Psalmul 53 – Ateism si credinta

Psalmul 53 – Ateism si credinta

Către mai-marele cântăreţilor.

De cântat la flaut. O cântare a lui David

 

  1. „Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele.
  1. Dumnezeu Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput şi să caute pe Dumnezeu.
  1. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
  1. Şi-au pierdut oare mintea cei ce săvârşesc nelegiuirea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?
  1. Atunci vor tremura de spaimă fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tabără împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
  1. O, cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli şi Israel se va bucura.”

 

    „Repetitio est mater studiorum” ( „Repetitia este mama invataturii” )

Psalmul 53 este copia aproape identica a Psalmului 14. Diferentele intre cele doua imnuri sunt minore, lasand impresia ca cei raspunzatori cu culegerea si arhivarea psalmilor au facut o greseala elementara. Nestiind ce s-a intamplat in realitate, putem doar presupune ca David ar fi trimis catre mai marele cantaretilor ambele variante ale psalmului ( 14 si 53 ), din cel din urma scotand versetul 6: “Radeti voi de nadejdea celui nenorocit, dar scaparea lui este la Domnul”. Vazand micile diferente intre cele doua variante, responsabilul muzical al templului a publicat ambele variante ca fiind de sine statatoare.

Insa dincolo de aceste posibile explicatii tehnice cu privire la existenta a doi psalmi aproape identici, nu ar trebui sa neglijam un alt aspect important, legat de modul de lucru al lui Dumnezeu cu oamenii.

Putem intalni acest model de lucru in diferite momente ale istoriei sacre, unul dintre ele fiind legat de talmacirea viselor lui faraon de catre Iosif. Fiind chemat inaintea suveranului egiptean, Iosif ii talcuieste acestuia cele doua vise misterioase, care-i pusesera in mare incurcatura pe magii si inteleptii Egiptului.

Apoi Iosif afirma ceva foarte important despre modul de lucru al lui Dumnezeu: “Cat priveste faptul ca faraon a visat visul de doua ori, inseamna ca lucrul este hotarat din partea lui Dumnezeu si ca Dumnezeu se va grabi sa-l aduca la indeplinire” ( Geneza 41,16 ). Asadar, cand Dumnezeu repeta un mesaj trimis unui om sau unui grup de oameni, inseamna ca acel mesaj este deosebit de important si el nu trebuie privit cu superficialitate.

Priviti din aceasta perspectiva, Psalmii 14 si 53 ne pun in fatza unui mesaj repetat, care este un adevarat semnal de alarma pentru o lume care pe zi ce trece devine tot mai sceptica si secularizata, o lume care, dupa ce a intors spatele Creatorului sau, acum se indeparteaza tot mai mult de izvorul fericirii si al mantuirii sale.

Limbajul Psalmului 53, ca si cel folosit in Psalmul 14, este dur, iar aprecierile pe care le face psalmistul cu privire la intreaga omenire nu sunt deloc magulitoare. Dar ce alte cuvinte poti folosi cand vezi nebunia necredintei si a secularismului la tot pasul ? Cum poti indulci mesajul cand stricaciunea morala cuprinde ca un cancer toate aspectele vietii omului ?

 

  Cand Creatorul este scos din propria Sa Creatie

Asemenea fratelui sau geaman ( Psalmul 14 ), Psalmul 53 este atipic. Fara nicio alta introducere, David intra direct in subiect, abordand o tema foarte actuala: problema ateismului.

Nebunul zice in inima lui: “Nu este Dumnezeu.” S-au stricat oamenii, au savarsit faradelegi urate, nu este niciunul care sa faca binele” ( vers. 1).

Nu stim cat de actual era acest mesaj pe vremea autorului, insa astazi el se potriveste ca o manusa pe mana cu starea spirituala a omenirii. Afirmatia psalmistului ne socheaza cu atat mai mult cu cat in cultura noastra nebunia este inteleasa ca find doar o dereglare mentala, de cele mai multe ori incurabila.

Conceptia biblica este insa diferita in aceasta privinta, atribuind nebuniei o paleta mult mai larga de intelesuri si manifestari. Daca luam in considerare doar invatatura Pildei bogatului caruia i-a rodit tarina ( vezi Luca 12, 16-21 ), intelegem ca acel om bogat nu era deloc un dereglat mintal care necesita tratament urgent. Dimpotriva, bogatul ne apare ca un antreprenor de succes, ale carui afaceri prospera de la un an la altul si care probabil culegea laudele si invidia concetatenilor sai.

Cu toate acestea, Dumnezeu il numeste “nebun” pe acest om aflat in culmea succesului. De ce ? Pentru ca succesul si bogatia l-au orbit in asa masura incat Dumnezeu a fost scos din ecuatia vietii sale.

