Marturii ale unor autoritati bisericesti cu privire la schimbarea zilei de odihna

Marturii ale unor autoritati bisericesti cu privire la schimbarea zilei de odihna

 

In cele ce urmeaza, vor fi prezentate cateva marturii ale unor istorici si teologi crestini in legatura cu schimbarea zilei de odiha din Sabatul zilei a saptea in Duminica primei zile a saptamanii. Aceste declaratii dovedesc faptul ca schimbarea in cauza nu are la baza o porunca divina, ci doar directive omenesti.

Si daca astfel stau lucrurile in privinta uneia dintre poruncile Legii lui Dumnezeu, ne intrebam in mod justificat: De cine trebuie sa ascultam: de Dumnezeu sau de oameni ? Prin exemplul lor, apostolii ne ofera raspunsul corect, aprobat de cer:

„Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni” ( Fapte 5, 29 ).

 

– Enciclopedia Schaff-Herzog a Cunostintelor Religioase despre schimbarea zilei de odihna:

„Duminica ( Dies Solis – Ziua Soarelui in calendarul roman, dedicata soarelui ), prima zi a saptamanii, a fost adoptata de crestinii de la inceput ca zi de inchinare. Ei interpretau „soarele” inchinarii latine ca fiind „Soarele Neprihanirii”… Nu sunt stabilite reguli in Noul Testament pentru pazirea ei, nici sfintirea ei nu este poruncita” ( Enciclopedia Schaff-Herzog a Cunostintelor Religioase, vol. VI, Art. Sunnday, p. 2259, 3rd edition ).

     – Istoricul religios Augustus Neander despre sarbatorirea Duminicii:

     „Sarbatoarea Duminicii, ca toate celelalte sarbatori, a fost doar o randuiala omeneasca, si a fost departe de intentiile apostolilor si de Biserica Apostolica sa transforme legile Sabatului in Duminica” ( Augustus Neander, Istoria Generala a Religiei si Bisericii Crestine, vol. I, p. 187 ).

     – Istoricul religios Eusebiu despre compromisurile lui Constantin cel Mare si prima lege duminicala:

„Aceasta alunecare spre compromis, pentru a-i castiga pe pagani, a fost facuta proeminenta de prima lege duminicala in anul 321 d.Chr., data de imparatul Romei, Constantin. A fost unul din primele acte oficiale dupa acceptarea cu numele a crestinismului, cand s-a asezat pe el insusi sub indrumarea si directia spirituala a clerului romano-catolic, si a facut din preotii lui Dumnezeu sfetnicii sai” ( Eusebius, Life of Constantine, Book 1, chap. 32, in Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol. I, p. 491 ).

     – Catehism romano-catolic despre schimbarea zilei de odihna:

„Intrebare: Care este ziua Sabatului ?

     Raspuns: Sambata este ziua Sabatului.

     Intrebare: De ce pazim Duminica in loc de Sambata ?

     Raspuns: Tinem Duminica in loc de Sambata, deoarece Biserica Catolica, la Sinodul de la Laodicea ( 343 d.Chr. ), a transferat solemnitatea de la Sambata la Duminica” ( Rev. Peter Geiermann, C. SS. R., The Convert’s Catehism of Catholic Doctrine, p. 50, 2rd edition, 1910 ).

     – Luther in Confesiunea de la Augsburg despre schimbarea zilei de odihna de catre Biserica Catolica:

     „Catolicii, dupa cum se pare, afirma schimbarea Sabatului in Duminica, ziua Domnului, contrar Decalogului. Nu exista un alt exemplu de care ei sa se mandreasca mai mult decat de schimbarea zilei de Sabat. Mare – spun ei – este puterea si autoritatea bisericii, deoarece s-a lipstit de una din Cele Zece Porunci” ( Luther, Your Augsburg Confession, quoted in the Creeds of Christendom, Philip Schaff, vol. 3, p. 64 ).

     – Marturii catolice despre pazirea Duminicii de catre protestanti:

* „Biserica Catolica a fost cea care, prin autoritatea lui Iisus Christos, a transferat aceasta odihna la ziua de Duminica, in amintirea invierii Domnului nostru. Astfel pazirea Duminicii de catre protestanti este un omagiu pe care il aduc, impotriva vointei lor, autoritatii Bisericii Catolice”                    ( Monsignor Segur, Plain Talk About Protestantism of Today, p. 213 ).

* „Puteti citi Biblia de la Geneza la Apocalipsa, si nu veti gasi un rand care sa autorizeze sfintirea Duminicii. Scripturile impun pazirea Sambetei, o zi pe care noi n-o sfintim niciodata”                  ( Cardinalul Gibbons, Faith of our Fathers, p. 111.112 ).

     * „Intrebare: Aveti vreo cale de a demonstra ca Biserica are puterea de a institui sarbatori ?

        Raspuns: Daca n-ar fi avut o asemenea putere, n-ar fi facut ceea ce are acordul tuturor reprezentantilor moderni ai religiei: n-ar fi putut inlocui pazirea Sambetei, a saptea zi a saptamanii, cu pazirea Duminicii, ziua intai a saptamanii, schimbare pentru care nu exista nicio autoritate biblica” ( Stephen Keenan, A Doctrinal Catehism, p. 174 ).

* „Daca priviti la Biblie ca o autoritate pentru pazirea zilei, nu o veti gasi. Este bine sa amintim Prezbiterienilor, Metodistilor, Baptistilor si altor crestini din afara protectiei Bisericii-Mama                         ( Biserica Catolica n.n. ) ca Biblia nu-i sustine nicaieri pe ei in pazirea Duminicii. Adventistii sunt singurii care aplica corect termenul „Sabat”, pentru ca ei respecta ziua a saptea si nu prima zi, ca zi de odihna” ( Clifton Tracts, vol. IV, p. 15 ).

* „Protestantismul, dand la o parte autoritatea Bisericii, nu are nicio ratiune pentru teoria sa despre Duminica, si ar trebui in mod logic sa tina Sambata cu evreii” ( American Catholic Quartely Review, Jan., 1883 ).

 * „Acum, orice copil in scoala stie ca ziua Sabatului este Sambata, ziua a saptea a saptamanii; totusi, cu exceptia adventistilor de ziua a saptea, protestantii tin Duminica in locul Sabatului, deoarece Biserica Catolica a facut aceasta schimbare in primele secole ale crestinismului”                     (  Father Gerristma, in the Winnipeg ( Manitoba ) Free Press, April 21, 1884 ).

     * „Tu esti protestant si marturisesti ca te conduci doar dupa Biblie; si totusi mergi impotriva textului clar al Bibliei si pui o alta zi in locul Sabatului. Porunca de a sfinti ziua Sabatului este una din Cele Zece Porunci; cine ti-a dat autoritatea s-o calci pe a patra ?” ( Library of Christian Doctrine, p. 3 ).

* „Protestantii n-au nicio dovada biblica pentru ziua lor de odihna; ei abolesc pazirea Sambetei, fara garantia Scripturii, si o inlocuiesc cu Duminica, fara autoritatea Scripturii. In consecinta, ei au pentru aceasta doar autoritatea traditiei” ( Keenan’s Doctrinal Catehism, p. 354 ).

* „Cu peste o mie de ani inainte de a fi existat vreun protestant, in virtutea misiunii ei divine, Biserica Catolica a schimbat ziua de Sambata la Duminica” ( Catholic Mirror, Sept. 1893 ).

* „Daca Biblia este singura calauza pentru crestini, atunci adventistul are dreptate sa tina Sambata impreuna cu evreul. Nu este ciudat ca cei care fac din Biblie singurul lor invatator                      ( protestantii n.n. ) urmeaza in aceasta privinta Biserica ?” ( The Question Box, by Father Conway, p. 179 ).

* „Ratiunea si bunul simt cer acceptarea uneia sau alteia din aceste doua: ori protestantism si pazirea Sambetei, ori catolicism si pazirea Duminicii. Compromisul este imposibil” ( American Catholic Quarterly Review, Jan., 1883 ).

     – Marturia baptista despre ziua de odihna:

„A fost si este o problema de sfintire a zilei Sabatului, dar aceasta zi de Sabat n-a fost Duminica. Se va spune, totusi, oarecum triumfator, ca Sabatul a fost transferat de la ziua a saptea la ziua intai a saptamanii, cu toate obligatiile, privilegiile si pedepsele sale.

     Dorind cu seriozitate informatii cu privire la acest subiect, pe care l-am studiat multi ani, intreb: Unde putem gasi inregistrarea unei asemenea schimbari ? Nu in Noul Testament, absolut nu ! Nu exista nicio asemenea dovada biblica a schimbarii Sabatului de la ziua a saptea la ziua intai a saptamanii.

     Doresc sa spun ca aceasta problema a Sabatului, in acest aspect al ei, este cea mai grava si mai tulburatoare problema legata de institutiile crestine, care in prezent cere atentie din partea crestinilor. Si singurul motiv pentru care ea nu constituie un element perturbator in gandirea crestina, si in discutiile religioase, este ca lumea crestina s-a intemeiat multumita pe convingerea ca a avut loc un transfer, cumva, la inceputul istoriei crestinismului.

     Mi se pare inexplicabil ca Iisus, in contactul de trei ani cu ucenicii Sai, adesea conversand cu ei despre problema Sabatului, discutand-o in unele din aspectele ei variate, eliberand-o de false interpretari, niciodata sa nu fi facut aluzie la vreun transfer al zilei. De asemenea, ca in patruzeci de zile ale vietii Sale pe pamant dupa inviere sa nu fi amintit despre asa ceva.

     In masura in care cunoastem, nici Duhul Sfant, care le-a fost dat sa le aminteasca toate lucrurile pe care El le-a spus, nu trateaza aceasta problema. Nici apostolii inspirati, predicand Evanghelia, intemeind biserici, sfatuind si instruind pe cele intemeiate, nu discuta, nici nu abordeaza acest subiect.

     Desigur, stim bine ca Duminica a inceput sa fie folosita la inceputul crestinismului ca zi religioasa, asa cum aflam de la Parintii Bisericii si din alte surse. Dar ce pacat ca ea vine infierata cu semnul paganismului, si botezata cu numele zeului soare, cand a fost adoptata si aprobata de apostazia papala si transmisa ca sfanta mostenire protestantismului.” ( Dr. Edward T. Hiscox, author of The Baptist Mannual, quoted in the New York Examiner, Nov. 16, 1890 ).

– Marturia metodista despre ziua de odihna:

„Este adevarat ca nu exista nicio porunca pozitiva pentru botezarea copiilor… nici nu este vreuna pentru pazirea primei zile a saptamanii” ( Dr. Binnei, M. E. Theological Compendium, p. 103 ).

– Marturia congregationalista despre ziua de odihna

„Este destul de clar ca, oricat de rigid sau de devotat am petrece Duminica, nu pazim Sabatul. Sabatul a fost intemeiat pe o porunca specifica divina. Nu putem pretinde ca exista o asemenea porunca pentru pazirea Duminicii… Nu exista nicio singura propozitie in Noul Testament care sa sugereze ca riscam vreo pedeapsa, calcand presupusa sfintenie a Duminicii” ( The Ten Commandements, R. W. Dale, D. D. ).

– Marturia prezbiteriana despre ziua de odihna

„Sabatul crestin ( Duminica n.n. ) nu se afla in Scripturi, si n-a fost numit Sabat de catre prima Biserica” ( Dwight’s Theology, vol. IV, p. 401 ).

„Dumnezeu a instituit Sabatul la crearea omului, punand deoparte ziua a saptea in acest scop, si a poruncit pazirea ei ca o obligatie morala universala si vesnica pentru omenire” ( Dr. Archibald Hodges, in Tract No. 175 of the Presbyterian Board of Publication ).

     – Marturia anglicanilor despre ziua de odihna

„Zilei a saptea a saptamanii i s-a luat titlul ei cuvenit de pazire religioasa obligatorie, si prerogativele ei au fost transferate primei zile a saptamanii, fara nicio invatatura directa a Scripturii” ( William E. Gladestone in Later Gleanings, p. 342 ).

„Nu exista niciun cuvant, niciun indiciu in Noul Testament cu privire la abtinerea de la lucru Duminica… Nu e implicata nicio lege divina in odihna de Duminica… Pazirea Miercurei Cenusei sau Lent ( o sarbatoare catolica n.n. ) se intemeiaza exact pe aceeasi baza ca pazirea Duminicii”              ( Canon Eyton in Ten Commandements, p. 62.63.65 ).

– Marturia Bisericii Crestine ( Christian Church ) despre ziua de odihna

„Nu cred ca ziua Domnului ( Duminica n.n. ) a luat locul Sabatului iudaic, sau ca Sabatul a fost schimbat de la ziua a saptea la ziua intai a saptamanii… Nu exista nicio marturie in toate oracolele divine ca Sabatul a fost schimbat, sau ca ziua Domnului a fost pusa in locul lui… Nu exista nicio marturie divina ca Sabatul a fost schimbat” ( Alexander Campbell, founder of The Christian Church, Washington Reporter, Oct. 8, 1821 ).

Concluzii

Schimbarea zilei de odihna, stabilita de Dumnezeu inca din zorii Creatiei, este o realitate de necontestat. Cea mai mare parte a confesiunilor crestine a ales o alta zi de odihna si inchinare decat cea stabilita de Creator in Porunca a patra a Decalogului. Duminica primei zile a luat locul Sabatului zilei a saptea a saptamanii. Cat de grava este aceasta problema ?

Insa oricat ni s-ar parea de grava, adevarata problema nu este ziua de odihna in sine, fie ca e vorba de Sabatul zilei a saptea, fie de Duminica primei zile a saptamanii. Adevarata problema este legata de intrebarea: Carui stapan ii dam ascultare ?

Daca Dumnezeu a poruncit pazirea unei anumite zile a saptamanii in memoria actului Creatiei, iar oamenii au hotarat cu de la sine putere ca o alta zi merita acest privilegiu, ne aflam in fatza unei dileme: De cine trebuie sa ascultam: de Dumnezeu sau de oameni ?

Nu, problema reala nu este legata de zile, dupa cum in Eden, cu ocazia ispitirii si caderii primilor nostri parinti nu a fost o problema de pomi si fructe. Problema noastra reala este legata de relatia noastra cu Dumnezeul Creator, de ascultarea sau neascultarea noastra fatza de vointa Sa, de increderea sau neincrederea pe care o manifestam fatza de Persoana Sa.

In final, este o problema de dragoste fatza de Dumnezeu…

     „Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: „Il cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este in el. Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El” ( 1 Ioan 2, 3-5 ).

Lori Balogh

 

Acest articol a fost publicat în Ziua de odihna și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

81 de răspunsuri la Marturii ale unor autoritati bisericesti cu privire la schimbarea zilei de odihna

  1. Lovelogic spune:

    Flavius Josephus în cartea lui „Contra lui Apion” vorbea de superioritatea legii mozaice deoarece și alte popoare s-au inspirat din ea. În capitolul XXXIX, 282, „nu a rămas nicio cetate grecească și niciun popor barbar unde să nu se fi răspândit obiceiul zilei a șaptea”. Deci, faptul că unele natiuni au inceput sa ii imite pe evrei odihnindu-se si ei o data la 7 zile, este pentru că au văzut superioritatea acestei legi si aceasta este o onoare la adresa lui Dumnezeu.

  2. Lovelogic spune:

    Poate greșesc dar dacă Biblia nu vorbește despre această problemă cu schimbarea zilei, nu avem de unde să știm părerea lui Dumnezeu.
    Singurul verset pe care l-am văzut că pare să se refere la mai multe zile este Romani 14:5 –
    „Unul socoteste o zi mai presus decat alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui”.

