Pacatul virtual

Pacatul virtual

“ Pacatosii sunt ingroziti, in Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiti care zic: “Cine din noi va putea sa ramana langa un foc mistuitor ? Cine din noi va putea sa ramana langa niste flacari vesnice ?”

Cel ce umbla in neprihanire si vorbeste fara viclesug, cel ce nesocoteste un castig scos prin stoarcere, cel ce isi trage mainile inapoi ca sa nu primeasca mita, cel ce isi astupa urechea ca sa n-auda cuvinte setoase de sange si isi leaga ochii ca sa nu vada raul;

acela va locui in locuri inalte; stanci intarite vor fi locul lui de scapare; i se va da paine si apa nu-i va lipsi. “Ochii tai vor vedea pe Imparat in stralucirea Lui, vor privi tara in toata intinderea ei”

( Isaia 33, 15-17 )

 

De unde venim ? Cine suntem ? Incotro mergem ?

Acestea sunt trei dintre intrebarile fundamentale ale existentei la care trebuie sa raspunda orice filozofie si orice religie. In lipsa unui raspuns pertinent la aceste intrebari, acea filozofie sau religie nu-si merita numele, viata omului fiind intr-o permanenta deriva, fara niciun sens, fara nicio finalitate. O viata traita la modul absurd.

Din perspectiva biblica, raspunsurile la aceste trei intrebari sunt mai mult decat incurajatoare. De unde venim ? Venim din mainile unui Creator iubitor, care ne-a modelat personalitatea “dupa chipul si asemanarea Sa” ( Geneza 1,26 ). Cine suntem ? Suntem fii de Dumnezeu, coroane ale Creatiei divine, si nicidecum urmasi ai protozoarelor, viermilor si primatelor. Incotro mergem ? Ne indreptam spre momentul restabilirii armoniei in intreg Universul lui Dumnezeu, cand lumea pamantului nou creat se va uni cu lumile ceresti necazute in pacat.

Drama pacatului a schimbat radical chipul si directia in care se indreapta lumea noastra. De la o lume naturala, armonioasa si echilibrata, asa cum a iesit din mainile Creatorului, s-a ajuns treptat, de-a lungul veacurilor de istorie a pacatului, la o lume artificiala, conflictuala si dezechilibrata.

     Cain si urmasii lui au fost cei care, departandu-se tot mai mult de spiritul Edenului pierdut, au construit primele cetati ( Geneza 4,17 ) si au pus bazele primelor industrii ( Geneza 4, 22 ). De atunci si pana astazi, dar mai ales in ultimele doua secole, lumea noastra a devenit tot mai artificiala. Betonul, otelul, sticla, plasticul si asfaltul au luat locul parcurilor, padurilor, florilor si potecilor.

Colorantii sintetici si aromele artificiale au luat locul celor naturale, iar E-urile sunt prezente pretutindeni, asemenea unei umbre de care nu putem scapa si care ne urmareste in fiecare farfurie de mancare pe care o punem pe masa. Ne imbracam sintetic, mancam tot mai sintetic, ne tratam cu medicamente sintetice si traim tot mai sintetic, astfel incat, dupa moartea noastra nici cadavrele nu mai putrezesc.

Insa artificialitatea vietii nu se rezuma doar la cele exterioare, ea patrunzand adanc si in interiorul fiintei umane. Intalnim tot mai multi oameni artificiali, tot mai multe caractere artificiale, oameni pe al caror cuvant nu te poti baza mai mult decat pe o trestie care, dupa ce te-ai sprijinit pe ea, se rupe strapungandu-ti mana ( vezi Isaia 36,6 ).

Credeti insa ca lucrurile se opresc aici ? Nicidecum ! Pacatul are multe fetze care inca nu s-au descoperit inaintea Universului. De la lumea naturala, desavarsita, armonioasa si echilibrata, creata de Dumnezeu, s-a ajuns treptat la o lume artificiala, decazuta, conflictuala si dezechilibrata creata de omul pacatos. Dar care sunt tendintele actuale ? Azi in ce fel de lume traim ?

 

O lume a viselor

     Fie ca vorbim de lumea naturala, creata de Dumnezeu, fie ca ne referim la lumea artificiala, creata de om, ambele lumi sunt reale. Si fiind reale, in ambele aceste lumi omul trebuie sa suporte consecintele pacatului sau. Dar cum sa scapi de aceste consecinte ? Diavolul a adus solutia: refugiul intr-o lume virtual, o lume a viselor, a iluziilor.

