Spiritul de critica

Spiritul de critica

 

     Nemultumirea noastra cea de toate zilele

     Astazi, nemultumirea poate fi intalnita in toate domeniile vietii, la toate categoriile sociale si la toate varstele. Patronii sunt nemultumiti de angajatii lor, iar angajatii sunt nemultumiti de patroni. Copiii sunt nemultumiti de parinti, iar parintii de copiii lor. Oamenii sunt nemultumiti de politicieni, de liderii religiosi, de ordinea sociala, de salarii si de drepturile lor ( mai bine zis, de lipsa acestora ). Ei mai sunt nemultumiti de calitatea obiectelor cumparate si de cea a  serviciilor prestate. Oamenii sunt nemultumiti de ceea ce au, dar mai ales de ceea ce nu au; de ceea ce sunt, dar mai ales de ceea ce nu sunt…

Dupa o apreciere corecta, spiritul de nemultumire nu este intotdeauna justificat. Oamenii vesnic nemultumiti de tot ce este in jurul lor au totusi unde locui, au ce sa manace, au cu ce sa imbrace, au mijloace de transport si de petrecere a timpului liber, au mijloace de informare cum bunicii si strabunicii nostri nici nu visau sa aiba.

Dintr-un anumit punct de vedere, multi oameni o duc mai bine decat imparatul Solomon. De ce ? Pentru ca marele imparat, cu toata slava si bogatia lui, nu a avut nici macar o bicicleta ca mijloc de deplasare. Ce sa mai vorbim de motocicleta, ATV, elicopter, avion sau automobil personal ! Multi nemultumiti din zilele noastre au totusi aceste lucruri…

Solomon nu a putut calatori rapid nici cu trenul, nici cu avionul, asa cum o pot face nemultumitii din zilele noastre. El nu a avut in palatele sale nici camere video de supraveghere, nici televizoare cu plasma, nici radio si internet, asa cum au cei mai multi nemultumiti de azi. Solomon nu avea in palatele sale nici lumina electrica, nici gaz metan, nici aer conditionat, nici incalzire centrala, aspiratoare, masini de spalat si inca un milion de facilitati pe care le au nemultumitii din zilele noastre.

Niciodata oamenii nu au avut atatea lucruri care le usureaza munca, niciodata nu a existat atata confort si atatea mijloace de divertisment ca astazi. Si cu toate acestea, niciodata oamenii nu au fot mai nemultumiti ca astazi.

Daca Solomon ar putea vedea toate lucrurile de care se bucura omul secolului al XXI-lea si care-l fac totusi nemultumit, el ar exclama inca o data: “O, desertaciune a desertaciunilor ! Totul este desertaciune “ ( Eclesiastul 1,2 ).

Spiritul de nemultumire este asemenea bolii vezicii biliare care te face sa ai un gust amar indiferent ce mananci. Insa spiritul de nemultimire este doar radacina amara, uneori bine ascunsa sub un zambet fariseic sau o tacere prelungita. Mai curand sau mai tarziu, aceasta “radacina” amara va lastari, va creste, va inflori si, in final, va da roade.

Daca, pentru un timp, spiritul de nemultumire ramane ascuns undeva in culisele sufletului, cu siguranta va veni ziua in care el va iesi la suprafata si va rodi. Si care sunt roadele lui ? Critica, nervozitatea, mania, cearta, violenta… Si cum poate fi definita critica, daca nu ca o rabufnire a spiritului de nemultumire din interiorul fiintei noastre spre cei din jur ?

Am ascultat o emisiune la radio bazata pe un interviu spontan, luat intamplator unor oameni de pe strada. Acestia trebuiau sa raspunda la doua intrebari:

1) Oamenii s-au schimbat in rau sau in bine in Romania, dupa 1989 ?

2) Dumneavoastra v-ati schimbat in rau sau in bine in acest timp ?

Am ramas surprins de faptul ca toti cei intrebati au dat acelasi raspuns, parca tras la indigo. La prima intrebare, toti au fost de acord ca, dupa 1989, in Romania lucrurile s-au schimbat in rau. Cum credeti ca au raspuns aceeasi oameni la cea de-a doua intrebare ? Toti, fara exceptie, au raspuns la fel: “Eu nu m-am schimbat. Am ramas acelasi.

Logic privind lucrurile, este oare posibil ca toti sa ramanem aceeasi si totusi lumea sa devina mai rea ? Cata dreptate avea Mantuitorul cand spunea: “De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau ? Sau, cum poti zice fratelui tau: “Lasa-ma sa scot paiul din ochiul tau, cand colo tu ai o barna intr-al tau ? Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau” ( Matei 7, 3-5 ).