    Deci aici, când spune „o zi”, cred că se poate referi si la sâmbătă și la duminică.

    E interesant ce spun acele autorităţi bisericești, dar nu cred că ele au ultimul cuvânt.

    • Lori Balogh spune:

      Cu privire la Romani 14, este o intreaga discutie. Am scris ceva in legatura cu acest capitol aici: http://www.loribalogh.ro/2014/03/romani-14-5-6-unul-socoteste-o-zi-mai-pe-sus-decat-alta/
      In opinia mea, Romani 14 nu trateaza problema zilei de odihna, ci cu totul alte zile pe care incercau sa le tina unii crestini din vremea lui Pavel.
      E adevarat ca in privinta zilei de odihna nu autoritatile bisericesti au ultimul cuvant, ci Dumnezeu, Datatorul Legii. Totusi, este bine sa cunoastem si opinia lor, cel putin pentru cultura noastra religioasa. Deciziile noastre trebuie sa fie luate insa in functie de un „Asa zice Domnul”.

      • Lovelogic spune:

        Deci, dacă cineva își rezervă o zi de duminică pentru Domnul, nu este ceva greșit, nu-i așa? Sau altcineva, o zi de sâmbătă? Sau altcineva, miercuri?
        Sau, poate, altcineva în fiecare joi ține o zi de sabat. Dacă nu este un „așa zice Domnul”, nu e greșit, nu-i așa?

        • Lori Balogh spune:

          Noi ar trebui sa-i „rezervam” Domnului intreaga noastra viata, nu doar diferite zile. Depinde de noi cat Ii inapoiem lui Dumnezeu din ceea ce ne-a daruit El.
          In privinta zilei de odihna si de inchinare insa, aici omul nu poate negocia cu Creatorul sau. Dumnezeu a stabilit ziua, iar omul fie o accepta, fie o respinge. Dumnezeu nu negociaza cu omul principiile Imparatiei Sale. Cand avem un „Asa zice Domnul”, ascultarea este cea mai buna atitudine.

  3. Lovelogic spune:

    „In privinta zilei de odihna si de inchinare insa, aici omul nu poate negocia cu Creatorul sau. Dumnezeu a stabilit ziua, iar omul fie o accepta, fie o respinge. Dumnezeu nu negociaza cu omul principiile Imparatiei Sale.”
    Astea sunt niște axiome pe care nu le-am găsit în Biblie.
    Dimpotrivă, am văzut că Dumnezeu a negociat cu oamenii chiar în privința unor lucruri pe care le considera foarte importante:
    – divorțul, l-a urât, dar totuși … (Marcu 10:4,5)
    – Dumnezeu i-a zis ceva lui Lot, dar după aia… (Geneza 19:17,20-22)
    – lui Ezechiel i-a spus să mănânce ceva gatit pe excremente de om
    – după principiile Legii Mozaice date de Dumnezeu, David și Bat-Seba trebuiau să moară pentru adulter, dar … 2 Samuel 12:13

    Dacă este un „așa zice Domnul”, e bine, dar Biblia dă un avertisment:
    Ieremia 23:31 – „Iata, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvantul lor si-l dau drept cuvant al Meu.”

    • Lori Balogh spune:

      Faptul ca Dumnezeu ii iarta pe pacatosii pocaiti ( vezi cazul lui David ), nu inseamnna ca El negociaza principiile Legii Sale. In alte chestiuni, da, El a tolerat anumite lucruri pana la o vreme de indreptare, pana cand oamenii au inteles ca tot voia lui Dumnezeu este mai buna. Cred ca este destul de clar ( pentru cine vrea sa inteleaga !). Domnule Ruben Gafencu, nu incercati sa relativizati morala divina dupa modul d-v de a intelege lucrurile. Chiar si intelepciunea populara ne invata ca „unde-i lege, nu-i tocmeala”. Iar exemplul Mantuitorului este graitor in aceasta privinta.

      • Lovelogic spune:

        De ce mi-ai spus numele? Eu voiam să rămân anonim în aceste comentarii.
        Prin ceea ce am spus am sus am vrut să accentuez că dacă pornești de la o premiza neverificata este foarte posibil să ajungi în eroare.
        Intelepciunea biblică este diferită de cea populară și spune: „Unde-i lege, nu-i credință”.(Romani 3:28; Galateni 3:12)
        Din exemplul lui Isus am văzut un lucru interesant: Biblia nu vorbește nicio dată cand el a mustrat pe alții că nu țin sabatul, in schimb, fariseii deseori săreau pe el că nu tine sabatul. Deci, ideea fariseilor era că unde e lege nu e tocmeală. De asemenea, Isus era numit „prietenul păcătoșilor”.

        • Lori Balogh spune:

          Cand am inceput sa scriu pe net, am avut aceeasi intentie: de a ramane anonim. Insa un prieten mi-a atras atentia ca, in aceasta privinta, anonimatul nu face casa buna cu crestinismul. Daca fac o afirmatie sau scriu ceva, trebuie sa-mi asum si raspunderea pentru ceea ce afirm.
          Constat si la dv. ( nu-mi permit sa va tutuiesc din moment ce nu ne cunoastem aproape deloc ! ) ca faceti aceeasi confuzie pe care am intalnit-o la multi crestini evanghelici: confundati ascultarea de Legea divina din dragoste fatza de Dumnezeu si recunostinta pentru mantuirea Lui, cu legalismul, adica incercarea omului de a dobandi mantuirea prin faptele Legii. Pavel condamna in Romani si Galateni legalismul, nu ascultarea de Legea morala.
          Altfel, cum ati putea explica afirmatii ca cele Romani 3,31 ? „Deci prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea” Vezi si Romani 7,7.12.14; 8,4 etc.
          Asadar, intelepciunea biblica nu spune, asa cum afirmati dv., ca „unde-i lege, nu-i credinta”, ci „unde-i legalism, nu-i credinta”. Ceea ce este o mare diferenta…
          Cu privire la Iisus si Sabatul, va rog sa studiati mai cu atentie cum S-a raportat Mantuitorul la Porunca a patra. In doua cuvinte: El nu a respins Sabatul, ci balastul cu care fariseii au incarcat aceasta zi, adica toate acele prevederi omenesti care nu aveau originea in Dumnezeu. El nu a desfiintat Sabatul, ci l-a „dezlegat” ( Ioan 5,18 ) de traditiile omenesti inutile, care au facut din aceasta zi o zi de chin si de nedorit. A „dezlega” ceva nu inseamna a desfiinta acel lucru. Evangheliile relateaza sapte minuni de vindecare pe care Iisus le-a facut in Sabat. Fiecare dintre aceste minuni a fost o mustrare adresata evreilor care uitasera intentia lui Dumnezeu cu privire la aceasta zi.
          1 Ioan 2,6: „Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus.” Imi doresc si va doresc sa ne raportam la Sabat exact asa cum s-a raportat Iisus. Si cu siguranta ca nu vom gresi procedand in felul acesta.
          Cu stima,
          Lori B.

          • Lovelogic spune:

            Romani 3:31 trebuie înțeles în funcție de context:
            1. Romani 3:20 – Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.
            Deci obiectivul legii era să arate că oamenii sunt păcătoși
            2. Romani 3:25 – Pe El, Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu;

            Fără lege, se putea obiecta că nu avem nevoie de jertfă pentru păcat, dar datorită legii, jertfa de ispășire este mai prețioasă.

            3. Romani 3:19 – Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gura sa fie astupata, si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu.

            Romani 3:21,22 – Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege – despre ea marturisesc Legea si Prorocii si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire.

            Deci legea nu a fost desființată de credință, deoarece legea cerea o eliberare din păcat și a fost satisfăcută prin jertfa lui Isus. Deci legea a fost instituită ca un instrument prin care să fie înfăptuită neprihănirea lui Dumnezeu. Noi întărim legea în armonie cu scopul pentru care a fost instituită, și anume că recunoaștem că suntem păcătoși și avem nevoie de iertare, pe care o obținem prin credinta in Cristos.

          • Lovelogic spune:

            Apropo de legalism: „anonimatul nu face casă bună cu crestinismul” si „doua persoane care nu se cunosc nu au voie să se tutuiască” nu sunt idei legaliste?
            În privința primei idei, numele meu cred că nu are relevanță pentru peste 99,9 la sută din cititori. Faptul că nu am vrut să mi-l dau este doar o preferință a mea. La fel cum nici scriitorul cărții Evrei nu și l-a dat.
            Iar in privința celei de-a 2-a idei: nu am avut niciodată pretenția ca cineva să îmi spună „dv”. Dacă tu ai pretenția asta, am să mă conformez.

          • Lori Balogh spune:

            In opinia mea, legalismul biblic este cu totul altceva decat ceea ce afirmati dv. aici. Pe mine nu ma deranjeaza sa-mi spuneti „tu”. Insa va intreb daca va adresati in felul acesta tututor persoanelor pe care le intalniti pentru prima data. Daca traiti in America, e in regula. Insa, in cultura noastra „tutuiala” apare doar dupa ce devenim familiari si, eventual, convenim sa renuntam la etichete. Dv. puteti sa va adresati cum va cade mai bine. In ce ma priveste, cel putin pana cand ne vom cunoaste mai bine si imi veti perimite sa ma adresez familiar, ma voi adresa tot cu „dv.” Dar haideti sa lasam lucrurile secundare, si sa ne aplecam asupra celor cu valoare vesnica.
            Cu stima,
            Lori B.

          • Lovelogic spune:

            Referitor la Ioan 5:18, cuvântul grecesc pentru „dezlegat” apare și în:
            Matei 5:19 – Aşa că oricine ÎNCALCĂ una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Dar oricine le împlineşte şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor.
            Așa că „a dezlega” nu înseamnă neapărat „a desființa”, cum ați spus, dar înseamnă uneori „a incalca” (și nu mă refer la cuvântul românesc).
            Și alte ori înseamnă „a strica, a distruge”, ca în Ioan 2:19.
            Care e traducerea corectă? Dacă cineva alege o traducere care ar duce spre doctrina lui, ar fi bine să își analizeze motivația.
            Atenție! Versetul spune doar „dezlega”, nu spune și de tradiții…
            „Fiecare dintre aceste minuni a fost o mustrare adresata evreilor care uitasera intentia lui Dumnezeu cu privire la aceasta zi.” – Asta cred că e o părere personală deoarece nu am găsit-o în Biblie.

          • Lori Balogh spune:

            Frate Ruben,
            Faptul ca am citat Ioan 5,18 din traducerea lui Cornilescu nu este legat de doctrina bisericii de care apartin, asa cum sugerati dv., ci de simplul considerent ca aceasta traducere este cea mai folosita in randurile crestinilor evanghelici romani. Pe mine nu ma avantajeaza, nici nu ma deranjeaza oricare alte traduceri, deoarece sunt convins ca Ioan nu reda aici propriile convingeri, ci pe cele ale evreilor din timpul Domnului Christos.
            Cu privire la ultima dv. afirmatie: „Fiecare dintre aceste minuni a fost o mustrare adresata evreilor care uitasera intentia lui Dumnezeu cu privire la aceasta zi.” – Asta cred că e o părere personală deoarece nu am găsit-o în Biblie”, va reamintesc cateva aspecte legate de vindecarile Mantuitorului facute in Sabat:
            – Luca este evanghelistul care reda cele mai multe vindecari savarsite de Domnul Iisus in Sabat. Faptul ca Luca nu era evreu, ci crestin dintre neamuri, si faptul ca el vorbeste despre Sabat mai mult decat toti ceilalti autori de Evanghelii, ar trebui sa ne dea de gandit.
            Daca ar fi adevarat ca Sabatul a fost desfiintat de Iisus si apostolii Sai, in mod logic Luca ar fi trebuit fie sa ignore, fie sa combata Sabatul in cele doua lucrari ale sale ( Evanghelia si Faptele apostolilor ). Se estimeza ca Luca a scris Evanghelia sa intre anii 61-63 d.Chr., deci dupa mai mult de trei decenii de la rastignirea Mantuitorului, timp suficient pentru ca eventualele controverse legate de Sabat sa se sedimenteze si sa se clarifice, iar Luca sa ia o atitudine clara impotriva Sabatului.
            Insa lucrurile nu stau deloc asa. O statistica simpla a referirilor cu privire la Sabat care apar in cele patru Evanghelii si in Faptele apostolilor ne arata un lucru demn de retinut. Din totalul de 54 de referiri la Sabat, intalnite in Evanghelii si in Faptele apostolilor, 17 se afla in Evanghelia dupa Luca, 9 in Faptele apostolilor, 9 in Evanghelia dupa Matei, 10 in Evanghelia dupa Marcu si 9 in Evanghelia dupa Ioan.
            Asadar, din cele 54 de referiri la Sabat in cele cinci carti, aproape jumatate ( 26 ) apartin doctorului Luca. Si aceasta in conditiile in care el nu era evreu, Evanghelia sa era adresata cu precadere neamurilor, iar lucrarile sale au fost scrise la cateva decenii distanta de incheierea lucrarii publice a lui Iisus.
            – Revenind la afirmatia dv. ca nu ati gasit in Biblie ideea ca minunile Mantuitorului savarsite in Sabat erau o mustrare adresata iudeilor care uitasera scopul Creatorului cu privire la Sabat ( si ca ar fi o parere pur personala ), va rog sa reciti Luca 6, 6-11 ( vindecarea omului cu mana uscata ), Luca 13, 10-17 ( vindecarea unei femei garbove ) si Luca 14, 1-5 ( vindecarea unui bolnav de dropica ). Este clar ca Domnul putea savarsi aceste minuni in celelalte zile ale saptamanii. De ce a ales El Sabatul ?
            Este evident din textul biblic ( cel putin pentru mine ) ca, intentia Mantuitorului era aceea de a le arata oamenilor care era scopul Sabatului: slujirea semenilor, usurarea suferintei umane, eliberarea fizica si sufleteasca, odihna ca pregustare a odihnei mantuirii. Si toate acestea, conducandu-l pe om mai aproape de Creatorul sau.
            Insa nu veti gasi niciun text biblic in care Mantuitorul sa ne indemne sa mergem la serviciile noastre, la arat sau la secerat, la distractii sau pe arenele sportive in zi de Sabat. „Sabatul a fost facut pentru om” ( Marcu 2,27.28 ), pentru binele lui spiritual, sufletesc si fizic, pentru odihna lui. Consider, deci, ca parerea pe care am exprimat-o intr-un comentariu anterior este biblica. Fiecare vindecare savarsita de Domnul in Sabat era o mustrare pentru contemporani, dar si un model de urmat pentru Biserica sa.
            Domnul sa va binecuvanteze !
            Cu stima,
            Lori B.

  4. Lovelogic spune:

    Am uitat un lucru: ai spus de o zi de odihnă și de închinare. Sabatul nu era doar o zi de odihnă? Era și de inchinare?

