Cunosti ziua examenului ?

Cunosti ziua examenului ?

     Lacrimi de Dumnezeu

“Cand S-a apropiat de cetate si a vazut-o, Iisus a plans pentru ea si a zis: “Daca ai fi cunoscut si tu, macar in aceasta zi, lucrurile care puteau sa-ti dea pacea ! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tai. Vor veni peste tine zile cand vrajmasii tai te vor inconjura cu santuri, te vor impresura si te vor strange din toate partile; te vor face una cu pamantul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau si nu vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca n-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetata” ( Luca 19, 41-44 ).

     Iisus plangea… Cel care este “chipul Dumnezeului celui nevazut, Cel intai nascut in toata zidirea” ( Coloseni 1,15 ), “prin care au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute” ( Coloseni 1,16 ) si in care “locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii” ( Coloseni 2,9 ), are Fatza scaldata-n lacrimi…

Poate exista o imagine mai emotionanta si mai cutremuratoare decat aceasta ? Suntem induiosati cand plange un copilas nevinovat, dar cu cat mai impresionati suntem cand lacrimile curg pe obrazul unui adult ! Dar cand aceste lacrimi ies din ochii obositi ai unui batran ?

Insa aici nu e vorba nici de lacrimi de copii, nici de lacrimi de adulti sau batrani, ci de lacrimi varsate de Insusi Fiul lui Dumnezeu. Aceste lacrimi vorbesc mai mult decat o mie de predici despre caracterul Sau si mai mult decat biblioteci intregi cu volume care se ocupa cu viata Mantuitorului.

Tacute, dar fierbinti, lacrimile lui Iisus ne vorbesc despre suferinta unui parinte care i-a pierdut pentru totdeauna pe unii din fiii Sai risipitori. Ele ne vorbesc despre sensibilitatea unui Dumnezeu despre care unii oameni cred ca nu-L intereseaza nimic din ceea ce se intampla pe pamant. Aceste lacrimi ne mai vorbesc despre dragostea unui Dumnezeu gresit inteles si respins de majoritatea copiilor Sai razvratiti.

Insa mesajul acestor lacrimi merge mai departe. Ele ne vorbesc despre planurile bune pe care Creatorul nostru le are cu privire la binele si fericirea noastra, dar pe care, din nefericire, le respingem cu atata nonsalanta. Lacrimile lui Iisus ne mai vorbesc despre durerea pe care Insusi Dumnezeu o resimte in Fiinta Sa atunci cand trebuie sa-i pedepseasca, spre binele lor, pe fiii Sai neascultatori.

Aceia dintre noi care trecem prin experienta de a fi parinte, intelegem foarte bine ce inseamna sa-ti pedepsesti copilul si, in acelasi timp, sa-ti planga inima de durere; sa ridici nuiaua si, in acelasi timp, sufletul sa-ti fie sfasiat. Nu ai prefera in acele momente, daca ar fi posibil, sa suporti tu durerea pedepsei in locul copilului ? Si totusi, iti pedepsesti copilul, chiar daca trebuie sa o faci cu lacrimi in ochi, pentru ca trebuie, pentru ca este spre binele lui.

Si, in sfarsit, lacrimile lui Iisus ne vorbesc despre regretul lui Dumnezeu pentru alegerile gresite pe care le facem, spre propria noastra nefericire si nemantuire. In Biblie apare uneori afirmatia ca lui Dumnezeu Ii pare rau de unele situatii care apar in istoria blestemata a pamantului nostru. Insa Lui nu-I pare rau pentru ceea ce a facut sau nu a facut El, ci pentru ceea ce am facut sau nu am facut noi.

In pasajul biblic citat mai sus intalnim inca un motiv pentru care Fatza neprihanita a Fiului lui Dumnezeu era scaldata in lacrimi: “pentru ca n-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetata” ( vers. 44 ). Oare ce se ascunde in spatele acestor cuvinte rostite de Mantuitorul cu cateva zile inainte de marea sa jertfa ?