Cum se poate intra in aceasta lume virtuala ? Pe mai multe cai, multe dintre ele fiind vechi de cand lumea: alcoolul, drogurile si religiile false. Karl Marx sustinea ca religia este “opium pentru popor”. Si avea perfecta dreptate, daca ne gandim la acele religii create de om, nu cea adevarata, revelata de Dumnezeu. Alte porti prin care se poate intra in aceasta lume virtuala sunt de data mai recenta: literatura ( mai ales cea stiintifico-fantastica ), filmele si, de cateva decenii incoace, internetul. Toate acestea ne transmit un singur mesaj: tendinta omului de a fugi din lumea reala, cu grijile si problemele ei, intr-o lume imaginara, o lume a viselor si iluziilor.

Problema grava este aceea ca lumea imaginara, lumea viselor, nu a fost creata de Dumnezeu, ci de Diavol. Iar in lumea aceasta, desi toate lucrurile par accesibile, in realitate ele nu sunt decat o Fata Morgana.

Prin contrast, lumea lui Dumnezeu este o lume a realitatii. Daca Dumnezeu vrea sa le ofere ceva creaturilor Sale, El nu le ofera vise si iluzii, ci realitati. Doar Diavolul ofera iluzii… Si nu gratis, nici ieftin, ci foarte scump ! In Eden, Creatorul nu le-a oferit oamenilor peisaje virtuale, izvoare virtuale, flori virtuale si fructe virtuale, ci o natura desavarsita si cat se poate de reala.

De ce e bine sa intelegem toate acestea ? Pentru ca minciuna isi face loc mult mai greu intr-o lume reala decat intr-una imaginara. Or Diavolul este prin excelenta “tatal minciunii”, asa cum este caracterizat de Insusi Fiul lui Dumnezeu:

Voi aveti de tata pe Diavol; si voiti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas si nu sta in adevar pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii” ( Ioan 8, 44 ).

Prima minciuna a Diavolului, redata pe paginile Scripturii, a fost adresata Evei chiar in Eden, pe cand aceasta era fascinata de frumusetea pomului cunostintei binelui si raului: “Hotarat ca nu veti muri !” ( Geneza 3,4 ). Pe aceasta minciuna grosolana a Diavolului, din nefericire crezuta de Adam si urmasii sai, a fost construita o intreaga lume a viselor.

De la credinta in nemurirea sufletului, prezenta in majoritatea confesiunilor crestine si religiilor pagane, pana la banalele desene animate cu eroi care nu mor niciodata sau captivantele jocuri pe calculator in care, daca ai pierdut o viata, mai primesti inca una, si inca una, si inca una…totul se bazeaza pe aceasta prima minciuna rostita de “sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana” ( Apocalipsa 12,9 ).  Iluzii vandute scump de mare negustor de vise… Insa cu ce pret ?

 

Pacate vechi in forme noi

     Tehnologiile ultimelor decenii ne-au adus multe beneficii. Probabil ca cel mai mare beneficiu este cel al informatiei rapide, gratuite si usor accesibile. Astazi, cu doar cateva click-uri se poate ajunge la informatia dorita, fara sa fie nevoie de ore sau zile de cautari anevoioase prin arhive si biblioteci. Comunicarea rapida a opiniilor este si ea un beneficiu al tehnologiilor moderne. Schimburi de idei, de emotii si experiente de viata au loc cu cea mai mare usurinta pe calea internetului, lasand mult in urma calea mai anevoioasa a publicatiilor scrise si a literaturii.

De fapt, toate aceste noi descoperiri nu sunt altceva decat implinirea unei profetii din Cartea lui Daniel cu privire la vremea sfarsitului: “Cunostinta va creste” ( Danile 12,4 )

Insa tehnologia moderna nu ne aduce doar beneficii, ci si un mod nou de a pacatui impotriva lui Dumnezeu, oferind omului o paleta variata de a calca standardele morale stabilite de El pentru binele si fericirea omului. Ca sa ne dam seama de amploarea dinamicii acestor tehnologii moderne si de impactul lor asupra viatii oamenilor, sunt bine venite cateva informatii referitoare la utilizarea internetului in anul de gratie 2014:

In 2014, existau peste un miliard de site-uri la nivel mondial. O adevarata jungla neexplorata… Un calcul simplu ne duce la concluzia ca doar pentru a numara cele peste un milliard de site-uri, cate unul pe secunda, am avea nevoie de circa 32 de ani de viata. Mai mult decat atat,  in 2014 zilnic au fost trimise peste doua sute de miliarde de e-mail-uri, respectiv cate 30 de e-mail-uri pentru fiecare locuitor al planetei. Insa aceste cifre nu sunt statice, ele cunoscand o dinamica accelerata. Oare aceasta expansiune rapida a internetului sa nu aiba nicio consecinta pe plan moral ?