Intr-adevar, suntem foarte subiectivi si generosi cand este vorba de propria noastra persoana, dar foarte obiectivi si intransigenti cand e vorba de semenii nostri. Iata una din formele ipocriziei noastre cea de toate zilele…

 

     Si ce e rau in asta ?

Unii vor intreba: “Si ce e atat de rau sa fii nemultumit ?  La urma urmei, in lume se comit atatea pacate grave. Ce e atat de grav daca ne manifestam nemultumirea, daca criticam ceea ce nu este corect si daca sangele incepe sa ne fiarba in vine, vazand atatea lucruri strambe in jurul nostru ?

Stiti ce e rau in cultivarea spiritului de nemultumire si a spiritului de critica ? Iata trei motive pentru care un crestin ar trebui sa se roage pentru biruinta in aceasta privinta:

1) Spiritul de nemultumire si de critica nu izvoraste din dragoste. Si daca nu vine din dragoste, atunci el isi are izvorul in opusul dragostei, adica in ura. Sau, si mai rau, din indiferenta…

     2) Spiritul de nemultumire si de critica ne aseaza in postura de judecatori ai faptelor, cuvintelor si motivelor semenilor nostri, uzurpand un atribut care Ii apartine doar Domnului Christos, singurul caruia I s-a incredintat judecata. Nu este acesta un motiv suficient de serios pentru un crestin ca sa inceteze sa cultive spiritul de nemultumire si de critica ?

3) Spiritul de nemultumire si de critica duce la descurajarea semenilor nostri, uneori pana la pierderea credintei. El ucide si ingroapa cele mai bune intentii si initiative, fiind groparul multor lucruri bune care s-ar fi putut face in lipsa lui.

Biblia ne invata ca “cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat” ( Iacov 4,17 ). Dar oare vinovatul moral al atator lucruri bune ce s-ar fi putut realiza si nu s-au realizat din cauza criticii distructive nu savarseste un pacat la fel de mare ? Cu siguranta !

 

     Cele doua chei

Biblia vorbeste de doua feluri de chei: unele date ucenicilor, iar altele pe care Si le rezerva Dumnezeu. “Cheile” date oamenilor sunt “cheile Imparatiei cerurilor”: “Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant va fi legat si in cer si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in cer” ( Matei 16, 19 ).

Ce semnifica aceste chei ? Faptul ca orice copil al lui Dumnezeu poate deschide unui semen al sau Imparatia lui Dumnezeu, proclamand Evanghelia mantuirii. Orice crestin care vesteste Evanghelia celor din jur, fie prin cuvinte, fie prin fapte, fie prin ambele, nu face altceva decat sa deschida aceasta Imparatie a lui Dumnezeu pentru ei. Iar daca oamenii intra sau nu, aceasta este o alta problema…

Exista insa si altfel de ”chei”care nu le-au fost incredintate oamenilor si pe care Mantuitorul Si le rezerva: “Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor” ( Apocalipsa 1,18 ). Niciun om de pe pamant, nicio fatza bisericeasca si niciun teolog nu poate avea pretentia sa detina aceste chei.

Adevarul pe care trebuie sa-l invatam cu totii este simplu, dar esential pentru mantuire: Noua ne este dat sa ne ocupam de salvarea, mantuirea, incurajarea, zidirea, vindecarea si instruirea oamenilor. Aceasta presupune responsabilitatea de a ne fi fost date “cheile Imparatie cerurilor”.

In acelasi timp, noua nu ne este dat sa-i judecam, sa-i condamnam, sa-i criticam si sa-i descurajam pe semenii nostri. Aceasta inseamna sa lasam “cheile mortii si ale Locuintei mortilor” in mainile Celui care are aceasta autoritate.

Nu judecati ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati si cu ce masura masurati, vi se va masura” ( Matei 7,1.2 ).

     “Nu va vorbiti de rau unii pe altii, fratilor ! Cine vorbeste de rau pe un frate sau judeca pe fratele sau, vorbeste de rau Legea sau judeca Legea. Si daca judeci Legea, nu esti un implinitor al Legii, ci judecator. Unul singur este datatorul si judecatorul Legii: Acela care are putere sa mantuiasca si sa piarda. Dar cine esti tu de judeci pe fratele tau?” ( Iacov 4, 11.12 ).

Asadar, “multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal pentru toate lucrurile, in Numele lui Iisus Christos” ( Efeseni 5,20 ).

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Caracter și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Spiritul de critica

  1. anna spune:

    Frate Balogh:

    Fii convins că îi poţi accepta pe alţii în acelaşi fel în care Hristos te-a acceptat pe tine!
    Fii deschis la cel mai mic sâmbure de adevăr atunci când eşti criticat!

