Texte biblice dificile legate de starea celor morti
*** 2 Corinteni 5,8: “Suntem plini de incredere si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta ca sa fim acasa la Domnul.”
La o citire superficiala, unii au tras concluzia ca la moarte omul se indreapta spre casa cereasca, si ca Pavel, dorind cu infocare sa fie “acasa la Domnul”, ar privi moartea ca ceva de dorit. Citind insa intregul context ( vers, 1-11 ), observam ca apostolul Pavel pune in contrast trupul pamantesc supus bolii si mortii cu trupul glorios si vesnic pe care Dumnezeu l-a pregatit pentru cei mantuiti.
In versetele 3 si 4, Pavel vorbeste despre moarte ca o stare de dezbracare si goliciune. El ar fi dorit, daca era cu putinta, sa evite aceasta stare intermediara si sa fie imbracat cu “locasul ceresc”. Cu alte cuvinte, el dorea sa fie stramutat fara sa guste moartea. Cuvintele lui sunt ecoul celor scrise de el in 1 Corinteni 15, 51-54: “trupul acesta supus putrezirii sa se imbrace in neputrezire si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.”
„O cercetare atentă a afirmaţiilor lui Pavel înlătură în mod clar şi decisiv orice posibilitate a unei stări între moarte şi înviere în care, ca duhuri descarnate („goale” sau „dezbrăcate”), oamenii să se ducă „acasă la Domnul”. Comparaţi cu Romani 8,22.23; vezi la Filipeni 1,21-23.
Biblia descrie moartea ca un simplu somn din care credincioşii se vor trezi la prima înviere (Ioan 11,11.14.25,26; 1 Corinteni 15,20.51-54; 1 Tesaloniceni 4,14-17; 5,10). Numai atunci, atât sfinţii cei vii, cât şi cei înviaţi, vor fi cu Domnul (vezi la 1 Tesaloniceni 4,16-18). Niciuna dintre aceste categorii nu o ia înaintea celeilalte (cf. Evrei 11,39.40).”( Comentarii Biblice AZS )
*** Luca 23,43: „Iisus i-a raspuns: „Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.”
Textul original, scris in limba greaca, nu prezenta semne de punctuatie. Acestea au aparut doar in secolul al XIII-lea. Tradus mot-a-mot si fara semne de punctuatie, textul suna astfel:
„Adevar tie spun Eu astazi cu Mine vei fi in Paradis.”
Se observa ca in original nu exista prepozitia „ca”. Aceasta a fost folosita de traducator in locul virgulei pe care, in conformitate cu optica sa deja formata cu privire la starea omului in moarte, a fost plasata intr-un loc nepotrivit. Daca luam textul original, fara virgula si fara prepozitia „ca”, putem pune virgula ( sau prepozitia „ca” ) in doua moduri:
1) „Adevar tie spun eu, astazi cu Mine vei fi in Paradis”
2) „Adevar tie spun Eu astazi, cu Mine vei fi in Paradis”
Simpla pozitie a virgulei schimba radical sensul textului. Un verset cu o structura asemanatoare este cel din Deuteronomul 8,19: „Va spun hotarat azi ca veti pieri.” Deosebirea fatza de textul din Luca este ca aici prepozitia „ca” ( sau virgula ) este pusa corect.
„Evident, plasând virgula înainte de cuvântul „astăzi”, traducătorii erau călăuziţi de concepţia nebiblică că morţii primesc răsplata la moarte. Dar, aşa cum este arătat mai sus, este vădit că nici Isus, nici scriitorii NT nu credeau şi nici nu învăţau o astfel de doctrină. Plasarea virgulei înainte de cuvântul „astăzi” Îl face astfel pe Hristos să contrazică ceea ce El şi alţi scriitori ai NT au afirmat clar în altă parte. În acord cu aceasta, Scripturile însele cer ca virgula să fie aşezată după cuvântul „astăzi”, nu înainte de el. Vezi la Ioan 4,35.36.” ( Comentarii Biblice AZS )
Daca Mantuitorul i-ar fi promis talharului pocait ca in acea zi vor fi impreuna in Paradis, El ar fi rostit un neadevar, caci, dupa inviere, El i-a spus Mariei Magdalena ca inca nu S-a suit la Tatal ( vezi Ioan 20,17 ).
*** 1 Petru 3,18-20: „El a fost omorat in trup, dar a fost inviat in duh , in care S-a dus sa propovaduiasca duhurilor din inchisoare care fusesera razvratite odinioara…”
Multi cred ca pasajul acesta vorbeste despre starea in care S-a aflat Iisus in rastimpul dintre moartea si invierea Sa, precum si lucrarea pe care a facut-o in aceasta perioada: a lucrat cu spiritele celor morti. Primejdia ascunsa in aceasta interpretare este sustinerea doctrinei unei a doua sanse la mantuire dupa moarte, ceea ce nu reprezinta o invatatura biblica.
Cateva observatii:
1) Domnul Christos a inviat in trup, nu in duh. Daca El ar fi inviat in duh, trupul ar fi trebuit sa ramana in mormant. Acesta insa a fost gasit gol. Toate dovezile scripturistice arata ca Domnul Iisus inviat se afla in trup ( Ioan 20,2.11-17. 24 ; 21,1). Expresia „a inviat in duh” este incorecta. Corect este sa citim: „a inviat prin Duhul”, asa cum traduce abatele Crampon in limba franceza:
„El a fost omorat in carne, dar a revenit la viata prin Duhul. In acest Duh El S-a dus sa predice duhurilor intemnitate, celor ce in veacurile trecute fusesera rebeli…”
2) Iisus Christos a inviat prin Duhul Sfant, asa cum afirma apostolul Pavel: „Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Christos Iisus din morti va invia si trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Sau care locuieste in voi.” ( Romani 8,11 )
3) Petru vorbeste in prima sa epistola despre lucrarea Duhului Sfant in timpurile Vechiului Testament ( 1 Petru 1,10.11 ). Domnul Christos Si-a condus poporul inca de la poarta Edenului, El lucrand si pe vremea lui Noe si a lui Moise. Acest lucru este intarit de afirmatiile apostolului Pavel: „Toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Christos.” ( 1 Corinteni 10,4 )
4) Spiritele din inchisoare nu sunt fantome fara corp, ci oameni in sensul deplin al cuvantului, ca si cei opt oameni salvati in arca lui Noe. In limbajul curent si noi folosim adesea expresii ca: „spirite agitate”, „un spirit mare”, un spirit generos”, etc, fara sa intelegem prin aceasta ca e vorba de fantome, ci de oameni reali.