  5. dorin spune:

    Pace de la Tatal nostru si de la Domnul Isus frate Lori.
    In traducerea King James si dealtfel si Fidela (care e fidela King James) Romani 3:31 apare asa „Zadarcinim atunci legea prin credinta? Nicidecum; ci confirmam (establish) legea.” Si cred ca existe nuante intre a intari, stabili ceva sau a confirma acelasi lucru.
    Am doua intrebari pentru d-voastra. Cum intelegeti diferenta dintre legea faptelor si legea credintei din Romani 3:27?
    Si a doua, privind Ioan 5:18. Ma refer aici tot la traducerea King James unde se scrie ca Domnul Isus „had broken the Sabbath” ceea ce e departe de termenul din traducerea Cornilescu „dezlega Sabatul”! Iar broken inseamna spart, frant, distrus, daramat, nerespectat. Si nu este declaratia fariseilor ci a apostolului. Iar in acest verset apostolul Ioan face doua declaratii: Domnul Isus „had broken the Sabbath” si Domnul Isus se facea deopotriva cu Tatal. Daca a doua afirmatie este clara, corecta si acceptatat, de ce prima nu ar fi corecta si ea? Nu cred ca apostolul Ioan se refera aici la faptul ca Domnul Isus a indepartat, va citez „balastul cu care fariseii au incarcat aceasta zi, adica toate acele prevederi omenesti care nu aveau originea in Dumnezeu”! Daca ar fi fost asa nu ar fi scris ca Domnul Isus „had broken” the Sabbath! Asa cred eu cu intelepciunea pe care Dumnezeu mi-a dat-o pana acum.
    Harul Domnului Isus sa fie cu noi toti

    • Lori Balogh spune:

      Va salut si eu cu multa pace si har de la Domnul, frate Dorin,

      Intr-adevar, sunt anumite nuante in diferite traduceri:

      ” Do we, then, nullify the law by this faith ? Not at all ! Rather, we uphold the law.” ( NIV )

      ” Desfiintam deci noi Legea prin credinta ? Nicidecum ! Dimpotriva, intarim Legea” ( Biblia Sinodala – ortodoxa )

      ” Do we then overthrow the law by this faith ? By no means ! On the contrary, we uphold the law.” ( RSV )

      ” Do we, then, destroy the law through faith ? God forbid: but we establish the law.” ( Douay – catolica )

      ” Aneantissons-nous donc la loi par la foi ? Loin de la ! Au contraire, nous confirmons la foi.” ( Louis Seconde )

      ” Detruisons-nous donc la Loi par la foi ? Que non pas ! Au contraire, nous consolidons la Loi” ( Crampon – catolica )

      Oricare nuanta am prefera, este evident ca apostolul Pavel nu vorbeste aici despre o inlocuire a Legii cu credinta, ci de o armonizare a celor doua, fiecare dintre ele avand rolul sau in spiritualitatea unui copil al lui Dumnezeu.

      Cu stima,.
      Lori B

    • Lori Balogh spune:

      Cu privire la prima dv. intrebare, in opinia mea expresiile „legea faptelor” si „faptele legii” sunt sinonime. Nu trebuie sa pierdem din vedere contextul in care face Pavel aceasta afirmatie. E vorba de modul in care un om pacatos poate fi indreptatit ( justificat, socotit neprihanit ).
      Pavel combate ideea ( larg raspandita intre evreii din acel timp, dar si intre unii crestini legalisti ) ca un om pacatos ar putea fi socotit neprihanit implinind faptele legii. Aceasta este una din temele majore ale epistolelor catre Romani si Galateni. Acelasi adevar il sustin si eu si Biserica din care fac parte: mantuirea nu poate fi dobandita prin faptele Legii, caci rolul Legii nu este sa mantuiasca, ci sa descopere pacatul, dupa cum o oglinda nu ne spala, ci ne arata ca suntem murdari.
      Legea ne conduce la singurul Izvor al curatirii noastre: la Cruce, dupa cum oglinda ne determina sa dam drumul la robinet si sa ne spalam. Legalistii din vremea lui Pavel si din toate timpurile incearca sa faca un lucru imposibil: sa se spele cu „oglinda”, ceea ce este o aberatie. Nimeni nu poate sa-si rezolve trecutul pacatos pazind Legea de azi inainte, chiar daca ar pazi-o in mod desavarsit. Trecutul il poate curata doar sangele lui Christos. Dar dupa ce am fost socotit neprihanit prin credinta in sangele lui Christos, ce voi face de acum inainte ? Voi trai la intamplare, fara niciun criteriu moral ? Cum imi voi pastra curata „haina” neprihanirii cu care am fost imbracat de Mantuitorul meu ?
      Aici apostolul Iacov ne arata ce urmeaza dupa ce am fost socotit neprihanit: trairea unei credinte plina cu fapte, caci „credinta, daca n-are fapte, este moarta in ea insasi” ( Iacov 2,17 ). Asa inteleg eu expresia „legea credintei” din Romani.
      Regret nespus de mult ca adventistilor li s-a pus o eticheta nedreapta. Deoarece ei sustin valabilitatea Legii morale si in dispensatiunea NT, sunt considerati legalisti, cazuti din har. Consider ca este o mare diferenta intre a pazi Legea ca sa fii mantuit ( ceea ce este o mare greseala ), si a pazi Legea pentru ca esti mantuit prin jertfa lui Christos, din dragoste si recunostinta fatza de Dumnezeu ( ceea ce este de dorit ). E o problema de motivatie. Or, la acest capitol, doar Dumnezeu ii poate judeca pe oameni.
      Domnul sa fie cu noi !

    • Lori Balogh spune:

      Cu privire la a doua intrebare, opinia mea este ca Ioan se exprima in termenii in care era perceput Iisus si lucrarea Sa de catre carturarii si fariseii vremii. Ioan explica de ce doreau iudeii sa-L omoare pe Iisus: pentru ca, din perspectiva lor, El dezlega ( „viola” – trad. Crampon, Louis Seconde ) Sabatul, si pentru ca El comitea o blasfemie, afirmand ca Dumnezeu este Tatal Sau.
      Dv. spuneti ca a doua afirmatie ( „pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu” ) este „clara, corecta si acceptata”. Am serioase rezerve. Domnul Christos nu spunea si nu facea nimic pentru a fi deopotriva cu Dumnezeu, caci nu era nevoie. El era Dumnezeu. In concluzie, e vorba doar de perceptia gresita a iudeilor, asa cum e redata de Ioan.
      Cu stima,
      Lori B.

      • dorin spune:

        Pace de la Tatal nostru si de la Domnul Isus fratilor.
        Domnul Isus spune in Ioan 10:30 „Eu si Tatal una suntem”. Iar iudeii spun clar in Ioan 10:33 ca vroiau sa-L ucida pentru ca Domnul Isus se facea Dumnezeu. Asa ca spun in continuare ca afirmatia din Ioan 5:18 „pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu” ete clara, corecta si acceptata pentru ca Domnul Isus era Dumnezeu, deopotriva cu Dumnezeu Tatal, una cu Tatal. Acuma depinde ce intelege fiecate prin cuvantul deopotriva. Eu zic ca „deopotriva cu” si „una cu” sunt expresii echivalente. Deci daca iudeii vremii au inteles, noi de ce sa nu intelegem? Am observat ca in unele versete biblice se scrie Dumnezeu cu referire la Dumnezeu Tatal (Ioan 1:1, Ioan 1:18, Ioan 1:51, Ioan 6:27, Ioan 17:3 etc etc). Sa continui? In Ioan 6:27 chiar se scrie „caci Tatal, adica insusi Dumnezeu”. Ca Domnul Isus este Dumnezeu e foarte usor de inteles daca umblam calauziti de Duhul Sfant. In Fapte 20:28 avem „… sa pastoriti Biserica Dumnului, pe care a castigat-o cu insus sangele Sau.” Traducerea Cornilescu foloseste termenul Dumnul dar in King James avem „the church of God” pentru ca in original avem cuvantul „theos”. Deci Insusi Dumnezeu si-a dat sangele Sau pentru salvarea prapaditilor ca noi! Slavit sa fie EL!
        Harul Domnului Isus sa fie cu noi toti

      • dorin spune:

        Fapte 20:28 am amintit doar ca a dovada ca Domnul Isus e Dumnezeu si nu ca acolo ar fi vorba doar de Dumnezeu Tatal. Poate ca nu e clar din exprimare.
        Harul Domnului Isus sa fie cu noi toti

    • Eugen Duțu spune:

      Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima ta, frate Dorin.
      Am verificat King James și Ioan 5:18 e așa cum ai scris.
      Totuși Dumitru Cornilescu nu a fost un frate azș astfel încât să-l bănuiesc de părtinire. Așa că am consultat alte trei traduceri românesti : Biblia de la 1688, Biblia Nițulescu 1874 și Traducerea lumii noi a martorilor.
      Primele două folosesc „dezlega” la fel ca și fratele Cornilescu. Pentru mine este edificator, căci traducătorii ortodocși români au renumele de buni cunoscători ai limbii grecești vechi.
      Așa încât cred că trebuie verificat cuvântul în limba greacă.
      Menționez că Biblia martorilor folosește cuvântul „încălca”, însă nu mă încearcă nici o emoție, știut fiind faptul că traducătorii dumnealor au folosit manuscrise corupte.
      Și nu numai manuscrisele folosite de traducători contează dar și mesajul întreg al Evangheliei după Ioan care este : Mielul fără pată al lui Dumnezeu S-a sacrificat pentru noi.
      Adversarii înverșunați ai Domnului I-au spus : ai drac, ești samaritean, lucrezi cu Belzebut și altele asemenea, dar când Domnul a întrebat : „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat ?” (Ioan 8:46) nici o gură nu s-a deschis să zică : ai păcat, ai călcat Sabatul.
      Așa încât nu are rost să discutăm problema aceasta. E părerea mea.

      În altă ordine de idei, frate îți mulțumesc pentru că ai scris frumos despre mine în urma discuției publice cu fratele George.

      Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima ta.

  6. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Robert „Lovelogic”.
    Vă mulțumesc pentru informațiile prețioase oferite cu privire la Ioan 5:18.
    Vreau totuși să mă lămuresc cu ceva : dumneavoastră care citiți același Cuvânt ca și mine, credeți că Domnul Isus Hristos a încălcat (sau a stricat) Sabatul ?

    Vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care veți răspunde.

    • Lovelogic spune:

      Vă mulțumesc pentru binele dorit!
      Citind versetul din Ioan 5:18, mi se pare că ceea ce se spune acolo este percepția evreilor, care este corecta sau gresita. Așadar, acest verset nu oferă o dovadă cu privire la faptul că Isus a călcat sau nu sabatul.
      Dar sunt alte versete care mă fac să cred că Isus a călcat sabatul.

  7. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Robert.

    Frate drag, afirmația dumneavoastră mă face să cred că v-ați însușit punctul de vedere cu privire la Sabat al unora din evreii descriși în Evanghelii.
    Or Domnul nostru (și al dumneavoastră și al meu) drag a lămurit o serie întreagă de aspecte legate de Sabat.
    Domnul afirmă că ucenicii care-L urmau sunt NEVINOVAȚI atunci când rupeau spice în ziua Sabatului, pentru că flămânziseră și ne spune și principiul călăuzitor : milă voiesc iar nu jertfe.
    Acestea sunt scrise în cartea fratelui Matei.
    Fratele Marcu redă același principiu cu alte cuvinte : Sabatul a fost creat pentru om și nu omul pentru Sabat.
    Despre omul cu mâna uscată vindecat în sinagogă în ziua Sabatului am mai scris, dar nu e de prisos să reiau.
    Același principiu guvernează. Iar Domnul apelează la logica apreciată de dumneavoastră dar și de mine și zice : dacă în Sabat îți cade oaia sau copilul (numai fratele Luca amintește copilul) ce faci ?
    Acum, dacă lăsăm sinopticele și mergem în Ioan, descoperim același principiu aplicat în cazul slăbănogului vindecat la Betesda.
    Mila, care avea în față un om singur (nu am pe nimeni!) și sărac (bunul simț mă face să cred asta – era bolnav de atâția ani!) zice : i-ați patul. Deși era Sabat.
    Legaliștii imediat : păcat !
    Vă rog să mă iertați, trebuie să plec.
    Revin.

  8. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Robert.

    Reiau de unde am rămas : legaliștii imediat : păcat ! A călcat Sabatul !
    Iar Domnul a răspuns surprinzător, probabil ținând cont de ce aveau în inimi potrivnicii.
    „Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu deasemenea lucrez.”
    Există teologi creștini astăzi care pun degetul pe cuvântul „lucrez” și zic : Vezi ?
    Scrie în Biblie !
    Numai că dumneavoastră și cu mine știm că Domnul Isus aplica principiul pe care l-am amintit mai sus. Mila față de un îndelung bolnav și față de un sărac lipit erau faptele, nu altele.
    Și tot dumneavoastră și cu mine înțelegem că Domnul îi făcuse bine acelui om. Fapt care era și este permis în Sabat.

    De ce a vorbit Domnul cum a vorbit ? Ca să ne încurce pe noi astăzi ? Posibil și asta zic, căci Domnul ne taxează superficialitatea în citirea Scripturii.

    Când a vindecat omul cu mâna uscată, a vorbit cu iudeii ce se aflau de față despre ceea ce era îngăduit în Sabat. Logica ne spune că Domnul înțelegea foarte bine și că există alte lucruri, care nu sunt îngăduite în Sabat. Atunci și acum zic eu.
    Revin într-o oră. Vă rog să mă iertați.

    • remus spune:

      Frate Eugen ma gindesc la aceasta afirmatie a Domnului ,,Tatal meu lucreaza PINA ACUM si eu deasemenea lucrez si ma intreb daca Tatal s-a odihnit vreodata in sensul in care noi intelegem odihna sabatului ne lucrind nimic ?

  9. Eugen Duțu spune:

    Frate Robert, Domnul bun a făcut să fiu scutit în seara asta de unele îndatoriri, așa că voi putea încheia mesajul ce vă este adresat.

    Aș vrea să scriu ceva și despre orbul din naștere.

    Fratele Ioan este așa de deosebit cu Evanghelia lui !
    După „Tatăl Meu lucrează …” în capitolul 5, în capitolul 8 găsim întrebarea care ne ajută în ceea ce cercetăm, anume „CINE DIN VOI MĂ POATE DOVEDI CĂ AM PĂCAT ?” pentru ca în capitolul 9 să întâlnim episodul cu orbul din naștere.
    Episod care aduce o nouă acuzație de călcare a Sabatului.
    Înainte de a analiza acuzația, vă rog să-mi permiteți o divagație.

    Poporul care s-a întors din robia babiloniană a venit cu o frică în sufletul lor.
    Frica de o nouă deportare.
    Părerea mea este că din această frică apare urmatoarea afirmație între preoții cei mai de seamă și fariseii adunați după învierea lui Lazăr :
    „… vor veni Romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul.”
    Frica aceasta i-a ajutat să scape de idolatrie, dar totodată aproape că sugrumase porunca a4a.
    Dacă sunt cinstit cu mine însumi dar nu păstrez în minte principiul lui Dumnezeu și citesc : „să lucrezi 6 zile și să-ți faci lucrul tău, dar ziua a7a … să nu faci nici o lucrare în ea… ” care e limita la care mă opresc cu „nici o lucrare” ?
    Teologii evreilor întorși din exil, mânați de frică, duc limita asta spre infinit.
    Între regulile rabinice de respectare a Sabatului figura și (parafrazez) : e interzis în Sabat să scuipi căci ajuți prin „irigare” vreun fir de iarbă să crească și asta e o lucrare !

    Iar oamenii în mijlocul cărora a trăit Stăpânul Isus Hristos au crescut cu învățătura acelor teologi.

    Or Domnul bun nu se împiedică de astfel de lucruri. El scuipă pe pământ și face tină apoi unge ochii orbului.
    Fariseii cum aud, concluzionează : „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu căci nu ține Sabatul.” !!!
    Însă adevărata concluzie de bun simț a întregii întâmplări o trage fostul orb : „Știm că Dumnezeu n-ascultă pe PĂCĂTOȘI; ci dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia Lui pe acela îl ascultă.”
    Amin !

    Frate drag, ca ultim argument care să vă ajute să vă schimbați părerea conform căreia Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru, a călcat sau încălcat sau stricat Sabatul, aduc episodul „judecării” Domnului.

