A cunoscut Avraam Legea morala data pe Sinai ?

A cunoscut Avraam Legea morala data pe Sinai ?

     Legea morala: vesnica sau temporara ?

In lumea crestina circula ideea ca Legea morala data de Dumnezeu pe Sinai ( Decalogul ) nu a fost cunoscuta de cei care au trait inainte de Exod. Consecinta fireasca a acestei presupuneri este aceea ca Legea morala a fost data exclusiv poporului evreu, fara ca ea sa mai fie valabila pentru crestini in Noul Testament.

Insa sustinerea unei asemenea idei presupune ignorarea celor relatate de Biblie cu privire la generatiile de oameni care au trait pe pamant de la Adam pana la Exodul biblic. O privire de ansamblu asupra moralitatii oamenilor care au trait inainte de darea Legii pe Sinai ne obliga sa recunoastem ca ei nu erau straini de principiile morale care urmau sa fie date in scris poporului evreu mult mai tarziu.

Vom aminti doar cateva exemple in acest sens, apoi ne vom opri in mod special asupra vietii lui Avraam, omul cu care Dumnezeu a incheiat un legamant care anticipa elementele cheie ale Planului lui Dumnezeu cu intreaga omenire:

– relatia speciala a lui Dumnezeu cu poporul Israel

– nasterea lui Mesia in poporul evreu

– mantuirea finala a credinciosilor din toate popoarele

 

     O scurta incursiune in istoria biblica veche

Este vorba de acea istorie care s-a derulat inainte de darea Legii pe Sinai, perioada acoperind aproximativ doua milenii si jumatate.  Aceasta istorie e plina de indicii ca Legea morala era bine cunoscuta de oameni, chiar daca ea nu exista in forma scrisa, asa cum o vor primi evreii la Sinai. Toate dovezile demonstreaza ca principiile morale existau si erau transmise de la o generatie la alta pe cale orala. Iata cateva din aceste argumente care sustin existenta Legii morale inainte de Sinai:

     1) Notiunile de pacat si nelegiuire

Biblia vorbeste despre pacat in multe situatii ivite in acele timpuri de inceput ale istoriei. Daca nu ar fi fost cunoscute principiile morale, nu ar fi existat nici notiunea de pacat, deoarece – spune apostolul Pavel – “ pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, nu as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: “Sa nu poftesti !” ( Romani 7, 7 ).

Faptul ca Decalogul, in forma lui scrisa si explicita, exista de la Sinai nu ne impiedica sa acceptam adevarul ca el era cunoscut si inainte de Sinai, ca el exista in constiintele oamenilor  si ca el era scris in inimile lor. Iata cateva dovezi biblice in sensul acesta:

Geneza 4, 7: Dumnezeu il avertizeaza pe Cain, inainte ca acesta sa-si ucida fratele, ca pacatul pandeste la usa, dar tu sa-l stapanesti.” Cum putea fi crima un pacat, daca nu exista o lege care sa arate lucrul acesta ? Apostolul Pavel spune ca “fara Lege, pacatul este mort”, adica inexistent ( Romani 7, 8 )

Geneza 18, 20: “Si Domnul a zis: “Strigatul impotriva Sodomei si Gomorei s-a marit si pacatul lor intr-adevar este nespus de greu.” In cazul Sodomei si Gomorei, nu apare doar notiunea de pacat – ceea ce implica si o Lege morala care sa-l demaste – ci si ideea de pedeapsa a lui Dumnezeu. Cum ar fi putut pedepsi Dumnezeu aceste cetati daca locuitorii lor nu ar fi cunoscut cerintele Sale ?