Apostolul Petru vrea sa ne arate ca Evanghelia a fost predicata si antedeluvienilor, dar spiritul lor s-a impotrivit influentei Duhului Sfant pentru a fi condusi in directia cea buna. De aceea, ei au ramas, din punct de vedere spiritual, robi ai pacatelor lor. Inchisoarea de care aminteste Petru este cea a pacatului si necredintei ( vezi Ioan 8,32-36; Luca 4,18 )
*** Luca 16,19-31: Pilda bogatului nemilostiv
Daca parabola ar vorbi despre o situatie reala cu privire la cei morti, ea ar veni in contradictie flagranta cu alte pasaje biblice care invata ca:
– Mortii sunt intr-o stare inconstienta ( Eclesiastul 9, 5.6.10 )
– Judecata lui Dumnezeu va avea loc la sfarsitul timpului de har, nu la moarte ( Matei 25, 31-41 )
– Pedeapsa celor nelegiuiti consta in distrugere vesnica, nu in chinuri vesnice ( Maleahi 3, 1-3 )
Daca pilda aceasta ar trebui inteleasa literal, am intampina probleme majore de intelegere: Pot conversa oamenii aflati rai cu cei din iad ? Pot cei din rai sa-i vada arzand pe cei din iad si totusi sa fie fericiti, stiind ca intre ei se pot afla unii dintre cei dragi ? Cat de mare este sanul lui Avraam incat in el incap toti cei mantuiti ? Au sufletele ochi, degete si limba, asa cum le descrie pilda ? Daca asa ar sta lucrurile, cerul ar fi un loc ingrozitor, iar fericirea celor mantuiti ar fi umbrita de vederea suferintelor iadului.
De ce a folosit Mantuitorul aceasta imagine in pilda bogatului nemilostiv ? Evreii aveau o poveste foarte populara in care moartea era descrisa ca o trecere prin valea intunericului, iar mantuirea ca un refugiu in sanul lui Avraam.
Iosif Flavius a fost un scriitor si istoric evreu contemporan cu apostolul Pavel. Iata cateva idei desprinse din „Discursul lui Iosefus catre greci cu privire la Hades”, un fragment din „Operele lui Iosif Flavius”, p. 1902:
– Hades este un loc subpamantean, cu intuneric vesnic, in care sunt pastrate sufletele. Ingerii pazesc aceste suflete si le dau pedepse dupa purtarea fiecaruia.
– In aceasta regiune se afla un lac de foc nestins pastrat pentru ziua in care Dumnezeu ii va judeca pe cei nedrepti
– Cei drepti si cei nedrepti sunt tinuti in Hades pana la judecata finala, insa nu in acelasi loc. Cei drepti locuiesc intr-un loc al luminii, spre dreapta, unde se bucura. Locul acesta este vremelnic si se cheama „sanul lui Avraam”, pana la primirea odihnei vesnice in ceruri.
– Cei nedrepti sunt dusi spre stanga de ingerii pusi sa-i pedepseasca. Unii stau chiar la marginea lacului de foc, in asteptarea zilei pedepsei, respirand aburul fierbinte.
– Intre cei drepti si cei nedrepti exista un abis mare astfel ca niciunul dintre cei drepti care ar avea mila sa nu poata trece spre locul in care se afla nelegiuitii, si nici invers.
In aceasta poveste populara care circula pe vremea Mantuitorului si de care S-a folosit pentru Pilda bogatului nemilostiv exista 31 de neadevaruri contrazise de Scripturi.
In timpul exilului babilonian, apoi in timpul dominatiei persane, teoria nemuririi sufletului a influentat mult teologia iudaica. Rabinii care vorbeau despre lumea viitoare isi imaginau gradina Edenului aproape de Gheena. Prin urmare cei mantuiti si cei pierduti puteau sa se vada reciproc. Acestea erau conceptiile timpului, iar Domnul Christos s-a folosit de ele pentru a scoate in evidenta cateva adevaruri:
1) Bogatia castigata cu lacomie nu este un semn al binecuvantarii lui Dumnezeu
2) Prapastia uriasa dintre rai si iad arata ca nu exista o a doua sansa de mantuire dupa moarte. Destinul vesnic al omului este hotarat in aceasta viata.
3) Cuvantul lui Dumnezeu este suficient pentru a ne invata cele necesare mantuirii. Nicio minune, nici chiar invierea din morti nu ar avea o putere mai mare de convingere decat Cuvantul lui Dumnezeu.
Pildele nu sunt surse de doctrina biblica. Ele au un alt rol: sa ne transmita invataturi necesare pregatirii noastre pentru cer. Pilda semanatorului nu este o lectie de agricultura, iar Pilda aluatului nu ne da lectii de brutarie. Nici in Pilda bogatului nemilostiv nu ni se dau lectii de doctrina despre starea omului in moarte.
Revista catolica „Orbis Catholicus” a consacrat un studiu elaborat asupra acestei probleme in numarul sau din 11 aprilie 1956 ( vol. 7, p. 333 ):
„Niciodata Iisus nu ne vorbeste despre ceea ce fac sau ceea ce au devenit cei morti in asteptarea invierii. Parabola bogatului si a saracului Lazar nu trebuie sa ne induca in eroare, deoarece ea este o parabola in primul rand si, in al doilea rand, ea foloseste imaginea traditionala a literaturii. Nu se poate spera sa gasim in ea ceva precis asupra starii celor morti disparuti.”
*** 1 Samuel 28: Saul la vrajitoarea din En-Dor
Intamplarea relatata in Biblie este folosita de unii pentru a sustine teoria nemuririi sufletului. Profetul Samuel, mort la acea data, este chemat de vrajitoarea din En-Dor, iar el se arata sub forma unui spirit, comunicand un mesaj imparatului Saul. Daca spiritul care i s-a aratat vrajitoarei si care a transmis mesajul catre Saul a fost intr-adevar cel al lui Samuel, s-ar ridica cateva probleme majore:
1) Pe tot parcursul Vechiului Testament, Dumnezeu a interzis consultarea magicienilor, a vrajitorilor si a celor care cheama duhurile mortilor ( Deuteronom 18, 9-13 ). Ar fi putut Dumnezeu sa calce El Insusi o porunca pe care o daduse omului ?
2) In 1 Samuel 28,6 ni se spune ca Saul L-a intrebat pe Domnul si Acesta nu i-a raspuns nici prin vise, nici prin Urim si Tumim, nici prin proroci. Daca Dumnezeu nu i-a raspuns in niciun fel, cum ar fi putut El sa-i raspunda pe o cale pe care chiar El o interzisese ?
3) Ar fi avut vrajitoarea putere sa cheme un mort si-l sa-l faca sa -i spuna lui Saul ceea ce Dumnezeu refuzase sa-i transmita ?
4) Putea Samuel, profetul lui Dumnezeu, sa stea la discretia unei vrajitoare care calca fatis Legea divina ?
5) Vrajitoarea afirma ca vede „o fiinta dumnezeiasca ce se ridica din pamant”. Daca ar fi adevarat ca exista o lume dincolo de mormant, atunci Samuel ar trebuit sa vina din cer, nu din pamant.
In concluzie, in Pilda bogatului si saracului Lazar avem prima relatare biblica a unei sedinte spiritiste.
*** Ioan 11,25.26: „Iisus i-a zis: „Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata.”
Observatie: Dommnul nu a spus ca cel ce crede in El va continua sa traiasca si dupa moarte, ci ca, chiar daca va muri acel om, el va fi inviat si se va bucura de viata vesnica.
