Hinduismul

Hinduismul


     Generalitati

Hinduismul este o religie orientala pagana, avand o traditie milenara. Originile sale se pierd in negura timpului, pana in secolul al XIX-lea fiind numit simplu “sanatana dharma”, adica “religia eterna”.

Exista cateva particularitati care deosebesc hinduismul de alte religii: nu are un intemeietor cunoscut, nu are profeti, nu are o doctrina stabilita canonic si nici o structura institutionala clara.

In esenta, hinduismul este alcatuit din o multime de practici religioase diverse, care vizeaza venerarea zeilor hindusi. Un loc important in hinduism il ocupa credinta in reincarnare                    ( transmigratie ), marcata de faptele bune sau rele, facute intr-o viata anterioara.

Termenul “hindus” a aparut relativ recent, fiind folosit incepand cu secolul al XIX-lea. El provine de la fluviul Indus, unul din marile fluvii ale Indiei. Esential in hinduism este cultul imaginilor, acestea fiind prezente din abundenta, mai ales sub forma sculpturilor, atat in temple, cat si in caminele credinciosilor.

 

     Panteonul hindus

Hinduismul se caracterizeaza printr-o mare diversitate de zei ( unii cercetatori afirma ca ar fi vorba de cateva milioane ). Aceasta realitate este rezumata de inteleptul hindus Sri Ramakrishna astfel: “Pot fi atatea cai spirituale cati aspiranti, si la fel de multi zei cati adepti.”

In panteonul hindus exista o ierarhie clara. In varful piramidei se afla trinitatea hindusa, exclusiv masculina, alcatuita din cei trei zei supremi: Brahma sau Creatorul, Vishnu sau Sustinatorul si Shiva sau Distrugatorul. Sotiile lor sunt zeitele Saraswati, Lakshmi si Kali.

Primul zeu din trinitatea hindusa este Brahma Creatorul, insa paradoxal, aproape niciun hindus nu-l venereaza, iar templele dedicate lui aproape lipsesc cu desavarsire. Motivul acestei ciudatenii este simplu: odata ce a creat Universul, rolul lui Brahma s-a incheiat. Responsabilitatea de a sustine acest Univers ii revine lui Vishnu, Sustinatorul creatiei.

Brahma este infatisat ca o fiinta umana cu patru capete si opt maini, in care tine patru Vede reprezentand cunoasterea. Candva el a avut cinci capete, insa unul dintre ele i-a fost taiat de Shiva din cauza comportamentului sau nesfant. Desfranand cu o femeie slujitoare, pe nume Shatarupa, creata chiar de el, Brahma a fost pedepsit de Shiva prin pierderea unuia din cele cinci capete si osandirea la obscuritate.

Al doilea zeu suprem din triada hindusa este Vishnu Sustinatorul. Adeptii sai il considera cel mai mare dintre zei, inchinandu-se exclusiv lui. Vishnu este cel care sustine Universul creat de Brahma. In hinduism se crede ca el s-a reincarnat de noua ori, iar ultima dintre ele va avea loc inainte de sfarsitul lumii.

Dintre reincarnarile lui Vishnu doua sunt cele mai importante: Krishna si Rama. Vishnu este infatisat ca o fiinta umana, avand pielea albastra, patru maini si ochi diferiti. Ochiul stang este negru, simbolizand noaptea, in timp ce ochiul drept este luminos, simbolizand ziua.

Al treilea zeu din trinitatea hindusa suprema, dar si cel mai de temut, este Shiva Distrugatorul. El este raspunzator atat pentru distrugerea Universului, dar si pentru creatia cea noua careia i se face loc prin actul sau distrugator.

Cultul lui Shiva este deosebit de popular intre indieni, fiind reprezentat printr-o fiinta umana, jumatate barbat, jumatate femeie, care danseaza in mijlocul unui cerc de foc. Zeul are un al treilea ochi, iar parul este nepieptanat, simbolizand cele sapte fluvii sacre ale Indiei. Shiva are trei sotii: Durga, Kali si Parvati, iar in cinstea lui exista o serie de practici ascetice, precum yoga si renuntarea la viata lumeasca.