Geneza 20, 9: Abimelec, imparatul Gherarului, despre care stim ca era un pagan, afirma in discutia avuta cu Avraam: “Ce ne-ai facut ? Si cu ce am pacatuit eu impotriva ta, de ai facut sa vina peste mine si peste imparatia mea un pacat atat de mare ? “

Faptul ca Abimelec vorbeste despre pacat denota ca chiar si paganii din acele timpuri aveau in constiinta lor intiparite principiile morale. Dumnezeu Insusi, cand i se descopera lui Abimelec in vis, ii spune : “Stiu si Eu ca ai lucrat cu inima curata , de aceea te-am si ferit sa pacatuiesti impotriva Mea.” ( Geneza 20, 6 )

Geneza 15, 16 : Dumnezeu ii spune lui Avraam ca nelegiuirea amoritilor nu si-a atins inca varful”

Geneza 19, 15: Ingerii trimisi sa-l salveze pe Lot , il someaza pe acesta: “ Scoala-te, ia-ti nevasta si cele doua fete care se afla aici, ca sa nu pieri si tu in nelegiuirea cetatii.” Termenul de nelegiuire este sinonim cu cel de faradelege si pacat, implicand existenta unei Legi morale.

Geneza 39, 9: Iosif, in Egipt, da dovada de o constiinta curata si calauzita dupa principiile Legii morale. La incercarea de atragere in adulter a sotiei lui Potifar, Iosif ramane ferm de partea moralitatii: “Cum as putea sa fac un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu ?”

Daca tinem cont numai de una din definitiile biblice ale pacatului – cea din 1 Ioan 3,4 – in care ni se spune ca “oricine face pacat face si faradelege; si pacatul este faradelege” , intelegem ca pacatul ( faradelegea ) nu ar exista daca nu ar fi existat Legea morala.

     2 ) Notiunea de neprihanire

Prin definitie, neprihanirea inseamna o viata fara pata, fara pacat. Se ridica insa intrebarea: in raport cu ce standard moral un om este considerat de Dumnezeu neprihanit ? Evident, standardul moral este Legea Sa . Cateva exemple:

Geneza 6, 9 : “Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

Geneza 5, 24: “Enoh a umblat cu Dumnezeu…” In Biblie, “umblarea cu Dumnezeu” inseamna o viata neprihanita, o viata traita in armonie cu vointa lui Dumnezeu.

     3 ) Notiunile de rau si rautate

Cand se afirma despre o persoana ca este rea, afirmatia se face in raport cu un standard moral. Un om nu poate fi rau daca nu exista niste criterii morale care sa arate lucrul acesta. In istoria de inceput a omenirii, inainte de darea Legii morale pe Sinai, existau notiunile de rau si rautate, ceea ce dovedeste ca Legea exista in constiintele oamenilor.

Geneza  6, 5: “ Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.

Geneza 18, 25: In mijlocirea lui Avraam pentru cetatile din campia Iordanului, el pune o intrebare lui Dumnezeu: “Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta cu cel rau, departe de Tine asa ceva! Departe de Tine ! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate ?

In acest scurt dialog, apar suficiente indicii ca Legea morala exista in constiintele oamenilor: deosebirea intre oameni buni si rai, judecata lui Dumnezeu si dreptatea Lui. Daca numai acest text ar exista in Scripturile ce relateaza despre istoria de dinainte de Sinai, ar fi suficient sa ajungem la convingerea ca Legea morala era cunoscuta.

     4 ) Notiunile de porunca, oranduire si lege

Probabil ca pentru cei ce se impotrivesc ideii ca Legea morala a fost cunoscuta si inainte de Sinai, acesti termeni trebuie sa fie deosebit de incomozi. Si totusi ei exista pe paginile Bibliei, atunci cand ni se relateaza despre fapte si oameni care au trait in acele timpuri indepartate.

Geneza 26, 5 : Despre Avraam, Dumnezeu Insusi afirma: “ Pentru ca Avraam a ascultat de porunca Mea si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele.” Intr-un astfel de context, nu e de mirare ca Avraam a fost soscotit neprihanit si considerat prietenul lui Dumnezeu (  Geneza 15, 6; Isaia 41, 8 ).