    Toți cei 4 evangheliști relatează ceva din acel episod. Ioan apasă doar pe căderea lui Petru și pe aprodul care L-a lovit pe Domnul în fața fostului mare preot Ana.
    Însă sinopticii (cel mai clar Matei și Marcu) ne informează cât de greu le-a fost judecătorilor Lui să găsească acuzația în urma căreia să pronunțe condamnarea la moarte.
    Călcarea de Sabat nu a fost măcar amintită, deși sunt menționați „MULȚI martori mincinoși”.
    Cum astăzi am parcurs împreună câteva episoade în care Domnul a fost acuzat de călcare de Sabat, dar S-a apărat, rezultă cred eu, că oamenii înțeleseseră că acuzația nu se susține.

    Frate drag, eu v-am scris cu toată dragostea ca unui frate al meu în Hristos Isus Domnul.
    Nu sunt nici învățător nici nimic de felul acesta. Sunt un simplu credincios azș și am împărtășit cu dumneavoastră câte ceva din cele ce Domnul mi-a permis să cunosc.
    Vă spun că realizez foarte bine că eu însumi sunt doar „un nimic” cum foarte bine a amintit fratele George deunăzi, argumentînd biblic. Ba spun că sunt unul din „lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite” cum scrie fratele apostol Petru la 1 Corinteni. Și nu mint, nici nu exagerez.

    Ca urmare, frate Robert, dacă veți avea bunăvoința să scrieți ceva drept răspuns la comentariile mele, vă rog în Numele Domnului nostru să nu o faceți animat de mândrie, adică cine mă cred eu să vă învăț pe dumneavoastră, căci eu nu învăț pe nimeni.

    Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos peste dumneavoastră și familia dumneavoastră.

    • Lovelogic spune:

      Mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Vă doresc și eu din inimă binecuvântarea lui Cristos. Mâine sper să îmi continui raspunsul.
      Vă asigur că tot ce scrieți citesc cu atenție.

  10. Lovelogic spune:

    Mulțumesc pentru că mi-ați spus opinia d-voastră.
    Acum Vă spun ce am inteles eu din studiul pe care l-am făcut cu privire la subiect.
    Matei 12:1 – In vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grau intr-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flamanzi, au inceput sa smulga spice de grau si sa le manance.
    La acest verset este demn de remarcat că doar despre discipoli se spune că au mâncat, dar nu și despre Isus.
    Tot acest verset mă face să mă gândesc la israelitii care au ieșit să strângă mană.
    Matei 12:2 – Fariseii, cand au vazut lucrul acesta, I-au zis: „Uite ca ucenicii Tai fac ce nu este ingaduit sa faca in ziua Sabatului.”
    Întrebarea care se pune este: faceau ei sau nu ceva ce nu era ingaduit?
    Matei 12:3 – Dar Isus le-a raspuns: „Oare n-ati citit ce a facut David, cand a flamanzit el si cei ce erau impreuna cu el? 4. Cum a intrat in Casa lui Dumnezeu si a mancat painile pentru punerea inaintea Domnului, pe care nu-i era ingaduit sa le manance nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preotilor?
    Isus a vorbit despre exemplul lui David, care are 2 lucruri în comun cu cel al discipolilor: 1 – a flămânzit și 2 – a facut ceva ce nu era ingaduit. Faptul că Isus a dat exemplul lui David, care într-adevăr a făcut ceva ce nu era îngăduit, mă face să cred că Isus a fost de acord că discipolii lui au făcut ceva ce nu era îngăduit.
    Matei 12:5 – Sau n-ati citit in Lege ca, in zilele de Sabat, preotii calca Sabatul in Templu, si totusi sunt nevinovati? 6. Dar Eu va spun ca aici este Unul mai mare decat Templul. 7. Daca ati fi stiut ce inseamna: „Mila voiesc, iar nu jertfe!”, n-ati fi osandit pe niste nevinovati.
    Aici Isus face o asemănare între preoți și discipolii săi. La versetul 5 spune despre preoți că sunt nevinovați, iar la versetul 7 despre discipoli că sunt nevinovați. Preoții călcau sabatul în templu, iar discipolii călcau sabatul în Isus, care era mai mare decât templul.
    Matei 12:8 – Caci Fiul omului este Domn si al Sabatului.”
    Aici cred că Isus a vrut să spună că el era mai mare și decât sabatul, dupa ce a vorbit de templu. Cred asta deoarece câteva versete înainte este o expresie asemănătoare : Matei 11:25 – In vremea aceea, Isus a luat cuvantul si a zis: „Te laud, Tata, Doamne al cerului si al pamantului…

    • Lovelogic spune:

      O pildă despre cum văd eu sabatul:
      Să presupunem că suntem angajați la un patron, și ne-am înțeles cu el să lucrăm 8 ore pe zi și să nu părăsim fabrica în timpul lucrului.
      În timp ce lucrăm, vedem un alt angajat că a leșinat și s-a lovit la cap. Mergem și îl ducem la spital și după ce ne-am asigurat că familia lui a aflat, ne intoarcem la lucru.
      Sau vedem un incendiu în apropiere si fugim să ajutăm și noi cu ceva.
      Sau poate că în timp ce lucrăm începe să ni se facă rău și mergem acasă sau la spital si luăm un tratament.
      Ne va lua patronul la întrebări pentru vreuna din situațiile de mai sus că ne-am dat cuvântul și nu l-am respectat?
      Nu, pentru că acestea sunt situații excepționale. La fel și Isus a arătat că sabatul poate fi călcat în situații excepționale.
      Matei 12:11 – El le-a raspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, daca are o oaie, si-i cade intr-o groapa, in ziua Sabatului, sa n-o apuce si s-o scoata afara?
      Eu nu cred că scosul unei oi dintr-o groapă era ceva ușor mai ales pentru un singur om. În mod clar, Isus a vorbit despre o călcare a sabatului pe care ar faceo orice israelit in acea situatie. La fel și el nu-i putea spune unui om bolnav: „nu te pot vindeca azi că e sabat, revin mâine”.
      Matei 12:12 – Cu cat mai de pret este deci un om decat o oaie? De aceea este ingaduit a face bine in zilele de Sabat.”
      Asta am inteles-o așa: Poți călca sabatul dacă faci o faptă buna pentru un om.

  11. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate … Ruben. (rușinică pentru mine!)

    Am observat abia azi, citind comentariul fratelui Lori, că v-am atribuit un nume care nu vă aparține (Robert) și vă rog să mă iertați.

    Asemenea dumneavoastră, la rândul meu citesc cu atenție comentariile fraților cu care discut aici și bineînțeles articolele fratelui Lori.

    Frate Ruben sunt de acord cu peste două treimi din ceea ce ați scris, vă rog doar să-mi permiteți să precizez aspectele care, cred eu, pot fi îmbunătățite.

    Și am s-o pornesc puțin mai de departe.
    Tatăl și Dumnezeul nostru se descrie pe Sine astfel : „YHWH Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor până la al treilea și al patrulea neam.” (Exod 34:6,7).

    Putem observa cum mila și îndurarea formează primul atribut al Tatălui nostru. Dacă-mi permiteți aș zice : mila și mila, adică o subliniere a atributului atât prin poziționare cât și prin sublinierea realizată de sinonim.

    Facem încă un pas și citim în Mica 6:8 : „Ți s-a arătat omule ce este bine și ce alta cere YHWH de la tine, decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău.”

    Putem observa cum omului păcătos și trăitor în lumea de păcat i se cere în primul rând să facă dreptate, dar dreptatea lui să fie vegheată de iubirea de milă.

    Mila aplicată, frate drag, nu e o călcare a dreptății, a poruncilor în cazul nostru, ci ea este adevărata măsură a dreptății (și în cazul nostru a tuturor celor 10 Porunci).

    Din această perspectivă vindecările realizate de Domnul Isus Hristos în Sabat în niciun caz nu pot fi socotite călcări de Sabat „permise”, ci parte din îndatoririle pe care omul le are în Sabat.

    Dacă veți fi ispitit să spuneți : „fratele m-a luat cu filozofia ca să iasă cum vrea el” vă ofer frate drag o altă argumentație care în esență conduce la același rezultat.

    Anume : Dumnezeu mă învață pe mine cum stă treaba cu neprihănirea și păcatul, iar nu eu, omul păcătos îmi învăț Creatorul.

    Adică eu înțeleg că dumneavoastră când vorbiți de călcare de sabat permisă atunci când faci bine unui om vă gândiți practic la un păcat „cu permisiune” în condiții speciale.

    Domnul Hristos și-a provocat potrivnicii să dovedească că El are păcat.
    Ce-au dovedit ei știm cu toții.

    De aceea Domnul Isus Hristos și păcatul fie el și „permis” de anume condiții specifice, nu au nici o legătură.

    Îmi cer iertare, trebuie să întrerup acum, revin peste 1 oră după ce ies din schimb.

  12. Lovelogic spune:

    Nu, eu nu văd asta ca un păcat. În Matei 12:5,7 , atât preoții care au călcat sabatul cât și discipolii erau numiți „nevinovați”, ceea ce pentru mine înseamnă că nu au păcătuit.
    De asemenea, în versetul 4 se vorbește despre David, care a mâncat din acele pâini și care Legea îi interzicea să facă asta, dar Isus nu a spus că el a păcătuit prin asta.

  13. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Ruben.

    Frate exprimarea Domnului nostru legată de păcatul (călcarea oricăreia dintre cele 10 porunci este păcat, fărădelege) preoților în Templu, în timpul Sabatului pe mine mă pune pe gânduri.
    Cum pot fi aceiași oameni, în același timp și păcătoși și nevinovați ?
    Este evident vorba de două măsuri diferite folosite la aprecierea faptelor.
    Prima este aceea când te uiți în lege fără să ai nici o limită cu tine. Și atunci toate activitățile din Templu sunt munci, sunt lucrări, deci e călcare de Sabat.
    A doua măsură este aceea că preoții împlineau ceea ce Dumnezeu Însuși le ceruse să facă în zilele de Sabat. Așa că nu-i vorba de călcare de Sabat, deci preoții sunt nevinovați.

    Este frate cu preoții o situație asemănătoare cu ceea ce se întâmplă în lumea fizică.
    Un balon dezumflat cade la pământ, în timp ce balonul umflat cu heliu se ridică spre cer.
    Balonul cu heliu încalcă legea gravitației ?
    Nicidecum, el se supune unei alte legi care există concomitent cu legea gravitației.
    Cele două legi se îmbină armonios, nimeni nu vorbește despre călcarea vreuneia din cele două.
    Așa și activitățile preoților în timpul Sabatului și porunca a 4 a.

    Putem observa frate, cum aplicarea legii fără măsură poate conduce la aberații de gândire.
    Dacă preoții păcătuiesc în Templu și o fac la porunca Domnului, atunci Domnul instiga la păcat ?
    Dar când, de exemplu, Domnul a poruncit uciderea cu pietre a fiului femeii izraelite, al cărui tată era egiptean și care a blestemat pe Domnul înaintea poporului, cumva Domnul a instigat poporul să calce porunca a 6 a ? Și dacă ne apucăm să coborâm pe panta aceasta, nu ne mai oprim până în Adâncul cel mare unde sunt închiși anumiți îngeri.
    Răspunsul este bineînțeles că nu ! Dar trebuie să ai măsura cu tine atunci când verifici aplicatea poruncilor.

    Mai am un cuvânt despre David la Nob.
    Domnul vorbește fariseilor pe limba lor și spune din povestea lui David la Nob doar atât cât se potrivea modului în care fariseii se raportau la ucenicii Săi flămânzi.
    David a mâncat ceva ce n-avea voie să mănânce. A călcat legea !
    Dar dacă citim relatarea în 1 Samuel observăm că David a cerut pâine obișnuită, iar marele preot Ahimelec a oferit pâinea sfințită cu condiția ca bărbații să nu se fi atins de femei.
    L-a împins preotul Ahimelec pe David să păcătuiască ?
    Nicidecum. Doar că slujitorul Cortului Întâlnirii înțelegea cum funcționează legea. Și înțelegea și „Milă voiesc, iar nu jertfe”, chiar dacă cartea lui Osea nu fusese încă scrisă.
    Doar din cunoștința faptului că Dumnezeul căruia Îi slujea era plin de milă.

    Ce frumoasă este Biblia !

    Frate drag vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos peste dumneavoastră și familia dumneavoastră.

  14. Lovelogic spune:

    „călcarea oricăreia dintre cele 10 porunci este păcat, fărădelege” – asta nu am găsit în Biblie.
    „Așa că nu-i vorba de călcare de Sabat, deci preoții sunt nevinovați.” – nu eu am spus că preoții au călcat sabatul, însuși Isus a spus asta.

    D-le Lori, nu cred că am spus că am convingerea că Isus a desființat sabatul. Între ‘a călca’ și ‘a desființa’ cred că este totuși o diferență.

    • Lori Balogh spune:

      Frate Ruben,
      la afirmatia dv.:„călcarea oricăreia dintre cele 10 porunci este păcat, fărădelege” – asta nu am găsit în Biblie”, va indrept atentia spre ceea ce spune Iacov: „Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate” ( Iacov 2,10 ). Deoarece Iacov nu specifica o porunca anume, este de inteles ca oricare din poruncile Decalogului ar fi calcate, acest lucru inseamna pacat, adica faradelege ( calcarea Legii ).

      Cu privire la diferentele semantice intre verbele „a calca” si „a desfiinta”, este adevarat ca exista o diferenta. Noi, oamenii, putem calca Sabatul ( cum de altfel se intampla in lumea crestina ), insa acest lucru nu desfiinteaza Sabatul. Fatza de porunca Domnului privitoare la pazirea Sabatului, oamenii fie se supun, fie nu se spun. Dar Sabatul ramane ca un monument vesnic al Creatiei.
      Cu totul altfel se pune problema in cazul Domnului Iisus. In calitate de Fiu al lui Dumnezeu si de Datator al Legii, eventuala calcare a Sabatului de catre El ar fi insemnat desfiintarea lui. Ceea ce nu s-a intamplat. Daca pot sa ma exprim in felul acesta, El a redefinit Sabatul in termenii initiali, asa cum a intentionat Creatorul la inceput.
      Daca Domnul ar fi calcat ( desfiintat ) Sabatul in timpul vietii Sale pamantesti, S-ar fi contrazis pe Sine, cand a afirmat: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc…” ( Matei 5,17-19 ).
      Cu stima,
      Lori B.

      • Lovelogic spune:

        Iacov 2:10 – Poți să calci o poruncă fără să greșești cu privire la ea.
        Matei 5:17-19 – Când Legea este pusă alături de proroci, ea se referă la Vechiul Testament în totalitate, și nu doar la Legea Mozaică.
        Exemplu:
        Luca 16:16 – Legea si prorocii au tinut pana la Ioan
        Ioan 10:34 – Isus le-a raspuns: „Nu este scris in Legea voastra: „Eu am zis: sunteti dumnezei”?
        De fapt Isus a citat din Psalm 82:6.

      • Lovelogic spune:

        Bine, să continui ordinea de idei pt ca la ultimul răspuns nu am avut timp.
        Mie nu mi se pare important dacă Isus a desființat sau nu Legea, implicit sabatul. Ceea ce mă interesează este dacă a extinso la națiuni.
        Faptele 15 este un capitol rămas care ne răspunde la această întrebare.
        Versetul 19 – De aceea, eu sunt de parere sa nu se puna greutati acelora dintre Neamuri care se intorc la Dumnezeu;
        20. ci sa li se scrie doar sa se fereasca de pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate si de sange.
        Vedem la versetul 19 că se face referire la neamuri. Deci, din Lege au rămas valabile 4 lucruri pentru neamuri.
        Fapte 15:28 Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua sa nu mai punem peste voi nicio alta greutate decat ceea ce trebuie,
        29. adica: sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie, lucruri de care, daca va veti pazi, va fi bine de voi. Fiti sanatosi!”

