Marele razboi cosmic ( 1 ) – Consideratii generale

Marele razboi cosmic ( 1 )

– Consideratii generale –

“Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii Lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui…

Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus Christos”

( Apocalipsa 12,7-9.17 )

     Razboiul – capodopera Diavolului

Desi este foarte putin studiat si clarificat in doctrinele diferitelor biserici crestine, conceptul “marii lupte” dintre bine si rau, dintre Dumnezeu si Satana, strabate ca un fir rosu intreaga Scriptura, de la primele pana la ultimele ei pagini.

Traind pe acest pamant,  suntem familiarizati cu notiunea de “razboi”. Insasi istoria omenirii nu este altceva decat o istorie a razboaielor de tot felul, intrerupte de scurte, din nefericire foarte scurte perioade de pace. Au existat razboaie locale si mondiale, razboaie ale caror fronturi s-au intins pe o lungine de doar cativa kilometri, dar au fost si conflicte ale caror fronturi s-au masurat in mii de kilometri.

Au fost razboaie de cucerire si de aparare, din ratiuni economice, politice sau religioase; au fost razboaie care au durat doar cateva zile ( Razboiul de Sase Zile din Palestina, 1967 ), dar au fost si razboaie care au durat decenii intregi ( Razboiul de 30 de ani din Sfantul Imperiu German: 1618-1648 ). Unele dintre ele s-au incheiat cu tratate de pace, altele inca clocotesc pe dinlauntru, fara ca afara sa se auda prea mult zgomot de arme.

Uneori avem impresia ca pamantul nostru este un urias butoi cu pulbere care poate sari in aer oricand, la cea mai mica scanteie de ura. E suficienta doar o minte dezechilibrata, ca totul sa se prefaca in neant,  iar viata, aceasta valoare de nepretuit, sa dispara de pe frumoasa, dar bolnava “planeta albastra”.

Razboaiele sangeroase dintre natiuni nu sunt insa singura forma de conflict. Pamantul e plin de o varietate imensa de alte conflicte: intre oameni, intre institutii, intre religii, intre confesiunile aceleiasi religii, intre guverne si sindicate, intre sindicate si patronate, etc.

Insa omul nu este in conflict doar cu semenii lui, ci si cu mediul inconjurator, este in conflict cu sine si, ceea ce este cel mai dureros, el este intr-un conflict milenar si cu Creatorul sau.

 

     Imaginea de ansamblu

Intreaga aceasta paleta de razboaie si conflicte de tot felul nu exista la intamplare pe pamant. Totul este in stransa legatura cu marele “razboi universal”, declansat in cer si extins apoi pe pamant, odata cu caderea in pacat a primilor nostri parinti. Un adevarat “razboi al stelelor”…

Acest razboi s-a desfasurat la scara intregului Univers, afectand intr-o masura mai mare sau mai mica fiecare fiinta creata din imensitatea galactica, dar afectandu-L cel mai mult pe Creatorul tuturor lucrurilor. Frontul trece prin cer, insa el a ajuns sa cuprinda si pamantul nostru, afectand indivizii, familiile, institutiile, bisericile si natiunile lumii.

Insa acest front nu s-a oprit la cele exterioare fiintei umane. El trece chiar prin inima omului, acolo unde se dau cele mai acerbe lupte intre fortele binelui si cele ale raului. De ce aceasta lupta interioara e mai grea decat toate celelalte ?  Voltaire spunea ca lupta cu tine insuti este cea mai grea dintre toate, deoarece te aflii in ambele tabere.

Tot ce se intampla in viata noastra particulara, in viata de familie sau de societate si tot ce se intampla in viata popoarelor lumii nu reprezinta altceva decat piese separate care fac parte din imensul puzzle al luptei dintre bine si rau, dintre Dumnezeu si Satana. Este marele privilegiu dat bisericii crestine de a avea aceasta imagine de ansamblu, care ne poate oferi raspunsuri la multele si dificilele intrebari ale existentei.

In lumea stiintifica exista o cautare acerba dupa o teorie sau formula care sa explice toate legile si fenomenele fizice din Univers, un fel de “teorie a totului” care sa poata raspunde la toate intrebarile importante. Cautarile sunt insa zadarnice, fiind insotite de scepticism.