 

Camera ascunsa

Astazi e la moda sa fii filmat cu tot felul de camere ascunse in locuri la care nici nu te astepti. Cand unele imagini ajung pe mana presei, lumea ramane uimita de ceea ce afla: functionari publici care pretind mita, fetze bisericesti care traiesc in imoralitate, politicieni surprinsi ca folosesc un limbaj de mahala si o multime de alte fapte reprobabile care ar fi ramas altfel ascunse de ochii publicului.

Daca toti acesti confrati ai nostri ar fi stiut ca viata lor este sub lupa, iar prin lupa cineva le supravegheaza viata, ar mai fi facut ei ceea ce au facut ? Cu siguranta ca nu ! Lumea intreaga a ramas surpinsa cand in mass-media au ajuns imagini in care un presedinte al unei tari puternice si un premier la fel de renumit, fara sa stie ca sunt inregistrati, se intretineau folosind un limbaj de mahala. Si aceasta in legatura cu probleme internationale de cea mai mare gravitate, cand popoarele lor erau angrenate intr-un razboi in care mureau oameni…

A cunoscut Ierusalimul ziua in care a fost “filmat” cu “camera ascunsa” a cerului ? Au stiut locuitorii lui ca tocmai trecusera printr-un examen si ca, din nefericire, l-au picat ? De ce nu a cunosct Ierusalimul ziua cercetarii lui ? Cine este vinovat pentru aceasta ? Nu au fost avertizati si informati despre ziua cercetarii lor ?

Raportul Evangheliilor ne arata ca iudeii cunosteau foarte bine profetiile mesianice. Atunci cand preotii si carturarii au fost intrebati de Irod unde trebuia sa Se nasca Mesia, ei au raspuns fara nicio ezitare: “In Betleemul din Iudea, caci iata ce a fost scris prin prorocul: “Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neinsemnata dintre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi o Capetenie care va fi Pastorul poporului Meu Israel” ( Matei 2, 5.6 ).

Din profetia lui Daniel 9, 24-27 ei cunosteau exact timpul nasterii lui Mesia, iar sosirea magilor de la Rasarit, care se interesau de nasterea “Imparatului de curand nascut al iudeilor” ( Matei 2,2 ), ar fi trebuit sa le dea de gandit tuturor conducatorilor religiosi ai poporului ales.

Ar mai fi trebuit sa le atraga atentia acestor lideri ai poporului si lucrarea lui Ioan Botezatorul, a carui putere nu o puteau contesta si care le atragea atentia ca profetiile mesianice se implineau sub ochii lor. “Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” ( Ioan 1,29 ), le spunea Ioan Botezatorul tuturor celor ce veneau la el.

Conducatorilor religiosi ai poporului ar fi trebuit sa le atraga atentia si viata neprihanita a lui Iisus, o viata fara de pacat, pe care nici cei mai inversunati dusmani ai Sai nu o puteau contesta. Puterea cuvintelor Lui ar fi trebuit, de asemenea, sa le atraga atentia ca traiesc un timp special si privilegiat, pe care multi inaintasi ar fi dorit sa-l traiasca. Cand preotii cei mai de seama au trimis cativa aprozi pentru a-L aresta pe Iisus, acestia s-au intors cu mainile goale. Fiind intrebati: “De ce nu L-ati adus ?”, ei au raspuns: “Niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta” ( Ioan 7, 45.46 ).

Oare puterea cuvantului acestui umil nazarinean, fiul tamplarului, nu trebuia sa le dea de gandit conationalilor Sai ? Cand vedeau ca “tot norodul Ii sorbea vorbele de pe buze” ( Luca 19,48 ), nu ar fi trebuit sa se intrebe de unde are El aceasta putere iesita din comun ?

