastra nu este prezenta. Ba, inca cum … !
    Va multumesc pentru intelegere.
    Acum, inainte de a va raspunde la problemele ridicate, va propun sa comunicam in privat. Cred ca discutia noastra va fi una de durata, prin harul Domnului Isus Hristos, si nu cred ca e bine sau frumos sa ocupam spatiul fratelui Lori Balogh.
    De aceea va propun sa-i scrieti fratelui Lori la adresa contact@loribalogh.ro si sa-i lasati pentru mine, o adresa de e-mail pe care sa o dedicati discutiilor noastre. Eu il voi contacta, la randul meu, si am sa va scriu la acea adresa.
    Aceasta solutie ne va permite sa ne „desfasuram” si ne ofera totodata posibilitatea de a face publice discutiile noastre, la un moment dat, daca consideram ca este necesar.
    Eu ma feresc sa-mi public adresa de e-mail, pentru a nu fi „bombardat” de persoane necunoscute. De aceea va propun acest algoritm.
    Legat de unele aspecte ale mesajului dumneavoastra de mai sus, va voi raspunde punctual la un moment ulterior studiului pe care vi-l propun.
    Acum , ma intorc la „Lege” si descopar public calea discutiilor pe care vi le propun in privat.
    Sunt de parere ca o discutie cu acoperire in Adevar, referitoare la acest subiect, trebuie sa aiba la baza o intelegere din Scripturi a ceea ce Domnul Isus Hristos si contemporanii intruparii Sale – evrei, numeau „Lege”..De aceea, cred ca e folositor sa facem o incursiune in Evanghelii, cu o concordanta alaturi si sa zabovim cu rugaciune si rabdare asupra tuturor textelor.
    Pasul urmator, in viziunea mea, este sa vedem in Faptele Apostolilor cum se raportau la „Lege” oamenii descrisi in aceasta carte a Scripturii. Perspectiva mea, de om indragostit de Cuvantul lui Dumnezeu, este aceea ca Faptele Apostolilor este o veritabila placa turnanta a Noului Testament. De intelegerea acestei carti, in lumina Evangheliilor, depinde convingerea pe care ajungem sa ne-o formam cu privire la intreg Noul Testament.
    Abia dupa acesti doi pasi, cred eu, vom putea discuta despre „Lege” in epistolele apostolului Pavel, intr-un mod cat mai documentat, daca-mi permiteti expresia.
    Aceasta este propunerea mea, frate Dorin.
    Astept raspunsul dumneavoastra.
    Va doresc binecuvantarea Domnului Isus Hristos peste dumneavoastra si familia dumneavoastra.

