Vorbeste cartea Apocalipsei de un iad vesnic ?

Vorbeste cartea Apocalipsei de un iad vesnic ?

 “Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: “Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei” ( Apocalipsa 14, 9-11 )

     Pasajul citat face parte din asa-numita intreita solie ingereasca, ultimele solii de har trimise de Dumnezeu unei lumi nelegiuite, inainte de revenirea in glorie a Mantuitorului. Solia celui de-al treilea inger se remarca printr-un limbaj de o duritate neobisnuita, continand unul din cele mai severe avertismente pe care le putem gasi pe paginile Bibliei. Poate un Dumnezeu al iubirii, al milei si al indelungei rabdari sa trimita lumii un mesaj atat de dur si infricosator ?

Daca tinem seama ca aceasta este ultima chemare la pocainta si ca harul este pe punctul de a se inchide, severitatea avertismentului divin este pe deplin justificata. Ca sa salvezi un om care si-a pierdut cunostinta, nu mai recurgi la cuvinte duioase si mangaieri, ci la apa rece si la palme date peste fatza. Si procedezi in felul acesta nu pentru ca il urasti pe cel in cauza, ci dimpotriva, tocmai pentru ca iti pasa de el si vrei sa-l salvezi. Iubirea lui Dumnezeu pentru o lume pierduta se poate intrezari chiar si in cuvinte dure, de avertisment, ca cele din mesajul ingerului al treilea.

O alta dificultate majora pe care o ridica pasajul citat este legata de chinurile ( aparent ) vesnice pe care le vor suporta cei ce vor respinge ultima chemare la pocainta adresata de Dumnezeu lumii. Cum putem intelege afirmatia: “Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor” ( vers. 11 ) ?

Multi crestini care cred in nemurirea neconditionata a sufletului gasesc in acest pasaj biblic un argument in favoarea invataturii potrivit careia cei nelegiuiti vor suferi in iad chinuri vesnice. Insa invatatura unui iad vesnic ridica serioase probleme teologice si nu se armonizeaza cu celelalte adevaruri revelate in Scripturi.

Poate ca cea mai serioasa problema  pe care o ridica teoria iadului vesnic este cea legata de caracterul lui Dumnezeu: Poate un Dumnezeu al iubirii si al dreptatii sa pedepseasca in chinuri vesnice niste oameni pacatosi care au trait 70-80 de ani pe pamant ( sau chiar mai putin ) ? Dreptatea cere ca pedeapsa sa fie proportionala cu fapta nelegiuita, potrivit cuvintelor Mantuitorului:

Robul acela, care a stiut voia stapanului sau si nu s-a pregatit deloc si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri. Dar cine n-a stiut-o si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult si cui i s-a incredintat mult, se va cere mai mult” ( Luca 12, 47,48 ).

Pacatosii nepocaiti vor primi “lovituri” mai multe sau mai putine, in functie de responsabilitatea pe care au avut-o, insa loviturile vor fi limitate, nu vesnice. In cele din urma, invatatura despre un iad vesnic arunca o umbra asupra caracterului sfant si nepatat al lui Dumnezeu. Iar Satana exact acest lucru il doreste.

Chinurile vesnice in iad presupun ca cei nelegiuiti vor avea viata vesnica. Aceasta ar insemna ca plata pacatului nu ar fi moartea, asa cum sustine Pavel in Romani 6,23, ci viata vesnica in iad.  Aceasta ar reprezenta o contradictie majora a Bibliei…

Mai mult decat atat, Scriptura ne spune despre starea celor morti ca “cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri. Dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita.” Tot ea ne asigura ca “in locuinta mortilor in care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune” ( Eclesiastul 9, 5.10 ).

Daca asa stau lucrurile cu starea celor morti, daca in mormant nu mai exista constienta de sine, sentimente, ratiune si activitate, cum se impaca toate acestea cu invatatura unor chinuri vesnice in flacarile iadului, care presupun constienta de sine, durere si emotii ?

Pe de alta parte, apostolul Pavel afirma in 2 Timotei 1,10 ca Iisus Christos “a nimicit moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea prin Evanghelie”. Asadar, daca nemurirea ne este oferita prin Evanghelia lui Christos, cum ar putea pacatosii care nu cred in Evanghelie sa fie nemuritori, fie chiar si in flacarile iadului ?

Daca astfel stau lucrurile cu starea omului in moarte, cum trebuie inteles pasajul din Apocalipsa 14,11 in care se afirma ca “fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor” ? Expresia “in vecii vecilor” apare de 13 ori in Apocalipsa astfel: de 9 ori se refera la Dumnezeu Tatal sau la Miel, a carui Imparatie este vesnica; de 3 ori se refera la pedeapsa finala a celor nelegiuiti ( Apocalipsa 14,11; 19,3; 20, 10 ) si o singura data expresia se refera la rasplata celor mantutiti ( Apocalipsa 22,5 ).

