Sfanta Scriptura versus Sfanta Traditie

Sfanta Scriptura versus Sfanta Traditie

 

Fiecare biserica crestina isi are propriile traditii. In lipsa lor, toate serviciile de cult si toate practicile acelei biserici ar fi o continua improvizatie bazata pe actiuni spontane, fara nicio regula si fara nicio ordine. Iar atunci cand ordinea lipseste, Dumnezeu nu poate fi onorat.

Sunt bune sau rele aceste traditii bisericesti ? Depinde de criteriile dupa care le apreciem. Iata trei criterii pe care le consider de bun-simt in aprecierea traditiilor bisericesti:

1) Din care izvoare isi trag apele aceste traditii ? S-au nascut ele din principiile biblice sau sunt doar niste produse omenesti ?

Despre astfel de traditii izvorate din intelepciunea omeneasca Domnul Christos afirma: „Degeaba Ma cinstesc ei invatand ca invataturi niste porunci omenesti” ( Matei 15,9 ).

     2) Ce urmaresc aceste traditii: slava lui Dumnezeu sau interesele meschine ale unor oameni ?

     Acest criteriu este bine subliniat de apostolul Pavel cand ii indeamna pe credinciosii din Corint: „Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva, sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu” ( 1 Corinteni 10, 31 ).

     3) Cum se raporteaza aceste traditii la Cuvantul lui Dumnezeu ? Sunt ele in armonie cu Sfintele Scripturi sau, dimpotriva, ele submineaza autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu ?

Despre acele practici ale bisericii care se opun adevarului revelat in Scripturi, Mantuitorul afirma: „Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc va fi smuls din radacina” ( Matei 15,13 ).

     Daca traditiile diferitelor biserici sunt mai bune sau mai putin bune, in functie de criteriile amintite, totusi ele nu sunt dogme si nu afecteaza crezul marturisit al bisericilor. Cu totul altfel se pune insa problema in cazul Sfintei Traditii ( Sfanta Predanie ).

Conform definitiei oficiale, Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie este „invatatura data ( lasata si transmisa ) de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat in scris, mai tarziu. Ca si Sfanta Scriptura, Sfanta Traditie cuprinde descoperirea dumnezeiasca trebuitoare mantuirii noastre” ( 1 )

In cazul Sfintei Traditii nu mai vorbim doar de niste practici prezente in viata unei biserici  ( ele putand fi mai bune sau mai putin bune ), ci aici avem de-a face cu invataturi care vizeaza dogmele bisericii, fiind puse pe aceeasi treapta cu Sfanta Scriptura. Sfanta Traditie leaga mantuirea omului de implinirea sau neimplinirea acestor invataturi, ceea ce ii confera o autoritate cel putin egala cu aceea a Scripturilor.

Aceasta pozitie de egalitate a Sfintei Traditii cu Sfanta Scriptura a fost sustinuta la Conciliul de la Trident, in 1563, si a venit ca raspuns la pozitia protestanta care sustinea principiul „Sola Scriptura”, enuntat de reformatorul elvetian Ulrich Zwingli ( 1484 – 1531 ).

Sfanta Traditie cuprinde: formulari de credinta, invatatura despre cele sapte taine, canoanele apostolilor, canoanele celor sapte sinoade ecumenice ( Nicea – 325, Constantinopol – 381, Efes – 431, Calcedon – 451, Constantinopol – 553, Constantinopol – 680 si Nicea – 787 ), canoanele unor sinoade locale, scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii, liturghiile si alte slujbe bisericesti, vietile sfintilor si mucenicilor, obiceiuri religioase si semne si simboluri ale credintei.

