Sabatul in scrierile doctorului Luca

Sabatul in scrierile doctorului Luca

  Aprofundarea subiectului legat de rolul Sabatului in viata credinciosilor Noului Testament nu poate face abstractie de scrierile doctorului Luca, unul din cei trei evanghelisti sinoptici ( alaturi de Matei si Marcu ), si autorul cartii Faptele apostolilor.

Daca in cazul lui Matei, Marcu si Ioan, modul in care este tratata problematica Sabatului este oarecum explicabila, toti trei fiind evrei, in cazul lui Luca lucrurile sunt cu totul diferite. Doctorul Luca nu a fost evreu, ci un convertit dintre neamuri. Acest detaliu este foarte important atunci cand dorim sa intelegem rolul Sabatului in viata crestinilor de la mijlocul primului secol, dupa mai bine de trei decenii de la rastignirea Mantuitorului.

Si aceasta cu atat mai mult cu cat doctorul Luca este autorul celei mai mari carti a Noului Testament: Evanghelia care ii poarta numele, tot el fiind si autorul cartii Faptele apostolilor. Cele doua carti scrise de Luca ar putea fi considerate o singura lucrare in doua volume, care ar putea primi titlul „Originea si istoria Bisericii crestine.”

Fiind un convertit dintre neamuri, deci un ne-evreu, iar Evanghelia sa fiind adresata cu precadere neamurilor, ne-am fi asteptat ca doctorul Luca sa aiba o alta abordare a problematicii Sabatului, in cazul in care Sabatul ar fi fost desfiintat de Iisus si apostolii Sai.

Daca ar fi adevarat ca Sabatul a fost desfiintat de Iisus si apostolii Sai, in mod logic Luca ar fi trebuit fie sa ignore, fie sa combata Sabatul in cele doua lucrari ale sale. Se estimeza ca Luca a scris Evanghelia sa intre anii 61-63 d.Chr., deci dupa mai mult de trei decenii de la rastignirea Mantuitorului, timp suficient pentru ca eventualele controverse legate de Sabat sa se sedimenteze si sa se clarifice, iar Luca sa ia o atitudine clara impotriva Sabatului.

Insa lucrurile nu stau deloc asa. O statistica simpla a referirilor cu privire la Sabat care apar in cele patru Evanghelii si in Faptele apostolilor ne arata un lucru demn de retinut. Din totalul de 54 de referiri la Sabat, intalnite in Evanghelii si in Faptele apostolilor, 17 se afla in Evanghelia dupa Luca, 9 in Faptele apostolilor, 9 in Evanghelia dupa Matei, 10 in Evanghelia dupa Marcu si 9 in Evanghelia dupa Ioan.

Asadar, din cele 54 de referiri la Sabat in cele cinci carti, aproape jumatate ( 26 ) apartin doctorului Luca. Si aceasta in conditiile in care el nu era evreu, Evanghelia sa era adresata cu precadere neamurilor, iar lucrarile sale au fost scrise la cateva decenii distanta de incheierea lucrarii publice a lui Iisus.

Un alt fapt care merita sa fie luat in considerare atunci cand studiem problematica Sabatului in scrierile sale este legat de colaborarea stransa pe care doctorul Luca a avut-o cu apostolul Pavel, pe care l-a insotit in cele mai multe din calatoriile sale misionare.

Nu se stie cum a aparut doctorul Luca in viata si lucrarea apostolului Pavel. Traditia crestina timpurie ( Ieronim si Eusebiu din Cezareea ) afirma ca Luca ar fi fost originar din Antiohia Siriei, oras elenist, devenit leaganul crestinismului.

Este posibil ca doctorul Luca sa se fi numarat printre grecii care i-au ascultat pe cativa urmasi ai lui Iisus, veniti din Cipru si Cirena, care le-au vorbit si grecilor din Antiohia despre Iisus ( Fapte 11,20 ). La vremea respectiva, acesta era un fapt remarcabil, caci Evanghelia era vestita de regula doar iudeilor. De asemenea, este posibil ca doctorul Luca sa fi aflat adevarul de la Pavel si Barnaba, deoarece acestia au luat parte la adunarile bisericii un an intreg ( Fapte 11, 26 ).

In calitate de medic, Luca nu depindea de un oras anume sau de un cabinet personal pentru a-i trata pe bolnavi. El putea calatori, oferindu-si serviciile acolo unde era nevoie de cunostintele sale. De aceea, nu a fost greu pentru Luca sa-l urmeze pe Pavel si Barnaba in calatoriile lor misionare, despre care relateaza cu lux de amanunte.

Practic, doctorul Luca l-a urmat pe Pavel ca o umbra, fiind martor al multor situatii dificile prin care a trecut apostolul. Faptul ca Luca a fost unul din cei mai apropiati colaboratori si prieteni ai lui Pavel este confirmat chiar de apostol in cele scrise de el lui Timotei: „Numai Luca este cu mine” ( 2 Timotei 4,11 ).