Expresia “in vecii vecilor” provine din grecescul “aion” care inseamnna “veac”, “vreme”, “lume”, “pentru totdeauna”, “vesnic” sau “niciodata”, sau ebraicul “olam”, care este tradus de obicei cu “pentru totdeauna”, “vesnic”.

De retinut este faptul ca atat grecescul “aion”, cat si ebraicul “olam” au intelesul in functie de natura subiectului caruia i se aplica. Daca subiectul este Dumnezeu, care este nemuritor, sau cei neprihaniti, care vor primi nemurirea, sensul celor doua cuvinte este “vesnic”, “fara sfarsit” ( Geneza 21,33; Matei 25, 46 ). Daca subiectul este cineva care nu are nemurirea, “aion” si “olam” se refera la o perioada limitata de timp, mai scurta sau mai lunga, in functie de natura subiectului.

Cateva exemple biblice ne vor ajuta sa intelegem cum trebuie inteles sensul lui “aion” si “olam” in functie de natura subiectului:

1) Deuteronomul 15, 17 ne prezinta cazul unui rob care dorea sa-i slujeasca stapanului sau “pe vecie” ( “olam” ). Deoarece subiectul este un rob, iar niciun rob nu traieste vesnic, sensul expresiei “pe vecie” este “pe viata”, adica atata timp cat traieste robul. Traducatorii moderni au tinut seama de acest lucru si au inlocuit expresia “pe vecie” sau “pentru totdeauna” cu expresia “pe viata”, care reda mai exact sensul in care trebuie inteles pasajul biblic amintit.

2) 1 Samuel 1,22 ne spune despre Samuel ca el urma sa slujeasca la templu “pe vecie” ( “olam” ). Acest “pe vecie” este explicat in vers. 28 cand Ana, mama lui Samuel, spune: “De aceea, vreau sa-l dau Domnului toata viata lui, sa fie al Domnului”.

3) Iona 2,6 reda un fragment din rugaciunea lui Iona: “M-am pogorat pana la temeliile muntilor, zavoarele pamantului ma incuiau pe vecie” ( “olam” ). In realitate, acest “pe vecie” nu a durat decat trei zile si trei nopti ( Iona 1,17 ).

4) Filimon 15 reda un fragment din scrisoarea adresata de Pavel lui Filimon in care ii spune acestuia cu privire la intoarcerea robului sau Onisim: “Poate ca el a fost despartit de tine pentru o vreme, tocmai ca sa-l ai pentru vesncie. Perioada de timp “pentru vesnicie” putea sa dureze cativa ani sau cateva zeci de ani, pana la moartea lui Onisim.

     5) Iuda 7 se refera la focul care a distrus Sodoma si Gomora ca fiind un “foc vesnic” ( “aionios” ). Desi consecintele au fost vesnice, totusi focul nu a durat mai mult decat atat cat putea sa arda tot ce se afla in aceste cetati.

In concluzie, Apocalipsa 14,11 nu ne invata ca cei nelegiuiti vor arde vesnic in focul iadului, ci atat timp cat vor fi in viata. Cand focul isi va fi facut lucrarea, el se va stinge, dar consecintele lui vor fi vesnice: moartea vesnica.

Lori Balogh

 

 

Acest articol a fost publicat în Dileme crestine și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

6 răspunsuri la Vorbeste cartea Apocalipsei de un iad vesnic ?

  1. remus spune:

    Este adevarat ca dreptatea cere ca pedeapsa sa fie proportionala cu faptele si ca pentru o viata de 70 sau 80 ani nu poti suferi vesnic , dar intrebarea care se ridica este urmatoarea Cit de grav este a respinge jertfa lui Hristos ? Poate plati cineva acest pacat intr-o pedeapsa limitata? Eu cred ca nu.Daca iazul de foc nu este vesnic este ca asa a hotarit Dumnezeu in harul lui pentruca dreptatea lui nu se manifesta in aceasi proportie cu indurarea Lui pentruca,,minia Lui tine o clipa dar indurarea toata viata”.Deci minia nu se manifesta sub aceasi proportie cu indurarea. Mai mult convingerea mea este ca va fi in final o mintuire universala pentruca Dumnezeu voieste ca toti sa fie mintuiti spune Pavel iar Hristos a murit pentru toti.

