Decalogul este valabil si astazi ?

Decalogul este valabil si astazi ?

     In general, despre legi, porunci, reguli si restrictii, nu se scriu poezii si nici nu se compun cantece. Personal, nu am auzit sa se fi scris vreo poezie despre legea circulatiei si nici nu am auzit ca s-ar fi compus vreun imn inchinat codului fiscal.

Si este cat se poate de firesc acest lucru. Naturii noastre decazute nu-i sunt placute notiunile de “lege”, “regula”, “restrictie” si “porunca”, deoarece acestea ne restrang libertatea. Si ce este mai de pret pentru om decat faptul de a fi liber ?

Probabil ca acesta este motivul principal pentru care in crestinismul secolului al XXI-lea exista un puternic curent antinomianist ( impotriva Legii lui Dumnezeu, de la grecescul “nomos” – “lege” ). Acest curent de gandire tinde sa minimalizeze si chiar sa anuleze autoritatea Legii morale a lui Dumnezeu, asa cum o cunoastem sub forma Celor Zece Porunci ( Decalogul ), scrisa de Insusi Dumnezeu pe table de piatra, si date poporului evreu pe muntele Sinai cu circa 3 500 de ani in urma.

O parte a crestinatatii sustine ca Cele Zece Porunci reprezinta “Legea Veche”, data doar poporului evreu si valabila pana la moartea Domnului Christos, lege pe care El ar fi inlocuit-o cu “Legea noua” – legea iubirii.

O alta parte a crestinatatii, fiind convinsa ca poruncile Decalogului sunt perfect valabile si astazi si ca fara ele viata Bisericii si a societatii  s-ar transforma intr-un haos, afirma ca ele raman valabile si in Noul Testament, mai putin Porunca a patra, referitoare la Sabatul zilei a saptea, pe care o considera anacronica, ceremoniala si depasita.

Exista insa si o parte minoritara a crestinatatii care crede ca Legea Celor Zece Porunci ramane valabila in totalitatea ei si in secolul al XXI-lea, ea fiind o lege cu caracter vesnic si universal, ca expresie a caracterului neschimbator al Datatorului ei.

Eu ma alatur acestei minoritati ( “turma mica” – Luca 12,32 ) si cred cu toata puterea ca atat Biserica, cat si societatea, au nevoie de principiile enuntate in toate Cele Zece Porunci, nu doar in opt sau noua din ele. Si aceasta pentru ca Biserica sa-si poata implini misiunea, iar societatea omeneasca sa se poata bucura de siguranta si bunastare.

Desigur, aceasta convingere personala se bazeaza pe cateva argumente pe care le supun criticii celor care cred in inspiratia Bibliei si care-L cauta pe Dumnezeu din toata inima. Iata cateva din aceste argumente:

1) Toate Cele Zece Porunci sunt valabile si astazi pentru ca, in lipsa unor standarde morale unanim recunoscute, Biserica si societatea se vor indrepta spre un haos imposibil de controlat.

Traim intr-un veac al relativismului moral, in care tendinta este ca fiecare individ sa se ghideze in viatza dupa propriile criterii morale. Se tinde spre o stare asemanatoare celei descrise in finalul cartii Judecatorii cu privire la moralitatea poporului Israel:

  “Pe vremea aceea, nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea” ( Judecatorii 21,25 ).

Oare o astfel de Biserica si societate doreste Dumnezeu ? Nu cred ca Creatorul nostru priveste cu placere spre o lume decazuta in care fiecare individ face ce-i place sub aspect moral, fiecare om avand propriul sau standard.

Nu cred ca Dumnezeu priveste cu placere spre o lume in care unii se straduiesc sa fie cinstiti, in timp ce altii isi permit sa bage mana in buzunarul semenilor lor fara nicio mustrare de constiinta; o lume in care unii tin la institutia familiei, in timp ce altii se uita cu patima dupa sotiile altora; o lume in care unii iubesc adevarul ca pe propria lor viata, in timp ce altii beau minciuna ca apa; o lume in care unii se inchina adevaratului Dumnezeu Creator, respectand ziua de odihna si inchinare lasata de El, in timp ce altii isi permit sa sfideze voia Lui, inchinandu-se intr-o alta zi, aleasa de oameni.

Da, Dumnezeu a iubit lumea atat de mult incat “a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” ( Ioan 3,16 ). In acelasi timp insa, El nu poate privi cu placere relativismul moral pe care-l afiseaza din ce in ce mai ostentativ reprezentantii ei.

     2) Toate Cele Zece Porunci sunt valabile si astazi deoarece Legea morala este ogindirea caracterului Celui ce a dat-o. Si, potrivit revelatiei Scripturii, Autorul acestei Legi este neschimbator.

Cu privire la acest subiect, Biblia este cat se poate de clara si convingatoare:

“Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb( Maleahi 3,6 ).