Exod 16, 4 up.: Cu ocazia caderii manei, Dumnezeu ii spune lui Moise : “ca sa-l pun la incercare ( poporul Israel ) si sa vad daca va umbla sau nu dupa Legea Mea.

Exod 18, 16.20: Cu ocazia vizitei lui Ietro, socrul lui Moise, are loc un dialog intre cei doi. care e relatat in Scripturi. Printre altele, Moise ii spune socrului sau despre felul cum rezolva problemele poporului: “ Cand au vreo treaba, vin la mine; eu judec intre ei si fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu si legile Lui.”

Iata ca Dumnezeu vorbeste despre Legea Sa inainte ca Decalogul sa fie dat in forma scrisa pe Sinai.

     5 ) Notiunea de “Cale a Domnului

Expresia aceasta ne trimite cu gandul la un anumit comportament moral care ii place lui Dumnezeu si pe care il aproba. Desigur, “Calea Domnului” presupune niste criterii morale stabilite de Dumnezeu si respectate de om, asa cum vedem in exemplul lui Avraam:

Geneza 18, 19: “ Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fatza de Avraam ce i-a fagaduit.

     6 ) Notiunile de drept, dreptate si judecata

Aceste notiuni nu ar exista in lipsa unei Legi morale care sa stabileasca ce este drept si ce nu este. Dreptatea lui Dumnezeu, care este unul din cei doi stalpi pe care se sprijineste universul intreg, este si ea o notiune care implica existenta unui standard moral, materializat intr-o lege morala.

Geneza 18, 25 : Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma: “ Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta cu cel rau, departe de Tine asa ceva ! Departe de Tine ! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate?”

     7 ) Notiunea de pedeapsa

Aceasta notiune este strans legata de notiunile de judecata si dreptate. Daca Legea morala nu ar fi fost cunoscuta de oamenii care au trait inainte de Sinai, pedepsele lui Dumnezeu nu ar fi justificate, caci “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta” ( Fapte 17, 30 ).

Faptul ca Dumnezeu a distrus o intreaga lume antediluviana – generatia potopului – precum si civilizatia din campia Iordanului din cele patru cetati nelegiuite: Sodoma, Gomora, Adma si Teboimul, denota faptul ca pedepsele erau pe deplin justificate. Neascultarea si razvratirea acelor generatii de oameni fatza de principiile morale intiparite de Dumnezeu in constiinta omului si transmise oral din generatie in generatie, au adus asupra lor cele mai grozave pedepse.

     O concluzie preliminara este aceea ca un studiu atent al Genezei si al Exodului ne aduce convingerea ca Legea morala era bine cunoscuta de generatiile de oameni care au trait de la Adam pana la Moise. Oamenii stiau ca unele din faptele si gandurile lor erau vinovate.

Avraam a mintit in Egipt si a fost mustrat pentru aceasta. Iacov l-a inselat pe Esau si intreaga sa viata a trebuit sa suporte consecintele pacatului sau. Locuitorii Sodomei pofteau ce nu li se cuvenea si au fost nimiciti, iar fapta fetelor lui Lot a fost inregistrata in Scriptura ca pacat. Legea morala a existat in mintile si constiintele oamenilor de atunci, chiar daca ei au ales sa traiasca in razvratire fatza de Dumnezeu.

 

     Legea morala in viata lui Avraam

Importanta intelegerii relatiei care a existat intre Avraam si Legea lui Dumnezeu consta nu doar in faptul ca el a fost stramosul poporului evreu, traind cu sute de ani inainte de darea Legii pe Sinai, ci mai ales datorita legamantului incheiat de Dumnezeu cu el, legamant care era o prefigurare a legamantului celui vesnic de care aveau sa beneficieze toate natiunile pamantului.

Studiind viata lui Avraam, asa cum este redata pe paginile Genezei, nu vom gasi explicit ca el a respectat poruncile 1, 2, 3… ale Decalogului. Si aceasta pentru simplul motiv ca Geneza nu-si propune asa ceva. Cartea Genezei este o carte a originilor, nu a legilor. Urmatoarele carti ale Pentateucului ( Exodul, Leviticul, Numeri si Deuteronomul ) contin si prevederi ale legilor lui Dumnezeu: morala, ceremoniala, civila si sanitara.