  15. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Ruben.

    Frate o măsură oarecare trebuie să existe în aplicarea oricărui lucru, cred eu. Așa și cu „n-am găsit în Biblie.”

    Un frate din biserica mea la care țin foarte mult mi-a povestit împrejurările în care a venit la Domnul Isus.

    Era în relație cu o doamnă fără să fie căsătoriți și viitorul creștin împărtășește cu prietena dorința lui de a încheia legămînt cu Domnul prin botez și ce decurge de aici.
    Cu căsătoria doamna era de acord, dar pocăința în general și în particular cu schimbarea stilului de viață sâmbăta, ba.
    Și cei doi se apleacă asupra Scripturii iar fratele meu mi-a spus că a avut parte de una din surprizele mari ale vieții lui.
    Doamna citește porunca a4a și spune : vezi, despre mine – adică despre neveste, nu scrie nimic în poruncă. Zice despre tine, copii, robi, vite și străini. Despre neveste nu zice nimic !

    E o variantă a expresiei ” nu scrie în Biblie”.

    Cred că mă înțelegeți foarte bine, că am dat un exemplu și în niciun caz nu gândesc că dumneavoastră sunteți în vreun fel la același nivel cu doamna din povestire, care era complet străină de Sfânta Scriptură.

    Eu gândesc frate că dumneavoastră v-ați grăbit să dați un răspuns.

    Dacă călcarea oricăreia dintre poruncile Decalogului nu e păcat, atunci ce numim păcat ?

    Deasemenea gândesc că trebuie să existe măsură și în situația inversă : „scrie în Biblie ! „.

    Alt exemplu : atunci când citim

  16. Eugen Duțu spune:

    Vă cer iertare, frate Ruben. Am postat mesajul anterior doar ca să nu pierd ce scrisesem deja atunci când folosesc telefonul.

    Reiau ultima idee : când citim în Scriptură, traducerea Cornilescu versetul 5 din 1 Corinteni 9, nici dumneavoastră și nici eu nu ne grăbim să credem ceva rău despre apostoli, deși „scrie în Biblie!”.

    Măsura noastră este în primul rând bunul simț.

    Ambele expresii, atât „nu scrie în Biblie”, cât mai ales ” scrie în Biblie”, care se trage din ” Stă scris !” sunt extrem de valoroase și trebuie folosite, dar la locul și cu măsura lor.

    Logica, frate drag, nu face excepție. Am citit exemplul într-o carte, dar mi s-a întâmplat și mie, când eram elev și la orele de algebră dădeam peste câte un exercițiu căruia îi aplicam conștiincios și logic formulele de calcul învățate și obțineam câte un rezultat kilometric, pentru ca soluția din culegere să fie un număr cu una sau două cifre.

    Are și logica măsura ei.

    Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos peste dumneavoastră și familia dumneavoastră.

    • Lovelogic spune:

      Și totuși există excepții:
      Deuteronomul 33:9 – Levi a zis despre tatal sau si despre mama sa: „Nu i-am vazut!” Si despre fratii lui: „Nu va cunosc!” Iar de copii n-a vrut sa mai stie. Caci ei pazesc Cuvantul Tau si tin legamantul Tau;
      Versetul arată că levitii au calcat porunca a 5-a (se făcea referire la Exod 32:27,28) și sunt lăudați.

      1 Samuel 15:18,19,20 – Saul nu l-a ucis pe Agag și a pierdut domnia. Deci a pierdut domnia pt că a refuzat să calce porunca a 6-a.

  17. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.

    Mi-e teamă că nu vă pot ajuta.
    Tatăl nostru din ceruri este Duh, iar eu nu știu cum se odihnește sau cum lucrează Duhul Creator care a făcut posibilă și existența mea.
    Desigur îmi pot crea o imagine din cuvintele Mantuitorului nostru drag, care spunea că Fiul face ce face Tatăl.
    Dar aici mă opresc. De teama de a nu greși cu un subiect care mă depășește. Pot să vorbesc despre lucrurile descoperite, care sunt și ale mele. Dar celelalte sunt ale Tatălui.

    În altă ordine de idei, mă bucur că ați intervenit. Vă apreciez calitatea studiului biblic cu care ați venit în intervențiile dumneavoastră. Domnul Isus Hristos să fie lăudat pentru robii Săi.

    Vă rog frumos să-mi permiteți și mie să vă ofer un subiect de meditație.
    Mă gândesc frate la chivotul legământului pe care fratele Ioan ne spune în Apocalipsa că l-a văzut în cer.
    Care credeți dumneavoastră că este semnificația faptului că fratelui Ioan i-a fost dată această viziune ?

    Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos asupra dumneavoastră și familiei dumneavoastră.

    • remus spune:

      Totusi este important sa stim cum s-a odihnit Dumnezeu pentruca suntem chemati ,,sa intram in odihna Lui „(Evrei 4:10) si sa ne odihnim cum s-a odihnit Dumnezeu ,,cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui CUM S-A ODIHNIT DUMNEZEU de lucrarile Sale. Aceasta este odihna de Sabat care RAMANE pentru poporul lui Dumnezeu (Evrei 4:9 )

      • Lori Balogh spune:

        Va salut cu multa pace, frate Remus,
        Pana sa va raspunda fr. Eugen, imi permit sa intervin cu viziunea mea cu privire la problema ridicata de dv.
        Geneza 2,1-3 ne spune ca „in ziua a saptea, ( Dumnezeu ) S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse”.
        Reiese in mod clar din pasajul citat ca „lucrarea” pe care a incheiat-o si dupa care S-a odihnit a fost lucrarea Creatiei din cele sase zile anterioare. In opinia mea nu cred ca trebuie sa extindem ideea de „odihna” a Sa si la sustinerea Creatiei. Daca Creatorul nu ar continua sa sustina Universul continuu, aceasta probabil s-ar prabusi in haos. Acesta este unul din motivele pentru care ( cred eu ) Iisus a afirmat ca Tatal „lucreaza pana acum”.
        In Evrei 4,10, autorul ( se pare ca este vorba de Pavel ) se foloseste de modelul divin al odihnei pentru a ne indemna sa intram si noi in aceasta odihna: „Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale.”
        Ce inteleg eu in mod concret din modelul divin al odihnei in Sabat ? Trebuie sa ma operesc si eu din lucrarile mele cotidiene din cursul saptamanii, cautand acea odihna promisa de El in binecuvantarile pe care le-a revarsat asupra zilei a saptea. Insa, dupa cum Dumnezeu nu este total inactiv in Sabat, ci sustine Universul, la fel si eu am in Sabat anumite activitati legate de sustinerea vietii fizice si spirituale. Daca as aplica ideea de odihna in mod absolut, ar trebui ca imediat ce deschid ochii in dimineata Sabatului, sa nu mai fac nicio miscare, caci orice as face ar insemna o anumita activitate: nu mi-as face patul, nu mi-as face igiena personala, nu as pune masa, nu as pleca din casa, etc. Or nu aceasta este intentia lui Dumnezeu cu privire la aceasta zi. Ne oprim de la lucrarile obisnuite ale saptamanii de lucru, dedicand timpul unor activitati spirituale.
        In lumea medicala se vorbeste despre „odihna activa”. Cred ca aceasta sintagma se potriveste intentiei lui Dumnezeu cu privire la pazirea Sabatului de catre om. Odihna in sensul intreruperii activitatilor obisnuite legate de castigarea existentei, dar activitate pe taram spiritual. In sensul aceasta Sabatul devine o pregustare a odihnei mantuirii.

    • remus spune:

      Din cite inteleg eu chivotul reprezenta prezenta lui Dumnezeu in Israel .El era singurul obiect din Cortul intilnirii care exista in Locul Prea Sfint .Deasupra chivotului intre heruvimi se prezenta Dumnezeu .Practic chivotul era considerat tronul lui Dumnezeu pentruca Dumnezeu este numit ,,Dumnezeul care sade intre heruvimi”.Cea ce este interesant ca in chivot erau tablele Legii,toiagul lui Aaron si un vas cu mana. Cred ca insemnatatea acestor trei lucruri este urmatoarea :
      – vasul cu mana -grija lui Dumnezeu fata de popor
      – toiagul lui Aaron – relatia cu Dumnezeu este posibila doar prin lucrarea preotiei
      – tablele Legii – relatia cu Dumnezeu se traieste prin implinirea Legii lui Dumnezeu
      Faptul ca Ioan vede chivotul in Apocalipsa as intelege ca relatia cu Dumnezeu si in Noul Legamint se traieste tot in aceste coordonate. Este interesant ca singele se stropea pe capacul chivotului numit capacul ispasirii . De ce ? probabil ,tocmai ca ochii lui Dumnezeu inainte de a vedea Legea Lui in chivot sa vada singele jertfei si astfel minia Domnului sa nu izbucneasca in popor. De chivot si in Noul Legamint este legata atit minia cit si harul Domnului. In Evrei se zice ,,sa ne apropiem de SCAUNUL HARULUI ca sa gasim har ” si ,,prin singele lui Hristos avem intrare in Locul Prea Sfint ” iar in Apocalipsa cind se deschide ,,Templul cortului MARTURIEI ” incep cele 7 urgii .

      • remus spune:

        Am uitat sa specific ca ce am scris este un raspuns la intrebarea fratelui Eugen cu privire la semnificatia chivotului vazut de Ioan.

  18. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.

    Frate, odihna de Sabat care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu este odihna vieții sfințite, odihna neprihănirii la care a fost chemat și vechiul Israel. Aceasta este ținta pusă înaintea oricărui creștin.
    E părerea mea.

    Scriptura ne spune lucrul acesta și cu alte cuvinte.
    Apostolul Pavel spune lui Timotei : „… Oricine rostește Numele Domnului SĂ SE DEPARTEZE DE FĂRĂDELEGE !” (2Timotei 2:19 u.p.)
    Iar apostolul Ioan scrie : „Cine zice că rămâne în El TREBUIE să trăiască și el CUM A TRĂIT ISUS.” (1 Ioan 2:6)

    Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos asupra dumneavoastră și familiei dumneavoastră.

    • remus spune:

      Da dar viata sfintita si neprihanita trebuie traita in fiecare zi ,atunci ar trebui sa inteleg ca fiecare zi e un Sabat ?

  19. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Ruben.

    Frate „excepția” apare când Domnul poruncește. Și întotdeauna porunca Domnului este motivată de o altă lege care are prioritate față de vreuna din poruncile Decalogului.
    De regulă, dreptatea este cea cu prioritatea, dar poate să fie și altceva.

    Analizați cazul din Deuteronom invocat de dumneavoastră, în paralel cu Matei 12.
    Mai puțin faptul că în Evanghelie nu scrie că Domnul Isus Hristos ar fi spus ucenicilor să mănânce cerealele, iar în Exod 32:27 apare porunca expresă a Domnului, în rest cele două cazuri sunt asemănătoare.

    Domnul Isus spune despre ucenicii săi că sunt nevinovați. Deuteronom spune că Levi păzește legământul.
    Legământ care are la bază Decalogul.
    Adică împlinind ceea ce dreptatea cerea, leviții nu călcau porunca a5a.

    De observat, fratele meu, că precum din întâmplarea nefericită descrisă în Exod 32 nu a decurs desființarea poruncilor a5a și a6a, tot așa nici din Matei 12 sau textele paralele nu decurge că Sabatul nu mai e valabil.

    Cu împăratul Saul … care-i logica ?
    Omul venise de la măcelărirea amaleciților de orice vârstă sau sex, (din nou porunca Domnului, din nou dreptatea are prioritate față de porunca a5a) și dumneavoastră sunteți de părere că el din cauza poruncii
    a5a l-a cruțat pe Agab ?
    O, frate drag, cu un raționament de felul acesta veți ajunge negreșit la concluzia că Dumnezeu este nedrept și veți da dreptate satanei.
    Căci nu numai că Domnul a poruncit pedepsirea amaleciților, ba chiar proorocul Lui a terminat treaba pe care „virtuosul” Saul a lăsat-o de izbeliște…

    Frate Ruben am observat mai întâi la fratele George, acum la dumneavoastră argumentarea de tipul „Decalogul e relativ”.

    Îmi cer iertare, revin.

    • Lovelogic spune:

      Îmi pare rău, dar uneori adevărul doare la început.

      • Eugen Duțu spune:

        Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Ruben.

        Vă mulțumesc frumos pentru grija dumneavoastră frățească, dar să știți că pe mine nu mă doare nimic.
        Văd că și dumneavoastră, în loc să răspundeți la argument cu argument, vă pierdeți în grija ce-mi purtați.

        Dacă argumentele pe care le-ați folosit în comentariile dumneavoastră considerați că demonstrează că Decalogul este relativ, ei bine să zicem că eu înțeleg unele lucruri mai greu.
        Oare dragostea Domnului Isus Hristos n-ar trebui să vă determine să încercați măcar să explicați mai amănunțit, ca pentru un frate sărac cu duhul – ca mine – unde nu am înțeles eu bine ce ați scris ?
        Dar în loc să luați cele două comentarii în paralel și să-mi arătați ce greșesc, dumneavoastră scrieți laconic și superior că adevărul doare !

        Fratele George a procedat la fel la rândul dumnealui.
        Eu i-am analizat comentariul care era orientat pe aceeași direcție (poruncile Decalogului sunt relative), iar dânsul la răspuns mi-a deplâns educația de pe vremea lui Ceaușescu și în loc de argumente a conchis că eu nu înțeleg ce scrie domnia sa.

        Mă rog … e părerea fratelui, eu nu mă supăr.

        Dar frate Ruben, pe dumneavoastră nu vă constrânge în niciun fel dragostea Domnului Isus Hristos să scrieți măcar într-un mod amabil, poate prietenos, căci citim amândoi aceeași Carte Sfântă, nu ?

        Vă ofer ocazia să schimbați modul de a dialoga.

        Binecuvântarea Domnului Isus Hristos să fie asupra dumneavoastră și a familiei dumneavoastră.

        • Lovelogic spune:

          Vă mulțumesc din nou pentru urări. Vă asigur că aceste sentimente le am și eu pentru dumneavoastră.
          Îmi pare rău că vi se pare că vorbesc într-un mod neamabil cu dumneavoastră. Poate nu am fost amabil cu o doctrină, dar în niciun caz cu dumneavoastră.
          Referitor la comentariul dumneavoastră, este destul de clar, de aceea nu am spus nimic, că Saul, când i-a omorât pe amaleciți a călcat porunca a 6-a. La fel și Samuel, când „a terminat treaba”.

  20. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră,, frate Remus.

    Răspunsul meu la întrebarea dumneavoastră „… fiecare zi este un Sabat ?” este : dacă Domnul Isus, care a dus o viață sfântă, neprihănită, ar fi trăit în fiece zi un Sabat atunci și noi trebuia să facem la fel.
    Dar dacă citim că Domnul a dus o viață sfântă, dar Sabat avea tot a șaptea zi, gândesc eu, frate, că aceasta este calea ce trebuie s-o urmăm.

    Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos asupra dumneavoastră și familiei dumneavoastră.

  21. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.

    Frate am fost scurt cu dumneavoastră astăzi pentru că firma unde lucrez mă chemase la lucru după apusul soarelui.
    S-a dovedit că au destui șoferi în seara asta, așa încât am timp pentru a dialoga încă cu dumneavoastră.