Pe plan spiritual insa, Dumnezeu a rezolvat aceasta problema, oferindu-ne o “teorie a totului” prin conceptul “marii lupte” dintre bine si rau, dintre moral si imoral, dintre viata si moarte, dintre nemurire si inexistenta. Iar cel mai bun “manual” care ne este oferit de Insusi Dumnezeu pentru studierea si intelegerea acestui concept este Biblia.

Conceptul marii lupte da coerenta tuturor subiectelor biblice care, intelese in aceasta lumina, nu se contrazic, ci se armonizeaza si se completeaza reciproc, facand din Biblie o carte unitara, inspirata de acelasi Duh Sfant, de la prima pana la ultima ei pagina.

 

     Natura razboiului cosmic

Notiunea de “razboi” ne duce cu gandul in mod firesc la arme, soldati, strategii, fronturi si lupte. Insa pentru a intelege toate aceste detalii este important sa cunoastem natura acestui conflict cosmic.

Cand Apocalipsa ne vorbeste de razboiul din cer dintre Mihail si ingerii Lui si “balaur” si ingerii lui, ne putem imagina un razboi fizic, cu arme si varsari de sange ca in filmele SF de genul “Razboiul stelelor” ?

Ar fi o lipsa de intelepciune sa credem ca in cer a avut loc asa ceva. Si aceasta pentru un motiv simplu: Ce sansa ar fi avut Lucifer si ingerii lui in fatza puterii nemarginite a Creatorului, insotit de ingerii care I-au ramas fideli ? Oricat de puternic, inteligent si inzestrat ar fi el, Lucifer nu este decat o creatura, iar distanta dintre o creatura si Creator este incomensurabila. Lucifer si ingerii lui nu au viata in sine, ci o primesc de la Izvorul vietii care este Insusi Dumnezeu. Creatorul ar fi putut rosti un singur cuvant, si multimea rebelilor ceresti in frunte cu Lucifer ar fi trecut in nefiinta intr-o singura clipa.

Asadar, intr-o confruntare fizica cu Creatorul, Lucifer nu ar fi avut nici cea mai mica sansa. Si apoi, daca am admite prin absurd ca razboiul ceresc ar fi fost unul de natura fizica, se ridica intrebarea: Ce arme au fost folosite ? S-au folosit sabii, sulite, scuturi ca in Antichitate si Evul Mediu, sau arme moderne sofisticate ?

Si inca o intrebare: Ar fi putut ingerii ramasi fideli lui Dumnezeu, care sunt “duhuri slujitoare” ( Evrei 1,14 ), inzestrate cu nemurire conditionata de catre Creator, sa fie ucisi ? Asadar, toate argumenetele logice ne impiedica sa credem ca razboiul declansat in cer ar fi fost un conflict fizic, cu arme si cu victime.

Daca nu a fost vorba de un razboi fizic, am putea lua in calcul posibilitatea unui conflict intelectual ? Ca si in scenariul anterior, nici in acest caz Lucifer si ingerii lui nu ar fi avut nicio sansa. Nu ar fi trebuit sa treaca decat foarte putin timp pentru ca Dumnezeu sa-Si demonstreze superioritatea, iar soarta luptei s-ar fi decis imediat.

Singura posibilitate rezonabila, care explica totul in mod armonios, este aceea a unui conflict ideologic. Un conflict in care armele si strategiile sunt total diferite de cele prezente in conflictele clasice.

Si daca discutam despre “armele” folosite in marele conflict cosmic, trebuie sa facem o precizare importanta inca de la inceput: Lucifer si acolitii sai au avut si au in continuare un mare avantaj fatza de Dumnezeu si ingerii ramasi fideli. De ce ? Pentru a gasi un raspuns la aceasta intrebare ne vor fi de mare folos cateva fragmente din lucrarea generalului chinez Sun Tzu ( 544-496 i.Chr. ) “Arta razboiului”:

     “Intreaga arta a razboiului este bazata pe inselatorie. De aceea, daca esti capabil, simuleaza incapacitatea; daca esti activ, simuleaza pasivitatea. Daca esti aproape, fa sa se creada ca esti departe, si daca esti departe, fa sa se creada ca esti aproape. Momeste inamicul pentru a-l prinde in capcana, simuleaza dezordinea si loveste. Cand inamicul se concentreaza, pregateste-te sa lupti contra lui; acolo unde este puternic, evita-l. Enerveaza-l si deruteaza-l. Fa-l sa pari ca esti in situatie de inferioritate si incurajeaza-l la infumurare. Ataca-l intruna, hartuieste-l. Daca este unit, dezbina-l. Ataca-l acolo unde nu este pregatit si actioneaza cand el nu se asteapta.”