  6. Dorin says:

    Pace domnule Dutu.
    Am citit ceea ce mi-ati scris dar eu inteleg altfel lucrurile. Si nu inteleg exact, la Romani 3:31, 7:12, 7:14 pe urma la Romani 4:13-16, 6:14-15, 10:4 , credeti ca e vorba de Decalog sau nu? Eu cred ca da. Exemplele din 1 Corinteni e clar ca nu sunt din Decalog. Dar…
    De exemplu in Galateni capitolul 3 eu cred ca se vorbeste de Decalog. De fapt capitolele 3 si 4 merg impreuna, iar in 4:24 se spune clar: legamantul de pe Sinai naste pentru robie!!! Ce s-a dat pe muntele Sinai? Decalogul. Nu spun ca Dumnezeru ar fi facut un legamant special ca sa duca omul in robie ci ca prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.
    Luca 16:16 scrie „Legea si proorocii au tinut pana la Ioan.” Daca e vorba de legea lui Moise (sa numim asa tot ce nu-i Decalog) in Luca 16:17 scrie „Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege.”
    Ce sa intelegem de aici? Daca e vorba de Decalog unde se vorbeste despre Lege si prooroci, inseamna ca ea a tinut pana la Ioan. Daca e vorba de Legea lui Moise inseamna ca nu a cazut nici o frantura de slova din Lege! Adica cum, trebuie sa respectam Legea lui Moise? Nicidecum. Inseamna ca aveam de-a face cu Decalogul aici! Deci Decalog a tinut pana la Ioan. Nu scrie „condamnarea Legi a tinut pana la Ioan”.
    Romani 5:20 „Legea a venit ca sa se inmulteasca pacatul”. Care Lege? Decalogul. Si chiar in Romani 5:13-14 e dovada ca pana la Sinai nu exista Decalogul! De ce? Se vorbeste de faptul ca oamenii chiar daca n-au pacatuit precum Adam (care a incalcat legea data in Eden) au murit nespecificandu-se ca ar fi fost calcatori de Lege!
    Romani capitolul 7. Legea are stapanire asupra omului cat traieste el. Dar noi am murit fata de Lege (Decalog) ca sa fim ai Celui inviat din morti. Ce frumoasa comparatia cu femeia maritata. Eun inteleg asa: femeia maritata (omul) se poate marita dupa alt barbat (Isus Cristos) daca primul barbat ii moare (adica prima Lege). Decalogul este cel ce atata patimile pacatelor (ca nu putem spune ca legea lui Moise ar atata pacatul), deci, traind in firea pamanteasca aduceam roade pentru moarte, dar acum, pentru ca suntem morti fata de Legea ce ne tinea robi, slujim lui Dumnezeu intr-un Duh nou!!!! Tot acolo la 7:7 spune ca pacatul nu l-am cunoscut decat prin LEGE (Decalog).
    Matei 5:21-48 „Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: sa nu ucizi, sa nu preacurvesti, sa nu juri stramb, ochi pentru ochi si dintre pentru dinte, sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau.” Cum se face ca Isus pune impreuna porunci din Decalog cu altele dinafara lui? Mai mult, spune:
    ati auzit ca s-a spus celor din vechime, nu ca este scris in Legea lui Dumnezeu!
    2 Corinteni capitolul 3: slujba aducatoare de moarte scrisa si sapata in pietre (versetul 7) era cu slava dar trecatoare (versetul 11). Ce slujba sapata in piatra exista?
    Eu asa inteleg lucrurile, descoperite prin Duhul Sfant. Pentru mine fiecare zi e o intalnire cu Dumnezeu, fiecare gand, vorba, fapta trebuie s-o dedic Lui. Ca nu reusesc totdeauna, asta e alta discutie. Cum spunea un pastor, inainte de a gandi sau a face orice intrebati-va ce ar face Isus in locul vostru. Eu nu-mi permit de exemplu sa spun ce ar face sau gandi altii, ca n-am puterea asta, doar Dumnezeu o are. Iarasi, nu pot spune ca demonstrez ceva din Biblie, doar Duhul Sfant poate demonstra lucruri si idei.
    De aceea, ideea ca Sabatul este ziua de intalnire cu Dumnezeu mi se pare prea putin. Fiecare zi trebuie dedicata lui Dumnezeu. Daca comparam Coloseni 2:16 cu Evrei 4:9 e curios ca pentru acelasi cuvant adventistii judeca diferit. In Coloseni ca n-ar fi vorba de Sabatul din Decalog, iar in Evrei ca e vorba de Sabat. In Evrei capitolul 3 se vorbeste de o odihna ca de Sabat. Dar nu e vorba de Sabat, daca citim tot capitolul intelegem exact despre ce fel de odihna e vorba.
    Fiti binecuvantat