In paralel cu lucrarea misionara pe care o facea alaturi de Pavel in calatoriile sale, Luca era preocupat in tot acest timp de cautarea de informatii legate de Iisus, de viata, activitatea, suferintele, moartea si invierea Lui. A adunat aceste informatii de la martori oculari, dupa cum el insusi marturiseste la inceputul Evangheliei sale ( cap. 1, 1-3 ), apoi le-a ordonat cronologic, facand o adevarata lucrare de documentatie stiintifica.

Asa se explica faptul ca Evanghelia sa contine informatii suplimentare, pe care nu le regasim in celelalte Evanghelii. Unele minuni, ca de exemplu invierea fiului vaduvei din Nain ( cap. 7, 11-18 ) si vindecarea lui Malhu ( cap. 22, 50.51 ), sunt relatate doar in Evanghelia lui Luca.

De asemenea, unele parabole sunt intalnite doar in Evanghelia lui Luca: Pilda samariteanului milos ( cap. 10, 30-37 ), Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina ( cap. 12, 16-21 ), Pilda fiului risipitor ( cap. 15, 11-32 ), Pilda bogatului si saracului Lazar ( cap. 16, 19-31 ) si Pilda fariseului si vamesului ( cap. 18, 10-14 ). Istoria lui Zacheu, de asemenea, apare doar in Evanghelia lui Luca.

Doctorul Luca se deosebeste de ceilalti autori ai Evangheliilor si in ceea ce priveste perspectiva din care priveste evenimentele. Daca Matei le-a scris cu predilectie evreilor, punand accent pe faptul ca Iisus era Mesia cel profetizat in cartile Vechiului Testament, daca Marcu li s-a adresat mai ales romanilor, prezentandu-L pe Iisus ca un vestitor al Imparatiei cerurilor, daca Ioan insista asupra calitatii lui Iisus de Cuvant, Creator si Fiu al lui Dumnezeu, doctorul Luca a scris Evanghelia sa din perspectiva unui ne-evreu.

El Il prezinta pe Iisus neamurilor in calitate de Fiu al omului, Mantuitor al lumii si Prieten al oamenilor, tema fundamentala a Evangheliei sale fiind universalismul mantuirii. In timp ce genealogia lui Iisus, asa cum este prezentata de Matei, merge inapoi in timp pana la Avraam, stramosul evreilor, genealogia lui Luca merge inapoi in timp, ajungand pana la Adam, stramosul intregii omeniri.

Toate aceste detalii legate de viata si activitatea doctorului Luca au greutate atunci cand dorim sa intelegem rolul Sabatului in viata Bisericii crestine de la mijlocul secolului I d.Chr. Fiind un intelectual ne-evreu, traind la cateva decenii distanta de activitatea publica a lui Iisus si desfasurandu-si de regula activitatea in afara Palestinei, intr-un mediu pagan, doctorul Luca ar fi putut foarte usor sa ignore Sabatul, considerandu-l un lucru de mica importanta si legat exclusiv de viata poporului evreu.

Cu toate acestea, Luca vorbeste mult despre Sabat, atat in Evanghelia sa, cat si in Faptele apostolilor, dovedind faptul ca problematica zilei de odihna ocupa un rol important in viata si inchinarea crestinilor de la mijlocul primului secol.

De remarcat este faptul ca, dintre cei patru evanghelisti, doar Luca foloseste expresia: „dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului ( Iisus ) a intrat in sinagoga( Luca 4,16 ), aratand ca Iisus a pazit Sabatul ca o practica regulata si lasand sa se inteleaga ca si urmasii Sai ar trebui sa faca la fel.

Luca nu scoate in evidenta o rutina a Mantuitorului, ci o dovada ca Iisus a recunoscut Sabatul ca fiind un timp special de comuniune cu Dumnezeu. Intrarea in istorie a Mantuitorului lumii nu a adus nicio modificare in privinta timpului special al Sabatului, pus deoparte la facerea lumii ( Geneza 2, 1-3 ), validat ca monument al eliberarii poporului evreu din robia egipteana ( Deuteronomul 5,6 ) si introdus in Decalog ( Exodul 20, 8-11 ).

Un alt fapt demn de retinut: doctorul Luca relateaza cinci vindecari pe care Iisus le-a savarsit in Sabat: demonizatul din Capernaum ( cap. 4,31-37 ), soacra lui Petru ( cap. 4, 38.39 ), omul cu mana uscata ( cap. 6, 6-11 ), femeia garbova ( cap. 13, 10-16 ) si bolnavul de dropica ( hidropizie – cap. 14, 1-15 ). Ultimele doua cazuri amintite sunt relatate doar in Evanghelia lui Luca.

In ceea ce priveste Faptele apostolilor, Luca face dese referiri la practica lui Pavel si a primilor crestini de a se aduna in Sabat pentru inchinare publica si studiul Cuvantului lui Dumnezeu.