Lucifer, devenit prin rebeliune “Impotrivitorul” lui Dumnezeu ( Diavolul, Satana ), are posibilitatea sa foloseasca in aceasta mare controversa ideologica o multime de “arme” eficiente: minciuna, calomnia, inselaciunea, furtul, viclenia, crima, destabilizarea, dezinformarea si o multime de alte arme asemanatoare. De partea Sa, Dumnezeu nu poate folosi decat armele dragostei, ale dreptatii si ale adevarului. Or, cu totii stim ca pe termen scurt armele raului dau rezultate imediate, in timp ce armele binelui se dovedesc eficiente uneori dupa un timp indelungat.

De aceea, un astfel de razboi, cu o miza atat de mare si cu consecinte atat de grave cere timp indelungat, in care fiecare parte sa aiba posibilitatea sa-si aduca toate argumentele in asa masura incat fiecare fiinta din Univers sa poata decide in deplina cunostinta de cauza  de care parte a baricadei sa se pozitioneze.

Natura ideologica a mareului razboi cosmic ne ajuta sa gasim raspuns la multe intrebari existentiale: De ce trebuie sa dureze atat de mult marea lupta dintre bine si rau ? De ce exista atata suferinta pe pamant ? De ce exista atata nedreptate in societate ? De ce Dumnezeu pare sa intarzie in restabilirea armoniei universale ?

Acestea si multe altele sunt doar piese separate care, unite si asezate la locul lor in marele puzzle al conceptului marii lupte, dau o imagine de ansamblu clara, o viziune cu totul aparte cu privire la existenta umana si la mersul lucrurilor pe planeta pamant.

 

     Marea lupta – un  concept adventist

Toate bisericile crestine au notiuni legate de conflictul universal intre bine si rau. Insa in peisajul religios contemporan, conceptul marii lupte apare bine conturat in doctrinele Bisericii Adventiste ded Ziua a Saptea. Si aceasta nu pentru ca aceasta biserica ar fi formata din crestini mai buni ca altii, ci pentru ca este vorba de o lumina data de cer, prin har.

Punctul 8 al Marturisirii de credinta a Bisericii AZS precizeaza urmatoarele cu privire la acest concept:

      “Adventistii de Ziua a Saptea cred ca intreaga omenire este in prezent cuprinsa in marea lupta dintre Christos si Satana cu privire la caracterul lui Dumnezeu, Legea Sa si suveranitatea Sa asupra Universului. Acest conflict a inceput in cer, atunci cand o fiinta creata si inzestrata cu libertate de alegere, prin inaltarea de sine, a devenit Satana, vrajmasul lui Dumnezeu, care a dus la revolta unei parti a ingerilor. El a introdus spiritul de rebeliune in lumea aceasta atunci cand a dus in pacat pe Adam si pe Eva. Acest pacat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu in omenire, dezordine in lumea creata si, in cele din urma, nimicirea ei in timpul potopului. Privita de intreaga Creatiune, aceasta lume a devenit arena conflictului universal, din care in cele din urma Dumnezeul iubirii va fi indreptatit. Pentru a ajuta pe poporul Sau in aceasta lupta, Domnul Christos trimite pe Duhul Sfant si pe ingerii Sai credinciosi sa-l calauzeasca, sa-l ocroteasca si sa-l sustina pe calea mantuirii.”

De asemenea, punctul 28 din aceeasi Marturisire de credinta, intitulat “Cresterea in Christos”, vorbeste despre “triumful asupra fortelor raului”, “spirite demonice” si “sfaramarea puterii lor”, despre biruinta asupra fortelor raului care incearca sa stapaneasca, despre Duhul Sfant care ne da putere ca sa nu mai traim in intuneric spiritual si sa nu ne mai temem de “puterile raului”, lupta incheindu-se cu o “experienta spirituala veritabila”.