  7. Lori Balogh says:

    Domnule Dorin,
    Dumnezeul Scripturii NU POATE FACE UN LEGAMANT CARE DUCE LA ROBIE !!!! Daca acest vechi legamant este numit astfel, se datoreaza omului, nu lui Dumnezeu. Adica acelor oameni care, avand incredere in propriile lor puteri, au promis solemn: „Vom face tot ce a zis Domnul” ( Exodul 19,8 ). Iar Dumnezeu, ca sa-i invete lectia dependentei de El, i-a lasat in propriile lor puteri. Ce a facut acest popor doar la cateva zile de la solemna promisiune facuta inaintea lui Dumnezeu ? A facut un vitel de aur… Adica au dovedit ca, fara puterea lui Dumnezeu, ei sunt inca robi ai pacatului. Dar daca omul a gresit, nu inseamna ca acest legamant a fost rau conceput. Va rog, nu puneti in seama lui Dumnezeu esecurile care se datoreaza omului. Daca israelitii s-ar fi bazat pe puterea lui Dumnezeu, si nu pe puterea lor de a pazi Legea, probabil ca astazi nu am fi vorbit de doua legaminte. De fapt, asa cum am afirmat deja, in realitate exista un singur legamant vesnic, avand la temelia lui aceeasi Lege de neschimbat.
    Observ ca imi scoateti afirmatiile din context si le interpretati dupa buna d-v placere. Fie si asa … Oare d-v va simtiti un „fiu al fagaduintei” atunci cand ispita va doboara ? D-v insiva ati recunoscut:” Asta inseamna ca nu vom mai gresi? Nicidecum pentru ca diavolul lucreaza, ispita vine in fiecare zi.”
    Eu nu am intalnit niciun exemplu biblic, dar nici in viata reala, in care un om cazut intr-o ispita oarecare sa spuna cu seninatate: „Nu-i bai ! Eu sunt un fiu al fagaduintei, al unei legi care nu ma condamna, ci imi da libertate. Eu sunt nascut prin Duhul…” Dimpotriva, cei mai mari barbati ai credintei au plans amarnic pentru caderile lor, temandu-se ca L-au intristat pe Dumnezeu peste masura harului. Vedeti exemplul lui David ( Psalmul 32,1-4; Psalmul 51, 1-5.11 ), Petru ( Matei 26,75 ), Pavel ( Romani 7, 14-24 ), etc. Pavel, marele apostol, face chiar o afirmatie socanta: „O, nenorocitul de mine ! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte” ( Romani 7, 24 ). Imi imaginez ce comentariu ati facut la adresa mea daca eu as fi facut aceasta afirmatie…
    Este foarte adevarat ca „Hristos ne-a izbavit ca sa fim slobozi si nu robi ai pacatului”. Da, El ne-a eliberat si toata slava si lauda I se cuvin. Insa de ce ne-a eliberat ? Ca sa traim la fel ca inainte, in neascultare de Legea Sa, sau tocmai ca sa ascultam de ea prin puterea Lui ? Din nefericire, multi crestini cred ca Christos i-a eliberat sa faca ce vor ei, nu ce II face placere lui Dumnezeu. Eu inteleg altfel: El ne-a eliberat de „sub Lege”, adica de sub condamnarea ei, ca sa o putem pazi din toata inima, prin puterea Duhului Sfant. NU CA SA FIM MANTUITI, CI PENTRU CA AM FOST MANTUITI ! Adica din dragoste si recunostinta fatza de ceea ce au facut Tatal, Fiul si Duhul Sfant pentru mantuirea noastra.
    Va doresc din suflet sa fiti un adevarat „fiu al fagaduintei”
    Cu stima,
    Lori B.

  8. eugen dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra, frate Dorin.
    Va multumesc frumos pentru raspunsul oferit si pentru cuvintele frumoase.
    In legatura cu legamantul pe care il impartasesc cu Domnul nostru am sa va raspund imediat dupa ce incheiem subiectul inceput.
    Parerea mea este ca intelegerea Legii despre care se face vorbire in Noul Testament clarifica mai multe lucruri.
    Va multumesc pentru intelegere.
    Astept sa vorbim din nou, dupa ce verificati versetele indicate la pranz.
    Va doresc binecuvantarea Domnului Isus Hristos peste dumneavoastra si familia dumneavoastra.

  9. Dorin says:

    Nu domnule Balogh, cred intr-un singur Dumnezeu, acela care, conform cu Galateni 4:22-31 a facut doua legaminte, unul ce duce la robie si celalalt ce duce la slobozenie. Cel ce duce la robie e legat de Agar si implicit de Sinai (deci de Decalog) iar celalalt de legea slobozeniei, a fagaduintei (cum s-a intamplat cu patriarhii si marii oameni de care citim in Vechiu Testament – Evrei 11).
    Ati scris „dar ma simt rob al pacatului” Ei bine, eu nu ma mai simt rob al pacatului, ma simt fiu al fagaduintei, al slobozeniei, nascut prin Duhul Sfant si nu in chip firesc! Vedeti marea diferenta??? Faptul ca va simtiti rob al pacatului inseamna ca sunteti inca rob prin Agar si nu fiul slobozeniei! Hristos ne-a izbavit ca sa fim slobozi si nu robi ai pacatului. Asa imi descopera Duhul Sfant mie lucrurile!
    Fiti binecuvantat