Iata, pe scurt, cateva afirmatii care sunt facute in legatura cu autoritatea Sfintei Traditii:

– Sfanta Traditie este al doilea izvor al Revelatiei divine, egal cu Sfanta Scriptura

– Sfanta Traditie este o aplicare si aprofundare a Sfintelor Scripturi

– Sfanta Traditie completeaza Sfanta Scriptura. Fara ea, nu se poate patrunde si trai tot continutul Sfintelor Scripturi

– Sfanta Traditie este mai veche si mai cuprinzatoare decat Sfanta Scriptura

– Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura sunt de nedespartit, caci doar in lumina Sfintei Traditii putem intelege Sfanta Scriptura

– Sfanta Traditie contine invataturi necesare mantuirii cu nimic mai prejos decat Sfanta Scriptura

– Sfanta Traditie este izvorul si radacina ambelor testamente, caci pana la Moise oamenii s-au calauzit dupa invataturi transmise prin viu grai ( 2 )

Desi aceste afirmatii par cu greutate, totusi autenticitatea si autoritatea Sfintei Traditii este discutabila din urmatoarele motive:

1) Biblia afirma in repetate randuri ca, in cuprinsul ei, pot fi gasite toate invataturile necesare unui om ca sa-l conduca la cunoasterea lui Dumnezeu, la desavarsirea caracterului si la mantuire. Sfintele Scripturi sunt atotsuficiente in privinta caii mantuirii, fara a mai fi nevoie de alte surse colaterale.

     „Orice Cuvant al lui Dumnezeu este incercat. El este un scut pentru cei ce se incred in El. Nu adauga nimic la cuvintele Lui, ca sa nu te pedepseasca si sa fii gasit mincinos” ( Proverbele 30, 5.6; vezi si Apocalipsa 22, 18.19; Deuteronomul 4,2  )

Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea” ( Psalmul 119, 105 ).

Din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Christos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna( 2 Timotei 3, 15-17 ).

Asadar, daca Biblia ne poate da „intelepciunea care duce la mantuire” ( 2 Timotei 3,15 ) si daca Dumnezeu ne avertizeaza sa nu adaugam si sa nu scadem nimic din Revelatia data de El prin Cuvantul Sau, de ce sa apelam la alte invataturi, asemenea  celor cuprinse in Sfanta Traditie ?

Daca adevarul descoperit in Sfanta Scriptura nu ar fi suficient pentru mantuire, de ce Biserica, inspirata fiind de Duhul Sfant atunci cand a alcatuit canonul Noului Testament, nu a inclus in el si acele invataturi care lipseau ? Daca invataturile Sfintei Traditii ar avea aceeasi autoritate cu cea a Sfintelor Scripturi, de ce au fost lasate in afara Scripturilor ? De ce sa existe doua surse ale adevarului, cand poate exista o singura sursa a lui ?

2) In lucrarile care trateaza subiectul Sfintei Traditii sunt precizate patru conditii pe care trebuie sa le implineasca o traditie pentru  ca ea sa fie adevarata si sfanta. „Cand o traditie nu implineste aceste conditii”, se specifica in aceste lucrari, „ea nu poate fi adevarata si sfanta, deci nu poate fi admisa sau urmata” ( 3 )

Cele patru conditii sunt:

  1. a) „Traditia sa fi fost tinuta in Bisericile apostolice, adica sa vina din timpul Sfintilor Apostoli prin succesiune ierarhica, sa aiba continuitate neintrerupta pana astazi.” ( 4 )
  2. b) Sfanta Traditie „sa fi fost recunoscuta intotdeauna de intreaga Biserica ecumenica” ( 5)
  3. c) „Sa nu cuprinda in sine invataturi care ar veni in contrazicere cu Sfanta Scriptura, cu Traditia apostolica sau cu scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii” ( 6 )
  4. d) „Adevarul de credinta trebuie sa fie cuprins in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie ( 6 )

Conditiile sunt juste, insa ele nu au fost aplicate in dreptul invataturilor care au patruns in Biserica de-a lungul timpului. Iata o lista care cuprinde cateva invataturi patrunse in doctrinele bisericilor istorice pe calea Sfintei Traditii, dar despre care Biblia nu ofera niciun indiciu ca ar fi fost prezente in Biserica apostolica:

300 d.Ch. – Rugaciuni pentru morti
300 d.Ch. – Facerea semnului crucii
375 d.Ch. – Inchinarea la sfinti si la îngeri
394 d.Ch. – Instituirea împartasaniei
431 d.Ch. – Maria este proclamata divina
500 d.Ch. – Preotii incep sa se imbrace altfel decât laicii
526 d.Ch. – Maslul
593 d.Ch. – Invatatura despre purgatoriu
600 d.Ch. – Liturghia este tinuta in limba latina
600 d.Ch. – Rugaciuni adresate Mariei
607 d.Ch. – Bonifaciu III este proclamat cel dintâi Papa
709 d.Ch. – Sarutarea papucului papal
786 d.Ch. – Inchinarea la imagini si la relicve
850 d.Ch. – Folosirea apei sfintite
995 d.Ch. – Canonizarea sfintilor morti
998 d.Ch. – Postul de vineri si din preajma sarbatorilor mari
1079 d.Ch. – Celibatul preotilor
1090 d.Ch. – Rugaciuni pe bani
1184 d.Ch. – Inchizitia
1190 d.Ch. – Vânzarea indulgentelor
1215 d.Ch. – Transubstantierea
1229 d.Ch. – Biblia este interzisa laicilor
1439 d.Ch. – Doctrina celor sapte sacramente
1508 d.Ch. – „Ave Maria” este aprobata ca rugaciune liturgica
1545-1563 d.Ch. – Traditia are aceiasi autoritate ca si Biblia. Conciliul de la Trident
1546 d.Ch. – Adaugarea unor apocrife la Biblie
1854 d.Ch. – Doctrina conceptiei imaculate a Mariei
1870 d.Ch. – Infailibilitatea papala
1950 d.Ch. – Doctrina inaltarii la cer a Mariei
1965 d.Ch. – Maria proclamata ca Mama a Bisericii   ( 6 )

In cuprinsul Epistolei catre galateni, apostolul Pavel ii avertizeaza pe credinciosi ca erau in pericol sa uite Evanghelia propovaduita de apostoli, primind in schimb o alta evanghelie – o falsa evanghelie: „O, galateni nechibzuiti ! Cine v-a fermecat pe voi, inaintea ochilor carora a fost zugravit Iisus Christos ca rastignit ?” ( Galateni 3,1 ).

Avertismentul apostolului este cat se poate de solemn: „Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema „ ( Galateni 1,8 ).

Daca practicile amintite mai sus au aparut mult mai tarziu decat epoca Bisericii apostolice si daca in felul acesta este calcata prima conditie ca o traditie sa fie acceptata, de ce totusi aceste invataturi sunt privite de bisericile istorice ca fiind dogme ?

Practicile si dogmele enuntate mai sus, care nu apartin Sfintelor Scripturi, ci Sfintei Traditii, au aparut tarziu in timp fatza de perioada Bisericii apostolice. Aceasta inseamna ca ele nu erau cunoscute si practicate de Biserica crestina a primului secol, asa cum s-a nascut ea din mainile Domnului Christos si a apostolilor Sai.

Dupa Marea Schisma din 1054, problemele se complica deoarece sunt adoptate practici religioase si dogme noi de fiecare din cele doua mari ramuri ale crestinismului: Biserica Apuseana si Biserica Rasariteana. In concluzie, nici cea de-a doua conditie in legatura cu Sfanta Traditie nu este implinita.

Insa punctul cel mai vulnerabil al Sfintei Traditii consta in faptul ca cele mai multe din invataturile pe care le cuprinde ea, si care au devenit dogme ale Bisericii, sunt in contradictie cu adevarurile biblice. Iata cateva exemple:

– Inchinarea la sfinti si la ingeri este interzisa de Cuvantul lui Dumnezeu:

     „Pleaca, Satano”, i-a raspuns Iisus. „caci este scris: „Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti ( Matei 4, 10 ).