Putin mai dificil este versetul 26, insa textul original ne ajuta sa-i intelegem sensul. El spune: „Cine crede in Mine nu va muri pentru totdeauna”, adica nu va avea parte de moartea a doua , vesnica.
*** Apocalipsa 6, 9-11: Sufletele de sub altar care striga la Dumnezeu dupa dreptate
Biblia foloseste adesea personificarea ca metoda literala de a exprima un adevar. Astfel, in Geneza 4,10 ni se spune ca „sangele lui Abel striga din pamant la Mine”, iar in Evrei 12, 24 sta scris ca „sangele lui Iisus vorbeste mai bine decat sangele lui Abel.”
Nimeni nu intelege din aceste texte ca sangele vorbeste in mod literal, ci doar ca el transmite un anumit mesaj. Sufletele de sub altar sunt un simbol intre multele simboluri pe care le gasim intr-o carte profetica cum este Apocalipsa. Ele ii simbolizeaza pe credinciosii martirizati pentru credinta lor in Dumnezeu, ei fiind asigurati ca va veni o zi a judecatii si dreptatii.
*** Filipeni 1,21.23: „Caci pemtru mine a trai este Christos si a muri este un castig… Sunt strans din doua parti: as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Christos, caci ar fi cu mult mai bine.”
Biblia nu se contrazice pe sine. In aceste versete Pavel nu spune altceva decat ce le-a spus credinciosilor din Tesalonic ( 1 Tesaloniceni 4, 16.17 ), cand scrie despre revenirea Domnului si invierea celor drepti, urmata de rapirea in vazduh ( mutarea ), sau decat ce le-a scris corintenilor ( 1 Corinteni 15 ), cand vorbeste despre inviere si transformarea trupurilor muritoare in trupuri nemuritoare.
Foarte important pentru intelegerea sensului corect al pasajului amintit este un cuvant pe care apostolul Pavel i-l adreseaza lui Timotei: „M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii pe care mi-o va da in ziua aceea Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” ( 2 Timotei 4,7.8 )
Este evident ca Pavel nu se astepta la o rasplata imediat dupa moarte, ci „in ziua aceea” pe care el o identifica cu ziua revenirii lui Christos. Moartea insemna pentru el o eliberare de suferintele fizice, de inchisoarea romana si de ispitirile lui Satana. Moartea insemna pentru el un castig, tinand seama ca in moarte nu exista timp, iar pana in clipa invierii nu mai era decat o clipa.
Lori Balogh
Daca am facut fapte bune in viata nu avem motive sa credem ca viata va inceta. Este doar o trecere intr-o alta dimensiune, Dumnezeu nu ne-a facut sa fim muritori, in fiecare om exista invierea.
Daca nu credem ce spune Dumnezeu despre viata si moarte, ne putem inchipui orice. Chiar si ca moartea este doar o inchipuire…
Cu stima,
Lori B.
Moartea nu este decat o inchipuire a noastra, ea nu exista cu adevarat.
Asa cum am afirmat intr-un comentariu anterior, Biblia foloseste un limba popular, nestiintific. Acest limbaj contine unele expresii idiomatice din care este riscant sa facem doctrina. De exemplu, expresia „si-a dat duhul” este o expresie idiomatica ce vrea sa spuna ca omul a murit si nimic mai mult. Daca am incerca sa disecam astfel de expresii, am ajunge la aberatii. De fapt, nu omul isi „da duhul”, caci nimeni nu vrea sa moara, ci Dumnezeu Isi retrage de la om suflarea de viata.
Expresia „in mainile Tale imi incredintez duhul” este o alta expresie idiomatica care vrea sa spuna: „in mainile Tale imi incredintez viata, soarta, destinul, viitorul, etc.”.
Daca as accepta ideea ca dupa moartea omului ar ramane ceva viu din el ( duhul, sufletul ), in mintea mea s-ar naste o mie si una de intrebari fara raspuns, rasturnand tot ce am inteles cu claritate din revelatia Scripturii. Iata doar cateva:
– Daca Creatorul a pus in om mai mult decat suflare de viata, adica un duh care are trasaturile personalitatii ( gandeste, comunica, are vointa, etc. ), inseamna ca duhul nostru este preexistent nasterii noastre. Si daca duhul nostru exista inainte de nastere, de ce Creatorul l-a introdus intr-un trup ? De ce mai era nevoie de trup, daca duhul simte, gandeste, aude, vorbeste, are sentimente etc. si fara el ?
Asa cum inteleg eu Scriptura la ora actuala, duhul sau sufletul ( cei doi termeni se confunda adeseori in Biblie ) a aparut prin unirea dintre suflarea de viata data de Creator si suportul material ( trupul cu intreaga sa baza genetica ). Geneza 2,7 afirma clar acest lucru: „Si astfel omul a devenit un suflet viu”. Nici suflarea de viata nu are trasaturile personalitatii, caci ea este doar o putere de viata impersonala, venita de la Dumnezeu, dar nici trupul singur nu are aceste trasaturi. Doar prin unirea celor doua ia nastere un suflet ( sau duh ) viu. Un bec nu lumineaza daca nu trece curentul electic prin el, dar nici curentul electric nu da lumina in absenta unui bec. Ceea ce face diferenta intre animale si om, dar si intre oameni, nu este suflarea de viata, care este aceeasi, ci informatia genetica din trupurile lor, care, unindu-se cu suflarea de viata de la Dumnezeu, da nastere la fiinte diferite.
Omul are o natura cu totul diferita de cea a ingerilor, care „sunt duhuri slujitoare” ( Evrei 1, 14 ). Omul nu poate exista in afara trupului sau. Cazul lui Pavel mi se pare clar: este vorba de o viziune in care el a fost transportat ( fie cu trupul, fie doar la nivelul constiintei ) intr-un alt loc. Intr-un fel, cu totii traim ceva asemanator. Cand ma gandesc, de ex. la rudele mele mei din America, duhul meu este cu ele ( adica cu gandurile mele, cu sentimentele mele, cu intreaga mea fiinta interioara ). Dar aceasta nu inseamna ca ceva din mine iese si se deplaseaza in America, in timp ce trupul imi ramane in Romania.
– Daca duhul omului ramane viu dupa moarte, de ce Mantuitorul a plans la mormantul lui Lazar ? El ar fi trebuit sa ii mangaie pe cei prezenti, spunandu-le ca Lazar este acum fericit undeva in rai. Si daca duhul lui Lazar era fericit in rai, de ce Iisus l-a inviat pe Lazar, facandu-l sa se intoarca din nou in aceasta viata grea, sa sufere si sa moara din nou in final ?
– De ce Lazar, dupa inviere, nu a spus nimic despre „viata de dincolo”, despre cat de fericit era acolo ? El ar fi putut sa-I reproseze lui Iisus pentru ca l-a inviat cand el era fericit in rai ?
– Indreptarea duhului dupa moarte spre un „loc de chin” sau de fericire presupune o judecata divina. Atunci ce rost mai are judecata finala, daca rasplata este data la moarte ? Mantuitorul a spus: „Iata Eu vin curand, si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui” ( Apocalipsa 22,12 ). Inteleg din cuvintele Sale ca doar la revenirea Sa in glorie oamenii vor primi adevarata rasplata, nu la moarte.