  10. Dorin says:

    Am citit multe din comentariile d-voasta pe acest blog si nu pot decat sa va raspuns ceea ce Isus i-a raspuns carturarului in Marcu 12:34! De fiecare data cand scrieti incepeti cu „Pacea Domnului”. Cine ajunge sa cunoasca pacea Domnului si binecuvanteaza pe ceilalti indiferent de punctul de vedere se incadreaza cu adevarat in „Tu nu esti departe de Imparatia lui Dumnezeu” Si se simte aceasta pace din cuvintele pe care le scrieti. Eu si domnul Balogh suntem un pic mai „aprinsi” in vorbire. :)
    Stiu ca sunteti adventist, reiese clar din comentarii, desi eu as prefera sa nu ne numim adventisti, baptisti, penticostali, carismatici, catolici, ortodoxi etc etc, pentru ca nu suntem nici ai lui Baraba, nici ai lui Pavel, suntem toti ai lui Christos. Adventistii fac o diferenta intre Decalog si restul Legii date prin Moise, si am sa studiez pe indelete versetele pe care le-ati scris mai sus. Dar pana atunci va intreb si pe d-voastra: din care legamant faceti parte: Agar sau Sara (Galateni 4:22-31)?
    Fiti binecuvantati

  11. Lori Balogh says:

    Din legamantul cel vesnic, domnule Dorin. Acel legamant care are la baza Legea lui Dumnezeu, dupa cum sta scris:
    „Ci iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel dupa zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor, si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu…” ( Ieremia 31, 33 )
    „Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele” ( Ezechiel 36, 26.27 )
    Fie ca vorbim de vechiul legamant, fie de noul legamant, ele au la baza aceeasi Lege morala pe care d-v incercati sa o desfiintati cu buna stiinta, magulindu-va ca ascultati de „legea cea noua”, a lui Christos. Nu as vrea sub nicio forma sa simpatizati cu acea putere despre care a profetizat Daniel ( 7,25 ), care va incerca sa schimbe Legea lui Dumnezeu.
    D-v faceti marea greseala ( sper sa fie neintentionata ! ) de a transfera Legii morale, care este vesnica prin natura ei, trasaturile temporare ale legilor ceremoniale, care si-au incheiat rolul o data cu jertfa Mantuitorului. Am incercat sa va explic acest lucru de nenumarate ori, cu cea mai mare intelegere si respect, insa sunt total dezamagit de lipsa d-v de intelegere a unui adevar atat de important. De asemenea, am incercat sa va ajut sa intelegeti ce inseamna a fi „sub Lege”, adica a fi sub condamnarea ei. Intentionat sau nu, d-v interpretati expresia a fi „sub Lege” cu totul opus decat sensul intentionat de apostolul Pavel.
    D-v vorbiti de „Legea lui Christos” ca si cum aceasta ar fi o Lege morala noua si opusa celei din VT. D-v credeti in doi Dumnezei: Unul al VT si Altul al NT ? D-v credeti ca principiile morale s-au schimbat de la un an la altul si ca Creatorul nostru este asemenea noua, schimbator si nestatornic ? Unul din lucrurile pentru care Il apreciez si il laud pe Dumnezeu este tocmai credinciosia, statornicia Lui. Caci, „daca suntem necredinciosi, El ramane credincios, caci nu se poate tagadui singur” ( 2 Timotei 2, 13 ).
    Da, domnule Dorin, spre deosebire de noi, Dumnezeu este „Acelasi:ieri azi si in veci” ( Evrei 13, 8 ). Doar ucenicii lui Marcion cred ca in VT a fost un Dumnezeu rece, aspru si distant, care a dat o Lege prea grea pentru om, in timp ce in NT ni s-a descoperit un alt Dumnezeu, bun, intelegator, iertator, care ne-a dat o lege noua, mai acceptabila.
    Pentru mine Decalogul este adevarata „Lege a slobozeniei”, caci iubesc din toata inima principiile lui si ma bucur din intreaga mea fiinta ca in Imparatia viitoare principiile acestei Legi vor sta la baza guvernarii lui Christos. Ma simt pe deplin liber atunci cand ascult de aceste principii prin puterea Duhului Sfant, dar ma simt rob al pacatului, aflat „sub Lege”, atunci cand ispita ma doboara. Dar multumesc lui Dumnezeu ca „acum nu mai este nicio osandire pentru cei ce sunt in Christos Iisus, care nu mai traiesc dupa indemnurile firii pamantesi, ci dupa indemnurile Duhului ” ( Romani 8,1 ).
    Cu stima,
    Lori B.