„Si m-am aruncat la picioarele lui ( ingerului, n.n. ) ca sa ma inchin lui. Dar el mi-a zis: „Fereste-te sa faci una ca aceasta ! Eu sunt un impreuna slujitor cu tine si cu fratii tai care pastreaza marturia lui Iisus. Lui Dumnezeu inchina-te !” ( Apocalipsa 19,10; 22,9 ).

– Inchinarea la imagini si relicve, introdusa oficial in 786 d.Ch., este oprita de porunca a doua a Decalogului:

„Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul. Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti…” ( Exodul 20, 4-6 ).

– Interzicerea citirii si posedarii Scripturilor, introdusa in 1229, contravine spiritului acestora:

Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Dar tocmai ele marturisesc despre Mine” ( Ioan 5,39 ).

„Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea este asa” ( Fapte 17, 11 ).

Si exemplele pot continua… Multe din invataturile care apartin Sfintei Traditii sunt in totala opozitie cu invataturile Bibliei, punandu-le adesea in umbra. Daca este sau nu corect lucrul acesta, ramane ca fiecare sa traga propriile concluzii.

     3) In apararea Sfintei Traditii se aduce argumentul ca, la inceput, Evanghelia a fost transmisa prin viu grai ( pe cale orala ) si abia mai tarziu o parte din aceasta a luat forma scrisa.

Ceea ce este foarte adevarat. Prima Evanghelie ( cea a lui Matei ) a aparut in jurul anului 44 d.Ch., deci la mai mult de un deceniu de la inaltarea Domnului Christos la cer. Pana la acea data, adevarurile mantuirii au fost transmise pe cale orala, iar Biblia confirma acest lucru. Scriindu-le credinciosilor tesaloniceni, apostolul Pavel ii indeamna: „Asadar, fratilor, ramaneti tari si tineti invataturile pe care le-ati primit, fie prin viu grai, fie prin epistola noastra( 2 Tesaloniceni 2,15 ).

In Noul Testament exista si alte texte care confirma faptul ca Evanghelia a fost transmisa initial prin viu grai, iar mai tarziu au aparut scrierile introduse in canonul sau:

     „Am trimis dar pe Iuda si pe Sila care va vor spune prin viu grai aceleasi lucruri” ( Fapte 15,27 )

     „Ca sa poti cunoaste astfel temeinicia invataturilor pe care le-ai primit prin viu grai ( Luca 1,4 ).

Apare insa o intrebare justificata: Care erau acele lucruri transmise prin “viu grai” in vremea apostolilor ? Care era continutul predicilor ( “viu grai” ) de pe vremea lui Pavel ?

Biblia ne ofera suficiente date in acest sens in cartea Faptele Apostolilor: cap. 2, 22-36 ( predica lui Petru in Ziua Cincizecimii );  cap. 3, 12-26 ( predica lui Petru dupa vindecarea ologului din nastere ); cap. 7, 2-53 ( cuvantul de aparare al lui Stefan cu ocazia martiriului sau ); cap. 10, 28-43 ( predica lui Petru in casa lui Corneliu); cap. 15, 7-21 ( cuvantarea lui Petru la adunarea Bisericii din Ierusalim ); cap. 15, 13-21 ( cuvantarea lui Iacov la adunarea Bisericii din Ierusalim ); cap. 17,22-31 ( predica lui Pavel in Atena ).

Textul – cheie care ne ajuta sa intelegem care era continutul predicilor apostolilor, a acelor invataturi transmise prin “viu grai”, este 1 Corinteni 2, 2: “N-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Iisus Christos, si pe El rastignit.

