Marcu 7,14-23 – „A zis astfel, facand toate bucatele curate”

Marcu 7,14-23 – „A zis astfel, facand toate bucatele curate”

 

     Pasajul din Marcu 7,14-23 este citat adesea de crestinii care sustin ca in Noul Testament nu mai exista obligativitatea deosebirii animalelor curate de cele necurate, atunci cand se pune problema consumarii carnii lor.

Cuvintele lui Iisus: „Afara nu este nimic care, intrand in el ( in om nn.), sa-l poate spurca” ( vers. 15 ), dar mai ales comentariul lui Marcu: „A zis astfel, facand toate bucatele curate” ( vers. 19 up. ), sunt considerate a fi „dezlegari” fatza de legile sanitare privitoare la hrana, date poporului evreu ( vezi Leviticul 11; Deuteronomul 14, 1-21 ).

Insa cei care interpreteaza pasajul in acest mod pierd din vedere faptul ca aici nu este vorba de alimente curate si necurate, subiectul in discutie fiind cu totul altul. Pentru a intelege sensul cuvintelor Mantuitorului din Marcu 7,14-23, este foarte important sa cunoastem contexul in care au fost rostite. Iar pentru a cunoaste contextul, trebuie sa citim cu atentie versetele 1-13, in comparatie cu pasajul paralel din Matei 15,1-20.

Conform celor relatate de Matei, fariseii se adreseaza lui Iisus cu o acuzatie in dreptul ucenicilor: „Pentru ce calca ucenicii Tai datina batranilor ? Caci nu-si spala mainile cand mananca” ( Matei 15, 2 ).

Aceeasi idee este subliniata si de Marcu: „Fariseii si cativa carturari veniti din Ierusalim s-au adunat la Iisus. Ei au vazut pe unii din ucenicii Lui pranzind cu mainile necurate, adica nespalate” ( Marcu 7, 1.2 ).

Problema in discutie nu era spalarea mainilor, ca un act de igiena inainte de servirea mesei, ci mai degraba ca un ritual legat de traditia rabinica ( „datina batranilor” ). Marcu subliniaza acest aspect, afirmand: „Fariseii, insa, si toti iudeii nu mananca fara sa-si spele cu mare bagare de seama mainile, dupa datina batranilor. Si cand se intorc din piata nu mananca decat dupa ce s-au scaldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei sa le tina, precum: spalarea paharelor, a ulcioarelor, a caldarilor si a paturilor” ( Marcu 7, 3.4 ).

Fariseii aveau legi foarte stricte cu privire la curatirea ceremoniala. Daca mergeau in piata si se intampla sa se atinga de un ne-iudeu, aceasta insemna pentru ei intinare, necuratie. Pentru a se curati, existau o seama de ritualuri de curatire la care tineau mai mult chiar decat la Legea lui Dumnezeu.

Chiar si vasele care fusesera atinse de un om dintre neamuri trebuiau sa fie bine spalate in cadrul acestor ritualuri. Gestul de servire a mesei cu mainile nespalate era privit de farisei ca o preluare a necuratiei de la neamuri.

Asadar, dialogul care urmeaza intre Mantuitorul si farisei, dar si explicatiile date de Iisus noroadelor si apoi ucenicilor, are ca obiect datina stramoseasca pe care Iisus a respins-o in mod constant: „Degeaba Ma cinstesc ei dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti” ( Marcu 7,7 ).

Ideea pe care o subliniaza Mantuitorul este aceea ca nimic din afara omului, intrand in el, nu-l poate intina: nici atingerea de un ne-iudeu, nici servirea mesei cu mainile nespalate. Adevarata intinare a omului vine din inima lui si se refera la intinarea morala produsa de gandurile rele si poftele naturii noastre decazute:

Ce iese din om, aceea spurca pe om. Caci dinlauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, precurviile, curviile, uciderile, furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, inselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlauntru si spurca pe om” ( Marcu 7, 20-23 ).

Iar Matei conchide: „Iata lucrurile care spurca pe om; dar a manca cu mainile nespalate nu spurca pe om” ( Matei 15, 20 ).

Este evident, daca nu vrem sa rastalmacim Cuvantul lui Dumnezeu, ca Iisus nu pune in discutie preceptele Vechiului Testament cu privire la alimentele curate si necurate, ci traditia rabinica, bazata pe porunci omenesti, care aveau o aparenta de evlavie.