“Nu va inselati, prea iubitii mei frati: orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” ( Iacov 1, 16.17 ).

     “Iisus Christos este acelasi: ieri, azi si in veci ( Evrei 13,8 ).

Daca Dumnezeu ar fi schimbator, asa cum sustin ideile dispensationaliste ale lui John Darby, cata incredere am putea avea intr-un astfel de Dumnezeu ? Cine ar mai putea garanta stabilitatea intregului univers si cine ar putea garanta ca Dumnezeu nu se va schimba si in viitor ? Cine ar putea sa ne asigure ca ceea ce astazi suntem invatati ca este moral, maine nu va fi considerat ca fiind pacat, iar ceea ce astazi privim ca fiind pacatos, maine nu va fi ridicat la nivel de inalta moralitate ?

Nici oamenii, in ciuda naturii lor pacatoase si schimbatoare, nu-si permit sa schimbe regulile in timpul jocului. Nu am auzit de niciun arbitru care sa anunte echipele aflate in toiul unei competitii ca regulile jocului s-au schimbat chiar in timpul desfasurarii ei. Ar fi absurd, nu-i asa ?

Cu atat mai absurda mi se pare ideea ca, in timpul desfasurarii marei drame a luptei dintre bine si rau, Dumnezeu ar fi schimbat regulile “jocului”, adica El ar fi modificat standardele morale exprimate in Legea Sa.

3) Toate Cele Zece Porunci sunt valabile si astazi deoarece Biblia ne vorbeste despre un Dumnezeu drept si sfant.

     Un Dumnezeu care “nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat” ( Exodul 34, 7 ) si despre care Scriptura spune: “Dreptatea Ta este o dreptate vesnica si Legea Ta este adevarul” ( Psalmul 119, 142 ) nu poate folosi la judecata Sa standarde morale diferite.

As dori sa-i intreb pe confratii mei crestini care sustin ca Decalogul a fost valabil doar pentru poporul evreu si doar pana la moartea Domnului Christos: Dupa care criterii morale va judeca Dumnezeu lumea la finalul istoriei sale ? Pe cei care au trait intre Creatiune si darea Legii pe Sinai, Dumnezeu ar trebui sa-i judece dupa niste criterii; pe evreii care au primit Legea pe Sinai, El ar trebui sa-i judece dupa alte criterii, iar pe crestinii Noului Testament El ar trebui sa-i judece dupa cu totul alte criterii.

Unde mai este atunci “dreptatea vesnica” despre care ne vorbeste Scriptura si care va fi garantia ca in acest univers va exista stabilitate si armonie ? Din fericire, Dumnezeu este asa cum Il zugraveste Scriptura, adica un Dumnezeu drept in toate caile Sale, iar nu asa cum si-L imagineaza oamenii !

4) Toate Cele Zece Porunci sunt valabile si astazi deoarece acest lucru a fost afirmat de Insusi Fiul lui Dumnezeu chiar de la inceputul lucrarii Sale publice.

     “Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. Asa ca cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi si va invata pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor( Matei 5, 17-19 ).

     Intr-o mare parte din crestinatate exista prejudecata ca Domnul Iisus nu a fost preocupat de Legea morala, exprimata in Cele Zece Porunci, asa cum a fost ea data pe Sinai. Unii cred ca El a fost preocupat doar de harul lui Dumnezeu si de mantuirea neamului omenesc. Insa nu este asa.

Aproape o treime din Predica de pe Munte, rostita chiar la inceputul lucrarii Sale publice ( Matei  capitolele 5, 6 si 7 ), este dedicata diferitelor aspecte ale Legii lui Dumnezeu. Si nu doar in Predica de pe Munte a abordat Domnul Iisus tema Celor Zece Porunci ( vezi Matei 15, 1- 13; 19, 1- 9; 19, 19-20, etc. ).

Desigur, au existat si contestatari ai misiunii Sale ( fariseii si rabinii ) care L-au acuzat ca incearca sa desfiinteze Legea morala ( Decalogul ). Insa afirmatia Sa: “Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea”  clarifica in doar cateva cuvinte intentiile si atitudinea Mantuitorului fatza de “Legea veche”.

Daca a existat un conflict intre Iisus si carturarii vremii, acesta a fost dus de Iisus nu impotriva Legii date pe Sinai, ci impotriva traditiilor rabinice si practicilor fariseice care se aflau in contradictie cu Cele Zece Porunci ( vezi discutia contradictorie legata de practica rabinica “Corban”,  in opozitie cu Porunca a cincea a Decalogului, din Marcu 7, 1-13 ). Iisus a condamnat legalismul, nu Legea.

Unii crestini au rastalmacit chiar si aceste cuvinte atat de clare ale Mantuitorului, sustinand ca El a implinit Legea pentru noi si in locul nostru, iar noi suntem eliberati de obligativitatea pazirii ei.