Dar mai sunt inca multe alte lucruri care ar fi trebuit sa le dea de gandit contemporanilor lui Iisus. Oare atunci cand Mantuitorul a hranit cinci mii de barbati, afara de femei si copii, cu doar cinci paini si doi pesti, conducatorii religiosi ai vremii nu ar fi trebuit sa se intrebe de unde are Iisus aceasta putere ? Care este izvorul ei ?

Dar atunci cand vindeca pe toti bolnavii din satele pe unde trecea, sau cand l-a chemat pe Lazar din mormant, dupa ce trecusera patru zile de la moartea lui, de unde izvora puterea acestui om ? Toate acestea nu ar fi trebuit sa declanseze “alarma” constiintei lor, intrebandu-se daca nu cumva traiau timpurile mesianice, iar vremea examenului sosise ?

Dar felul in care profetiile mesianice ale Vechiului Testament se implineau una dupa alta in viata si lucrarea lui Iisus, toate acestea nu ar fi trebuit sa le dea de gandit ? Niciun geniu, oricat ar fi dorit si oricata colaborare ar fi avut din partea celor din jur, nu ar fi putut implini la litera toate aceste profetii, multe dintre ele imposibil de controlat de vointa omului.

Care dintre oameni si-ar fi putut controla ziua si locul nasterii, doar ca sa se implineasca o anumita prezicere ? Si totusi, Iisus a implinit toate aceste profetii, chiar si pe cele pe care un om obisnuit nu le-ar fi putut controla.

Contemporeanilor Sai ar mai fi trebuit sa le dea de gandit si predica cu care Iisus Si-a inceput lucrarea publica: “Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape” ( Matei 4,17 ). Toate acestea si inca multe alte lucruri din viata Mantuitorului ar fi trebuit sa-i faca pe locuitorii Ierusalimului si ai intregului Israel sa-si dea seama ca timpul cercetarii sosise, ca traiau in timpul examenelor fierbinti si ca acum, in functie de atitudinea lor fatza de Fiul lui Dumnezeu, avea sa se decida daca ei vor mai fi sau nu poporul ales.

Acum se decidea daca iudeii urmau sa ramana sub binecuvantarea si ocrotirea lui Dumnezeu sau daca vor fi lepadati, lasati la discretia vrajmasilor lor pentru a suporta consecintele alegerii lor.

Ce-i drept, unii au cunoscut “vremea cercetarii lor”: cativa magi, cativa pastori, niste batrani ( Simeon si Ana ), cativa ucenici… Si pentru ca ei au cunoscut ziua examenului, l-au trecut cu bine, spre mantuirea lor si a altora. Dar ce inseamna aceasta “turma mica” in comparatie cu multimea care a scapat printre degete ocazia de a aur a vietii lor ?

 

A sosit ziua examenului !

Generatia Mantuitorului nu a cunoscut ziua cercetarii ei, nu a cunoscut ziua examenului. Ocazia fiind pierduta, Israel a pierdut statutul de popor ales, iar fagaduintele si misiunea care ii fusesera incredintate de Dumnezeu au fost transferate unui alt popor care urma sa aduca roadele asteptate: Biserica crestina.

Mai mult decat atat, in anul 70 d.Chr., Ierusalimul a fost cucerit de armatele romane conduse de Titus, iar templul – mandria poporului Israel – a fost ras de pe pamant, implinindu-se literal cuvintele Mantuitorului: “nu vor lasa in tine piatra pe piatra” ( Luca 19, 44 ). Pentru ca poporul evreu n-a cunoscut vremea cercetatrii lui, s-a ajuns la dezastru national: timp de aproape doua milenii, evreii au pribegit prin toate colturile lumii, fara patrie, straini in tari straine, urmariti de blestemul pe care ei insisi l-au chemat asupra capului lor: “sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri” ( Matei 27, 25 ).