    Legat de Evrei 4, ca să închid subiectul din punctul meu de vedere, eu nu cred că textul a fost scris pentru a argumenta evreilor schimbarea zilei de odihnă, nici pentru a o confirma pe cea cunoscută de ei.
    Pur și simplu textul este o chemare, un îndemn spre a asculta voia Domnului care acum îi chema la mântuire prin jertfa Fiului Său.
    Și eu și dumneavoastră putem urmări ușor firul gândirii apostolului citind de la capitolul 1și până la capitolul 4 (ca să nu ne acuze nimeni că nu luăm contextul în considerare) și eu cred că putem fi de acord în această privință.

    Acum despre chivotul legământului, despre care ați scris foarte frumos bazându-vă exclusiv pe Evrei 9:3,4, vă rog să-mi permiteți câteva precizări.

    Eu nu știu de ce apostolul afirmă că Sfânta Sfintelor conține altarul tămâierii, căci în Legea lui Moise locul lui e în Sfânta, înaintea perdelei ce desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor.(Exod 30:6-10)
    După mine acela e locul lui firesc, căci tămâie se ardea permanent, or dincolo de perdea intra doar marele preot o singură dată pe an.(Levitic 16:2,34)
    Tot așa nu știu de ce apostolul afirmă că vasul cu mană și toiagul lui Aaron se găseau in chivot, când locul lor în Lege este în afara chivotului.(Exod 16:33,34 și Numeri 17:4,10)

    Fac o paranteză acum : frate eu vă apreciez mult că postați și versetele la care vă referiti. Dacă mi-aș putea folosi laptop-ul aș proceda la fel.
    Dar folosesc telefonul, nu știu să fac copy-paste cu Android-ul din Biblie aici și mi-e greu să copiez literă cu literă.
    Dar pentru că mi-e rușine de dumneavoastră că nu-mi susțin afirmațiile cu versetele corespunzătoare, ci doar mă bizui pe cunoștințele fratelui cu care dialoghez, vă rog să acceptați să trec doar „adresa” versetului, fără să copiez textul.
    Chiar acum mă întorc la ce-am scris și completez cu adresele. Închid paranteza.

    Deci am amintit câteva din lucrurile pe care nu le înțeleg din Sfânta Scriptură, Domnul bun mă va ajuta într-o zi să înțeleg.
    Dacă cineva din cititorii blogului cunoaște mai mult și-mi poate arăta în Biblie explicația, mulțumesc anticipat.

    Acum, pe ce pun eu accent : Moise a văzut în cer sanctuarul cu detaliile lui. La Exod 25:40, 26:30, 27:8 găsim în Lege că lui Moise i se cere să realizeze sfeșnicul, cortul și altarul pentru arderile de tot „așa cum ți s-a arătat pe munte”.
    Or eu nu cred că Moise a văzut doar cele trei elemente. Cineva trebuia să verifice munca meșterilor, iar acela trebuia să știe ce și cum.
    Ei bine, eu cred că chivotul legământului văzut de fratele Ioan e chiar adevăratul chivot din ceruri.
    Dar chivotul și „mărturia” din el (Exod 25:16) făceau parte din planul initial al Dumnezeului nostru. Vasul cu mană și toiagul lui Aaron au fost adaosuri circumstanțiale.
    Totuși nu pot să zic că dumneavoastră ați scris greșit, căci n-am indicii să spun precis că ceea ce a văzut fratele Ioan nu poate fi chiar chivotul de pe pământ ajuns nu știu cum în ceruri.
    Dar toiagului eu nu-i văd rostul în ceruri, căci preoția Domnului Isus Hristos nu este Aaronică.

    Totuși frate drag, eu nu pot să-mi imaginez în niciun fel că pe „mărturia” din chivotul din ceruri, la porunca a4a apare Duminica.

    Acest fapt n-ar avea nici o rațiune. Pentru dumneavoastră ar avea ?

    Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos asupra dumneavoastră și familiei dumneavoastră.

  22. remus spune:

    Daca Moise face totul dupa chipul vazut pe munte inseamna ca, chivotul din cort este umbra chivotului ceresc.Cu siguranta ca toiagul lui Aaron reprezenta preotia aaronica dar aceasta preotie arata spre preotia lui Hristos (deci era o umbra a adevaratei preotii).Nu stiu cum este chivotul din ceruri dar eu inteleg ca acest chivot este tronul lui Dumnezeu. In Evrei 9:5 capacul ispasiri de pe chivot este numit si ,,scaunul indurarii”,iar in 4:16 ni se spune sa ne apropiem de ,, scaunul harului”. Aceasta interpretare este sustinuta si de VT cind zice despre Dumnezeu ca ,,sade intre heruvimi” iar heruvimii erau deasupra capacului ispasiri.
    Cit priveste dumnica despre care ziceti ca nu o vedeti ca aparind in chivotul din ceruri vreau sa va zic ca eu nu sustin , nici nu am sustinut vreodata ca Sabatul s-a inlocuit cu duminica. Eu cred ca Sabatul in sensul paziri a unei anumite zile a tinut doar de Vechiul Legamint . In mare va spun si de ce :
    – Pavel zice ca Sabatul a fost doar ,,o umbra a lucrurilor viitoare dar trupul este a lui Hristos” (Colos.2:16,17) .Ce inteleg eu ca zice Pavel aici este urmatorul lucru : el foloseste imaginea unui trup si a umbrei lui. El vrea sa zica ca noi mai intii am vazut umbra trupului apoi trupul ,adica in VT umbra lui Hristos iar in NT vadem cu adevarat trupul adica pe Hristos.Daca Sabatul era umbra lui Hristos ce rost mai are el cind vedem pe insusi Hristos.?
    -Pavel zice ca ,,cine tine o zi pentru Domnul o tine ,iar cine nu tine o zi pentru Domnul nu o tine”,deci se pare ca pentru Pavel pazirea unei anumite zile nu este considerata o porunca
    -Iar cum am mai spus ,,Sabatul care RAMINE pentru poporul Domnului „este ,,Astazi”
    Sigur se pare ca inca de pe vremea apostolilor intre crestin era o zi pe care o considerau speciala pentruca altfel nu as intelege afirmatia lui Ioan ,,in ziua Domnului eram in Duhul” dar nu gasim o porunca in acest sens si nu cred ca Ioan se contrazice cu Pavel care acepta si pe cei ce faceau deosebire intre zile si pe cei ce nu faceau aceasta deosebire.
    Aceasta este lumina pe care o am cel putin pina in prezent.

    • dorin spune:

      Pace de la Tatal nostru si de la Domnul Isus fratilor
      Cu adevarat lucrurile pot sa devina dificil de inteles daca le complicam noi. In Coloseni 2:16-17 se pune in balanta pe de o parte „zi de Sabat” si pe de alta parte „Trupul Lui Christos”. Deci ce e mai important, ce e mai mare, Sabatul sau Trupul Domnului? Umbra Lui Sau El insusi?
      Domnul Isus a spus ca ne va da odihna. Oare daca cea de pe table ar fi dat cu adevarat odihna omului, ar mai fost nevoie de o alta odihna?
      Dar intrebarea mea acum este, prima creatie este la fel cu cea de-a doua? Daca luam Cuvantul si-l analizam prin Duhul Sfant gasim multe lucruri diferite.
      In Geneza 1:4 Dumnezeu a despartir lumina de intuneric. Aici avem si o semnificatie spirituala, Dumnezeu fiind Lumina iar cel rau fiind intunericul. Deci in prima creatie avem lumina si intuneric ce se succed. In cea de-a doua creatie nu va mai fi noapte pentru ca Dumnezeu va lumina (Apocalipsa 22:5). Deci nefiind intuneric nu va mai fi succesiunea zilelor, nu vor mai fi zile, definitia zilei o gasim in Geneza 1:5.
      Apoi Dumnezeu a facut luminatorii, soarele si luna, ca semne care sa arate vremurile, ZILELE si anii (Geneza 1:14-15). In noua creatie nu va mai fi nici soare nici luna (Apocalipsa 21:23), deci cu adevarat nu vor mai fi zile. Ce frumos scrie „faclia ei este Mielul”.
      Pe urma Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul sau, l-a facut parte barbateasca si parte femeiasca. i-a binecuvantat (Geneza 1:27-28). Stiind ca vor pica in pacat totusi i-a binecuvantat si le-a spus sa creasca si sa se inmulteasca ca sa umple pamantul. In noua creatie nu se vor mai inmulti sa umple pamantul ci vor fi ca ingerii din cer (Matei 22:30, Marcu 12:25, Luca 20:36).
      Atunci cand Domnul Isus a venit pe pamant a adus si Imparatia cu El. Adevarat, deocamdata la nivel spiritual. Noi nu mai suntem pamantesti ci duhovnicesti (Romani 8:9) chiar daca inca mai traim in cortul acesta pamantesc. Vedem cum de la Ioan Botezatorul Imparatia este luata cu asalt si oamenii dau buzna (Matei 11:12) si ca Dumnezeu ne-a izbavit din intuneric si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui (Coloseni 1:13). Ne-a stramutat si nu ne va stramuta.
      Deci ce odihna mai ramane pentru crestin? Cea fizica sau cea duhovniceasca? Eu nu pot sa inteleg altfel decat ca avem odihna duhovniceasca, continua. In noua creatie nu mai e loc de odihna odata la 7 zile, odihna sabatica fiind umbra adevaratei odihne in Domnul Isus, faclia Lui Dumnezeu.
      Iar daca spuneti ca trebuie sa respectam Decalogul, ziceti-mi o porunca care e incalcata daca umblam calauziti de Duhul Sfant si avem roada Duhului (Galateni 5:22-23).
      Harul Domnului Isus sa fie cu noi toti

      • Lori Balogh spune:

        Frate Dorin,
        Ultima dv. afirmatie: „Iar daca spuneti ca trebuie sa respectam Decalogul, ziceti-mi o porunca care e incalcata daca umblam calauziti de Duhul Sfant si avem roada Duhului (Galateni 5:22-23)” m-a dus cu gandul la o afirmatie a Mantuitorului care imi da fiori: „Multi imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne ! N-am prorocit noi in Numele Tau ? N-am scos noi draci in Numele Tau ? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau ? Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege” ( Matei 7, 22.23 ).
        Bunul Dumnezeu nu-mi da dreptul sa aplic acest text la nimeni, caci doar El are dreptul sa judece. Ma gandesc doar la mine: Din tinerete ma straduiesc sa ma las calauzit de Duhul Sfant, rugandu-ma sa am si eu roada Lui in viata mea. Cum ar fi ca dupa o viata intreaga de slujire a lui Christos, sa primesc un asemenea verdict ? Unde s-a produs ruptura, astfel incat un om care se credea calauzit de Duhul si avand daruri spirituale sa fie totusi respins de la mantuire ?
        Raspunsul Domnului imi da fiori: Se poate trai un fel de crestinism foarte activ, plin de daruri ale Duhului, dar caruia ii lipseste ceva pe care Domnul il considera esential: ascultarea deplina. Domnul nu neaga faptul ca acesti crestini au lucrat pentru El si pentru semenii lor; El nu neaga existenta darurilor spirituale pe care acestia le-au folosit spre binele celor din jur ( darul prorociei, al minunilor, al vindecarii ). Domnul le reproseaza un singur lucru: au lucrat „fara-de-lege”, adica nu au ascultat in totul totului tot de voia lui, asa cum este exprimata in Legea Sa.
        Calauzirea Duhului este esentiala; darurile cu care am fost inzestrati, de asemenea; dar fara ascultare deplina de fiecare cerinta a lui Dumnezeu ( si aici nu e vorba doar de Decalog ), acestea se pare ca vor fi niste zerouri fara o cifra in fatza care sa le dea valoare. Fara ascultare de Dumnezeu, de voia Sa si de Legea sa, chiar si rugaciunea mea poate fi o scarba inaintea cerului ( Proverbe 28,9 ). Iar pazirea Sabatului ( sau a Duminicii, sau a tuturor zilelor ), darurile aduse in Casa Domnului si orice sacrificii facute pentru Dumnezeu, daca nu sunt insotite de ascultare, devin lucruri pe care El le uraste ( Isaia 1, 13-15 ). Acest lucru ma nelinisteste atunci cand crestinii pun sub semnul intrebarii necesitatea de a asculta de una sau alta din cerintele lui Dumnezeu.
        De aceea, in ce ma priveste, rugaciunea mea este ca, alaturi de calauzirea zilnica a Duhului, si alaturi de darurile Sale pe care doresc sa le folosesc, sa nu fiu gasit corigent, sau chiar repetent, la vreuna din cerintele Tatalui ceresc.
        Bunul Dumnezeu sa ne ajute pe toti in aceasta privinta !
        Cu stima,
        Lori B.

        • dorin spune:

          Pace de la Tatal nostru si de la Domnul Isus frate Lori
          Faceti un mare amalgam intre roada Duhului si darurile duhovnicesti (proorociei, minunilor, vindecarii). Impotriva roadei Duhului nu exista Lege dupa cum scrie foarte clar in Cuvant (Galateni 5:23), iar Cuvantul nu poate fi nici desfiintat nici torsionat. Dar cei care au primit daruri duhovnicesti dar totusi nu si-au sfintit viata, n-au ajuns la o pocainta adevarata, adevarat, cad sub condamnarea din Matei 7:22-23. Domnul Isus condamna acolo mormintele varuite, cei ce vor sa para a avea roada Duhului si darurile duhovnicesti dar nu le au. Sau daca vreti pe cei care se arata neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunt prini de fatarnicie si faradelege (Matei 23:28).
          Cum ramane cu: Matei, 7:12 – Tot ce voiţi să vă. facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii, Romani, 13:8 – … să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea, Romani, 13:10 – Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii, Galateni, 5:14 – Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”, Iacob, 2:8 – Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.???
          In Romani 2:13 este scris ca suntem socotiti neprihaniti daca implinim Legea. Iata implinirea Legii scrisa in 5 versete!
          Nu stiu ce poate fi mai clar! Daca ar fi un singur exemplu ca implinirea Legi este dragostea Lui Dumnezeu pusa in inima pocaitului sau pocaitei ar fi deja deajuns. Dar iata ca am gasit 5 exemple pe care nu le putem niciunul ignora.
          Noi nu suntem mantuiti nici macar pentru faptele facute in neprihanire, ci doar prin credinta si innoirea facuta de Duhul Sfant (Tit 3:5). Faptele acestea nici macar nu sunt ale noastre ci sunt pregatite dinainte de Dumnezeu ca sa umblam in ele (Efeseni 2:10). Eu fac o deosebire intre faptele Legii (Romani 3:20) si faptele neprihanirii. Iacov vorbeste de credinta moarta fara fapte (Iacob 2:17), dar aici nu e vorba de faptele Legii ci de faptele facute in neprihanire.
          Domnul Isus vorbeste de doua porunci in care se cuprinde toata Legea si Proorocii (Matei 22:40). „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau” si „sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Faptul ca am intrat in odihna Lui spirituala descrisa in Evrei 3 si 4 ma face un om ce nu-L iubeste pe Dumnezeu? Nicidecum.
          Daca tot ati amintit de avertizarea Domnului Isus din Matei 7:22-23), unde se vorbeste de oameni ai faradelegii, sa nu uitam de avertizarea si mai grea di 1 Petru 4:18 „cel neprihanit scapa cu greu”
          Suntem chemati sa fim sfinti (1 Petru 1:16), desavarsiti (Mate 5:48) si milostivi (Luca 6:36). Sa nu ne ingropam talantul si sa nu ramanen caldicei.
          Harul Domnului Isus sa fie cu noi toti, Amin.