Consoartele zeilor din trinitatea hindusa sunt: zeita Saraswati, sotia lui Brahma si zeita iubirii, a muzicii si a intelepciunii; zeita Lakshmi, consoarta lui Vishnu si zeita prosperitatii; zeita Kali, cea mai apriga dintre cele trei sotii ale lui Shiva, numita si “Mama Intunecata”.

Kali este cea mai temuta dintre zeitele hinduse, fiind ucigasa raufacatorilor, dar si protectoarea celor ce i se inchina. Are o infatisare grotesca, cu o limba mare iesindu-i din gura. In doua din cele patru brate tine cate o sabie, precum  si capul taiat al unui urias. La gat poarta un colier facut din cranii si are o cingatoare alcatuita din capete omenesti.

Alte zeitati importante in hinduism sunt:

– Zeul Ganesha, zel cu cap de elefant si trup de om, fiu al lui Shiva si Parvati. Este unul din cei mai populari zei hindusi, fiind zeul invatarii. Capul sau de elefant simbolizeaza intelepciunea.

Zeita Durga este zeita mama suprema, protectoarea binelui si opozanta raului.

– Zeul Rama, cea de-a saptea reincarnare ( avatar ) a lui Vishnu si unul din cei mai venerati zei hindusi.

– Zeul Krishna, cea de-a doua reincarnare a lui Vishnu si cel mai popular zeu hindus printre masele de tarani indieni. Este privit ca fiind un zeu protector, un erou care s-a nascut cu cinci mii de ani in urma, pentru a inlatura pe conducatorii nedrepti ai Indiei de atunci.

 

     Templele hinduse

Templele hinduse sunt constructii magnifice, comparabile cu marile catedrale medievale europene. Din Sri Lanka pana in m-tii Himalaya, subcontinentul indian este impodobit cu mii de tempe dedicate diferitilor zei din panteon. Pentru hindusi, templul nu reprezinta doar casa zeului caruia ii este dedicat, ci reprezentarea zeului insusi.

Inima templului este “garbha griha” ( “pantecele” ), in care se afla reprezentarea vizibila a zeitatii. Pentru a se apropia de acest loc considerat sacru, inchinatorii trebuie sa treaca printr-o serie de spatii cu o semnificatie sacra din ce in ce mai mare.

O trasatura specifica templelor hinduse este prezenta unui mare numar de sculpturi exterioare, infatisand diferitele zeitati in diferite ipostaze. Construite de obicei langa o apa ( se crede ca insusi Gangele ar fi curs din ceruri ) de familii bogate, aceste temple oglindesc un scop declarat: acela de a atinge spiritualitatea maxima si eliberarea din ciclul reincarnarilor de catre ctitorii lor.

De-a lungul timpului, templele hinduse, in deosebi cele mari, au acumulat bogatii imense, datorita unor donatii constante din partea inchinatorilor. Astfel, in secolul al XI-lea, templul din Thanjavur, din sudul Indiei, avea circa sase sute de angajati, intre care se aflau croitori, tamplari, stropitori, etc. Astfel de temple aveau o mare influenta in zona, nu doar pe plan spiritual, dar si economic si politic.

 

     Literatura hindusa

Cele mai vechi texte scrise sunt Vedele, avand o vechime de peste trei mii de ani. Inainte de anul 1200 i.Chr., unul din triburile nomade indo-europene s-a asezat in Punjab, lasandu-ne Rig-Veda, o colectie de imnuri religioase, dedicate zeului focului Agni.

In secolul al X-lea i.Chr., au aparut Brahmanele, texte in care se nareaza aventurile zeilor si demonilor din mitologia hindusa. Intre 800-600 i.Chr., apar Upanisadele, scrieri filosofice care se axeaza pe unirea sufletului uman cu divinitatea. In acea epoca se punea accent pe doua practici religioase: yoga si postul, avand scopul de a atinge extazul din religia vedica arhaica, obtinuta cu ajutorul bauturii sacre Soma ( o bautura divinizata, obtinuta probabil din niste ciuperci halucinogene ).

Dupa anii 600 i.Chr., se incheie perioada vedica si incepe perioada epica a hinduismului, perioada ce va dura pana spre anii 300 d.Chr. In aceasta perioada apar cele doua mari epopei ale Indiei: Ramayana si Mahabharata.