Au trecut doua milenii de cand Iisus plangea pentru Ierusalim si pentru poporul Sau. Astazi, noi nu Ii mai putem vedea Fatza inlacrimata atunci cand, imbracat in hainele de Mare Preot slujeste ultimele clipe de har in Sanctuarul ceresc, mijlocind pentru omenirea pierduta. De ce plange si astazi Iisus ? Pentru acelasi motiv pentru care plangea cu doua mii de ani in urma: Biserica Sa nu-si cunoaste vremea cercetarii, nu cunoaste ziua examenului final. Si aceasta, desi ea a fost avertizata prin glasul puternic al primului inger din Apocalipsa cap. 14:

“Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zicea cu glas tare: “Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a sosit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor” ( Apocalipsa 14, 6.7 ).
A sosit ceasul judecatii Lui !” A sosit ziua examenului ! Este ultima ocazie de har, de indreptare si de mantuire. Dincolo de ea se afla fie moartea vesnica, fie viata vesnica. A sosit ceasul judecatii lui Dumnezeu, dar cine ia seama la acest adevar ? Crestinii sunt preocupati de pelerinaje, de moaste, de mese imbelsugarte de sarbatori, de sanatate si prosperitate pe acest pamant, fara sa stie ca acum, in cer, inainte de gloriosul eveniment al revenirii Mantuitorului, are loc judecata de cercetare a fiecarui caracter, hotarandu-se soarta lui vesnica.

In general, crestinatatea refuza sa accepte ideea unei judecati preadvente, a unei judecati care precede revenirea Domnului Christos. Insa solia transmisa de primul inger este cat se poate de clara: In timp ce lumea isi vede de preocuparile si interesele ei, “ceasul judecatii a sosit”. In timp ce lumea este indemnata sa se inchine viului si adevaratului Dumnezeu Creator, Cel care a facut “cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor”, ziua examenului a sosit.

Privind indolenta lumii crestine, ochii Mantuitorului sunt din nou inlacrimati. Biserica crestina nu face decat sa repete greseala inaintasilor ei. Generatia potopului nu a cunoscut vremea cercetarii ei si a pierit inecata in apele lui. Locuitorii Sodomei si Gomorei nu au cunoscut nici ei ziua cercetarii lor si au pierit nemantuiti. Poporul evreu nu a cunoscut nici el ziua cercetarii lui si a pierdut pentru totdeauna privilegiul de a fi poporul ales, chemat sa fie lumina neamurilor.

De ce oare crestinatatea repeta aceeasi greseala, acum cand traim ultimele clipe de har ? Pentru simplul motiv ca adevaruri atat de importante si actuale ca cele legate de Sanctuarul ceresc si lucrarea de mijlocire a Mantuitorului, inceputul judecatii preadvente, intelegerea indreptatirii prin credinta si importanta sfintirii adevaratei zile de odihna – Sabatul zilei a saptea – sunt adevaruri biblice aruncate peste bord de cei mai multi crestini, privind la evenimentul revenirii Mantuitorului ca la un lucru ce va avea loc candva, intr-un timp nedefinit din viitorul indepartat.

Glasul primului inger ne avertizeaza solemn, dar plin de har: Acum este vremea examenului final ! Dupa ce va trece ocazia, se vor rosti tulburatoarele cuvinte: “Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana, sa traiasca si mai departe fara prihana si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe” ( Apocalipsa 22, 11 ).

Dupa acest ultim examen, trecut de putini si pierdut de multi, nu ramane decat sa fim martorii celui mai glorios eveniment din istoria lumii: revenirea Domnului Christos: “Iata, Eu vin curand si rasplata mea este cu Mine ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui” ( Apocalipsa 22,12 ). Adica dupa “nota” pe care o va lua la examenul final…

Tu cunosti ziua examenului tau ?

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Diverse. Salvează legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cunosti ziua examenului ?