          • Lori Balogh spune:

            Pace frate Dorin,
            Multumesc mult pentru corectie, si ma bucur ca dovediti atentie maxima la ceea ce se scrie aici. In mintea mea este clara diferenta intre roada Duhului si darurile Duhului. Am si corectat greseala in comentariul meu. Insa ( fara sa incerc sa ma scuz ), seara, dupa 9-10 ore de munca, uneori imi este greu sa ma concentrez la maxim asupra comentariilor. Chiar ma gandeam sa fac o pauza in privinta comentariilor, caci am dorinta sa ma dedic mai mult studiului.

            Eu am inteles pozitia dv. in privinta Legii, a dragostei, a odihnei mantuirii, etc. Nu am intentia sa va convertesc la propriile mele convingeri. Cred ca Augustin ( daca nu ma insel ) a spus: „Iubeste, si apoi poti sa faci ce vrei !”. Suna frumos si atractiv. Insa nu pentru lumea noastra decazuta, ci pentru sferele ceresti, unde dragostea este curata, neatinsa de pacat. Aici la noi, termenul „dragoste” este foarte relativizat si denaturat. Unul intelege prin dragostea de Dumnezeu anumite lucruri, in timp ce altul intelege cu totul alte lucruri. La fel si in privinta dragostei fatza de aproapele. De aceea, cred ca, in conditiile pacatului, Dumnezeu a fost nevoit sa ne detalieze ce inseamna sa-L iubim pe Dumnezeu si pe semenul nostru prin exemple, modele, porunci, sfaturi, indemnuri, parabole, etc.

            Da, este adevarat ca esenta Legii este dragostea. Nimeni nu neaga acest adevar. Dar cum se manifesta concret aceasta dragoste fatza de Dumnezeu si fatza de semenii mei ? Pot spune ca-L iubesc pe Dumnezeu daca nu ascult fie si de una din cerintele Sale ? „Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui. Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele” ( 1 Ioan 5, 2.3 )

            Pentru mine, afirmatia lui Ioan este cat se poate de clara: Dragostea fatza de Dumnezeu si fatza de aproapele nu este ceva de domeniul abstractului, ci ea trebuie sa se manifeste in mod concret. Iar manifestarea cea mai concreta a dragostei, este ascultarea de cerintele si dorintele persoanei iubite. Caci doar „cine pazeste poruncile Lui, ramane in El si El in el” ( 1 Ioan 3,24 ). Si tot Ioan continua: „Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: „Il cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este in el. Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El” ( 1 Ioan 2, 3-5 ).

            Repet, am toata stima pentru dv., ca de altfel pentru toti fratii cu care am dialogat de-a lungul anilor pe acest blog, chiar daca nu am fost intotdeauna de acord cu ideile lor. De asemenea, apreciez cunostintele vaste pe care le aveti si va doresc ca sa cresteti in har si in cunostina mantuirii. Totusi, eu nu pot renunta la ideea unei ascultari totale de vointa Tatalui, a Fiului si Duhului Sfant, asa cum ne-a fost revelat in Scripturi. Spun asta nu ca eu as fi atins desavarsirea in aceasta privinta, dar, ca si Pavel, uitand ce este in urma mea si legandu-ma de harul lui Dumnezeu, alerg inainte spre tinta. Ma rog din toata inima ca la final sa ne intalnim cu totii in Imparatia lui Dumnezeu, bucurandu-ne de acea viata imbelsugata promisa de Iisus ( Ioan 10,10 ).
            Cu stima si dragoste frateasca,
            Lori B.

    • Lori Balogh spune:

      Dragi frati in Christos,

      Am mai semnalat in comentariile mele ca in crestinism se face confuzie intre Sabatele Domnului ( ziua a saptea a saptamanii ) si Sabatele ceremoniale, care puteau cadea in oricare zi a saptamanii. In Coloseni 2,16, Pavel nu se refera la Sabatul saptamanal, ci la Sabatele ceremoniale. Chiar si contextul dovedeste acest lucru, caci el include acest fel de Sabate intre zile sa sarbatoare si zile de luna noua, care tineau de legea ceremoniala.

      Letiticul 23 face deosebire clara intre „Sabatul vostru” ( vers. 32 ) , care era de natura ceremoniala, si „Sabatele Domnului” ( vers. 38 ), care erau prevazute in Cele Zece Porunci.

      Sabatul saptamanal nu este „o umbra a lucrurilor viitoare”( Coloseni 2,17 ), ci „o umbra a lucrurilor trecute”, adica a Creatiei. Din acest motiv, Porunca a patra incepe cu „Adu-ti aminte…” ( Exodul 20,8 ). Or, nu poti sa-ti aduci aminte de lucruri viitoare. In schimb, Sabatele ceremoniale, prevazute in Leviticul 23, erau cu adevarat „o umbra a lucrurilor viitoare”, aratand spre diferite etape ale Planului de Mantuire si ale lucrarii Mantuitorului.

      Cu privire la acest subiect, am scris mai pe larg aici:http://www.loribalogh.ro/2013/10/coloseni-216-nimeni-sa-nu-va-judece-cu-privire-lao-zi-de-sabat/

      Iar despre Romani 14, am scris mai pe larg aici: http://www.loribalogh.ro/2014/03/romani-14-5-6-unul-socoteste-o-zi-mai-pe-sus-decat-alta/

      Binecuvantarea Domnului fie peste noi !
      Lori B.

  23. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.

    Frate, înainte de a continua discuția noastră, vă rog să mă ajutați să înțeleg cum trăiți dumneavoastră credința.
    Nu vă întâlniți într-o zi anume împreună cu adunarea din care faceți parte, pentru serviciul religios ?

    • remus spune:

      Frate Eugen ,nu inseamna ca daca cred ca Sabatul Noului Legamint este odihna in Hristos zilnica nu ma adun cu fratii impreuna intr-o anumita zi.Eu fac parte din Biserica Penticostala si avem intilniri destul de dese (dumninica de 2 ori, joia si pe linga acestea mai sunt si zile de rugaciune 2 pe saptamina si chiar de studiu biblic) Nu neg faptul ca si intre noi unii cred ca se aduna duminica cu gindul ca ar fi ziua Domnului ,altii tin Sabatul simbata dar se aduna cu noi dumninica iar alti au inceput sa tina Sabatul si treptat s-au despartit de noi ,probabil ati auzit de penticostali de simbata. Daca ne uitam in istoria primelor secole de crestinism gasim trei categorii de crestini : cei mai multi tineau duminica ,altii tineau simbata iar unii tineau si simbata si duminica (exista dovezi istorice in acest sens). Cum am mai spus se pare ca din sec.1 deja exista o zi pe care crestini in general o numeau ,,ziua Domnului” ,,in ziua Domnului eram in Duhul” dar Pavel acepta si pe cei ce ,,nu faceau deosebire intre zile” si zice ca ,,pentru Domnul ” nu o faceau.
      Fratele Dorin pomenea ceva despre ,,noua creatie” care a inceput cu invierea lui Hristos pentruca noi am fost ,,nascuti din nou prin invierea lui Hristos”(1Petru 1:3) deci daca tot vrem sa socotim o zi speciala de ce nu am socoti prima zi a saptamini caci atunci a inviat Domnul si atunci s-a pogorit Duhul Sfint ,totusi nu am putea-o socoti ca Sabat pentruca Sabatul care ,,ramine pentru poporul lui Dumnezeu „este ,,Astazi” adica odihna zilnica in Hristos.
      Pina aveti timp sa-mi scrieti v-as lasa cu o intrebare : De ce credeti ca apostolul zice in Evrei ,,noi fiindca am crezut INTRAM in odihna despre care a vorbit El „,de ce nu zice AM INTRAT (la trecut) sau VOM INTRA (in viitor) ci zice INTRAM (ca si cum intrarea in odihna este un prezent continu)?

  24. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.

    Vă rog frumos, frate să mă îngăduiți până în Sabat, fie în noaptea asta, fie mâine după prânz o să aveți răspunsul meu.
    Am scris pentru dumneavoastră de vreo 3 ori și am șters, fiind nemulțumit de text.
    Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos asupra dumneavoastră și familiei dumneavoastră.

  25. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.

    Vă mulțumesc frumos, frate drag, pentru îngăduință și sper să o extindeți și pentru un răspuns mai amplu din partea mea, chiar dacă dumneavoastră așteptați un răspuns punctual la întrebarea din Evrei 4:3.

    Încerc, subliniez cuvântul, să acopăr atât ideile postate de dumneavoastră, cât și de frații Ruben și Dorin.

    Duhul Sfânt să vegheze asupra noastră a tuturor.

    Remarc că toată discuția noastră a pornit de la articolul fratelui Lori cu privire la unele mărturii.

    Dacă există vreo biserică pe lumea aceasta care să afirme prin exponenți de care nu se dezice, că în fapt prerogativele Sabatului au fost transferate Duminicii, nu prin autoritatea Cuvântului, ci prin puterea și prin mandatul divin pe care consideră că le are, aceasta este Biserica Romano Catolică.

    Fratele Lori și-a prezentat sursele, așa încât toate informațiile prezentate pot fi verificate.

    Acesta este momentul în care fratele Ruben, un neoprotestant, pune problema diferit, adică stai așa că eu nu fac ce-a hotărât Roma, ci chiar eu, cercetând Biblia, am ajuns la această concluzie.

    Iar argumentele fratelui debutează cu : Romani 14:5,6 îmi permite să aleg drept zi de odihnă orice zi vreau eu, Marțea sau Joia sau oricare alta, iar eu AM ALES Duminica.

    Cum dumneavoastră subscrieți argumentului, vă rog să ne uităm împreună la Romani 14.

    Ideile puse de fratele apostol în textul respectiv sunt ancorate pe ALIMENTAȚIE.

    (Profit totuși de amintirea Dragostei la 14:15, Dragoste la care fratele Dorin s-a referit pe larg, ca să spun că Dragostea din scrierile fratelui Pavel este cea descrisă la 1Corinteni 13:4-7. Descriere care nu prea corespunde cu ceea ce oamenii -uneori chiar creștinii- gândesc despre acest subiect.
    Am scris lucrul acesta doar ca să mă asigur că avem cu toții aceeași înțelegere asupra cuvântului atunci când îl folosim.

    Și bineînțeles că a fost o vreme în care și eu, creștin fiind, gândeam despre Dragoste altceva decât 1Corinteni 13:4-7. M-am pocăit între timp de eroarea mea.)

    Dacă alegem să nu ne gândim că amintirea
    zilelor în acest text este făcută într-un context legat de ALIMENTAȚIE și în legătură cu acest subiect, atunci putem extrage din versetele 14:5,6 concluzii variate.

    Măcar că în versetul 6 găsim zilele „pentru Domnul” în relație cu a mânca tot „pentru Domnul”, totuși în argumentul folosit de dumneavoastră „amănuntul” acesta este evitat.

    Pe mine „amănuntul” mă duce cu gândul la zilele favorabile și zilele nefaste care erau obișnuite gândirii romanilor acelui timp, și poate nu sunt singurul care a citit despre acest subiect.

    Dar, lăsând acestea, să ne uităm frate la comparația oferită de apostolul Pavel.

    Pe de-o parte stă un frate care consideră o zi ” mai pe sus decât alta”.

    Dumneavoastră puteți spune : vedeți frate Eugen, cazul nostru. Duminica e mai presus de Sabat pentru că : învierea, coborârea Duhului Sfânt, noua creatie, dragostea e împlinirea Legii și altele.

    În felul acesta ați dus discuția la ziua de odihnă în creștinism.

    Nu pun accentul, doar remarc, că în timpul vieții fratelui Pavel nu avem date pe care să ne bazăm că exista confruntarea Sabat-Duminică.

    Dar pe ceea ce pun accentul este elementul de comparație folosit de apostol.

    Fratele Pavel ne spune despre un creștin care socotește că „toate zilele sunt la fel” și care „nu face deosebire între zile”.

    Logica ne spune, frate, că aici e vorba de un om care fie nu are nici o zi de odihnă, fie trăiește o odihnă continuă.
    Bineînțeles dacă aceeași logică acceptă mai întâi să ignore ce-am scris mai sus și este de acord că aici se discută despre ziua de odihnă.

    Totuși noi să păstrăm ipoteza de lucru, că textul se referă la ziua de odihnă.

    În lumea de păcat în care suntem încă, munca e neapărat necesară ca să trăim. Dar doar muncă, fără timp de odihnă, nu se poate. Așa că prima variantă cade.

    A doua variantă este cea despre care se poate gândi că avantajează poziția dumneavoastră, odihna continuă, căci i se poate asocia odihna din Evrei 4.

    Frate drag, se poate gândi așa ceva, dar logica pe care o folosim va trebui să ignore iar informații.
    De pildă, ceea ce v-am mai scris, că „astăzi” nu a fost „inventat” de fratele Pavel, ci același Duh Sfânt a vorbit mai întâi prin fratele nostru David.
    Este aceeași odihnă, doar că David nu a făcut comparația cu odihna de Sabat.

    Cum fratele David nu a schimbat Sabatul pe Duminică, zic eu că nici fratele Pavel nu avea cum să o facă.

    Revin după amiază.

    • Lovelogic spune:

      Cred că am fost înțeles greșit. Eu NU AM ALES duminica. Nu cred că am spus asta. De când mă știu, nu am ținut nicio zi, nici de post, nici de sabat, nici de alt fel, așa că eu fac parte din cei care au toate zilele la fel.
      Referitor la faptul că am fost numit „neoprotestant”: eu nu mă consider a fi așa ceva.

      • Eugen Duțu spune:

        Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Ruben.

        Vă rog frumos să mă iertați. Când ați scris „dacă cineva alege o zi de Duminică pentru Domnul, nu-i nimic greșit, nu-i așa ?” am crezut că vă referiți la propria persoană.

        Deasemenea, vă cer iertare pentru că am crezut că sunteți neoprotestant.

        Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos asupra dumneavoastră și familiei dumneavoastră.

    • remus spune:

      Frate Eugen eu nu am zis ca putem sa alegem orce zi ca zi de odihna (desi putem sa o facem) ci eu cred ca in NT nu se mai cere punerea deoparte a unei zile inchinate Domnului totusi principiul Sabatului si anume de a pune timp pentru Domnul ramine.
      – zilele despre care vorbeste Pavel nu au nici o legatura cu cultura romnilor ci pare a fi o disputa intre crestinii dintre neamuri si crestini evrei din biserica din Roma.
      Nu am inteles de ce duceti discutia intre comparatia dintre dumninica si Sabat .Eu nu am zis nici ca socotesc duminica mai presus ca Sabatul nici ca socotesc Sabatul mai presus ca duminica ,pentru mine toate zilele sunt la fel pentruca toate au fost facute de acelasi Creator .Dar imi veti zice : Nu sa odihnit Creatorul in ziua a 7a ? Nu in sensul in care ziceti dumneavoastra de repaus fizic , pentruca Dumnezeu nu are nevoie de repaus. Daca Dumnezeu si-ar fi luat repaus doar o secunda nu o zi toata creatia ar merge in haos pentruca lucrurile create trebuie si sustinute.
      – daca majoritatea crestinilor se aduna duminica o fac nu neaparat ca o socotesc mai presus decit celelalte zile . Trebuie sa existe timpuri de inchinare in biserica indiferent in ce zile ne inchinam ,sau credeti ca Dumnezeu este mai aproape de noi simbata decit lunea ,martea etc ? Eu nu cred intr-un Dumnezeu care este mai aproape de mine duminica decit in celelalte zile ?

      • Eugen Duțu spune:

        Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.