Mai am multe alte intrebari de felul acesta, dar imi este greu sa le scriu pe toate. Cred ca, in esenta, am inteles fiecare conceptia celuilalt despre moarte. Voi incheia, repetand o gluma a cuiva: „Vom muri si vom vedea”.
Cind Dumnezeu l-a creat pe om ,l-a creat din tarina pamintului suflind in narile lui suflare de viata si astfel omul a devenit un suflet viu .Deci as putea rezuma in felul urmator creerea omului :
tarina + suflare de viata = suflet viu ,dar suflarea Ceului Atotputernic conform celor spuse de cartea lui Iov 32:8 a adus nu numai un lucru si anume suflare de viata ci doua lucruri : suflare de viata + duhul omului .
Eu vad duhul omului ca fiind o parte din fiinta omului altfel nu pot intelege de ex. citeva lucruri despre duhul nostru :
– duhul omului poate – fi trezit spiritual , Dumnezeu a ,,trezit duhul lui Cir ” .
– fi sfintit ,,sa fie sfinta cu trupul si duhul ”
– sa fie intinat ,,sa ne pazim de orice intinaciune a carni si a duhului ”
– sa se inchine ,,inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh ”
– sa marturiseasca ca suntem copii ai lui Dumnezeu ,,Duhul marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu ”
– sa se roage – ,,ma voi ruga cu duhul ”
– sa cinte ,,voi cinta cu duhul ”
Deci duhul omului este mai mult decit suflare de viata ,el este si o parte a fiintei omului.
Cit priveste versetele pe care le-ati adus in discutie ca sa aratati ca omul este inconstient in moarte eu cred urmatorul lucru :
– este adevarat ca toate acele versete marturisesc ca omul dupa ce moare nu mai este constient dar in acelasi timp in NT exista afirmatii clare care vorbesc despre faptul ca omul poate trai si in afara trupului (vezi experienta lui Pavel care a fost rapit in al treilea cer si el acepta si posibilitatea sa fi fost rapit fara trup) si nu numai ca poate ci se si intimpla acest lucru dupa moarte (vezi bogatul si Lazar ) .Sigur Scriptura nu se contrazice ci doar cred ca exista diferenta intre cei din VT care nu aveau inca revelatia vietii duhului dupa moarte si cei din NT care au primit aceasta revelatie.
Cei din VT credeau ca duhul merge la Dumnezeu care la dat referindu-se probabil acolo doar la suflarea de viata dar in NT credinciosi credeau ca duhul merge la Domnul doar daca este primit de Domnul altfel nu as intelege afirmatii ca ,,Doamne Isuse primeste duhul meu ” sau ,,Tata in miinile tale imi incredintez duhul „. Daca duhul tuturor oamenilor oricum merge la Domnul conform Eclesiastul cap 12 de ce Stefan se roaga Domnului sa ii primeasca duhul ? Probabil ca suflarea de viata a tuturor oamenilor merge la Dumnezeu (Ecl. cap 12 ) dar duhul omului ca parte a fiintei omului ( duhul este cel ce coordoneaza toata fiinta omului ,,duhul omului este o lampa a Domnului care cerceteaza toate camarile sufletului”) nu merge la Domnul decit daca este primit de Domnul ,adica doar a celor credinciosi .
Cand vorbim de diferenta dintre om si animal, nu trebuie sa uitam de diferentele care exista intre trupurile lor, in genetica lor. Dv. vedeti aceste diferente doar la nivel de „duh”. Eu vad aceste diferente in integralitatea fiintei lor. Aceeasi suflare de viata pusa de Creator intr-un trup de animal si intr-un trup de om se va manifesta diferit. In toata aceasta discutie despre starea omului in moarte, nu trebuie sa separam fiinta umana in fel de fel de componente. Fiinta umana este una si unitara, iar asta reiese din declaratia Genezei: „Si astfel omul a devenit un suflet viu”. Deci omul intreg este un suflet, nu o parte a lui.
Este adevarat ca Biblia foloseste un limbaj popular care ne poate deruta daca nu intelegem corect antropologia biblica. Uneori termenii „suflet” si „duh” semnifica unele trairi ale fiintei umane. Sufletul are de-a face mai mult cu sentimentele omului, iar duhul cu ratiunea lui. Consider ca este o mare greseala sa disecam fiinta umana in componente, afirmand ca unele sunt muritoare, in timp ce altele sunt nemuritoare. Asta este filosofie greceasca pagana. Cand vorbeste despre om ca fiind muritor, Biblia se refera la intreaga fiinta. „Sufletul ( omul ) care pacatuieste, acela va muri” ( Ezechiel 18,4 ).
Cu siguranta ca omul are in el ,,suflare de viata” iar la rindul lor toate vietuitoarele au in ele suflare de viata dar tocmai de aici porneste problema , pentruca intrebarea care se pune este aceasta : Suflarea de viata pe care a dat-o Creatorul are acelasi efect in animal ca si in om ? Oare de ce Solomon tindea sa creada ca suflarea omului se ridica in sus iar a animalului coboara in tarina ? In om duhul omului este identificat cu suflarea celui Atotputernic (Iov 32:8) dar se zice ca ,,duhul , suflarea Celui Atotputernic ii da omului pricepere ” (Iov 32:8) si ca ,,duhul omului este o lampa a Domnului cercetind toate camarile sufletului ” (Prov 20 :27) .Oare au animalele pricepere ? Vedeti dar ca in om suflarea Celui Atotputernic are un efect diferit in om fata de animal ,este mai mult decit suflare de viata ,este ceva ce da pricepere (adica activeaza intelectul omului) ,mai mult conduce toata fiinta pentruca este o lampa care lumineaza ,,toate camarile sufletului”.Deci eu as intelege ca atunci cind Creatorul a suflat in om ,,suflare de viata „el a pus in om nu numai puterea de viata in om ci a pus si ceva care se numeste ,,duh” si pe care animalele nu il au pentruca daca l-ar avea ar avea si ele pricepere . Despre acest ,,duh” Scriptura il defineste ca si o parte a fiintei omului prin care intram in relatie cu Dumnezeu. ,, Inchinatori adevarati se vor inchina Tatalui in duh si adevar”. Pavel zice ca ,,cine se lipeste de Domnul este un singur duh cu El „. Deci duhul omului cu Duhul Domnului se lipesc si devin un singur duh. Cum s-ar putea lipi Duhul Domnului de suflarea unui om ? Sau : Cum poate marturisi duhul nostru impreuna cu Duhul Domnului ca suntem copii ai lui Dumnezeu (Rom 8:16) daca duhul omului este doar suflare de viata ? Deci eu inteleg ca duhul omului este mai mult decit suflare de viata el este si o parte a fiintei omului care controleaza toata fiinta omului ,,nimeni nu cunoaste lucrurile omului afara de duhul omului care este in el „sau ,,duhul omului este o lampa a Domnului care cerceteaza toate camarile sufletului ”
Cu privire la versetele scrise de dumneavoastra referitoare la inconstienta omului in moarte voi reveni .