Mantuitorul protesta impotriva poruncilor omenesti, considerandu-le niste „rasaduri” pe care nu le-a sadit Tatal ceresc si care vor fi smulse de El la vremea potrivita ( Matei 15, 13 ). A aplica Marcu 7, 14-23 la problema mancarurilor curate si necurate inseamna a ignora contextul. Problema pusa in discutie nu era ce sa se mamance, ci cum sa se mamance, adica cu sau fara spalaruile rituale.

Raspunsul Mantuitorului nu reprezinta o respingere sau anulare a legilor sanatatii pe care Dumnezeu Insusi le-a dat poporului evreu prin Moise. Scripturile sunt consecvente. Ele nu ne invata intr-un loc ce este bine si ce nu este bine sa mancam, pentru ca apoi, tot ea sa ne spuna ca nu conteaza ce mancam.

Daca pentru evreii de acum trei milenii si jumatate ( data aproximativa la care ei au primit legile sanatatii cu privire la alimentele curate si necurate ) nu era bine sa consume carnea anumitor animale, la fel este si astazi. Contructia bilogica a omului a ramas aceeasi, chiar daca au trecut milenii de istorie. Ceea ce a fost rau pentru consumul uman atunci, este la fel de rau si astazi. „Combustibilul” pentru care a fot proiectata complexa masinarie umana este acelasi si orice abatere de la proiectul initial al Creatorului nu va avea decat consecinte nedorite.

Cu privire la ultima parte a versetului 19: „A zis astfel, facand toate bucatele curate”, sunt necesare cateva precizari:

– Afirmatia nu-I apartine lui Iisus, ci este un comentariu al lui Marcu.

– Tinand seama de context, comentariul lui Marcu nu se refera la o „dezlegare” cu privire la prevederile Vechiului Testament legate de alimentele curate si necurate, ci la faptul ca toate alimentele care sunt permise consumului sunt curate din punct de vedere ceremonial.

– Alte traduceri ale versetului 19 suna astfel: „Iar El le-a spus: „Si voi sunteti fara intelegere ? Nu pricepeti ca orice intra in om din afara nu il poate spurca, pentru ca nu intra in inima lui, ci in pantece, si iese in hazna, curatind toate mancarurile?” ( traducerea Fidela ).

Aceasta traducere sugereaza faptul ca procesul de digestie si eliminare are ca rezultat curatirea oricaror alimente permise consumului, fie ca au fost sau nu intinate din punct de vedere ceremonial, fie ca cei care le consuma s-au spalat sau nu s-au spalat pe maini inainte de servirea mesei.

– Unii comentatori, pornind de la textul grec, sustin ca Marcu a introdus propriul sau comentariu, motiv pentru care traducerea engleza RVS ( Revised Standard Version ) pune in paranteze ultima afirmatie a versetului 19: („Thus he declared all foods clean”) ( „A zis astfel, facand taote bucatele curate” ).

– Un alt lucru demn de retinut este faptul ca in textul grec se foloseste termenul „bromata”, tradus cu „bucate”, el insemnand simplu „ceea ce se mananca” sau „hrana”, adica intreaga gama de alimente care se pot consuma. A limita afirmatia din versetul 19: „A zis astfel, facand toate bucatele curate” doar la alimentele din carne si a trage concluzia ca Iisus a desfiintat aici prevederile Vechiului Testament cu privire la deosebirea intre animalele curate si necurate inseamna a ignora complet sensul textului grec, dar mai ales contextul biblic.

     Intrebare: Daca Iisus ar fi eliminat in acea ocazie prevederile legilor sanatatii din Leviticul 11 cu privire la animalele curate si necurate, oare ucenicii nu ar fi trebuit sa stie acest lucru ? Cu toate acestea, la cativa ani dupa inaltarea Mantuitorului la cer, Petru nu stie nimic despre presupusa „dezlegare” la carne necurata. In viziunea primita de el si relatata in Fapte 10, 9-16, Petru dovedeste ca nu are cunostinta de o asemenea „dezlegare”. De ce ? Pentru simplul motiv ca asa ceva nu s-a intamplat.

Dumnezeu este consecvent cu Sine Insusi. Scripturile, de asemenea. Caci este scris: „Daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu se poate tagadui singur” ( 2 Timotei 2,13 ).