Din nou as dori sa-i intreb pe cei care sustin o astfel de teorie: Daca Iisus, care a pazit Legea Tatalui ( “Legea veche” ), locuieste in noi, oare El nu o va pazi si in viata nostra ? Oare Iisus a pazit Legea Celor Zece Porunci in mod desavarsit pentru ca noi sa fim liberi sa o calcam dupa bunul nostru plac ? Oare un urmas al Sau este liber sa minta , sa fure, sa huleasca Numele lui Dumnezeu, sa pofteasca ce nu-i este ingaduit si sa calce Sabatul Domnului doar pentru ca Iisus a pazit toate acestea pentru el si in locul lui ? In acest caz, cum se mai poate implini indemnul apostolului: “Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus” ? ( 1 Ioan 2, 6 ).

Cu privire la valabilitatea Legii morale si in timpurile Noului Testament, apostolul Pavel afirma: “Pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului” ( Romani 8,4 ). Cum s-ar putea ca aceasta Lege sa fie implinita in viatza noastra, daca noi o dam la o parte, considerand ca ea nu mai este valabila ? Si daca dam la o parte aceasta Lege, dupa ale cui indemnuri ne conducem viata ? Nu este greu de raspuns…

De aceea, acelasi apostol ne asigura: “Deci prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea” ( Romani 3,31 ). “Asa ca Legea, negresit, este sfanta si porunca este sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7, 12 ).  Si daca Cele Zece Porunci sunt sfinte, drepte si bune, de ce sa fie desfiintate ?

     5) Toate Cele Zece Porunci sunt valabile si astazi deoarece pazirea lor reprezinta un criteriu de identificare a adevaratei Biserici din timpul sfarsitului.

     In capitolul 12 din Apocalipsa, ne este zugravita ura “balaurului”“sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume” ( cap. 12, 9 ) impotriva Bisericii lui Christos de-a lungul vremii. Ultimul verset al capitolului ne trimite spre finalul luptei dintre bine si rau, in care, cu o ura insutita, acelasi balaur porneste o ofensiva impotriva ultimei Biserici, numita aici “ramasita semintei femeii”:

“Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus” ( cap. 12,17 ).

Asadar, unul din criteriile dupa care poate fi identificata adevarata Biserica a lui Christos din timpul sfarsitului, dintre sutele de denominatiuni crestine existente, este legat de pazirea poruncilor lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca Cele Zece Porunci au fost si raman valabile pe intreaga perioada a Noului Testament, pana la finalul istoriei pacatului.

Aceeasi idee este intarita in capitolul 14 al Apocalipsei, unde, vorbindu-se despre aceeasi Biserica a sfarsitului, ea este zugravita in termenii urmatori:

“Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus” ( cap. 14, 12 ).

Intrebare: Daca valabilitatea Celor Zece Porunci s-ar fi incheiat la cruce, de ce atunci Biserica Ramasitei, din care dorim cu totii sa facem parte, este identificata la sfarsitul istoriei tocmai prin pazirea acestor porunci ?

     6) Toate Cele Zece Porunci sunt valabile si astazi deoarece nu ne putem imagina o viata frumoasa, armonioasa si implinita calcand sau ignorand vreuna din aceste porunci.

     Cum ar putea un om sa fie in cele mai bune relatii cu Dumnezeu, calcand in acelasi timp una din primele patru porunci din Decalog ? Si cum ar putea acelasi om sa fie in cele mai bune relatii cu semenii sai, calcand una din ultimele sase porunci din aceeasi Lege morala ?

Ce fel de religie ar fi aceea in care, desi pretindem ca ne inchinam singurului si adevaratului Dumnezeu, ne-am inchina in realitate si altor asa-zisi dumnezei ( Porunca I ), daca am avea proprii nostri idoli ( Porunca a II-a ), daca am lua in desert Numele Creatorului ( Porunca a III-a ) si daca ne-am alege noi, dupa buna noastra placere, ziua in care sa ne inchinam lui Dumnezeu, in locul celei poruncite de El – Sabatul zilei a saptea ( Porunca a patra )?

Si ce fel de relatii am avea cu semenii nostri si cum ar arata societatea in care traim, daca nu ne-am respecta parintii ( Porunca a V-a ), dreptul la viatza al semenilor nostri ( Porunca a sasea ), institutia familiei ( Porunca a saptea ), proprietatea privata ( Porunca  opta ), adevarul ( Porunca a noua )  si daca nu am avea respect fatza de noi insine ( Porunca  zecea ) ? In lipsa Celor Zece Porunci totul s-ar prabusi intr-un haos, iar viatza ar deveni imposibila.