Daca citim cu atentie pilda, vom observa ca in viata acestui om Dumnezeu nu e prezent ca o Persoana vie, ci poate doar ca o idee. El nu are nevoie de sfatul divin nici cand face planul de afaceri, nici cand il aduce la indeplinire, si cu atat mai putin cand culege roadele propriilor sale demersuri inteligente. Ceea ce este de remarcat aici este faptul ca un astfel de om, deosebit de intelept in felul lumii, este considerat nebun de catre cer.

Cartea Proverbelor ne ofera mai multe definitii ale nebuniei in sensul ei cel mai larg:

“Calea nebunului este fara prihana in ochii lui” ( Proverbe 12,15 )

“Nebunul indata isi da pe fatza mania” ( Proverbe 12, 16 )

“Nesocotitul dispretuieste invatatura tatalui sau” ( Proverbe 15,5 )

“Vorbele nebunului aduc cearta” ( Proverbe 18,6 )

     “Nebunului nu-i este de invatatura, ci vrea sa arate ce stie el” ( Proverbe 18,2 )

“Gandul unui nebun nu este decat pacat” ( Proverbe 24,9 )

“Nebunul isi arata toata patima” ( Proverbe 29,11 )

Iata cate “tulpini” are virusul nebuniei umane exista in lume, fara ca macar sa fim constienti de gravitatea bolii !

 

     “Sunt un ateu linistit. Multumesc lui Dumnezeu !”

Din perspectiva biblica si spirituala, lumea este plina de o anumita “nebunie” nediagnosticata de medicii specialisti, dar care nu scapa ochiului atotpatrunzator al Marelui Medic.

De dincolo de “zidurile” Cetatii Sfinte, de pe tronul Imparatiei Sale vesnice, “Dumnezeu se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor ca sa vada daca este cineva care sa fie priceput si sa caute pe Dumnezeu” ( vers. 2 ).

Rezultatul cautarii Sale este insa dureros, sfarsind cu o intrebare retorica: “Dar toti s-au ratacit, toti s-au stricat; nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. Si-au pierdut oare mintea cei ce savarsesc nelegiuirea, de mananca pe poporul Meu cum mananca painea si nu cheama pe Dumnezeu ?” ( vers. 3.4 )

Din ratiuni numai de El stiute, nebunul nu isi exteriorizeaza intotdeauna necredinta. O anumita forma de religiozitate da bine in unele situatii si de aceea masca religiei este adesea folosita de unii dintre noi.

Insa psalmistul da masca jos, surprinzandu-l pe omul sceptic dialogand cu sine insusi: “Nu este Dumnezeu”. Concluzia lui este insa absurda. Biblia spune cu totul altceva, Creatia spune altceva, istoria si constiinta umana spun altceva.

Ideologia celui ce neaga existenta lui Dumnezeu este inselatoare si condamnabila prin consecintele ei in viata oamenilor:

– “S-au stricat oamenii, au savarsit faradelegi urate, nu este niciunul care sa faca binele” ( vers. 1 )

– “Dar toti s-au ratacit, toti s-au stricat” ( vers. 3 )

Scoaterea lui Dumnezeu din ecuatia vietii nu poate duce decat la putrefactie spirituala si instrainare a omului fatza de propria sa identitate. Negarea existentei lui Dumnezeu este privita de psalmist ca o ratacire in plina zi si in propria casa. Ratacirea incepe in minte, apoi se manifesta in vicii care-l dezumanizeaza si-l instraineaza pe om de Creatorul sau.

Traim intr-o lume cu tot mai multe legi si standarde, insa oamenii Il scot pe Dumnezeu din scoli, literatura, arta, media, familie si chiar din… biserica. De ce ? Pentru ca un Dumnezeu sfant si drept este incomod pentru natura umana decazuta. Oare nu este o ironie faptul ca Diavolul nu este ateu ( vezi Iacov 2,19 up. ), in timp ce unii oameni sunt ? Intr-adevar, asa cum spunea Petre Tutea: “Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.”

 

     Ziua regretelor

“Atunci vor tremura de spaima, fara sa fie vreo pricina de spaima; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tabarasc impotriva Ta, ii vei face de rusine, caci Dumnezeu i-a lepadat” ( vers. 5 )

Poate ca astazi cei stapaniti de “nebunia” ateismului sunt ironici si batjocoritori la adresa celor ce cred. Pentru cei ce iau Biblia in serios, acest lucru este profetic. Cu aproape doua mii de ani in urma, apostolul Petru scria: “Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor si vor zice: “Unde este fagaduinta revenirii Lui ? Caci de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii. Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei” ( 2 Petru 3, 3-5 ).