  12. eugen dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra frate Dorin.
    Si El sa ne lumineze mintile tuturor.
    Ca sa evitam discutii nefolositoare, va spun ca sunt crestin azs mantuit „prin credinta in Hristos, nu prin faptele Legii”.
    Si va scriu deoarece am observat discutia dumneavoastra despre Lege, pornita de la fragmentul din 1Corinteni 9:20-22.
    Frate, va sugerez ca intelegerea Legii despre care se vorbeste in Noul Testament nu se face doar prin Romani 7:7. Acelasi apostol Pavel citeaza Legea si in alte ocazii si o face diferit.
    De exemplu in 1Corinteni 14:21 si acolo nu citeaza Decalogul, sau in 1Corinteni 14:34 unde apostolul se refera la Lege, dar nu la Decalog.
    La Galateni 3:12, din nou Legea este citata si citatul nu e din Decalog. Sau Galateni 4:21,22 – aceeasi situatie. Exemplele sunt mai multe, nu vreau sa ocup spatiu cu ele . Atat vreau sa incerc sa va arat ca Lege in scrierile apostolului Pavel nu inseamna neaparat Decalog.
    Apoi cred ca sunteti in cunostinta ca despre Lege, chiar apostolul Pavel vorbeste in doua feluri, de exemplu in Romani 3:31, 7:12, 7:14, s.a apostolul apreciaza Legea, in timp ce la Romani 4:13-16, 6:14-15, 10:4, s.a pozitia sa e alta.
    Intrebarea la care trebuie sa raspunda cercetatorul Cuvantului este : DE CE ACEASTA APARENTA INCURCATURA ?
    BAZS are un raspuns diferit de cel al celor mai multe biserici crestine.
    Daca dumneavoastra apreciati ca ceea ce v-am scris aici va intereseaza, voi impartasi cu dumneavoastra ceea ce Domnul m-a ajutat sa inteleg si voi starui sa inteleg bine ceea ce imi veti scrie.
    Va multumesc pentru intelegere si ingaduinta cu care veti privi comentariul meu.
    Fiti binecuvantat impreuna cu toata familia dumneavoastra.

  13. Dorin says:

    Vers. 12: “Cele zece coarne pe care le-ai vazut sunt zece imparati care n-au primit inca imparatia, ci vor primi putere imparateasca timp de un an impreuna cu fiara.”
    Vers. 16: “Cele zece coarne pe care le-ai vazut si fiara o vor ura pe curva , o vor pustii si o vor lasa goala. Carnea i-o vor manca si o vor arde cu foc.”
    Adica Papalitatea politica va pustii papalitatea religioasa? Foarte logic, o imparatie dezbinata impotriva ei insasi, exact cum a zis Mantuitorul in Matei 12:25!
    Fiti binecuvantat

  14. Dorin says:

    Domnule Balogh, am impresia ca nu intelegeti harul, ca nu intelegeti LEGEA SLOBOZENIEI! Suntem slobozi prin jertfa lui Christos. Intelegeti aceasta fraza?
    1 Corinteni 9:20-21: „Cu iudeii m-am facut ca un iudeu, ca sa castig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am facut ca si cand as fi fost sub Lege (macar ca nu sunt sub Lege), ca sa castig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fara Lege m-am facut ca si cum as fi fost fara Lege (macar ca nu sunt fara o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub LEGEA LUI CHRISTOS), ca sa castig pe cei fara de lege.” Ce deducem de aici? Ca Pavel nu mai era deja sub Lege cand a scris celor din Corint. Care Lege? Romani 7:7 „… n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: Sa nu poftesti.” Concluzie: Decalogul.
    Galateni 5:13 „Fratilor, ati fost chemati la slobozenie. Numai nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca ci slujiti-va unii altora in dragoste.” Galateni 5:16 „Umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti.” 5:18 „Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege.” 5:22-24 „Roada DUHULUI este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri NU ESTE LEGE. Vedeti cum noi crestinii ne-adventisti (practic suntem si noi adventisti pentru ca si noi asteptam venirea Domnului) avem totusi o Lege divina dupa care umblam? Cei ce sunt ai lui Christos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.” Pricepeti ca nu noi facem fapte bune ci Duhul lui Dumnezeu care este in noi? Asta inseamna ca nu vom mai gresi? Nicidecum pentru ca diavolul lucreaza, ispita vine in fiecare zi.
    Galateni 4:22-31 Scrie aici ca Agar este legamantul nascut pentru robie pe muntele Sinai. Ce Lege a fost data pe muntele Sinai? Decalogul. Dar noi, precum Isaac, suntem copiii fagaduintei date lui Sara, ai slobozeniei, nascuti prin Duhul Sfant si nu in chip firesc. Doua legaminte: unul, pe muntele Sinai ce duce la robie, si celalalt, prin fagaduinta (cum s-a intamplat cu Abel, Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Moise, Ghedeon, Samson, David etc – Evrei 11) ce duce la slobozenie. Din care legamant faceti parte domnule Balogh?