Pe de alta parte, trairea Celor Zece Porunci, nu doar in litera, ci mai ales in spiritul lor, asa cum ne-a invatat si cum a exemplificat Insusi Mantuitorul in viatza Sa, ne face existenta frumoasa, armonioasa si implinita. O viatza traita cu o constiinta neimpovarata, o viatza traita cu sens si implinire, asa cum a conceput-o Creatorul pentru fiecare dintre noi: “Eu am venit ca oile sa aiba viatza si s-o aibe din belsug” ( Ioan 10, 10 ).

7) Toate Cele Zece Porunci sunt valabile si astazi deoarece, daca ele ar fi putut sa fie schimbate, Domnul Iisus nu ar mai fi trebuit sa moara pe cruce.

     Insa tocmai moartea Sa este dovada cea mai convingatoare ca Legea morala este vesnica si ca ea nu se poate schimba. Daca aceasta Lege ar fi putut sa fie schimbata, oare Dumnezeu Tatal nu ar fi facut lucrul acesta de dragul Fiului Sau, pentru a-L scuti de o moarte atat de cumplita ?

Cu siguranta ca Tatal ar fi facut lucrul acesta, daca ar fi fost posibil. Insa a desfiinta sau a modifica Legea morala ar insemna ca El Insusi sa-Si schimbe caracterul, ceea ce este imposibil. Noi oamenii, ca fiinte decazute si nedesavarsite, ne putem schimba deciziile, atitudinea, mentalitatea si caracterul. La El insa, schimbarea caracterului este imposibila, caci spune apostolul Pavel:

Daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu se poate tagadui singur ( 2 Timotei 2,13 ).

     8) Toate Cele Zece Porunci sunt valabile si astazi deoarece mantuirea nu poate exista in lipsa ascultarii de Dumnezeu

Sunt pe deplin convins ca pazirea Legii nu poate mantui pe nimeni, caci altul este rolul Legii lui Dumnezeu: acela de a ne descoperi pacatul si marea noastra saracie spirituala. Si aceasta numai prin lucrarea launtrica a Duhului Sfant. Mantuirea vine doar prin jertfa cea mare a Domnului nostru Iisus Christos si prin nimic altceva.

Insa sunt la fel de convins ca fara ascultare de voia lui Dumnezeu, exprimata in Legea Sa, mantuirea nu este posibila. Dumnezeu nu i-a alungat din cer pe ingerii razvratiti, condusi de Lucifer, doar ca sa primeasca in locul lor niste oameni razvratiti. El nu va inlocui niste fiinte razvratite cu alte fiinte razvratite. Cei care vor mosteni Imparatia cerurilor vor fi oameni care se vor supune voiei lui Dumnezeu si vor da ascultare de Legea Sa eterna. In totalitate, nu partial !

Listele celor nemantuiti din Apocalipsa sunt concludente cu privire la importanta ascultarii de Legea lui Dumnezeu, nu ca un mijloc de mantuire, ci ca o consecinta a mantuirii prin sangele lui Christos:

 “Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este iazul care arde cu foc si si cu pucioasa, adica moartea a doua” ( Apocalipsa 21, 8 ).

Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna” ( Apocalipsa 22, 15).

Nu-mi pot imagina ca in cer vor intra mincinosi, hoti, criminali, idolatri, oameni stapaniti de patimi, desfranati, hulitori sau calcatori cu buna stiinta ai zilei de odihna lasata de Dumnezeu inca de la Creatiune. Caci sta scris:

     “Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu ? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” ( 1 Corinteni 6, 9.10 )

     9) Toate Cele Zece Porunci sunt valabile si astazi deoarece prin nerespectarea lor este ranita inima cea mare si iubitoare a Mantuitorului.

Unul dintre psalmii mesianici este Psalmul 40. In el gasim o afirmatie a Fiului lui Dumnezeu, facuta in chip profetic inainte de intruparea Sa: “

“Atunci am zis: “Iata-Ma ca vin ! In sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule ! Si Legea Ta este in fundul inimii Mele( Psalmul 40, 7 ).

Legea Tatalui in adancul inimii Fiului ! Stiti ce inteleg eu din aceasta afirmatie ? Ca cei care se ating de Legea lui Dumnezeu, incercand sa o desfiinteze sau sa o minimalizeze partial sau in totalitate, de fapt ranesc inima Fiului lui Dumnezeu, inima Aceluia care a trecut prin suferinte inimaginabile pentru a ne mantui pe noi din mizeria pacatului si a mortii.

Merita Domnul nostru Iisus un astfel de tratament ? Categoric, nu ! Asadar, cei care se gandesc sa strice “una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa” ( Matei 5,19 ) sa se gandeasca de o mie de ori  inainte de a o face. Pentru ca ei, atingandu-se de Legea lui Dumnezeu, ranesc de fapt inima Fiului lui Dumnezeu.