Ati afirmat, frate Remus, ca la moarte „duhul ramine in existenta asteptind ziua Domnului”. Dintr-un punct de vedere, sunt de acord cu aceasta afirmatie, daca prin „duh” intelegem „suflarea de viata” pe care Creatorul a dat-o omului cand l-a creat, sau la nasterea sa. Caci este scris: „Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” ( Geneza 2,7 ). Conform raportului Creatiei, suflarea de viata nu este o entitate constienta de sine, ci doar forta de viata ( energia, puterea ) care vine de la Dumnezeu. Moartea este procesul invers creatiei, in care Creatorul Isi retrage ceea ce a dat ( puterea de viata ), trupul redevine tarana, iar „sufletul viu”, rezultat din unirea suflarii de viata cu trupul material dispare.
Este demn de remarcat ca Biblia foloseste aceeasi expresie cand vorbeste despre suflarea de viata data omului si cea data animalelor. In Geneza 1,30 scrie ca toate vietatile care se misca pe pamant au in ele „suflare de viata”, iar autorul Eclesiastului se intreaba: „Cine stie daca suflarea omului se suie in sus, si daca suflarea dobitocului se pogoara in jos in pamant?” ( Eclesiastul 3,21 ).
Ideea ca aceasta „suflare de viata” ( duh ) este o entitate constienta de sine in afara trupului vine din filosofia lui Platon, care credea ca omul este alcatuit din doua parti: trupul material si muritor si sufletul imaterial si nemuritor. Eu nu pot accepta ca ideile unui filosof pagan sa fie mai credibile decat marturia Scripturii.
Daca as accepta ideea ca dupa moarte ( prima moarte ) ar mai ramane ceva viu si constient din om ( pe care unii il numesc „duh”, altii „suflet”, altii „spirit” ), as avea o mie de intrebari la care nu stiu cine ar putea sa-mi raspunda. O prima intrebare care s-ar naste in acest caz ar fi: Daca duhul ( sufletul, spiritul ) ar ramane „in existenta” dupa moarte, de ce Scriptura ne asigura in multe pasaje ale ei ca in moarte nu exista nici constienta de sine, nici activitate, nici intelepciune ?
-„Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine, si cine Te va lauda in locuinta mortilor?” ( Psalmul 6,5 )
-„Oare pentru morti faci Tu minuni ? Sau se scoala mortii sa Te laude ? Se vorbeste de bunatatea Ta in mormant si de credinciosia Ta in Adanc ? Sunt cunoscute minunile tale in intuneric si dreptatea Ta in tara uitarii?” ( Psalmul 88, 10-12 )
-„Nu mortii lauda pe Domnul, si nici vreunul din cei ce se pogoara in locul tacerii” ( Psalmul 115,17 )
-„Suflarea lor trece, se intorc in pamant si in aceeasi zi le pier si planurile lor” ( Psalmul 146,4 )
-„Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor demult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se intampla sub sore…Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta, caci in locuinta mortilor in care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune” ( Eclesiastul 9, 5.6.10 )
-„Caci nu locuinta mortilor Te lauda, nu moartea Te mareste; si cei ce s-au pogorat in groapa nu mai nadajduiesc in credinciosia Ta” ( Isaia 38, 18 ). etc….
Daca in starea de moarte nu mai exista constienta de sine, intelepciune, comunicare, dragoste, ura, pizma, nadejde, lauda etc., atunci ce mai ramane din duhul care „ramane in existenta” dupa moarte, decat puterea de viata pe care a dat-o Dumnezeu la creatie sau la nastere, si pe care o retrage la moarte ?
Spuneti ca „duhurile celor rai merg in „loc de chin ”. Cum ar putea ele sa fie chinuite daca nu sunt constiente de sine si nu mai exista trup ? Sunt de acord ca exista si suferinte sufletesti, nu doar trupesti. Dar cum sa sufere un duh care nu mai stie ce este dragostea, ura, invidia, inteleciunea. etc. ? Si de ce sa sufere duhul celor rai inainte de judecata finala, cand Dumnezeu va da sentinta in dreptul fiecarui om ? Nici oamenii nu pedepsesc, de regula, inainte de a-i judecat pe vinovati. De ce ar proceda astfel un Dumnezeu drept ?
Dar ce se intampla cu duhurile celor drepti ? Veti spune ca merg in rai, sau, asa cum mi-a spus candva un frate baptist, ele merg intr-un loc de asteptare. Daca duhul ar fi o entitate constienta de sine, atunci duhurile celor drepti, indiferent unde s-ar afla pana la judecata si inviere, ar trebui sa-L laude pe Dumnezeu. Dar Scriptura spune ca cei morti nici nu mai nadajduiesc in credinciosia Domnului, nici nu-L lauda pentru bunatatea Sa.
Spuneti ca viata ca spirit este intermediara. Nu am gasit in Scriptura nicio dovada in acest sens. Cu privire la pericolul care-i pandeste pe cei ce cred in nemurirea sufletului de a cadea sub influenta spiritismului, raman la cele afirmate. Daca un crestin crede ca duhurile celor dragi exista undeva constiente de sine, va fi mereu ispitit sa intre in contact cu ele, chiar daca Biblia interzice clar acest lucru. Durerea despartirii de cei dragi poate umbri porunca Domnului si omul este gata sa cada in cursele Diavolului.
Cu privire la o alta sansa la mantuire decat aceasta viata, sunt ferm convins ca avem doar o singura sansa la mantuire: in aceasta viata. Dar in aceasta viata, Dumnezeu ne ofera suficiente ocazii sa-L cunoastem si sa ne pocaim. Revedeti Pilda lucratorilor viei ( Matei 20 ), in care stapanul viei nu angajeza lucratori decat numai in prima zi ( desi o vie se culege in mai multe zile ). De ce ? Tocmai ca sa ne invete ca singurul nostru timp de pocainta este in acest timp de har si in aceasta viata. Dincolo de aceasta „zi”, este noapte in care nimeni nu mai poate lucra, nimeni nu se mai poate pocai.
In primul rind eu nu am afirmat ca trupul este o inchisoare sau colivie a duhului , trupul este templul Duhului Sfint .La moarte duhul nu este eliberat ci trupul care are o existenta temporara pentruca desi Hristos este in noi ,,trupul nostru este supus mortii din pricina pacatului” el inceteaza sa existe pina la inviere iar duhul ramine in existenta asteptind ziua Domnului .
Spuneati ca ,Creatorul i-a avertizat pe primi oameni ca vor muri si asa si este ,cind ei au pacatuit din acea clipa moartea a intrat in omenire . Dar Scriptura vorbeste de prima moarte in care moare trupul dar nu si sufletul ,,sa nu va temeti de cei ce ucid trupul dar care nu pot ucide sufletul” si a doua moarte in care va muri si trupul si sufletul ,,temetiva de cel ce poate arunca in Ghena si trupul si sufletul „.