  15. Lori Balogh says:

    Dupa logica d-v, nu pot fi folosite mai multe simboluri pentru aceeasi realitate, insa dupa logica Bibliei, este perfect posibil. Ganditi-va doar sub cate simboluri este prezentata Biserica lui Christos in NT ! Va las d-v placerea de a le descoperi.
    Cu stima,
    Lori B.

  16. Lori Balogh says:

    Asa cum v-am spus si cu alta ocazie, aveti tot dreptul sa gasiti o interpretare mai buna a profetiilor decat cea pe care am prezentat-o pe acest blog. Interpretarea profetiilor inca neimplinite este intotdeauna perfectibila. Astept o interpetare consistenta, serios documentata, cu argumente solide, nu doar niste note razlete care privesc doar unele amanunte.
    Cat priveste discutia legata de semnul lui Dumnezeu, Iisus Christos si mantuire, sunt cel putin la fel de contrariat ca d-v. De ce ? Pentru ca in toata teologia d-v despre mantuire, nu suflati o vorba despre Lege, decat in sens negativ. Am observat la multi crestini evanghelici o credinta mai mult emotionala, decat rationala. Cu alte cuvinte, se vorbeste mult despre dragoste, har, iertare, etc, si mai putin de responsabilitatile unui copil al lui Dumnezeu fatza de Cel care l-a mantuit. Observ ca priviti Legea lui Dumnezeu cu o oarecare rezerva. Dar credeti ca un copil al lui Dumnezeu poate fi cu adevarat un copil al Lui daca nu isi manifesta dragostea de Dumnezeu prin ascultare de voia Lui ?
    „Daca Ma iubiti veti pazi poruncile Mele” ( Ioan 14,15 ). „Daca veti pazi poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui” ( Ioan 15,10 )
    Credeti ca ne putem numi crestini doar pretinzand ca Il iubim pe Dumnezeu, dar sfidand pe fatza Legea Sa ? Sau vreuna din poruncile Sale ? Sunt multi, din nefericire, care incearca acest lucru… Ma infioara gandul ca la sfarsit, cand se vor astepta la rasplata lui Dumnezeu, vor auzi poate cele mai teribile cuvinte care au fost rostite vreodata: „Departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege !” ( Matei 7, 23 ). Departe de mine sa trimit pe cineva in randul acestor nefericiti, caci nu este menirea mea aceasta. Insa sunt convins ca o religie a harului ieftin nu va duce nicaieri.
    V-am spus in mod repetat ca daca noi, adventistii, vorbim mai mult despre Lege decat alti crestini, nu o facem pentru ca noi credem ca am putea fi mantuiti prin ascultarea de Lege. Nici vorba de asa ceva ! Aceasta ar insemna legalism, iar legalismul anihileaza tot ce a facut Mantuitorul pentru noi. Dar nici nu putem privi cu indiferenta atitudinea indiferenta pe care o afiseaza multi crestini fatza de cerintele lui Dumnezeu. Imparatia cerurilor are si ea niste legi, niste principii pe care nu le stabilim noi, oamenii pacatosi, ci Imparatul acestei Imparatii. Aici nu e loc de negocieri. Imparatul nu ne intreaba daca vrem sau nu sa acceptam legile Lui, si nici nu lasa la latitudinea noastra care din cerintele Lui ar trebui sa le implinim si care nu. Nu noi stabilim daca e bine sau nu sa pazim Sabatul, daca putem eluda porunca a doua, daca putem pofti orice nu ne apartine, etc.
    Aici nu e vorba nici de legalism, de incercarea de a dobandi mantuirea prin merite personale, nici de incercarea de a-L „impresiona” pe Tatal ceresc cu ceva, ci pur si simplu e vorba de ascultare totala, neconditionata de Cel care a facut totul pentru mantuirea noastra. Iar aceasta ascultare e cea mai vizibila exprimare a recunostintei si dragostei noastre fatza de El. Iata de ce voi scrie mereu de spre astfel de subiecte… Poate ca in felul acesta vreun suflet care inca nu a inteles relatia corecta dintre jertfa lui Iisus si ascultare, dintre sfintirea Duhului si Legea morala, va vedea lucrurile intr-o lumina noua si va lua atitudinea cea mai buna.
    Cu stima,
    Lori B.