  1. yosi spune:

    Simitudinile uimitoare între zilele apostolilor şi vremurile din urmă!
    Istoria evreilor repetata:
    Evreii, poporul ales, au fost privilegiaţi să fie depozitarii adevărurilor sfinte; adventiştii cred si sustin ca au fost binecuvântaţi cu adevăruri mari pentru lume si ca ei sunt “israelul spiritual”.
    Evreii cand l-au respins pe Isus şi l-au crucificat au fost lepadati ca natiune – tot asa adventiştii l-au respins pe Isus oficial in 1888 şi l-au crucificat si au fost lepadati ca “natiune”.
    Evreii sunt acuzati ca au deformat adevărurile sfinte, prin tot felul de tradiţii in Talmud, la fel şi adventiştii sunt condusi de interpretari complet straine Bibliei in Talmudul lor. (daca doriti, sunt pregatit sa intru in detalii)
    Adventiştii ca si evreii sunt sabatişti, dar ce fel de Sabbath respecta aceştia? Cand numai oameni sfinţi pot sfinţii sabbathul. Când au pierdut neprihănirea prin credinţă in 1888 au pierdut şi sensul şi scopul Sabbathului. Astfel adventiştii ca si evreii păzesc Sâmbăta si nu Sabbathul.
    Evreii sunt „poporul legii”. Adventiştii vorbesc atât de mult de lege, de împlinirea poruncilor, citez din Talmudul Adventist “ „Ca popor, am predicat Legea până am ajuns la fel de uscaţi precum dealurile Ghilboa, peste care nu cădea nici rouă, nici ploaie….EGWhite”
    Hristos a fost persecutat şi până la urmă omorât de preoţii şi lideriii poporului evreu – Hristos, în persoana slujitorilor adventisti, Jones şi Waggoner a fost persecutat şi omorât de pastorii şi liderii poporului adventist la 1888.
    Mândria şi slava omenească caracterizeaza ambele religii. Evreii credeau că au tot adevărul şi nimeni nu îi putea învăţa ceva, tot la fel si adventistii. Citat din Talmudul Adventist: “Există o deplorabilă lipsă de spiritualitate în poporul nostru. O mare lucrare trebuie făcută pentru ei, mai înainte ca să poată deveni ceea ce Domnul Hristos a dorit ca ei să fie – lumina lumii” EGWhite
    Spiritul de superioritate fata de ceilalti pe care il acuza fr.Balogh la evrei, este acelasi spirit la adventisti: de înălţare de sine, de aroganta, plin de prejudecăţi nu au deschidere faţă de adevăr altul decit care vine prin ei, un spirit inchis de casta. Citez tot din Talmudul lor „Biserica şi-a întors spatele ( incepind din 1888) şi n-a mai urmat pe Domnul Hristos, conducătorul ei, şi se retrage în mod sigur spre Egipt. Şi cu toate acestea, puţini sunt alarmaţi sau surprinşi de lipsa lor de putere spirituală.” EGWite
    Asa ca iata Adevarul Prezent fr.Balogh : „În vremea Lui, Iuda va fi mântuit şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care-L vor da: ‚Domnul, Neprihănirea noastră!’” Ieremia 23:6

    • Lori Balogh spune:

      Ma bucur ca inca ma considerati frate, chiar daca aveti atatea nemultumiri cu privire la crestinii adventisti. Inseamna ca inca exista speranta… Ceea ce cred ca este gresit in atitudinea d-v este generalizarea. Ori de cate ori cineva generalizeaza, cu siguranta greseste. Din cauza greselilor unor membri ai bisericii, nu este bine sa aruncam blamul asupra intregii biserici. Nu cred ca Dumnezeu priveste cu placere o astfel de atitudine. As putea da exemple biblice, dar ma abtin…

  2. anna spune:

    Testul examenului este Neprihănirea prin credinţă – Adevărata Evanghelie
    Romani 1:16,17 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”
    Geneza 15:6 Avram a crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
    Apocalipsa 14:12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
    Ieremia 23:6 În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”

    O altă Evanghelie sa fie anatema!
    2 Corinteni 11:4 În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!
    2 Tesaloniceni 2:7a Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze.
    Galateni 1:6-8 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.(7) Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. 8 Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

    Forme de pervertire a Evangheliei: Mântuirea prin fapte
    Efeseni 2:8,9 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.(9) Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
    Tit 3:5,6 El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, (6) pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru.
    Romani 9:30-31 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; 31 pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.”