Spuneati ca daca Dumnezeu singur are nemurirea cum poate fi duhul nemuritor ? Cu adevarat numai Tatal are nemurirea in Sine si a dat si Fiului sa aiba nemurirea in Sine . In afara de Tatal si Fiul nu gasim ca ar mai avea cineva nemurirea in sine .Eu nu am zis ca duhul omului este nemuritor ,el este muritor dar nu cind inceteaza sa existe trupul va muri ci la judecata va muri cind cei nemituiti vor muri nu numai cu trupul ci cu toata fiinta in iazul de foc pentruca ,,iazul de foc este moartea a doua”.
Ziceati ca nemurirea este conditionata si asa si este ,cei rai nu au nemurirea (faptul ca ei continua sa existe cu duhul dupa moartea trupului nu inseamna ca au nemurirea caci si trupul si duhul lor va muri in iazul de foc) iar credinciosi au nemurirea pentruca ,, cine crede in Fiul nu va muri niciodata „.Sigur ei nu au nemurire in sine ci conditionata .Pavel zice ca daca Hristos este in noi trupul este supus morti dar nu si duhul (Rom.8:10 ) Aceasi Scriptura zice ca ,,avem ca rod sfintirea si ca SFIRSIT viata vesnica ” dar in acelasi timp zice ca noi deja avem viata vesnica ,,cine crede in Fiul ARE (in prezent) viata vesnica” Viata vesnica o primim la inviere dar deja noi am avut parte da inviere in duhul nostru ,,voi erati morti ….dar Dumnezeu v-a adus la viata impreuna cu Hristos ,El ne-a inviat impreuna ….” iar in ziua Domnului va invia si trupul nostru si va avea viata vesnica.
Vorbeati despre unele primejdii care vin din idea ca duhul nu moare odata cu trupul :
– Dumnezeu ar aparea ca mincinos caci el a spus ca Adam si Eva vor muri ,dar Dumnezeu a zis ca in ziua in care vor minca din pom vor muri si ei nu au murit in ziua aceea deci putem trage concluzia ca Dumnezeu a mintit ,nicidecum caci se pare ca moartea este un proces intrun fel ,ei au murit in ziua acea spiritual urmind ca dupa sute de ani sa moara fizic
– ataca doctrina invieri -nu as vedea cum pentruca destinul omului nu este sa traiasca ca spirit ca si ingeri ci pe noul pamint ,viata ca spirit este intermediara
– incurajaza pacatul daca nu disparem definitiv oricum am trai – nu cred ca il incurajaza daca tinem seama ca duhurile celor rai merg in ,,loc de chin ”
– deschide larg portile spiritismului – nu vad cum pentruca cei ce sunt ai Domnului niciodata nu vor apela la spiritism
Cu privire la idea ca morti au primit o sansa de mintuire auzind Evanghelia dupa ce au plecat din lumea aceasta mi se pare logica altfel cum s-ar mintui cei ce nu au avut prilejul in viata aceasta sa auda Evanghelia .Dumnezeu nu este nici nedrept si nici partinitor ci el da aceasi sansa tuturor .
Regasesc in crezul dv. ideile lui Platon, filosoful grec care a influentat mult gandirea si teologia crestina. Ma intreb atunci ce este moartea ( prima moarte ) ? Daca ea inseamna doar eliberarea duhului nemuritor din „colivia” trupului, unde mai este tragedia mortii ? De ce i-a avertizat Creatorul pe primii nostri parinti cu privire la moartea lor in cazul neascultarii, daca moartea inseamna doar eliberarea duhului si continuarea existentei in alte sfere ? Si in final, daca duhul omului este nemuritor si poate exista fara trup, de ce Creatorul a inchis acest duh intr-un trup, ca intr-o inchisoare ? Cum puteti crede ca duhul omului este nemuritor, cand Biblia spune clar ca singurul care are nemurirea este Dumnezeu ( 1 Timotei 6,16 ) ?
In viziunea Bibliei, viata vesnica este conditionata, nu neconditionata. Pavel spune clar ca Dumnezeu „va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea” ( Romani 2,7 ). Daca duhurile oamenilor ar fi nemuritoare, indiferent de relatia lor cu Dumnezeu, de ce spune apostolul ca viata vesnica va fi data ( in viitor ! ) doar unor oameni: cei care cauta nemurirea. Daca sufletul ( sau duhul ) ar fi nemuritor, de ce mai cauta ei nemurirea ?
Credinta in nemurirea sufletului ( sau duhului ) imi ridica o multime de intrebari fara raspuns, si mi se pare total absurda in lumina Bibliei. Mi se pare chiar primejdioasa din cel putin patru motive:
1) Ne deformeaza imaginea despre Dumnezeu ( prin faptul ca El i-a avertizat pe Adam si Eva ca vor muri, cand de fapt ei nu urmau sa moara in totalitate. In acest caz, Dumnezeu ar aparea ca fiind mincinos )
2) Ataca doctrina clara a invierii ( Ce rost mai are invierea, daca duhul poate trai bine si fericit fara trup ? Ce rost ar mai avea invierea celor care acum sunt in rai, fericiti si mantuiti ?)
3) Hraneste in noi nadejdi inselatoare ( Teoria nemuririi sufletului incurajeaza pacatul, caci oricum am trai in aceasta viata, nu disparem definitiv, ci continuam sa existam )
4) Deschide larg portile spiritismului ( Comunicarea cu spiritele demonice travestite in spiritele mortilor )
Repet, prefer sa-L cred pe Dumnezeu cand S-a adresat primilor nostri parinti: „Vei muri negresit” , decat sa-l cred pe sarpe cand a spus: „Hotarat ca nu veti muri” . Restul sunt doar pareri omenesti, care pentru mine nu au valoare. Prima moarte este un final temporar al existentei omului ( pana la inviere ), iar a doua moarte este un final defintiv al existentei.
Ideea ca duhurilor celor morti li se predica pentru a fi salvate mi se pare in contradictie cu invataturile Bibliei care ne invita sa ne pocaim in aceasta viata, nu asteptand o ocazie viitoare, poate chiar dupa moarte: „Astazi daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile !” ( Evrei 3,15 ). Cand citim ca Evanghelia a fost predicata celor morti, eu inteleg ca ea a fost predicata oamenilor pe cand ei erau in viata, dar care au murit intre timp.