Lori Balogh

 

 

Acest articol a fost publicat în Texte biblice dificile și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

10 răspunsuri la Marcu 7,14-23 – „A zis astfel, facand toate bucatele curate”

  1. Dorin spune:

    Am o intrebare frate Balogh. Ati facut vreun studiu privind obiceiurile alimentare ale popoarelor ce locuiau printre si in jurul evreilor din vremea aceea? Presupun ca toate acele Neamuri consumau carne de porc, pentru ca altfel nu se justifica prezenta lor in tinutul Gadarenilor (ca sa dau un exemplu). Deci daca Neamurile mancau carne de porc, cum explicati problema lui Chifa din Galateni capitolul 2? Ce manca el cu Neamurile? Nu pot sa cred ca doar manca cu mainile nespalate (care oricum nu e un lucru condamnat de Isus) sau ca manca din lucrurile jertfite idolilor, care conform cu ceea ce i s-a dezvaluit lui Pavel nu e un lucru pacatos atata timp cat nu stii ca ar fi fost jertfit idolilor.
    In Romani 14:14 se spune ca „nimic nu este necurat in sine” iar cuvantul grecesc folosit aici este „koinos” explicat ca fiind „Levitically unclean”! Deci nu e vorba de murdar, nespalat. Ce avem deci in Levitic ca legi cu privire la aceasta stare „necurata”. Toate aceste legi sunt scrise in Levitic una dupa alta, deci nu le putem scinda, in sensul ca unele au ramas in picioare iar altele ar fi fost anulate. Deci, priviti d-voastra o femeie ce tocmai a nascut ca fiind necurata? Sau o femeie la menstra este ea necurata? Priviti astazi un amarat de lepros ca fiind necurat cand stim bine ca e vorba de o boala (apropo, agentul infectios care da lepra e „verisor” cu cel care da tuberculoza)? Sau un amarat care are raie este el necurat? Mi se pare ca nu mai poate tine toata aceasta problema a alimentelor considerate necurate in VT pentru ca nu tin celelalt legi cu privire la necuratie pentru ca sunt legate una de alta. Daca atingem un cadavru suntem necurati pana seara? Suna ciudat, nu credeti?
    Fiti binecuvantat

    • Lori Balogh spune:

      Problema lui Chifa din Galateni 2 nu era CE manca cu neamurile, ci DE CE manca cu neamurile. Era clar ca el nu manca alimente oprite de lege, caci in viziunea primita in Fapte 10, el se opune categoric ideii de a consuma hrana necurata, chiar daca Dumnezeu Insusi ii poruncise acest lucru. Problema lui ( din perspectiva concetatenilor sai ) era de ce se spurca acceptand sa manance alaturi de neevrei. Stim ca evreii, din motive pe care nu le discutam aici, aveau dispret fatza de neamuri, numindu-i pe neevrei „caini”. Eu sunt convins din mai multe motive ca el manca cu neamurile hrana permisa de lege, insa chiar si acest fapt ii deranja pe evrei. Nu si pe crestinii care au inteles planul lui Dumnezeu de a mantui si nemurile la fel ca pe evrei. In imprejurarea descrisa in Galateni 2, Petru a dovedit putina ipocrizie, fapt pentru care a fost mustrat de Pavel in public.
      In privinta legilor din Leviticul, trebuie sa discernem cu ajutorul Duhului Sfant care legi nu isi mai au aplicarea in zilele noastre, si care raman valabile. Deoarece corpul uman functioneaza la fel ca acum 3500 de ani, cand au fost date aceste legi, dupa aceeasi „carte tehnica” lasata de Creator, eu consider ca aceste reglementari legate de alimentatie raman si astazi in vigoare. Dar fiecare sa procedeze dupa lumina data lui de Duhul lui Dumnezeu.
      Cu stima,
      Lori B

      • Lori Balogh spune:

        Frate Dorin,
        Revin cu o precizare, de data aceasta care nu tine neaparat de doctrina, ci mai degraba de o alegere strict personala. De foarte multi ani ( mai mult de 30 de ani ), eu sunt un vegetarian convins. Cred ca aceasta optiune mi se potriveste mai bine in lumina a ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit cu privire la hrana din Eden si in lumina a ceea ce va fi pe Noul Pamant, unde nu va mai exista moarte ( deci nici sacrificari de animale ). Am ales acest stil de viata, desigur, si pentru a avea o sanatate mai buna, dar si privind in viitor. Ma gandesc la faptul ca daca pana in ultima mea zi de viata voi cultiva pofta de carne, probabil imi va fi foarte greu in viata viitoare, acolo unde va trebui sa renunt la aceasta dieta. Asa ca m-am decis sa fac schimbarea de acum. Multumesc Domnului ca mi-a fost foarte usor sa fac aceasta schimbare, ma simt bine, dar nu-i judec nicidecum pe cei care nu fac ca mine. Principiul prezentat de Pavel in Romani 14 mi se pare foarte bun si subcriu la el.
        Cu stima,
        Lori B.