  17. Dorin says:

    E plin acest articol de mesaje subliminale domnule Balogh! De exemplu „Fiara din mare primeste inchinare” de unde ajungeti la concluzia ca trebuie sa fie si putere religioasa. Pai multi regi, imparati de-alungul vremi au primit inchinare fara sa fie puteri religioase!
    In plus, unde scrie ca in profetii trebuie sa consideram TOTDEAUNA un an pentru o zi? Aratati-mi in Biblie! Cele 2 exemple nu mi se par concludente, par a fi mai degraba pedepse.
    In Ieremia 25:11 avem de-a face cu o proorocie, nu? Cat scrie acolo 70 zile sau 70 ani? Proorociei din Daniel despre 70 saptamani ii aplicati principiul o zi = un an!
    Foarte ciudat iar ca biserica apostaziata aici e fiara iar in alta parte (https://www.loribalogh.ro/2011/12/apocalipsa-cap-17-explicatia-viziunii-vers-7-18/) e femeia desfranata! Cum poate fi biserica catolica in acelasi timp si fiara din mare si femeie desfranata? N-are nici o logica.
    Fiti binecuvantat

  18. Dorin says:

    In anul 325 la conciliul de la Niceea, cei 4 patriarhi (Alexandria, Antiohia, Ierusalim si Roma) sunt plasati la nivel de egalitate spirituala. Deci inca n-avem papa adevarat la Roma. Putin mai tarziu, Leon I cel Mare (440-461) este considerat cel dintai papa autentic. Pe urma, papa Grigore I cel Mare (590-604) devine fondatorul puterii lumesti a papalitati si conducatorul secular al Romei asumandu-si functiile administrative si politice ale cetatii. Nu vad anul 538 DC pe timupl celor 2, Leon I si Grigore I. Chiar nu stiu cum ajungeti la concluzia ca perioada de 1260 zile incepe in anul 538 DC. Am impresia ca doar ca sa se potriveasca cu anul 1798! In 1800 avem deja un alt papa care a asistat chiar la incoronarea lui Napolean, deci ce e asa special la anul 1798? Nimic! Exista papi care au fost ucisi inainte de 1798! Pana la urma degeaba Napoleon l-a arestat pe precedentul papa daca a acceptat prezenta acestuia nou la incoronarea lui.
    Cand vorbiti despre semnul „adevarat” al lui Dumnezeu n-ati spus un cuvant, o vorba despre Isus Christos!!!!! EL este Calea, Adevarul si Viata, oricine il marturiseste aici pe pamant va fi marturisit de El in cer in fata scaunului de domnie! Si puneti mai presus de Mantuitorul nostru o lege din cele 10 prezente in Decalog! Ca tot aveti o discutie despre a trai spiritual, nu sunteti vii spiritual prin ascultarea vreunei legi ci prin harul Domnului Isus Christos, prin botezul cu Duhul Sfant! De ce spun asta? Toti suntem pacatosi, iar fiind pacatosi calcam Legea. Dar ieratea acestor pacate vine prin marturisirea lui Isus Christos ca maintuitor si botezul cu Duhul Sfant! Asta trebuie sa fie Pecetea lui Dumnezeu, nu credeti? Stiu ca am mai discutat si vom mai discuta, dar sa nu suflati o vorba despre Isus Christos cand vorbiti de semnul distinctiv a lui Dumnezeu mi se pare greu de acceptat. Cititi Matei 12:39, Matei 16:4, Luca 11:29, ca sa nu mai vorbesc de Marcu 16:16 „Cine va crede si se va boteza va fi mantuit”.
    Fiti binecuvantat

Dă-i un răspuns lui Lori Balogh

Adresa ta de email nu va fi publicată.