Ilustratii despre intelepciune

Ilustratii despre intelepciune

Fericiri deghizate

Un taran avea un teren greu de prelucrat. Avea doar un fiu care-l ajuta, si un cal cu care ara. Intr-o zi ii fugi calul de acasa. Vecinii venira la taran si-i plansera de mila pentru aceasta nenorocire. Dar taranul ramase linistit si le spuse: “De unde stiti ca este nenorocire?”

Cateva saptamani dupa aceea, calul se intoarse inapoi si aduse cu sine zece cai salbatici. Vecinii venira sa-l felicite pe taran pentru norocul sau. Dar taranul ramase linistit si le spuse: “De unde stiti voi ca este un noroc?”

O saptamana mai tarziu, feciorul calari pe unul din acesti cai salbatici si-si fractura piciorul. Acum taranul nu mai avea niciun fecior care sa-l ajute. Vecinii venira din nou ca sa-l compatimeasca pentru aceasta nenorocire. Dar taranul ramase linistit si le spuse: “De unde stiti ca este o nenorocire?”

In saptamanile urmatoare izbucni un razboi si soldatii venira prin vale pentru a-i lua pe tineri la oaste. Doar feciorul taranului n-a fost luat pentru ca avea piciorul rupt.

 

Povestea printului intelept

Se povesteste despre un rege care avea doi fii ca i-a chemat intr-o zi la el si le-a spus:

     -“Aveti fiecare cate un galben ca sa cumparati ceva care sa umple intreaga sala a tronului. Acela dintre voi care va reusi sa umple toata sala cu doar un dolar, va mosteni tronul.”

Unul din baieti s-a gandit sa cumpere paie, cel mai ieftin produs posibil, insa nici macar paie nu a putut cumpara suficient de multe ca sa umple intreaga sala.

Celalat a cumparat o lumanare, a aprins-o, si intreaga sala s-a umplut de lumina. Pentru ca a stiut sa umple sala cu mai putin de un galben, el a primit tronul tatalui sau.

 

Profesorul de filosofie


Un profesor de filosofie statea in fatza clasei avand pe catedra cateva lucruri. Cand ora a  inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf.. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin, iar acestia au fost de acord ca era.
Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a    umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor: „Pliiin”! Profesorul a scos de sub catedra doua cani cu suc pe care le-aturnat în borcan  umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.


,,Acum (a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit), as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii,  sanatatea, prietenii si pasiunile voastre, si ca daca totul ar fi pierdut în afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi:serviciul, casa,  masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte. Daca veti incepe cu nisipul ( a continuat el), nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele. 


La fel si în viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu prieteni/prietena/sotia in oras la cina, joaca-te ; vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand, grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.” 


     Unul dintre studenti a ridicat mana, interesandu-se ce reprezentau cele doua cani de suc. Profesorul i-a raspuns zambind: „Ma bucur ca intrebi asta. Ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cani de suc, impreuna cu un prieten.”

 

Intelepciunea lui Socrate

 

 In Grecia antica, Socrate (469-399 i. Hr.) era foarte cunoscut pentru intelepciunea lui… Intr-o zi  el s-a intalnit intamplator cu cineva care i-a spus:

– „Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre cunoscutii tai?”

– „Stai o clipa”, replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci print-un mic test, numit Testul celor trei.”

– „Testul celor trei?”

– „Da”, a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre cunoscutul meu, sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel  AL ADEVARULUI: Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”

– „Nu,” spuse omul. „De fapt eu am auzit doar.”

– „In regula”, zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel AL BINELUI: Ceea ce vrei sa-mi spui despre cunoscutul meu, este ceva de bine?”


– „Nu, dimpotriva.. .”

– „Deci”, a continuat Socrate, „vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”

Omul a dat din umeri, putin stanjenit si Socrate a continuat.

– „Exista o a treia proba – filtrul UTILITATII: Ceea ce vrei sa-mi spui despre el, imi este de folos?”

– „Nu, nu chiar…”

– „Ei bine”, a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca e adevarat, nici nu e bine, nici macar de folos, atunci, de ce sa-mi spui?”

 

Epitaf

     Urmatoarele cuvinte au fost scrise pe mormantul unui preot anglican ( 1100 ) in criptele abatiei Westminster:

     „Cand eram tanar si liber, si imaginatia mea nu avea limite, visam sa schimb lumea. Imbatranind, am devenit mai intelept si am descoperit ca lumea nu se poate schimba. Atunci mi-am redus din obiective si am decis sa-mi schimb doar tara.

      Dar, la fel, si ea parea de neclintit. Ajungand la apusul vietii, intr-o ultima incercare disperata, mi-am propus sa schimb doar familia mea, sa-i schimb pe apropiatii mei. Dar, din pacate, nu mai aveam pe nimeni.

     Si acum, cand ma aflu pe patul de moarte, dintr-o data imi dau seama ca, daca m-as fi schimbat eu mai intai, prin exemplul meu mi-as fi schimbat familia; apoi, inspirat si stimulat de ea, as fi putut sa fac bine tarii mele si, cine stie, poate chiar as fi reusit sa schimb lumea.”

Culegere de Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Ilustratii, intamplari și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free