Este un mare privilegiu oferit Bisericii de a avea aceasta imagine de ansamblu asupra mersului istoriei, fie ca vorbim de indivizi, fie ca ne referim la intreaga lume si intreaga Creatie. Dar este si o mare responsabilitate. Avem datoria ca ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit prin harul Sau sa oferim si celor care inca nu au imaginea de ansamblu, cramponandu-se in detalii pe care nu le inteleg suficient.

 

     Vestea buna

Poate fi gasit ceva bun in ceva cu totul rau ? Ce veste buna poate exista cand vorbim de razboi, de armele raului, de suferinta si timp indelungat de asteptare ? Si totusi Biblia, prin profetiile ei cu caracter apocaliptic ( in mod deosebit Daniel si Apocalipsa ), ne asigura ca acest razboi cosmic se apropie de final. Semnele timpului ne vorbesc despre apropierea acelei clipe, iar Mantuitorul ne indeamna sa privim cu incredere in jur: “Tot asa, si voi, cand veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi” ( Matei 24,33 ).

Da, marea lupta dintre bine si rau, dintre Christos si Satana se apropie de sfarsit. Si, odata cu acest sfarsit, din vocabularul omului vor disparea definitiv o multime de cuvinte devenite inutile: razboi, conflict, suferinta, accident, spital, tribunal, cimitir, doliu, lacrimi si inca o multime de alte notiuni care sunt legate de acest conflict universal.

In schimb, la finalul luptei, cand Creatorul va restabili armonia in intregul Sau  Univers, si cand cei rascumparati de pe pamant isi vor fi primit mostenirea promisa, vocabularul lor se va imbogati cu cuvinte si notiuni pe care acum nici nu ni le putem imagina. “Caci lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” ( 1 Corinteni 2,9 ).

Dar mai este o veste buna legata de acest conflict milenar. El a fost primul, dar va fi si ultimul in istoria Univerului. Spre deosebire de istoria omenirii, care demonstreaza ca oamenii nu invata niciodata lectiile trecutului, repetand mereu aceleasi greseli, istoria pacatului nu se va mai repeta niciodata in vesnicie.

Intregul Univers va fi invatat lectia dura a pacatului cu consecintele lui atat de grave. Iar semnele rastignirii, care vor fi purtate de Fiul lui Dumnezeu ca un medallion al biruintei binelui asupra raului, vor reaminti in vesniciile ce se vor derula ce inseamna pacatul si care sunt consecintele lui. Nimeni nu va mai dori sa repete trista lui experienta.

Si, in sfarsit, ultima veste buna legata de aceasta mare lupta cosmica este aceea ca Satana este un vrajmas deja invins. Crucea de pe Golgota a insemnat zdrobirea “calcaiului semintei femeii”, dar ea a insemnat si inceputul “zdrobirii capului sarpelui” ( vezi Geneza 3,15 ). Pana la final, inca vom mai asista la zvarcoliri ale “sarpelui cel vechi, numit Diavolul si Satana” ( Apocalipsa 12,9 ). Si chiar daca “veninul” lui inca mai poate ucide, nu mai este mult pana la nimicirea totala a raului.

Marea provocare pe care o aduce conceptul marii lupte este insa cat se poate de serios si ne priveste personal. In acest razboi cosmic nu exista neutralitate. Orice fiinta creata trebuie sa se aseze de o parte sau alta a baricadei

Si daca lucrurile sunt clare in dreptul ingerilor si al fiintelor din alte lumi, care deja au luat o pozitie clara in acest conflict universal, in privinta noastra, a oamenilor, inca mai este timp de luat decizii. Inca mai exista har, inca se mai fac invitatii din partea cerului, inca se mai actioneaza “funiile” iubirii lui Dumnezeu pentru a determina cat mai multi oameni sa faca alegerea cea buna.

Si aceasta alegere trebuie facuta astazi, nu maine !

“Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile !” ( Evrei 4,7 up. )

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Razboiul cosmic și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Marele razboi cosmic ( 1 ) – Consideratii generale

  1. Alina spune:

    Un articol foarte explicit si bun.
    Domnul sa vă dea sănătate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free