Da, acum e vremea lor, e timpul intunericului. Insa va veni ziua in care acesti oameni vor tremura de spaima cand vor constata ca au trait in ratacire. Oameni ca Darwin, Marx, Lenin, Stalin si altii atinsi de microbul scepticismului vor constata ca Dumnezeu nu e produsul imaginatiei omenesti, ci este cea mai mare Realitate.

Insa nebunia nu este doar o boala a ateilor, ci si a tuturor acelora care, desi nu neaga existenta lui Dumnezeu, refuza sa construiasca o relatie cu El. Incercand sa-l defineasca pe ateu, Franklin P. Jones spunea ca “ateul este omul care crede ca Dumnezeu nu va face nimic pentru a-i tulbura necredinta”.

O traducere literala a versetului 1 suna in felul urmator: “Nebunul zice in inima lui: “Nu este El Yahweh”. Psalmistul se refera la acea categorie de oameni care, desi nu neaga existenta lui Dumnezeu, resping revelatia Sa si calca in picioare Cuvantul Sau. Nu este oare irational sa stii ca deasupra intregii Creatii exista o Fiinta suverana si atotputernica, si totusi sa-I intorci spatele cu indiferenta ?

     “Fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la ganduri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti si au inebunit” ( Romani 1, 21.22 )

Iata de ce lumea aceasta nu are niciun viitor. Iata de ce Dumnezeu va trebui sa spuna intr-o zi: “Destul! Stop si de la capat !”

 

     “Am fost ateu, dar mi-a trecut”

Desi Psalmul 53 incepe si continua intr-o nota dramatica, finalul lui este luminos. Dumnezeu promite ca-i va aduce inapoi pe “prinsii de razboi ai poporului Sau, Iacov se va veseli si Israel se va bucura” ( vers. 6 ).

In marele razboi cosmic intre bine si rau, intre Dumnezeu si Satana, exista o multime de oameni cu statutul de “prinsi de razboi”, prizonieri ai marelui vrajmas, dar si al propriilor lor alegeri irationale. Din fericire, desi nebunia fizica este nevindecabila, cea spirituala poate fi tratata.

Istoria mantuirii cunoaste o multime de exemple de oameni prinsi alta data in lanturile “nebuniei” necredintei si ale pacatului, dar care s-au “vindecat” pe deplin. Secretul metamorfozei ? Schimbarea “ochelarilor” prin care privim natura, lumea si istoria.

Daca incerci sa cauti in orizontul tau ingust un mos cu barba, simpatic uneori, insa alteori gata sa arunce cu fulgere asupra celor antipatici Lui, nu-L vei gasi niciodata pe adevaratul Dumnezeu. Vei rosti aceleasi cuvinte iresponsabile ca astronautului Gagarin dupa ce a inconjurat Pamantul de cateva ori: “L-am cautat pe Dumnezeu prin Cosmos, dar nu L-am gasit”.

Dumnezeu nu este un obiect sau un fenomen pe care omul de stiinta il poate pune sub microscopul stiintei pentru a-l studia. “Dumnezeu este Duh” ( Ioan 4,24 ), este o Fiinta spirituala pe care nu o putem percepe prin limitele naturii noastre decazute. De aceea, El S-a revelat pe Sine fiintelor create, lasandu-ne nenumarate dovezi ale implicarii sale in istoria omenirii si in viata personala a fiecarui om.

Insa aceste dovezi trebuie cautate cu o inima deschisa, liberi de preconceptii si gata de a accepta adevarul, oricat ne-ar costa acest lucru. “In adevar”, spunea marele apostol Pavel, “insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele, in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati” ( Romani 1,20 ).

Richard Wurmbrand, dupa o viata intreaga de slujire a lui Dumnezeu si a oamenilor, a constatat ca “putini sunt ateii care raman necredinciosi pe patul de moarte”. Daca esti atins de microbul “nebuniei” necredintei, nu astepta sa te vindeci pe pragul mormantului ! Acum este timpul sa-ti schimbi atitudinea si sa privesti cu atentie ceea ce vezi in natura, in istoria lumii, dar si in propria ta istorie si propria ta constiinta.

Daca vei face lucrul acesta, cu siguranta ca Il vei gasi pe Dumnezeul cel viu si adevarat, caci El Insusi a promis: “Ma veti chema si veti pleca; Ma veti ruga si va voi asculta. Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi…” ( Ieremia 29, 12-14 ).

Si atunci, de ce sa fim “o frunza-n vant care nu-si recunoaste copacul” ( Octavian Lupascu ) ?

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Psalmii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Psalmul 53 – Ateism si credinta

  1. Ateismul este alegerea omului neinstruit, cel care gandeste crede in Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free