Prima referire cu privire la Sabat este cea din Fapte 13, 14.42.44. Ajunsi in Antiohia din Pisidia, Pavel si tovarasii lui de calatorie au intrat in sinagoga in ziua Sabatului, unde au predicat Evanghelia tuturor celor prezenti. S-ar putea crede ca Pavel le-a predicat doar iudeilor, insa versetul 42 precizeaza: „Cand au iesit afara, neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si in Sabatul viitor despre aceleasi lucruri.” Iar in versetul 44 ni se spune faptul ca „in Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu.

Cea de-a doua referire la Sabat este legata de cetatea Filipi, o mare cetate a Macedoniei si o colonie romana ( Fapte 16, 12 ). In legatura cu acest moment al calatoriilor misionare ale lui Pavel, este de remarcat faptul ca in cetatea Filipi nu exista sinagoga. Cu toate acestea, Pavel si tovarasii lui de lucru au cautat in Sabat un loc in afara cetatii, langa un rau, pentru a se inchina lui Dumnezeu si pentru a studia in liniste Scriptura.

Acolo, in mijlocul naturii linistite, Pavel le-a predicat celor prezenti Evanghelia lui Christos ( Fapte 16, 13 ), lucrare care a avut ca urmare botezul Lidiei, o vanzatoare de purpura din Tiatira.

Urmatoarea referire la Sabat consemnata de doctorul Luca o gasim in Fapte 17,2 . Este vorba de Tesalonic, unde Pavel, „dupa obiceiul sau”, le-a predicat celor prezenti trei zile de Sabat la rand. Este demn de observat ca doctorul Luca foloseste aceeasi expresie pe care o intalnim si in Evanghelia sa, atunci cand se refera la obiceiul Mantuitorului de a Se inchina in sinagoga in fiecare zi de Sabat.

Ultima referire la Sabat a doctorului Luca o intalnim in Fapte 18, 4. Ajuns in Corint, Pavel ramane in cetate timp de un an si sase luni ( Fapte 18,11 ), predicand „in sinagoga in fiecare zi de Sabat si indupleca pe iudei si pe greci” ( Fapte 18,4 ).

Predicarea lui Pavel in Corint nu a fost ocazionala . Practic, el a tinut un adevarat ciclu de evanghelizare pe durata unui an si jumatate, predicandu-le deopotriva iudeilor si grecilor in fiecare zi de Sabat.

 

  Concluzii

La mijlocul secolului I d.Chr., la trei decenii distanta de momentul incheierii lucrarii publice a Mantuitorului, doctorul Luca, un crestin convertit dintre neamuri, scrie mult despre Sabat, mai mult decat colegii sai evrei.

Daca Sabatul ar fi fost desfiintat de Iisus sau de apostoli, doctorul Luca ar fi fost cel mai indreptatit sa ignore problematica Sabatului si chiar sa combata obligativitatea pazirii acestei zile de credinciosii noului legamant. Ca intelectual si ne-evreu, el ar fi avut toate motivele sa procedeze astfel.

Si totusi, el nu a facut lucrul acesta. Dimpotriva, dintre toti evanghelistii, doctorul Luca ne ofera cele mai multe detalii despre rolul Sabatului in viata si lucrarea Mantuitorului si a apostolilor Sai. El a inteles ca Iisus, in calitate de „Domn al Sabatului” ( Marcu 2, 27.28 ) , nu a venit sa „strice Legea sau prorocii”, ci sa o implineasca in mod desavarsit ( Matei 5, 17-19 ), lasandu-ne un model de vietuire si inchinare.

Caci „cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus” ( 1 Ioan 2, 6 ).

Lori Balogh

 

Acest articol a fost publicat în Ziua de odihna. Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Sabatul in scrierile doctorului Luca

  1. Mihaela spune:

    Multumesc pentru tot ce s-a scris.

  2. Hojda camelia spune:

    Deci sant confuza uneori:din acest articol reiese ca trebuie sa tinem ziua Sabatului ca fiind sambata,sau ziua Sabatului reprezinta o zi de odihna in care trebuie sa luam seama la ce reprezinta inchinarea la Dumnezeu???

    • Lori Balogh spune:

      Stimata doamna Camelia,
      Ziua Sabatului nu este o zi oarecare, ci, conform Poruncii a patra din Decalog ( Exodul 20, 8-11 ), este ziua a saptea a saptamanii. Doar aceasta zi a fost sfintita ( pusa deoparte ) si binecuvantata de Creator la sfarsitul lucrarii Sale de Creatie ( Geneza 2, 1-3 ). Puteti gasi o multime de informatii legate de ziua de odihna biblica la categoria Doctrine biblice/Ziua de odihna
      http://www.loribalogh.ro/category/doctrine-biblice/ziua-de-odihna-doctrine-biblice/
      Va doresc binecuvantarea Domnului si calauzirea Duhului Sfant in studiul dv.
      Cu stima,
      Lori B.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free