Cu toate acestea, in cartea Genezei intalnim cateva afirmatii apartinand lui Dumnezeu, care ne pot ajuta sa intelegem in ce masura Avraam a cunoscut si respectat Legea morala, care urma sa fie data in scris poporului evreu cateva secole mai tarziu.

Un prim moment care ne atrage atentia in viata patriarhului este cel in care el, primind vizita a trei barbati, mijloceste pentru Sodoma si locuitorii din Valea Iordanului. In acea imprejurare, “Domnul a zis: “Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac ? Caci Avraam va ajunge negresit un neam mare si puternic si in el vor fi binecuvantate toate neamurile pamantului. Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fatza de Avraam ce i-a fagaduit” ( Geneza 18, 17-19 ).

Este demn de observat ca expresia “Calea Domnului” este strans legata de moralitate, caci este imediat insotita de explicatia: “facand ce este drept si bine”. De asemenea, expresia “Calea Domnului” este legata si de legamantul incheiat de Dumnezeu cu Avraam, legamant in urma caruia toate popoarele lumii urmau sa fie binecuvantate ( Geneza 12, 1-3 ).

Cuvintele Domnului reprezinta un frumos omagiu adus batranului patriarh si ne arata ca in Avraam se putea avea incredere. Dumnezeu stia ca el nu-L va trada niciodata. Sarcina pusa de cer asupra lui Avraam era, conform celor spuse de Insusi Dumnezeu, aceea de a impartasi generatiilor urmatoare cunostinta despre Dumnezeu, despre intentiile, planurile si legile Sale.

Aceasta cunostinta facea parte din mostenirea pe care batranul patriarh avea s-o lase descendentilor sai. Iar patriarhul s-a achitat pe deplin de aceasta misiune, instruindu-si familia nu doar in ce priveste teoria, cat mai ales in privinta practicii religioase.

Avraam urma sa porunceasca descendentilor sai sa urmeze “Calea Domnului” nu prin fortza sau metode dictatoriale, ci cu tact, cu dragoste si prin exemple concludente din propria viata. Expresia “Calea Domnului”, fiind la singular, ne trimite in mod obligatoriu la moralitate si la Cele Zece Porunci. Dumnezeu nu are mai multe “cai” morale, ci una singura, desavarsita. Iar aceasta este Legea Sa morala, exemplificata in viata si lucrarea Aceluia care avea sa spuna despre Sine: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” ( Ioan 14,6 ).

Cel de-al doilea moment in care Dumnezeu face referire ascultarea lui Avraam de legile Sale este cel in care El i Se adreseaza lui Isaac, facand apel la exemplul pozitiv al tatalui sau: “Iti voi inmulti samanta ca stelele cerului; voi da semintei tale toate tinuturile acestea si toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, ca rasplata pentru ca Avraam a ascultat de porunca Mea si a pazit ce i-am cerut; a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele ( Geneza 26,4.5 )

Omagiul adus de Dumnezeu batranului patriarh, care nu mai era in viata la acea data, nu are in vedere doar credinta sa, atat de apreciata de Pavel in Romani 4,1-5, ci si ascultarea sa care a completat credinta, si pe care o apreciaza in mod deosebit apostolul Iacov ( cap. 2,21-23 ).

Nici credinta, nici ascultarea nu sunt complete una fara cealalta, iar in viata lui Avraam cele doua s-au imbinat in mod armonios. Iata cum suna Geneza 26,5 in cateva traduceri curente ale Bibliei:

– Fidela ( rom. ): “Pentru ca Avraam a ascultat de vocea Mea si a pazit insarcinarea Mea, poruncile Mele, statutele Mele si legile Mele.”