    “Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” Romani 15:7

    Fii gata să iei în considerare critica. Dacă ea este principiala, atunci acea persoană este vocea lui Dumnezeu prin care îţi atrage atenţia ca esti gresit.

    „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.” Proverbele lui Solomon 12:15

    Fii în stare să accepţi critica fără a te apăra.

    „Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.” Proverbele lui Solomon 15:12

    Fii hotărât să vorbeşti de bine persoana care te critică.

    „Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi.”Romani 12:14

    Fii hotărât să te rogi pentru persoana care te critică.

    “Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.”Matei 5:44

    Ca urmaş al lui Hristos, fii conştient de faptul că vei fi criticat. Nu te crede perfect, nu fii mandru, plin de sine si arogant, lasa loc de mustrare, si accepta in smerenie corecturile, sa nu te trezesti ca te lupti cu Dumnezeu!

    “O mustrare pătrunde inima înţeleptului,dar omul fără minte, chiar când e bătut, nu simte.” Proverbele lui Solomon17:10

    Fii încurajat de faptul că vei fi disciplinat de Dumnezeu pentru că eşti fiul Său.

    “Şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră; căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă.”Evrei 12:5-6

    Fii dependent de perspectiva Domnului pentru a-ţi determina pretul/valoarea, şi nu de opiniile proprii. Nu te fali in ochii tai, ca n-ai dece.

    “Oare caut eu acum să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu?Sau caut să plac oamenilor?Dacă aş căuta să plac oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.”Galateni 1:10

    Posedă discernământ în ce priveşte acurateţea cuvintelor critice aduse de alţii.

    “Cel ce primeşte învăţătură va fi plin de bunătăţi, iar cel ce păzeşte mustrările se va înţelepţi.” Proverbele lui Solomon 16,18

    Când afli cât de mult eşti iubit de către Domnul În loc să-i dărâmi pe cei ce te critica, sa-i acuzi de judecata nedreapta, pune-te pe genunchi si roaga-te sa accepti indreptarea ce vine prin ei dela Dumnezeu, te vei simţi împlinit când o vei face, te vei simti zidit sufleteste, si eliberat de povara Eu-lui.

    Critica/mustrarea comunică purtarea de grijă. Invata s-o primesti! „Sunt eu pazitorul fratelui meu?!”

    Anna

    • Lori Balogh spune:

      Stimata sora Anna,
      Va sunt recunoscator pentru toate indemnurile date cu dragoste si bun simt. In ce ma priveste, recunosc faptul ca mai am de biruit multe lucruri pe calea credintei, dar privesc cu incredere la Mantuitorul meu si sunt sigur ca El va duce mantuirea mea pana la capat prin Duhul Sau. Inainte ca sa scrieti comentariul d-v, in cadrul unei tabere crestine mi-am exprimat dorinta si rugaciunea de a fi mai atent cu cei care nu cred si nu gandesc ca mine, aratandu-le dragoste si respect. Sfaturile d-v au sosit ca manusa pe mana si va multumesc.
      D-v v-ati referit la criticile principiale pe care le primesc pe blog. Insa nu toate comentariile sunt principiale. D-v nu aveti cum sa le cititi pe toate, caci nu am permis ca ele sa fie publice, din cauza limbajului lor vulgar si obscen. Uneori sunt prezente chiar si injuraturi. Nu doresc ca acest spatiu dedicat Evangheliei sa fie intinat cu astfel de cuvinte degradante. Uneori sunt indignat, asemenea lui Pavel cand vad ca negrului i se spune alb, si albului negru. Nu cred ca indignarea este un pacat, atata vreme cat obiectul ei nu este propria mea persoana sau opinie, ci adevarul lui Dumnezeu. Dimpotriva, cred ca ar fi rau ca un crestin sa nu fie indignat cand vede Numele lui Dumnezeu defaimat, adevarul Sau calcat in picioare si pe semenul sau nedreptatit. In conditiile pacatului in care traim, dragostea poate imbraca si alte forme decat acea caldura sufleteasca cu care o asociem de obicei. Pe paginile Scripturii intalnim oameni ai credintei care s-au indignat in fatza nedreptatilor sau rastalmacirilor Scripturii ( Moise, Pavel, Iisus, etc. ). V-am scris aceste cateva observatii nu pentru a ma justifica, ci doar pentru a va ajuta sa va puneti in pielea celui ce primeste tot felul de comentarii: unele intr-adevar principiale si pline de respect, dar altele pline de venin, mandrie, reavointa si lipsite de cel mai elementar respect. Pentru unii ( recunosc ca nu pentru toti ! ), m-am rugat ca Bunul Dumnezeu sa le schimbe atitudinea.
      Lori B.

  2. Nemulțumirea, dacă e bine canalizată, poate fi motor de dezvoltare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free