        • Tamburel spune:

          Sunte-ti mai precaut decat David. Mai exact,el si-a cultivat pofta de a varsa sange si pe patul de moarte… .prin mana fiului sau !

        • Tamburel spune:

          Încă o idee cu permisiunea d-voastră……
          Se recomandă pentru abonații la viața veșnică să vizioneze clipuri video/filme în care se văd oameni arși de vii…..pentru a se familiariza cu…. preludiul veșniciei.

      • Gina spune:

        Shalom,
        Completare: Petru a mancat cu neamurile, caci asa a invatat de la Yeshua (IIsus), ca sa le mantuiasca. Dar Pavel, netraind alaturi de Yeshua, nu a inteles de ce facea acest lucru. Iar Pavel nici macar nu l-a mustrat in particular, ci direct față de toata lumea.

        Cititi un studiu exceptional despre Shabbat si despre alimentatie si nu numai, in:

        http://www.salveaza-ti-viata.blogspot.com

  2. muresan spune:

    Interesant ca majoritatea comentarilor sunt la articolele despre sabat si alimentatie ..Daca tot sustinem ca iubim pe Domnul ce e asa greu sa acceptam sabatul si reforma sanitara ?De ce sa nu fie un asa zice Domnul in dreptul vieti noastre?
    Domnul sa va inspire si sa va intareasca in continuare ,shalom

  3. Alina spune:

    Buna, va rog sa ma ajutati sa inteleg de ce sarbatorim sfintii pe cand Domnul nostru IIsus ,a lasat si a binecuvantat sa sarbatorim sambata.
    O alta intrebare de ce exista icoane in biserici ? de ce lumea se inchina si le saruta? si unde in biblie scrie sa postim miercurea si vinerea, de ce in biserici exista ochiul lui lucifer ? ochiul este semnul satanei. Va multumesc

    • Lori Balogh spune:

      Stimata d-na Alina,
      Toate intrebarile d-v sunt pe deplin justificate si ar trebui sa si le puna orice crestin sincer care are o Biblie in casa si o citeste cu atentie si rugaciune.
      Deoarece crezul meu, bazat in exclusivitate pe revelatia Bibliei, nu-mi permite sa ma inchin altcuiva decat lui Dumnezeu ( nici sfintilor, nici icoanelor, nici ingerilor, etc. ), poate ca aceste intrebari ar trebui adresate celor care practica astfel de lucruri.
      Multe din doctrinele unor biserici mari, istorice, nu se regasesc in Sfanta Scriptura, ci in Sfanta Traditie, considerata ca avand aceeasi autoritate ( uneori chiar mai mare ) cu a Bibliei. Uneori, invataturile Sfintei Traditii vin in contradictie cu cele ale Scripturii ( de ex. cultul icoanelor, cultul Fecioarei Maria, etc. ). Se pune atunci o intrebare fireasca: De cine trebuie sa ascultam: de Dumnezeu sau de oameni ? Apostolii nu au ezitat sa raspunda la aceasta intrebare: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni” ( Fapte 5,29 ).
      Cu privire la Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, am pregatit un material pe care-l puteti citi la vremea potrivita, daca veti avea placere sa urmariti noutatile de pe acest blog.
      Pana atunci, va invit cu toata dragostea sa continuati sa studiati Biblia cu rugaciune si fara prejudecati, fiind dispusa sa acceptati orice va va invata Bunul Dumnezeu pe paginile ei.
      Cu stima,
      Lori B.

  4. lucian rusu spune:

    dacă vă pregătiți pentru viața viitoare,unde se va mînca numai vegetale,sînteți în contradictoriu cu conceptul creștin,pentru-că acolo nu se mănîncă și nu se bea…???

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free