Concluzii

Am afirmat la inceput ca despre legi, porunci, reguli si restrictii, in general nu se scriu poezii, nici nu se compun imnuri. Cu toate acestea, despre Legea lui Dumnezeu s-au scris si poezii si au fost compuse si imnuri. Psalmul 119 este doar un exemplu in acest sens.

Iata doar cateva afirmatii ale psalmistului din cel mai lung psalm aflat pe paginile Bibliei:

“Ma gandesc adanc la poruncile Tale si cararile Tale le am sub ochi” ( vers. 15 ).

“Totdeauna mi se topeste sufletul de dor dupa legile Tale” ( vers. 20 ).

“Invataturile Tale sunt mostenirea mea de veci , caci ele sunt bucuria inimii mele” ( vers. 111 ).

     “Deschid ochii si oftez, caci sunt lacom dupa poruncile Tale” ( vers. 131 ).

Oare ce-l determina pe psalmist sa iubeasca atat de mult Legea lui Dumnezeu, cand stim din propria noastra experienta ca firea umana decazuta se opune ideii de lege ?

Raspunsul este simplu: Psalmistul avea Legea lui Dumnezeu in inima. Ea nu mai era in exterior, pe table de piatra, rece si distanta, ci facea parte din fiinta sa launtrica, iar el se identificase in mod desavarsit cu principiile ei.

Cineva asemana Legea scrisa cu negativul folosit la tiparire in tipografiile vechi. Cand privesti literele de plumb in negativ, mesajul lor este foarte greu de descifrat. Nimeni nu citeste cu placere pe un astfel de negativ, mai ales ca la orice pas ti se spune: “Sa nu faci cutare sau cutare lucru !”

Cand insa literele sunt tiparite pe o coala alba de hartie, apare pozitivul. Atunci totul devine clar, lizibil, iar mesajul este inteles cu usurinta. Cand Legea lui Dumnezeu, aflata pe tablele de piatra ( negativul ) date lui Moise pe Sinai este “tiparita” in inima omului, acesta nu mai vede in lege doar un set de reguli si restrictii, ci dimpotriva, el vede o suma de principii care aduc in viatza omului fericire, binecuvantare si implinire.

Cand Legea se afla in inima, omul vede clar caracterul sfant si iubitor al lui Dumnezeu, caracter care este reprodus “nu prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul” ( Zaharia 4,6 ) in fiecare fiinta umana c are se supune voiei lui Dumnezeu exprimata in Legea Sa.

Privite din aceasta perspectiva, Cele Zece Porunci nu mai apar ca un set de restrictii, de “Sa nu ! -uri”, ci mai degraba o suma de indemnuri izvorate din iubire. “Daca Ma iubesti”, vrea sa spuna Dumnezeu, “atunci tu nu vei avea alti dumnezei afara de Mine, tu nu te vei inchina imaginilor facute de tine, Imi vei respecta Numele si renumele si vei dori sa te intalnesti cu Mine in timpul sfant, pus de o parte inca de la Creatiune: in ziua Mea cea sfanta – Sabatul.”

Iar daca iti iubesti semenii, iti va fi usor sa-ti cinstesti parintii chiar si cand acestia ajung la adanci batraneti, vei respecta viatza, familia, bunurile altora, adevarul si te vei respecta si pe tine insuti.

Si facand toate aceste lucruri, vei implini de fapt “tinta poruncii care este dragostea care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o inima neprefacuta” ( 1 Timotei 1,5 ).

Si ce poate fi mai de dorit decat aceasta ?

Lori Balogh

 

Acest articol a fost publicat în Subiecte controversate și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

7 răspunsuri la Decalogul este valabil si astazi ?

  1. remus spune:

    Frate Balogh ,,sa fiti binecuvintat de Domnul care a facut cerurile si pamintul „. Ma gindeam la ce ati scris si mi-au venit in minte niste intrebari pe care le-as relata:
    Totusi : De ce Pavel zice ca noi am murit in ce priveste Legea si sintem morti fata de legea aceasta (Rom.7) ?
    De ce tot el zice ca Hristos este sfirsitul Legii (Rom 10) ?
    De ce Dumnezeu zice ca va face ,,un LEGAMINT NOU”
    De ce Pavel zice in 2 Cor.despre Legamintul vechi ca ,,era trecator” iar in Evrei zice ca ,,ce este vechi este aproape de pieire ” referindu-se la Vechiul Legamint si tot acolo se zice ca Noul Legamint a INLOCUIT Vechiul Legamint. Cit priveste afirmatia ca numai cei ce respecta Sabatul sint parte din ,,turma mica” despre care a vorbit Mintuitorul (Luca 12:32) mai meditati putin la acest lucru

    • Lori Balogh spune:

      Frate Remus,
      Daca doriti raspunsuri la numeroasele dv. intrebari, va rog sa cititi ce am scris legat de Lege, Decalog si ziua de odihna. Gasiti articolele usor la categoria Doctrine biblice. Eu nu am posibilitatea acum sa va raspund pe larg la toate intrebarile dv., caci ar insemna sa scriu zeci de pagini de comentarii si sa repet ceea ce deja am scris. Or timpul meu este foarte limitat. „Cine are urechi de auzit, sa auda” ( Matei 13,9 ).
      De ex., despre semnificatia afirmatiei lui Pavel ca „Christos este sfarsitul Legii”, gasiti comentariile mele la adresa: http://www.loribalogh.ro/2013/12/romani-104-christos-este-sfarsitul-legii/
      Si inca un indemn pe care vi-l dau cu dragoste frateasca: Cand doriti sa intelegeti voia lui Dumnezeu cu privire la un subiect ( in cazul nostru „Legea morala” ), incercati sa intelegeti subiectul prin prisma tuturor referintelor biblice legate de subiect, si nu alegeti doar textele care se potrivesc crezului dv. Am observat din comentariile dv. ca preferati acele texte care IN APARENTA vorbesc impotriva Legii, lasandu-le deoparte, ca si cum nu ar face parte din aceeasi Scriptura, pe cele care vorbesc clar in favoarea Legii ( vezi Romani 2, 12-15; 3, 20. 31; 7, 7.12.14; 8,4; Iacov 1, 22-25; 2, 8-12; Matei 5, 17-19, etc. ). Nu mi se pare corect aceasta atitudine.
      Eu merg des pe munte si, daca doresc sa ajung la tinta, trebuie in mod obligatoriu sa urmez drumul care trece prin TOATE MARCAJELE, nu doar prin unele din ele. Daca nu fac acest lucru, risc sa ma ratacesc. Aceasta este o lectie de viata pe care am invatat-o din propria mea experienta si care este la fel de valabila si pe plan spiritual.
      Referitor la „turma cea mica”, va invit de asemenea pe dv. sa meditati cui i-a adresat Mantuitorul acest apelativ si cum s-au raportat ucenicii la Legea lui Dumnezeu pe care dv. incercati sa o desfiintati, alaturandu-va lucrarii „cornului cel mic” din Daniel 7,25.
      Frate Remus, noi am comunicat mult pe aceasta tema si nu cred ca mai e cazul sa continuam. Daca dv. credeti ca Legea morala este desfiintata, sunteti liber sa traiti cum doriti. Daca propria dv. constiinta va este alaturi, foarte bine. Dar daca aveti ceva indoieli, va indemn sa cereti calauzirea Duhului Sfant sa va arate adevarul cu privire la Legea lui Dumnezeu.
      Cu stima,
      Lori B.

  2. remus spune:

    Daca nu mai doriti sa discutam pe acest subiect nu e nici o problema este dreptul dumneavoastra totusi trebuie sa dau o replica celor spuse de dumneavoastra pentruca ati afirmat ca desfintez legea si astfel sunt liber sa traiesc cum vreau si chiar mai dur ca ma alatur lucrari cornului mic din Daniel si apoi daca doriti incheiem discutia.
    Ati afirmat ca eu iau versete care imi convin mie dar nu este asa .Din toti cei ce au scris pe blog nu cred ca cineva a adus ca argumente atitea citate si referiri biblice cite am adus eu.
    Ati spus ca eu desfintez Legea si astfel pot traii cum vreau dar nu este asa . Din contra Pavel zice ca cei care au murit fata de Lege aduc rod pentru Dumnezeu.Eu cred ca ,crestinul a intrat sub O NOUA LEGE care este numita in NT ,,Legea lui Hristos” (1 Cor.9:21) ; ,,Legea Duhului de viata” (Rom 8:2); ,, Legea slobozeniei” (Iacov 1:25 ,2:12) ; ,,Legea desavirsita” (Iacov 1:25) ; ,,Noul Legamint ” ; ,,CALEA CEA NOUA SI VIE ” (Evrei 10:20)
    Stiti ce inseamna aceasta frate Balogh ? Aceasta inseamna ca ,crestinul trebuie sa traiasca o viata mult mai riguroasa decit cei din VT. Cititi predica de pe munte si veti vedea cum Hristos compara Legea veche cu Legea adusa de El si trageti dumneavoastra concluzia care Lege este mai riguroasa ,cea veche sau Legea lui Hristos asa ca afirmatii de felul acesta ca cei ce credem ca legea veche sa desfintat pot trai cum vreau nu cred ca ar trebui sa isi aiba locul in discutiile crestinilor.
    Noua lege este si ea un legamint cum a zis Dumnezeu ; ,,voi face un Legamint Nou” iar un legamint pe linga alte lucruri cuprinde si ,,indatoririle legamintului „pentru cele 2 parti care intra in legamint deci nu putem face ce voim , cum a zis Pavel galatenilor. Faptul ca multe porunci din Vechiul Legamint sunt reamintite in Noul Legamint este alceva .
    Hristos ne-a eliberat de sub Vechiul Legamint care ,,naste pentru robie” si sa urmam indemnul lui Pavel ,,nu va plecati iarasi sub jugul robiei ” zice el galatenilor. ,,Fiti binecuvintat de Domnul care a facut cerurile si pamintul „