Ramayana a fost scrisa de Valmiki in sanscrita si relateaza epopeea sechestrarii printesei Sita de catre demonul Ravana, precum si salvarea acesteia de catre regele Rama si maimuta Hanuman. Rama este o reincarnare a zeului Vishnu, in timp ce Hanuman este un zeu minor, dar foarte popular in clasele sarace ale Indiei.

Mahabharata, scrisa intre anii 300-100 i.Chr., este poemul epic cu cea mai mare intindere din literatura universala. Acest poem a fost transmis din generatie in generatie pe cale orala, fiind tiparit abia in secolul al XIX-lea.

 

Morala hindusa

Vedanta este doctrina hindusa care sustine ca natura fundamentala a tuturor fiintelor vii este divina, adevarata spiritualitate obtinandu-se doar prin descoperirea divinitatii din noi insine. Conform acestei doctrine, singura realitate este Dumnezeu, lumea materiala fiind o iluzie. De asemenea, nicio religie nu e considerata superioara alteia si niciun sistem nu e privit ca superior altuia. Cine doreste sa-L gaseasca pe Dumnezeu, Il va descoperi pretutindeni.

Din punct de vedere al idealurilor, hinduismul are patru mari idealuri pe care le promoveaza in randurile credinciosilor:

1. Dharma – indeplinirea obligatiilor in viata prin cultivarea amabilitatii si adevarului, prin dragoste fatza de oameni, ajutorul dat vecinilor si sacrificul pentru tara.

     2. Artha – obtinerea prosperitatii materiale si a succesului pe cai legitime

     3. Kama – cautarea placerii legitime.

     4. Moksa – desprinderea definitiva de tot ce ne leaga de aceasta lume si scufundarea in divinitate.

Obiectivul principal al reincarnarilor este obtinerea purificarii de-a lungul mai multor vieti succesive. Cand sufletul ajunge purificat, el iese din ciclul reincarnarilor si se uneste cu Brahma, devenind o parte a ultimei si singurei realitati eterne si care se afla la originea intregii creatii.

Hinduismul propovaduieste invatatura potrivita careia la moarte sufletul celui decedat se reincarneaza intr-un trup nou, fie de om, fie de animal. Legea care controleaza reincarnarile viitoare se numeste “Karma” si ea conditioneaza ciclul reincarnarilor de actiunile omului dintr-o viata anterioara.

 

     Rituri hinduse

Credinciosii hindusi isi desfasoara riturile de adoratie a zeilor preferati fie acasa, unde au un loc special dedicat zeilor si cultului lor, fie in temple. In cadrul cultului domestic se face un ritual zilnic in fatza unui altar bogat decorat cu imagini sculptate ( idoli ) ale zeilor preferati. Familiile instarite consacra o incapere speciala pentru efectuarea acestor ritualuri.

In ceea ce priveste cultul din temple, ritualurile sunt efectuate doar de preoti ( brahmani ) care conduc rugaciuni, citesc texte sacre si recita mantre. Inainte de rugaciune, hindusii fac ritualuri de purificare ca spalarea picioarelor, spalarea mainilor si prezentarea ofrandelor.

Asemenea oricarei alte religii, hinduismul are si el locurile sale sacre. Acestea sunt asociate de regula cu locurile de nastere ale zeilor, cu malurile raurilor sfinte sau cu m-tii Himalaya. Ca loc de cult preferat este orasul Benares.

 

     Castele

Societatea hindusa functioneaza pe baza unui sistem inuman: cel al impartirii ei in patru caste, fiecare dintre ele corespunzand unui stil de viata:

1. Brahmanii reprezinta varful scarii sociale. Intre ei se numara sacerdotii.

     2. Ksatrias este formata din razboinici.

3. Vaisyas cuprinde comerciantii si fermierii.

4. Sudras este formata din servitori si muncitori.

Intre primele doua si ultimele doua caste exista un permanent conflict de interese, castele inferioare fiind private de unele drepturi. Pe langa aceste patru caste exista si o clasa de jos, numita Paria ( sau Dalit ), alcatuita din oameni privati de cele mai elementare drepturi. Acestia efectueaza cele mai murdare munci si au interdictia de a se apropia de locuintele oamenilor din cele patru caste.

Lori Balogh

 

Bibliografie:

Atlasul religiilor lumii, editura Hammond, 2009

Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, vol. I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975

Religiile lumii, ed. Aquila, Bucuresti, 2008

Acest articol a fost publicat în Religii pagane și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free