Este clar faptul ca invataturile transmise prin “viu grai” din acea vreme nu erau altceva decat Evanghelia asa cum ne-a fost transmisa si in scris. In inima predicilor apostolilor se afla Christos cel rastignit si inviat, Christos care va reveni in slava, aducand cu El rasplata credinciosilor. Multe predici aveau la baza profetiile mesianice implinite in viata si lucrarea Mantuitorului.

Tinand cont de datele pe care ni le ofera Scriptura, se ridica intrebarea: Unde gasim in aceste predici ale apostolilor invataturi precum inchinarea la icoane, cinstirea moastelor, aprinderea lumanarilor, inchinarea la sfinti, invataturile despre iad si rai, despre nemurirea sufletului, strigoi, vami, etc. ? Puteau oare apostolii sa transmita pe cale orala invataturi care sa le contazica pe cele transmise prin scris ? Invataturile transmise prin “viu grai” puteau contrazice Evanghelia scrisa ?

E greu de crezut asa ceva, tinand cont de cele scrise de Pavel galatenilor: „Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema „ ( Galateni 1,8 ).

     4) Apostolul Ioan ne indeamna sa traim asa cum a trait Iisus: „Caci cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus” ( 1 Ioan 2,6 ). Dar cum S-a raportat Mantuitorul la traditiile care existau in vremea Lui ?

     Pozitia Mantuitorului fata de “datina batranilor”, la care evreii tineau atat de mult, este evidenta in dialogul purtat de El cu fariseii si carturarii din Ierusalim, dialog redat de Matei in cap. 15, 1-14.

Din acest dialog rezulta cateva adevaruri importante legate de traditie:

  1. a) Domnul Iisus ii mustra pe interlocutorii Sai pentru faptul ca ei calca porunca lui Dumnezeu in folosul traditiei: Matei 15, 3: “Dar voi de ce calcati porunca lui Dumnezeu in folosul datinei voastre ?”
  2. b) Domnul Iisus ii acuza pe farisei si carturari pentru faptul de a fi desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu in folosul aceleiasi traditii: Matei 15, 6: “Si ati desfiintat astfel Cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinei voastre.”
  3. c) Domnul Iisus afirma clar ca pazirea traditiilor este zadarnica, fiind de origine omeneasca: Matei 15, 9: “Degeaba Ma cinstesc ei , invatand ca invataturi niste porunci omenesti.”
  4. d) Si, in final, Domnul Iisus ne asigura ca orice invatatura care nu-si are originea in Dumnezeu nu va avea viitor: Matei 15, 13: “Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc va fi smuls din radacina.

In concluzie, deoarece traditia , de regula, vine in conflict cu invataturile Bibliei, cinstirea lui Dumnezeu prin respectarea traditiei este nu doar zadarnica, ci ci primejdioasa. Invataturile traditiilor omenesti, nefiind de origine divina, nu sunt recunoscute de cer si vor fi nimicite. Principiul protestant “Sola Scriptura” ramane singura temelie suficienta pentru cunoasterea adevarului mantuitor.

     5) Un alt argument adus in favoarea Sfintei Traditii este acela ca in Scripturi se citeaza adesea din lucrari care nu se afla in canonul biblic. De exemplu, autorul Faptelor apostolilor citeaza cuvinte rostite de Mantuitorul care nu se regasesc in niciuna din Evanghelii: „Sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus care Insusi a zis: „Este mai ferice sa dai, decat sa primesti ( Fapte 20, 35 ).

Acest argument in favoarea Sfintei Traditii nu este convingator dintr-un motiv cat se poate de simplu: autorii cartilor Noului Testament puteau cita din lucrari neinspirate pentru a-si sustine invataturile, fara a ridica acele lucrari la rang de autoritate biblica. In acest sens avem exemplul apostolului Pavel care, in discutiile cu filosofii atenieni, a citat din poetii greci, fara ca prin aceasta opera acestora sa capete autoritate divina:

„Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: „Suntem din neamul Lui…” ( Fapte 17, 28 ).