Cuvintul suflet si duh au in Scriptura sensuri diferite in functie de context . De ex:
– suflet are mai multe sensuri : – omul ca intreg este un suflet ,,in ziua aceea s-au adaugat aproape 3000 de suflete ”
– singele este sufletul ,,caci sufletul animalului sta in singe”
– sufletul este o parte a fiintei omului ,,sufletul meu este cuprins de-o intristare de moarte” sau ,,sufletul lui David s-a lipit de sufletul lui Ionatan”
– duh iarasi are 2 sensuri : – sensul de suflare sau duh de viata
– sensul de a fi o parte din fiinta omului : ,,sa fie sfinta cu trupul si duhul” , ,,sa ne pazim de orce intinare a carnii si a duhului” (vedem dar ca duhul trebuie sa fie sfint si sa nu se intineze) apoi vedem ca duhul este legat de personalitatea omului ,,duhul este plin de rivna” ,,cu duhul privesc la buna rinduiala din mijlocul vostru ” zice Pavel sau ,,ma voi ruga cu duhul” , ,,voi cinta cu duhul „, ,,inchinatori adevarati se vor inchina in duh” , ,,insusi Duhul marturiseste impreuna cu duhul nostru” etc. Deci duhul nu este doar putere de viata sau energie impersonala ci este parte din fiinta omului . Cind Dumnezeu ne naste din nou ce credeti ca naste : trupul ,nu pentruca trupul va fi nascut din morti dupa cum Hristos ,,a fost nascut din morti „sau sufletul ,nu pentruca sufletul va fi mintuit ca ,,sfirsit al credintei ” nu cind incepem viata de credinta .Dumnezeu naste din nou daca inteleg eu bine duhul nostru caci duhul nostru devine ,,un singur duh cu Domnul „si duhul nostru ,,adevereste ca suntem copii Domnului” impreuna cu Duhul Sfint .Pavel zice ca atunci cind il primim pe Hristos in inima , duhul nostru devine viu ,,daca Hristos este in voi trupul vostru este supus mortii dar duhul vostru este viu din pricina neprihaniri”
Daca privesc textul din Petru vorbeste de niste oameni care au trait pe vremra lui Noe si totusi ei au auzit Evanghelia dupa ce Hristos ,,a fost omorit in trup dar a fost facut viu in duh” deci la mii de ani dupa ce au trait ei . Cum au auzit ? Textul ne zice ,,a propovaduit duhurilor din inchisoare” . Sigur ca textul ridica problema unei a doua sanse la mintuire dar tot Petru zice ca la toti mortii li s-a dat sansa sa auda Evanglelia ,,este gata sa judece vii si mortii caci tocmai in vederea aceasta a fost propovaduita Evanghelia si celor morti ” contextul pare a vorbi despre toti mortii. Deaceea eu privesc duhul omului nu doar ca si putere de viata si energie impersonala sau doar ca viata rationala a omului ci mult mai mult decit atit ,duhul fiind acea parte din om care poate intra in comuniune cu Dumnezeu intrun mod special . Pe Dumnezeu nu il putem cunoaste in primul rind cu ratiunea ,sentimentele,voinata noastra ca in felul acesta toti oameni l-ar putea cunoaste ,pe Dumnezeu trebuie sa-l cunoastem cu duhul nostru pentru ca inchinatorii adevarati se vor inchina ,,in duh si adevar” pentru ca duhul omului este peste ratiunea omului ,,ma voi ruga cu duhul dar ma voi ruga si cu mintea” , ,,daca ma rog in alta limba duhul meu se roaga dar mintea mea este fara rod” Doar cind Dumnezeu se descopera omului in duhul lui si naste din nou duhul omului , duhul nostru inoit va avea impact asupra intregi noastre fiinte.
Biblia aseamana prima moarte cu un somn ( Ioan 11, 11-13, etc. ) din cel putin doua motive:
1) Datorita invierii, care face ca „somnul” mortii sa nu fie vesnic
2) Pentru a ne ajuta sa intelegm ca in starea de moarte nu exista constienta de sine, nici comunicare, nici activitate ( ca intr-un somn adanc ). Lazar cel inviat nu a putut povesti nimic din perioada in care a fost in mormant, pentru simplul motiv ca nu avea ce povesti. Era pur si simplu mort, cu intreaga sa fiinta.
E adevarat ca la moarte Creatorul isi retrage „suflarea de viata” din om, adica exact ceea ce i-a dat la nastere. Insa suflarea de viata ( careia dv. ii spuneti „duh” ) este doar puterea de viata, o energie primita de la Dumnezeu, impersonala. Daca vrem sa intelegem adevarata antropologie biblica, nu trebuie sa ocolim textul din Geneza 2,7: „Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului ( trupul ), i-a suflat in nari suflare de viata ( duhul de viata ) si omul s-a facut astfel un suflet viu ( omul intreg )” Asadar, omul in intregimea lui este un suflet viu. La moarte, Dumnezeu Isi retrage „suflarea de viata” ( duhul ), trupul ajunge in pamant, iar sufletul viu dispare.
Pe de alta parte, este foarte adevarat ca omul, ca „suflet viu”, are trup, suflet si duh, adica are o viata fizica ( biologica ), viata afectiva si viata rationala, dupa cum scrie Pavel in 1 Tesaloniceni 5,23: „Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El Insusi pe deplin: si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Iisus Christos” La moarte insa, toate aceste manifestari ale „sufletului viu” dispar, ramanand doar speranta invierii.
Si eu cred ca moartea este incetarea existentei dar nu prima moarte ci moartea a doua adica iazul de foc. Ce am spus eu este ca prima moarte nu este o moarte deplina ci numai a trupului si probabil si a sufletului dar nu si a duhului . Daca ne uitam la moartea lui Isus vedem ca : – trupul lui a mers in mormint
– sufletul Lui a mers in Locuinta mortilor – ,,nu-mi vei lasa sufletul in Locuinta mortilor” (Ps.16 )
– duhul Lui a mers in miinile Tatalui ,,in miinile tale imi incredintez duhul”
Este greu ca toti crestinii sa avem aceleasi convingeri deci ramine sa vedem practic cind Dumnezeu va hotari sa ne cheme , punind hotar vieti pamintesti a fiecaruia dintre noi daca nu cumva vom avea harul transformari fara sa gustam moartea ,caci dupa cum se vad vremurile venirea Domnului pare a fi aproape . Pina atunci sa-l slujim cu toata fiinta pe Domnul .
Frate Remus,
Eu va respect convingerile, insa nu sunt de acord cu unele dintre ele. Nu doresc sa incep cu dv. o polemica in legatura cu starea omului in moarte, caci mi-ar lua f.mult timp si o mare parte din agumentele mele sunt deja postate in articolele legate de acest subiect. In concluzie, ideea de viata dupa moarte mi se pare total nebiblica si o urmare a primei si celei mai mari minciuni a Diavolului, rostita in Eden: „Hotarat ca nu veti muri ” ( Geneza 3,4 ). Din nefericire, majoritatea confesiunilor crestine ( nu mmai vorbesc de religiile pagane ) au crezut cuvintele „sarpelui celui vechi, numit Diavolul si Satana” ( Apocalipsa 12,9 ), si nu cuvintele Creatorului: „Vei muri negresit”. ( Geneza 2,17 ). Eu aleg sa-L cred pe Dumnezeu si nu pe Diavol. Mi se pare ca, pentru a ne amagi pe noi insine, ne jucam cu termenul „moarte”, incercand sa-l indulcim. Moartea este incetarea existentei, nu continuarea ei in alte sfere. Felul cum este inteleasa moartea in crestinismul de azi conduce mai degraba la ideea de viata vesnica ( chiar si in flacarile iadului ), si nu de incetare a existentei.