    Examenul final! Oameni cu care se va încheia taina lui Dumnezeu
    Apocalipsa 10:7… în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.
    1 Timotei 3:16a Şi cu adevărat: mare este taina evlaviei: Dumnezeu S-a manifestat în trup…
    Coloseni 1:26,27 Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, (27) cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.

    Taina lui Dumnezeu este Dumnezeu manifestat în trup. Terminarea tainei lui Dumnezeu este împlinirea, perfectarea manifestării lui Dumnezeu in noi, Biserica Lui!

  3. ioan spune:

    Doamne ajuta-ne !
    Domnule Lori Balog, Domnul sa te binecuvinteze ! Respect !

  4. yosi spune:

    Din cugetarile lui Aesop o fabula cu tilc: Un cal şi un măgar, amândoi încarcaţi din greu, mergeau în spatele stăpânului lor. Măgarul îşi imploră tovarăşul de drum să-l mai scutească din povară, măcar şi pentru puţină vreme, căci altfel crede că va muri. Calul refuză şi măgarul muri sub greutatea poverii. Stăpânul luă întreaga încărcătura de pe măgar şi o puse pe spatele calului. “Bine, se gândi calul, nu merit mai mult pentru ca m-am purtat rău şi am refuzat să-mi ajut fratele aflat la strâmtorare.”

    • Titi Gadea spune:

      titirodigidea@yahoo.es Ilustratia de mai sus vorbeste f.m. de spiritul mereu de nemultumire, al unira, si de spiritul de aroganta… Indreptatirea prin credinta … este exact se spune INDREPTATIT, NU prin ceea ce fac sau zic eu, ci prin ceea ce face si zice EL despre mine, despre dv. V- as ruga sa observati, nu stabilesc cine este INDREPTATIT, ci numai si numai EL. Cie sunt eu sa cred ca eu sunt mai bun ca…? Scumpi frati in Hristos, nu este timpul acuzarii ci al UNIRII, doar in cele sfinte, doar in cele spirituale. Ucenicii in camera de sus au crezut despre celalalt ca din cauza lui nu vine Duhul Sfant peste ei… atunci au renuntat la indreptatirea de sine, doar atunci si numai atunci Duhul s-a revarsat asupra celor adunati…. Intrebarea De ce repetam experienta Ucenicilor inainte de Rusallii? E de neinteles! De ce ne uram atat de mult? Nu exista exlicatii, ci doar facem pe plac marelui Razvratit si asa se face ca pierdem Mantuirea chiar noi cei care stuiem, suntem preocupati de cele sfinte, dar care n- am reusit sa rupem din noi spiritul de acuzare pe care doar Iuda a ramas cu el, ceilalti desi erau pacatosi si gresiti si-au marturisit pacatele, si le-au parasit si numai atunci au primit Darul Ceresc… Sunt tare hotarat sa nu fac pe plac celui rau sa gasesc greseli la fratii mei, indiferent cine sunt acestia, n-are importanta… si ei au dreptul la mantuire si eu nu am dreptul sa-l il iau… Dumnezeu nu mi-a dat un asemenea drept, nu numai mie ci tuturor ne-a luat un asmenea drept. Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem importanta de a nu-i lua dreptul Lui… la ceea ce eu nu am niciun drept… Doamne, ITI MULTUMIM pentru ca doar TU a-i DREPTUL de a ACORDA MANTUIREA doar dupa CRITERIILE TALE… Bunul Dumnezeu sa ne ajute

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free