    • Lori Balogh spune:

      De acord cu dv. ca un crestin „trebuie sa traiasca o viata mult mai riguroasa decat cei din VT”. Stiti de ce ? Pentru ca Mantuitorul a adus Legea cea veche, scrisa pe table de piatra in vechiul legamant, in inima omului, descoperind pacatul pana la nivelul mintii, al privirii, al emotiilor si trairilor interioare ale omului ( Matei 5.6.7 – Predica de pe munte ).
      Nu s-a schimbat nimic in continutul Legii ( nici macar ziua de odihna ! ). Ceea ce s-a schimbat este cel ce face promisiunea ascultarii de vointa divina. Daca in vechiul legamant, evreii care se aflau la poalele muntelui Sinai s-au grabit sa promita: „Vom face tot ce a zis Domnul” ( Exodul 19, 8 ), pentru ca numai dupa cateva zile sa calce acest legamant, in noul legamant promisiunea vine de la Dumnezeu, Cel care a promis ca va pune Legea Sa in inimile copiilor Sai ( Ieremia 31,33.34 ). Iar El a facut posibil lucrul acesta prin jertfa de pe Calvar si prin lucrarea Duhului Sfant. Aceasta este „calea noua si vie”, „Legea slobozeniei” si „Legea Duhului de viata” de care vorbeste Pavel. NU O LEGE NOUA, ci aceeasi Lege veche, dar asezata de Creator in inima omului, insotita si de puterea de a o pazi.
      Ideea ca ar exista doua legi morale diferite merge mana in mana cu erezia lui Marcion care considera ca Dumnezeul VT este diferit de Dumnezeul NT, primul fiind aspru, neiertator, distant si rece, in timp ce ultimul este iubitor, milos, indurator si plin de bunatate. Asa dupa cum nu exista decat un singur Dumnezeu, descoperit atat in VT, cat si in NT, la fel nu exista decat un singur standard moral pentru toti oamenii. Daca nu intelegem acest lucru, inseamna ca Il consideram pe Dumnezeu schimbator ( in ciuda textelor biblice care vorbesc de El ca fiind neschimbator: Maleahi 3,6; Iacov 1,17; Evrei 13,8 ). Daca as accepta o asemenea idee, in mintea mea s-ar naste o multime de intrebari fara raspuns. Una dintre ele: La judecata finala, dupa care lege ii va judeca Dumnezeu pe oameni, astfel incat sa fie drept si nepartinitor ? Dupa Legea cea „veche”, sau dupa Legea cea „noua” ? Daca la judecata exista mai multe standarde morale, unde mai este dreptatea ?
      Probabil ca dv. considerati ca porunca a patra nu este o porunca morala, ci ea tine de sistemul ceremonial dat doar evreilor. Conceptia mea este ca aceasta porunca este mai morala decat cred multi crestini. De ce ? Pentru ca ea are la baza ascultarea stricta de vointa Creatorului, fara alte ratiuni. Dumnezeu ar fi putut porunci ca in amintirea Creatiei sa fie pazita prima zi, ca ziua in care a fost pusa piatra de temeie a Creatiei. Dar la fel de bine ar fi putut porunci ca sa fie pazita ziua a sasea, ziua in care a fost creat omul. Dar El a ales, dupa propria Sa vointa, ziua a saptea. Tocmai in acest punct al Legii este verificata mai mult decat in celelalte porunci, fidelitatea noastra fatza de Dumnezeu. Nu avem alta ratiune sa pazim Sabatul decat porunca divina, ca oglindire a vointei Sale. In cazul altor porunci din Decalog avem si ratiuni de ordin social, logic, etc. ca sa le pazim. In cazul Poruncii a patra nu avem decat vointa Creatorului. De aceea am afirmat ca aceasta porunca este, dintr-un punct de vedere, mai morala decat celelalte. Si tot din acest motiv Sabatul este un test al credinciosiei noastre.
      Cu stima,
      Lori B.

      • Albulescu Ioan spune:

        Cer permisiune amândurora să îmi exprim opinia față de cele confruntate de voi aici. Ceea ce vă scriu este doar o părere.

        Nu cred că încape în discuție existența a două Legi. Legea este una singură și neschimbată ÎN ESENȚĂ, după cum Dumnezeu este unul singur și neschimbat.