– Biblia Ortodoxa ( rom. ): “Pentru ca Avraam, tatal tau, a ascultat cuvantul Meu, si a pazit poruncile Mele, povetele Mele, indreptarile Mele si legile Mele.”

     – Crampon ( catolica, fr. ): “Pentru ca Avraam a ascultat de glasul Meu si a pazit ordinul Meu, poruncile Mele, statutele mele si legile Mele.”

– Louis Segond ( fr. ): “Pentru ca Avraam a ascultat de voia Mea si a observat ordinele Mele, poruncile Mele, statutele Mele si legile Mele.”

– Douay ( catolica, engl. ): “Pentru ca Avraam a ascultat glasul Meu si a tinut preceptele si poruncile Mele, si a observat ceremoniile si legile Mele.

– Revised Standard Version ( RSV, engl. ): “Pentru ca Avraam a ascultat glasul Meu si a tinut insarcinarea Mea, poruncile Mele, statutele Mele si legile Mele.”

– New International Version ( NIV, engl. ): “Pentru ca Avraam a ascultat de Mine si a tinut cerintele Mele, poruncile Mele, decretele Mele si legile Mele.”

Se observa ca, indiferent de traducere, expresia “legile Mele” nu lipseste din niciuna dintre variante. Comentariile Biblice AZS afirma ca acest verset contine majoritatea cuvintelor ebraice care se refera la legile si poruncile divine, iar The Expositor’s Bible Commentary adauga informatia ca in Geneza 26,5 sunt folosite acelesi cuvinte ebraice pe care le intalnim in Deuteronomul 11,1: “mismarti”, misvotay”, huqqotay” si “wetorotay”.

Asemanarea dintre termenii folositi in Geneza 26,5 si Deuteronomul 11,1 este importanta deoarece in Deuteronomul 11,1 este exprimat legamantul incheiat de Dumnezeu cu poporul evreu la Sinai: “Sa iubesti dar pe Domnul Dumnezeul tau si sa pazesti intotdeauna invataturile Lui, legile Lui, randuielile Lui si poruncile Lui.”

Astfel, Avraam este apreciat de Insusi Dumnezeu ca fiind un exemplu de om credincios care are Legea lui Dumnezeu in inima sa, conform Noului Legamant expus in Ieremia 31,33: “Voi pune Legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor, si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

Avraam nu avea cum sa cunoasca legile ceremoniale date poporului evreu mai tarziu si care erau legate de slujbele de la sanctuar, insa el a cunoscut si a respectat Legea morala data israelitilor pe Sinai in forma scrisa. Fie ca veneau direct de la Dumnezeu, fie ca i-au fost transmise de generatiile anterioare, Avraam a respectat aceste legi, indrumandu-si familia sa faca la fel.

El a parasit tara natala la porunca lui Dumnezeu, l-a adus jertfa pe unicul sau fiu, Isaac, tot la porunca lui Dumnezeu, a indeplinit actul circumciziunii de asemenea la porunca lui Dumnezeu, si a platit zecime conform randuielilor divine care urmau sa fie date mai tarziu poporului evreu.

Chiar daca nu ne este precizat ca Avraam a ascultat punctual de fiecare din Cele Zece Porunci, este evident din trendul vietii sale ca ascultarea sa fara rezerve s-a manifestat in toate aspectele legate de Legea lui Dumnezeu. Marturia clara si fara echivoc a lui Dumnezeu in dreptul batranului patriarh: “Avraam a ascultat de porunca Mea si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele” dovedeste o ascultare fara rezerve, incluzand respectarea tuturor poruncilor Legii morale, inclusiv a Sabatului Poruncii a patra.

Aprecierea facuta de Dumnezeu in dreptul lui Avraam dovedeste ca Legea morala, care defineste un comportament dupa voia lui Dumnezeu, era cunoscuta si practicata de toti slujitorii lui Dumnezeu cu mult timp inainte de a fi fost incheiat legamantul de la Sinai.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Subiecte controversate și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free