        Frate vă asigur că vă respect credința și alegerile. Și nu doresc să ajungem sub niciun motiv la o ceartă de cuvinte.

        Dacă dumneavoastră sunteți sigur că „nu e nici o legătură cu cultura romanilor”, în ciuda a ceea ce am scris și la fel de sigur că e vorba de o dispută între creștinii evrei și ceilalți creștini, atunci frate drag, îmi pun mâna la gură și tac în legătură cu acest subiect.

        Iar despre Sfinții Părinți, aleg să nu comentez ceea ce ați scris.

        Dincolo de toate, frate Remus, vă doresc din inimă binecuvântarea Domnului Isus Hristos asupra dumneavoastră și familiei dumneavoastră.

        Vă dores

      • Eugen Duțu spune:

        Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.

        Frate drag, vă asigur de respectul meu pentru credința și alegerile dumneavoastră.

        Dacă ce ați scris dumneavoastră în cele două postări sunt argumentele cu care dovediți că sunt greșit în aprecierea mea cu privire la Romani 14:5,6, îmi pun mâna la gură și tac.

        Vă doresc frate, din inimă, ca binecuvântarea Domnului Isus Hristos să fie asupra dumneavoastră și familiei dumneavoastră.

        • remus spune:

          Eu nu am dat neaparat un raspuns la Rom.14 ci am facut referiri la afirmatiile diverse pe care le-ati facut .
          Ati spus ca eu merg pe idea duminicii si v-am zis ca nu-o fac ,ca as crede ca pot sa aleg orice zi de odihna si am zis ca nu cred asta ,ca daca ne adunam mai mult duminica o socotim mai presus de celelalte zile iar eu am zis ca nu deacea ne adunam duminica (sau cel putin nu ar fi normal sa socotim o zi mai presus de alta zi inafara de faptul ca ne-am incadra in categoria pe care Pavel o numeste ,,slabi in credinta” ) Ziceati ca ma asigurati de respectul pentru credinta si alegerile mele si dupa cum vad sunteti un bun credincios si va cred pe cuvint ,dar in general nu avem respectul pentru credinta si alegerea noastra din partea Biserici Adventiste .Daca ar fi acel respect nu am fi considerati ca avem semnul fiarei (ca si cum tinerea dumineci ar fi semnul fiarei) ,sau ca nu avem semnul lui Dumnezeu (care ar fi in viziunea Biserici Adventiste Sabatul ,inlocuind astfel semnul lui Dumnezeu care este peceta Duhului Sfint pe care o au toti credinciosii cu tinerea unei zile) . Domnul sa ne infrateasca pe toti .

          • Lori Balogh spune:

            Frate Remus,
            Sa inteleg din comentariul dv. ca a spune adevarul asa cum il intelegem fiecare in acest moment este o lipsa de respect fatza de cei care nu cred la fel ?
            Dv. v-ati folosit de spatiul acestui blog pentru a va expune propriile convingeri, si totusi comentariile dv. nu au fost sterse. Cine pe cine nu respecta ?

          • remus spune:

            Frate Balogh eu nu m-am folosit de blogul dumneavoastra ,eu am scris pentruca mi s-a permis si cit mi s-a permis sa scriu ,daca nu mi se permitea imi stergeati comentariu sau nu il puteam posta.
            Dar am dreptate cind zic ca suntem socotiti ca avem semnul fiarei pentruca tinem duminica.

          • Lori Balogh spune:

            Frate Remus,
            Semnul fiarei, asa cum reiese din Apocalipsa 13, este o problema de viitor, nu de prezent. Asa ca acum nimeni nu poate spune ca cineva are semnul fiarei, chiar daca pazeste duminica. Cred ca este o neintelegere la mijloc. Oricum, evenimentele se precipita in sensul implinirii cap. 13 din Apocalipsa. Cel putin in viziunea mea…

  26. Eugen Duțu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.

    Frate apelez din nou la îngăduința dumneavoastră, pentru că n-am scris la amiază, ci scriu acum seara.

    Mă întorc la fratele cu odihna continuă pe care l-am amintit mai sus.

    În afară de ceea ce am scris deja și pentru că cercetăm problema doar din perspectiva „scrie în Biblie” fără să punem nici un fel de măsură acestei perspective, să ne uităm iar în Cuvânt.

    Dacă fratele ipotetic din Romani consideră in privința odihnei că toate zilele sunt la fel și nu face deosebire între zile, atunci dumneavoastră cu două întâlniri la biserică Duminica și mai puține în restul zilelor nu vă așezați pe modelul din Romani.
    În realitate dumneavoastră evidențiați Duminica între zilele săptămânii, iar dacă faceți asta comparând-o cu Sabatul, vă situați în primul caz cu fratele ce face deosebire între o zi și alta.

    Iar fratele Pavel nu s-a confruntat cu problema Sabat – Duminică. Cel puțin din ceea ce reiese din Cuvânt.

    Dacă cineva ar vrea să spună acum că eu ar trebui să am o măsură oarecare când mă raportez la Cuvânt, că eventual sunt absurd aplicând textul „nu face deosebire între zile” în felul acesta, am să spun frate că măsura trebuie folosită fie permanent, fie deloc.

    Frate Remus totuși argumentul cel mai puternic (pentru mine) împotriva odihnei continue care înlocuiește odihna săptămânală este lipsa oricăror dovezi istorice (din nou, după cunoștințele mele) care să confirme că o biserică oarecare a înțeles că ziua de odihnă săptămânală poate fi înlocuită cu odihna de Sabat din Evrei 4.

    Din istorie, așa cum știți și dumneavoastră, vin relatări despre păzirea unei zile de odihnă.

    Pe noi amândoi, frate drag, ar trebui să ne intereseze de ce, indiferent cine au fost evreii care au primit epistola adresată lor și romanii care au primit-o pe cealaltă, nici unii dintre ei nu au lăsat urme că ar fi înțeles ceea ce dumneavoastră afirmați.

    Izvoarele istorice ne relatează de o păzire timpurie a Duminicii la Roma, (la Roma și Alexandria ca să fiu mai exact), iar evreii creștini n-au lăsat semne că ar fi abandonat ziua de odihnă.

    Așa încât (zic eu) legătura Romani 14 cu Evrei 4 pe tema zilei de odihnă este o creație artificială.

    Revin în scurt timp.

    • remus spune:

      Afirmatia ca cea mai puternica dovada pentru dumneavoastra este cea istorica pe mine ma ingrijoreaza .Daca as vorbi cu un credincios ortodox sau catolic care au ca si autoritate pe linga Scriptura si Traditia Bisericeasca as intelege. Frate Eugen eu am citit mult scrierile Sfintilor Parinti si a Parintilor Apostolici mai mult ca scrieri neoprotestante dar nu le pot lua ca o baza principala de credinta ,pentru mine temelia ramine Scriptura. Dar daca tot am lua istoria Bisericii de ce nu tineti duminica , pentruca majoritatea Parintilor Bisericii au mers pe idea duminici.Principalele centre crestine au fost :Ierusalim ,Alexandria ,Antiohia ,Roma ,Efes , poate si Corint. Oare cei din Antiohia in frunte cu Ignatie Teoforul care a fost un stilp al Bisericii in vremea respectiva a vorbit el despre Sabat in cele 7 scrisori ale lui sau impotriva Sabatului ?, Sau cum credea Biserica din Roma in care a invatat un numar bun de ani Petru si Pavel ? Sau marele urmas a lui Ioan , Policarp cum a invatat el pe cei din Asia ? Daca a invatat Sabatul de ce urmasul lui , Irineu in scrierile lui vorbea contra Sabatului ,de ce Iustin Martirul nu era deacord cu Sabatul in scrisoarea lui catre Trifon ?. Daca cei din Alexandria tineau Sabatul de ce Barnaba in scrisoarea lui vorbea atit de aprins contra Sabatului etc ?.

  27. Eugen Duțu spune:

    Am revenit.
    Frate Remus, să ne aplecăm împreună asupra textului consemnat în Evrei 3 și 4.

    Spune fratele Pavel la 3:7-13 și accentuează la 3:17, că generația care a ieșit din Egipt nu a intrat în Canaan din pricina păcatului și a răzvrătirii.

    Fratele David, în Psalmul 95 face și el apel la pocăință și viață fără păcat.
    Urmăriți vă rog în versetele 6 și 7, apelul la smerire și îngrijorarea din cuvintele : „O ! de ați asculta azi glasul Lui !”

    Deasemenea fratele David ne vorbește în versetul 11 de o odihnă pe care Domnul Însuși nu a anunțat–o în contextul lepădării acelei generații, cu excepțiile Iosua și Caleb.
    Să urmărim împreună evenimentul citind Numeri 14.
    Este evident că Duhul Sfânt s-a folosit de David ca să ne comunice că ascultarea de Dumnezeu este o odihnă pentru noi.

    Tot Duhul Sfânt, de data asta prin fratele Pavel reia ideea odihnei ascultării de Dumnezeu și o pune alături de odihna Sabatului.
    Alături, nu „în locul”, frate Remus.

    Acum, ascultarea de Tata Dumnezeu a fost împlinită în viața dumneavoastră și a mea atunci când am crezut fiecare că Domnul Isus Hristos Și-a dat viața în locul vieților noastre.
    Prin credința noastră am fost declarați de Tata neprihăniți.
    Dacă și eu și dumneavoastră RĂMÂNEAM ascultători de Tata, odihna noastră era pe vecie.
    Dar cum am continuat să trăim în lumea aceasta și ne-am mânjit iar de păcate, odihna ascultării a fugit și a trebuit să o luăm de la capăt.
    De aceea, noi care credem în Domnul Isus Hristos intrăm permanent în odihna ascultării, căci încă trăim prin har și sângele Domnului ne restaurează, prin credință.

    Dar harul se va sfârși într-o zi și eu, ca și dumneavoastră, va trebui să fim găsiți neprihăniți.

    De aceea frate, eu am început să păzesc Sabatul.
    Trăim pe o planetă cu timpul împărțit în câte șapte zile, după modelul Creației.
    Una singură din cele șapte zile are o binecuvântare și este sfințită, iar Domnul Și-o asumă, e ziua Lui.

    Nu păzesc Sabatul ca Tata să mă declare neprihănit, ci pentru că El m-a declarat neprihănit prin jertfa Fiului Său.

    Dacă timpul a rămas împărțit tot în săptămâni și după ridicarea Domnului la cer, de ce aș serba altă zi ? Pentru că unii oameni, nici eu și nici dumneavoastră, au hotărât o nouă zi ? Nicidecum.

    Frate Remus, păzirea Sabatului e semn de ascultare de Dumnezeu.

    N-am terminat, dar mă opresc aici, trebuie să plec la muncă.
    Revin.

    • remus spune:

      Am ramas dator cu un raspuns la comentariu dumneavoastra si chiar la o intrebare care am pus-o eu. Cu privire la Evrei cap 3,4 este adevarat ca acolo este vorba de doua lucruri : Sabatul zilei a 7-a si odihna ascultari de Domnul spusa prin David. David nu inlocueste ziua Sabatului acolo in Ps 95 pentruca este clar ca evreii au tinut mai departe Sabatul si dupa David iar prooroci au vorbit de Sabat si dupa David. Nu David inlocuieste Sabatul ci Apostolul care a scris Epistola catre Evrei .El vorbeste de Sabatul din ziua 7-a si odihna relatiei cu Dumnezeu spusa in David si ne spune ca pentru poporul lui Dumnezeu RAMINE Sabatul odihnei ascultari de Dumnezu zisa in David.
      Cu privire la intrebarea pusa de mine : De ce apostolul vorbeste la prezent si zice ,,INTRAM IN ODIHNA ” si nu zice ,,am intrat ” (la trecut) sau vom intra (in viitor) eu cred urmatorul lucru : dupa cum evreii se pregateau sa intre in Sabatul zilei a 7-a tot asa crestini IN FIECARE ZI INTRA INTR-UN NOU SABAT pentru ca Sabatul crestin este ,,Astazi” deaceea zice ,,intram”( la timpul prezent) .Ce standard inalt ridica Noul Legamint fata de cel Vechi ,sa traiesti fiecare zi cu responsabilitatea apropieri de Dumnezeu pe care o aveau evrei in mod special doar in Sabat.
      Tot referitor la Evrei 4 se zice ,,sa ne odihnim CUM S-A ODIHNIT DUMNEZEU” .Dar cum s-a odihnit Dumnezeu ? Un Dumnezeu care a creat totul si care in atotstiinta Lui stia ca ce a creat se va prabusii din pricina pacatului in haos cum s-a putut odihni ? Intr-un singur fel : hotarind solutia pentru remedierea lucrurilor inainte de a le creea si aceasta solutie este Hristos Domnul .Sa cautam dar odihna Lui caci el a zis ,,veniti la mine toti cei truditi si impovorati si Eu va voi da ODIHNA ” . ,,Sa ne grabim dar sa intram in odihna aceasta”

  28. dorin spune:

    Fratilor, sa nu ne infierbantam si sa ne calmam ca altfel dam prilej celui rau sa ne faca „curte”. Sa ramanem doar la Cuvant si nu la istorie pentru ca Dumnezeu vorbeste prin Cuvantul sau scris si nu prin cartile de istorie. Sa nu uitam cum spune Duhul Sfant prin apostolul Pavel in Filipeni 3: sa ne bucuram in Domnul, sa slujim Lui Dumnezeu prin Duhul sau, sa nu ne punem increderea in lucruri pamantesti (printre lucrurile pamantesti e amintita si neprihanirea data de Lege). Si apostolul cosidera toate acestea ca o pierdere pentru pretul nespus de mare al cunaosterii Domnului nostru ISUS CHRISTOS! Sa alergam deci spre premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu. Si daca in alte privinte suntem de alta parere Dumnezeu sa ne lumineze, dar in lucrurile in care am ajuns la aceeasi parere sa umblam la fel.
    Frate Eugen, doar Duhul Sfant poate sa faca sa creasca! Nu eu, nu fratele Remus, nu fratele Lori, nimeni! Eu am marele avantaj ca nu am fost influentat de nici o dogma. Am fost intr-o biserica carismatica, am plecat pentru ca e mult foc strain. Am fost pe urma intr-una evangelica, a plecat pentru ca era prea multa libertate si simteam ca nu ii place Lui Dumnezeu. Acum am ajuns intr-una penticostala romana (scriu romana pentru cei care nu stiu ca nu locuiesc in Romania). Aveam de ales intre una baptista si una penticostala. Si stiu ca Dumnezeu m-a impins aici. In aia baptista mai fusesem si mi se parea prea multa teologie si cum ei sunt oricum cesationisti nu pot accepta. Simt ca Duhul Sfant e prezent la lucru. Aici la penticostali am gasit ce cautam: simplitate in Domnul. Nu-i perfecta (cum spune un anume pastor Iosif Anca) dar am partasie cu fratii. Martea, joia si de doua ori duminica.
    Eu cred din tot sufletul (si se pare ca si fratele Remus) ca Domnul Isus este odihna noastra, Legea noastra, neprihanirea noastra! Si cand spun ca dragostea implineste Legea nu ma refer deloc la dragostea ce e in lume. Dupa cum Domnul Isus a lasat pacea Lui asa cum o vrut-o El, eu am extins ideea la intelepciune si dragoste!
    Inchei cu o replica pe care a spus-o sotia mea: daca Dumnezeu a pocait un om ca mine atunci chiar ca e Mare si Atotputernic!
    Harul Domnului Isus sa fie cu noi toti

  29. pop ioan spune:

    SA ASCULTAM DE DUMNEZEU ASEMENEA LUI HRISTOS IN TOTUL TOTULUI TOT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free