Asadar, citarea de catre autorii Noului Testament din lucrari necanonice nu este un argument pertinent in favoarea Sfintei Traditii.

6 ) Spre finalul Evangheliei sale, apostolul Ioan afirma: „Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Iisus este Christosul, Fiul lui Dumnezeu; si, crezand, sa aveti viata in Numele Lui” ( Ioan 20,31 ).

Conform celor afirmate de Ioan, cele scrise in Evanghelii sunt suficiente pentru ca omul sa ajunga la mantuire si viata vesnica. Oare nu este destul ? Nu ne este suficienta viata vesnica ? Si daca ne este suficienta, de ce sa cautam alte invataturi care sa ne conduca la ea ?

Solomon ne indeamna: „Nu fii prea neprihanit si nu te arata prea intelept; pentru ce sa te pierzi singur ?” ( Eclesiastul 7, 16 ). De ce sa repetam aceeasi greseala pe care au facut-o carturarii si fariseii din vremea Mantuitorului care, din dorinta de a fi mai neprihaniti decat le cerea Dumnezeu, au adaugat la Legea divina tot felul de reguli, prescriptii si datini omenesti ? La ce fel de neprihanirea au ajuns acestia ? La o „neprihanire” care i-a dus la pierzare…

„Caci va spun”, ii avertiza Iisus pe ascultatorii Sai, „ca daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a fariseilor, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor” ( Matei 5,20 ).

     Concluzii

Desi principiul protestant „Sola Scriptura”, enuntat de reformatorul elvetian Ulrich Zwingli, este luat in deradere de sustinatorii Sfintei Traditii, el ramane in picioare. Deoarece de cele mai multe ori traditia intra in conflict cu invataturile Bibliei, cinstirea lui Dumnezeu pe aceasta cale nu este doar zadarnica, ci si primejdioasa.

Traditiile omenesti, nefiind de origine divina, nu vor fi recunoscute de cer si vor fi, in cele din urma, nimicite, conform celor spuse de Domnul Christos: „Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc va fi smuls din radacina” ( Matei 15,13 ).

Biblia este singura autoritate in materie de doctrina si este atotsuficienta pentru omul care doreste sa afle calea spre cer. Cele trei avertismente divine prezente in Biblie cu privire la incercarea omului de a adauga sau a scoate ceva din continutul Scripturii ar trebui sa dea de gandit oricui este tentat sa modifice mesajul divin:

Deuteronom 4, 2 : “Sa nu adaugati nimic la cele ce va poruncesc eu si sa nu scadeti nimic din ele, ci sa paziti poruncile Domnului, Dumnezeului vostru asa cum vi le dau eu.”

Proverbe 30, 6 : “Orice Cuvant al lui Dumnezeu este incercat. El este un scut pentru cei ce se incred in El. Nu adauga nimic la cuvintele Lui ca sa nu te pedepseasca si sa fii gasit mincinos.”

Apocalipsa 22, 18-19: “Marturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta. Si daca scoate cineva ceva din cuvintele cartii acestei proorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta.”

Lori Balogh

 

 

Referinte:

( 1 ) http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nta_Tradi%C8%9Bie

( 2 ) http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/sfanta-traditie-sfanta-predanie-68839.html

 

( 3 ) http://cleopasihastria.wordpress.com/2007/09/20/despre-sfanta-traditie/

 

( 4 ) http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/sfanta-traditie-sfanta-predanie-68839.html

 

( 5 ) http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/sfanta-traditie-sfanta-predanie-68839.html

 

( 6 ) http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/sfanta-traditie-sfanta-predanie-68839.html

( 7 ) http://www.ducu.de/rel47.htm

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Subiecte controversate și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Sfanta Scriptura versus Sfanta Traditie

  1. ion spune:

    Un articol necesar. Domnul sa fie laudat !

  2. Omul trebuie sa respecte scriptura nu traditia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free