    • Lori Balogh spune:

      A respinge jertfa lui Christos este grav prin consecintele acestui gest: omul se rupe de Izvorul vietii si al mantuirii. Iar gravitatea acestei alegeri se vede in faptul ca un astfel de om va dispare pentru totdeauna de pe scena vietii. De fapt asta este si plata pacatului: moartea vesnica sau disparitia definitiva, cand ai fi putut sa te bucuri de viata vesnica. Asadar, pedeapsa finala e limitata din punct de vedere fizic, dar nelimitata din punct de vedere al consecintelor. Mie mi se pare drept ca Dumnezeu sa procedeze asa.
      Intr-adevar, argumentul d-v ( biblic ) cu privire la mania lui Dumnezeu care tine doar o clipa, in contrast cu indurarea Lui care tine toata viata, este un bun argument ca pedeapsa finala in iazul de foc nu va fi vesnica. Doar consecintele vor fi vesnice.
      Cu privire la ideea ca va fi o mantuire universala ( idee provenita de la Origene, dupa cate stiu ), nu pot fi de acord cu ea din mai multe motive. Acum cateva minute tocmai am sters un comentariu al unui om care vorbea despre Mantuitorul si despre Dumnezeu Tatal in termeni pe care nu pot sa-i reproduc. Un limbaj de mahala, cu injuraturi ca la usa cortului… Credeti ca un astfel de om, daca nu se pocaieste in aceasta viata, va ajunge si el in cer ? E adevarat ca Dumnezeu doreste ca si el sa fie mantuit si ca pe cruce a curs si pentru el sange ispasitor. Dar daca omul nu vrea nicicum sa se intoarca spre Dumnezeu, credeti ca va fi mantuit impotriva vointei lui ? Mie mi-a spus cineva odata: „Daca eu nu vreau sa fiu mantuit, ce poate sa-mi faca Dumnezeu ? Nu vreau si gata !” Dumnezeu insa va respecta alegerea fiecaruia, fie ca a facut o alegere buna, fie ca a facut una rea.Libertatea de alegere este unul din stalpii pe care se sprijina intregul Univers.
      Cat despre oameni care nu vor fi mantuiti, Biblia este plina de zeci de exemple. Nu am timpul acum sa le enumar pe toate. De fapt, chiar si textul de aur ( Ioan 3,16 ) cuprinde ideea ca doar cei care cred in Iisus vor avea viata vesnica: „pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Sa nu uitam ca acest text cuprinde si un avertisment: unii oameni vor pieri daca nu indeplinesc anumite conditii ( credinta in Iisus si jertfa Sa ).
      Cu stima,
      Lori B.

  2. remus spune:

    Este adevarat ca Dumnezeu ne da dreptul de a alege ,dar in acelasi timp noi suntem influientati in alegerile noastre de :diavolul,natura noastra,curentul lumii. Dar Scriptura spune ca in final tot raul va fi distrus si ca dupa ce se vor aseza cerurii noi si un pamint nou va avea loc ,,vindecarea neamurilor” (apoc 22) si toate lucrurile se vor face noi. Trebuie sa se inplineasca ce se spune in Apoc.5:13 ,,pe toate fapturile care sunt : in cer,pe pamint,sub pamint,pe mare si pe tot ce se afla in aceste locuri le-am auzit zicind :A celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie : lauda ,cinstea,si onoarea in vecii vecilor !

    • Lori Balogh spune:

      Avand in vedere degenerarea rasei umane de-a lungul timpului, „vindecarea neamurilor” cred ca se refera la redobandirea staturii primilor nostri parinti, asa cum au iesit din mainile Creatorului.
      Cat priveste Apocalipsa 5,13, acest text mie nu-mi dovedeste ca in final vor fi mantuiti toti oamenii, ci ca la sfarsitul istoriei, toate fiintele din Univers, inclusiv oamenii mantuiti, vor recunoaste intelepciunea lui Dumnezeu in felul in care a condus marele Plan al Mantuirii.

  3. valentina spune:

    Parerea mea este ca iadul este vesnic . Am vazut pe youtube oameni care au avut viziuni despre lumea cealalta mai concret iad sau rai si spuneau ca ei au vazut oameni care erau chinuiti si mai ales ca ardeau in foc si nu mureau indifferent de chin . Si mai ziceau ca oamenii aceia nu aveau sange ci doar un trup de carne si cred ca de aici vine vorba despre moarte vesnica Levitic 17:10-14 . Acum nu stiu cat de adevarat este

    • Lori Balogh spune:

      Existenta unui iad vesnic inseamna viata vesnica in chinuri, nicidecum moarte vesnica. Moartea este finalul vietii, nu viata vesnica. Iadul este vesnic doar prin efectele lui. Cat despre asa-zisele marturii ale unor oameni, eu cred ca mai degraba trebuie sa-L credem pe Dumnezeu si Cuvantul Lui, decat pe oameni.
      Cu stima,
      Lori B.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free