        Înainte ca să pună Domnul Legea în inimile creștinilor, Pavel a învățat că Legea a fost în primul rând întipărită în toți oamenii (toate neamurile), la nivelul minții (e vorba de conștiința umană). Mult mai târziu, din pricina neascultării, Domnul a pus-o și în slovă, dar asta doar pentru Israel. Totuși, am fost învățați că eșecul de mai târziu al evreilor în a ține Legea din slovă a avut repercursiuni asupra tuturor oamenilor. În primul rând a dovedit ființa umană neputincioasă în a păzi slova. Și aici includem toate neamurile, chiar dacă experiența a fost trăită doar de evrei. Apoi, în al doilea rând, a întregit eșecul omenirii de a ține Legea întipărită în natura noastră umană, dovedind imperios necesară venirea lui Hristos.

        Întrebarea mea pentru voi este: cum ajunge Legea în inimile oamenilor? Noi propovăduim cnf. Psalmi: strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. Dacă greșim? Cine ne-a învățat pe noi că DOMNUL PUNE în inima creștinului Legea prin cititul slovei DE CĂTRE NOI?

        Chintesența teologiei lui Pavel împotriva iudaizatorilor a fost uniunea noastră cu Hristos pentru comuniunea noastră cu El în moartea Lui. Un creștin a murit împreună cu Isus în trupul biologic al Lui. Iar acest har aduce două beneficii: 1) păcatul creștinului este pedepsit după Lege în trupul biologic al lui Isus și 2) creștinul în trupul biologic al lui Isus este mort față de Legea care a pedepsit acel păcat. Și care Lege m-a omorât? Cea din slovă, deoarece conștiința nu omoară pe nimeni. Sunt două Legi? Nu. Și am murit față de Lege, ca să fiu fără Lege? Nu. Am murit față de slovă. Acum vreau să declar pentru oricine că UN MORT E MORT față de TOATĂ slova.

        Nu contează care articol de slovă am călcat. Dacă am fost omorât de slovă, sunt mort. Împărțirea pe legi, legiuțe și legioare a slovei nu mai are sens, pentru că repet: UN MORT E MORT față de TOATĂ slova.

        Repet. Faptul că eu sunt mort față de slovă desființează Legea eternă a lui Dumnezeu? Nicidecum. Un creștin are Legea, UNICA Lege, dar sub forma ei întipărită în el, în conștiința lui. Și apoi o mai are și în inima lui, pentru ca ținerea ei să nu fie o corvoadă, ci o plăcere. Acesta era sensul profeției despre Legea pusă în inimă: o lege care poate fi ținută și care va fi ținută din plăcere

        Mai am o întrebare, dar asta doar pentru fratele Lori Balogh. De ce Sabatul săptămânal, dacă este o lege morală, lipsește din conștiința umană? Primele trei porunci le avem în conștiința noastră după rațiuni logice, iar ultimele șase după rațiuni sociale, exact așa cum ați precizat mai sus. Dar de ce ce lipsește Sabatul din conștiința umană și de ce dvs. tratați atât de normal să fiți un împlinitor al slovei?

        Isus a spus: Legea și Prorocii se cuprinde în a face altuia ce vrei să îți facă el ție.

        • remus spune:

          Frate Ioan ,probabil m-am exprimat gresit ,nici eu nu cred ca sunt doua legi ci cred ca sunt DOUA LEGAMINTE .Un legamint cuprinde mai multe elemente :
          – cele doua parti care fac legamintul
          -scopul s-au obiectivul legamintului
          -indatoririle legamintului
          -martorii legamintului
          -binecuvintarea si blestemul
          -mijlocitorul legamintului
          Aceste sunt elementele unui legamint in Scriptura. Vedem ca unul din elementele legamintului este si ,,indatoririle legamintului ” care atit in Vechiul Legamint cit si in Noul Legamint se refera la Legea lui Dumnezeu. Dar ce vreau eu sa spun este ca doar acele legi din Vechiul Legamint care au fost cerute si in Noul Legamint mai sunt valabile si in prezent si asta pentruca Vechiul Legamint s-a desfintat si a fost INLOCUIT (Evrei 8:7) cu un Nou Legamint .

        • Lori Balogh spune:

          Faptul ca de-a lungul mileniilor s-a pastrat ciclul saptamanal ( chiar daca au existat incercari de a se renunta la el ) in toate culturile si religiile, pentru mine este o dovada ca in constiinta umana a existat inca de la inceputul existentei omului porunca cu privire la ziua de odihna. De ce o zi de odihna din sapte ? De ce nu o zi de odihna din trei, cinci, zece sau douazeci ? In constiinta umana exista deci ideea ciclului de sase zile lucratoare, a saptea zi fiind de zi odihna.
          Cu stima, Lori B.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free