La ultimul dv. comentariu ar trebui sa raspund pe larg la o multime de idei pe care le-ati prezentat, insa, asa cum am spus, argumentele mele sunt deja postate si nu vreau sa le repet. In final, fiecare suntem responsabili fatza de adevarul pe care l-am inteles din Scripturi. Doar ca intelegerea deformata a unor adevaruri duce la intelegerea deformata a caracterului lui Dumnezeu. Si acest lucru mi se pare cu adevarat primejdios. De ce ? Pentru ca ne vom inchina unui Dumnezeu inexistent, total diferit de Cel care S-a revelat pe Sine in Biblie.
Cu stima,
Lori B.
Scriptura zice ca demonii sunt in ,, locurile ceresti” (Efes.cap.6) dar stapinesc asupra pamintului in prezent (Apocalipsa zice ca in prezent pe pamint este scaunul de domnie a Satanei ) totusi din Evanghelie si 2 Petru si epistola lui Iuda aflam despre faptul ca exista si o inchisoare in care sunt unii dar nu toti demonii ca daca ar fi toti nu ar fi rugat demonii pe Isus sa nu ii trimita in Adinc . Se pare ca cei ce sunt in Adinc nu lucreaza pe pamint , dupa cum zice si in Apoc.20 ca Satana cind va fi legat nu va mai insela neamurile . Asta nu inseamna ca ei nu sunt lasati si pe pamint pentru un anumit timp cind vrea Dumnezeu sa aduca peste oameni minia Domnului ,astfel vedem ca ,,s-a deschis fintina Adincului ” la trimbita a 5 -a din Apocalipsa.
Frate Balogh , Dumnezeu a creat pe om facindu-l : duh ,suflet si trup.
Trupul nu traieste dupa moarte ,nu stiu sufletul dar duhul omului traieste mai departe .Astfel ca vedem ca Domnul propovaduieste ,,duhurilor din inchisoare” , ca Evanghelia a fost propovadiuta si ,,celor morti „(1 Petru cap 4:6) Cum le-a fost propovaduita ? Duhului lor pentruca zice acoolo ,,sa traiasca pentru Dumnezeu in duh”. Apostolul in Evrei zice ca noi ne-am apropiat de ,,duhurile celor neprihaniti „.
Ca se poate traii si in afara trupului zice Pavel cind zice ca a fost rapit in al treilea cer si nu stie daca a fost in trup sau fara trup ,deci el acepta posibilitatea sa fi fost fara trup . Poate omul trai fara trup ? Se vede ca se poate .Poate el vedea fara ochii trupesti ,sau rationa fara creier ? Daca admitem ca Pavel a fost acoolo in cer fara trup se zice ca el a auzit lucruri care nu se pot spune .Deci el : vede ,aude ,rationeaza lucrurile ,stie clar ca este in Rai . Cum vede fara ochi ? Cum aude fara urechi ? Cum gindeste fara creier ? Scriptura face deosebire intre ratiunea care vine de la creier si care este legata de suflet si duhul omului care se poate inchina lui Dumnezeu fara contributia ratiunii. Caci Pavel zice ca atunci cind cineva se roaga in alte limbi ,,duhul lui se roaga dar mintea lui este fara rod” deci ma pot ruga cu duhul meu fara sa folosesc mintea .Daca duhul meu nu ar avea actiune independenta de trup cum pot face asta ?
Cind omul moare el nu moare in totalitate pina la judecata cind cei ce nu se vor mintui vor muri atunci deplin pentruca iazul de foc este ,,moartea a doua ” (adica iesirea din existenta)
Pentru mine este greu de acceptat ideea ca ar exista un loc geografic in care demonii s-ar afla inchisi si legati. Si aceasta pentru simplul motiv ca lucrarea lor este evidenta pe pamant, iar Apocalipsa vorbeste despre o intensificare a lucrarii lor pe masura ce ne apropiem de sfarsitul timpului de har. Iata de ce cred ca este vorba de o altfel de „legare” decat cea fizica.
Cu privire la intrebarea dv.: „Daca duhurile mortilor nu traiesc mai departe, de ce Scriptura interzice chemarea duhurilor mortilor,nu ar avea nici o baza obiectiva aceasta interdictie daca existenta duhurilor mortilor ar fi o poveste.?”, opinia mea este urmatoarea: Dumnezeu ne interzice categoric sa intram in dialog cu „duhurile mortilor”, nu pentru ca acestea ar exista, ci pentru ca sub masca lor se pot ascunde demoni. In naivitatea lor, oamenii cred ca dialogheaza cu mortii, cand in realitate ei intra intr-un joc periculos cu fortele intunericului. Dar aceasta este o alta discutie care implica multe aspecte…
Intradevar cred ca textele din 2 Cor 5:8 ; Luca 23:43 ; Ioan 11:25,26 nu cred ca se refera la viata spiritului dupa moarte ,dar nu as fi asa sigur legat de textele din 1 Petru 3:18-20 ; Luca 16:19-31 ; 1 Samuel 28 ; Apoc 6:9-11 ; Filip.1 :21-23.
In 1Petru 3:18-20 -se vorbeste de ,,duhurile din inchisoare”. Inchisoarea nu poate fi in contextul de aici ,,inchisoarea pacatului si necredintei” pentruca in contextul scrierilor lui Petru din Epistole (,ambele scrise acelorasi destinatari ) inchisoarea inseamna ,,Adincul „. Textul spune asa ,,n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit ci i-a aruncat IN ADINC unde stau inconjurati de intuneric LEGATI CU LANTURI si pastrati pentru judecata.” sau Ioan vorbeste despre LEGAREA SATANEI IN ADINC . Demonii stiau ca exista un loc numit ,,ADINC ” pentruca il rugau pe Isus sa nu ii trimita in Adinc .Deci Petru zice ca Adincul este locul de PASTRARE a ingerilor rai si atunci de ce nu as interpreta expresia ,,duhurile din inchisoare ” ca fiind locul de PASTRARE a duhurilor celor rai .
Referitor la textul din 1 Samuel 28 sigur este greu de interpretat , totusi imi ridica o intrebare : Daca duhurile mortilor nu traiesc mai departe de ce Scriptura interzice chemarea duhurilor mortilor ,nu ar avea nici o baza obiectiva aceasta interdictie daca existenta duhurilor mortilor ar fi o poveste.?
Daca duhul lui Samuel sa ridicat din pamint nu este nici o neconcordanta caci ADINCUL este in interiorul pamintului (vezi.Numeri 16:30-33 zice ca ,,Locuinta mortilor „este in adincul pamintului )
– In Filip.1: 21-23 Pavel nu pare a vorbi despre ziua invieri ci el le spune Filipenilor ca exista 2 posibilitati – sa moara si sa fie cu Hristos sau sa ramina cu ei .Daca luam textul dupa cum este in context ,el pare a vorbi despre posibilitatea ca el sa fie cu Hristos murind iar Filipeni sa ramina fara ajutorul lui de care inca aveau nevoie , deci pare a fi vorba acolo nu de ziua veniri Domnului ci de momentul morti in care Pavel mergea la Domnul in timp ce Filipeni ramineau incontinuare pe pamint fara el.