De la apritia internetului, televiziunea a trecut pe planul doi, calculatoarele, tabletele si telefoanele mobile conectate la internet ocupand primul loc in preferintele generatiei tinere. Noile preferinte indreptate spre tehnologiile moderne este explicabila: in timp ce televiziunea transforma omul intr-un spectator pasiv, internetul face din om un actor interactiv sau chiar autor intr-o lume virtuala.

Multi sustin ca jocurile interactive dezvolta imaginatia, reflexele, atentia si creatitivitatea. Pana la un punct, toate sunt bune, insa trebuie precizat ca nu toate jocurile sunt nevinovate. Daca am consulta un catalog romanesc cu oferte de jocuri pe calculator, vom gasi in el titluri inspaimantatoare. Iata doar cateva exemple:

– Hell Copter ( Elicopterul iadului )

– Uprising 2 – Lead and Destroy ( Revolta 2 – Domina si distruge )

– Mortal Kombat ( Lupta mortala )

– Uprising – Join or Die ( Revolta – Alatura-te sau mori )

– Red Line – Gang Warfare ( Linia rosie – Razboiul bananelor )

– Might and Magic – for Blood and Honour ( Putere si magie – pentru sange si onoare )

Nimeni nu neaga faptul ca astfel de jocuri au si un efect benefic: pot dezvolta atentia, reflexele si imaginatia. Intrebarea care se ridica este insa alta: Cu ce pret toate acestea ? Iar daca pretul dobandirii unei imaginatii mai bogate si a unei atentii mai sporite este ura si violenta, oare merita pretul ?

Insa nu doar jocurile pe calculator, indragite deopotriva de copii, tineri si adulti, sunt primejdioase din punct de vedere moral, conducand la calcarea unor principii de etica crestina. In jungla neexplorata a internetului exista tot felul de oferte la care poate nici nu ne-am gandit. Exista, de exemplu, site-uri specializate care le permit utilizatorilor sa-si descarce nervii intr-un mediu virtual.

Daca urasti o anumita persoana publica ( vedeta, politician, etc. ), site-ul iti ofera posibilitatea sa-l palmuiesti, sa-l scuipi, sa-l lovesti sau chiar sa-l arunci intr-o cada plina cu acid. Desigur, intr-un mediu virtual… Unele site-uri redau si sunete care imita impuscaturi, lovituri si explozii, pentru a intensifica trairile celui ce vrea sa-si descarce ura.

Unii zambesc, considerand o gluma oportunitatea oferita utilizatorilor de a se razbuna in mediul virtual asupra celor pe care nu-i au la inima. Sa fie doar o gluma ? Atunci nu ar trebui sa fie considerate glume si impunsaturile de ac ale papusilor Voodoo, desi ele nu sunt altceva decat manifestari ale magiei negre ?

Sa includem aici si paginile de Facebook ? De ce nu ? Desi nu este nimic rau in a-ti crea propria pagina de Facebook si a-ti usura comunicarea cu persoane indragite aflate la distanta, sau de a-ti promova produsele firmei sau activitatile Bisericii din care faci parte, Facebook poate ascunde un pacat virtual des intalnit de la caderea lui Lucifer incoace: narcisismul, definit ca fiind  atentie excesiva fatza de propria persoana fizica; dragoste admiratie, adesea patologica, fatza de propria persoana; dragoste de sine”. ( vezi DEX Online )

Indemnul apostolului Pavel este clar: „Deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva, sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu” ( 1 Corinteni 10,31 ). Ma intreb: oare cate din paginile de Facebook sunt spre slava lui Dumnezeu si cate dintre ele sunt spre slava omului ?

Ce sa mai vorbim despre pornografia din mediul virtual, de site-urile care promoveaza pedofilia, perversiunile sexuale sau sexul virtual care castiga tot mai mult teren in randurile utilizatorilor de internet ?  Insusi vocabularul se imbogateste cu noi termeni si expresii necunoscute in trecutul apropiat si care sunt legate de tehnologiile moderne.  Una din aceste expresii legate de mediul virtual este “vaduva de calculator”, referindu-se la acele nefericite sotii ai caror soti, odata ajunsi acasa, sunt pierduti in lumea virtuala, complet rupti de realitatea si responsabilitatile familiei.

Pe langa numeroasele beneficii pe care le aduce in viata indivizilor si a societatii, internetul ne aduce la pachet si numeroase posibilitati noi de a pacatui impotriva lui Dumnezeu, calcand principiile morale ale Legii Sale. Internetul este o uriasa jungla neexplorata in care, daca nu esti atent, multe lucruri aparent nevinovate te pot ucide sufleteste.

Chiar daca pe vremea sa nu existau internet, televiziune si cinematograf, David era pe deplin convins ca multe pacate pot fi comise doar cu ochii. Acesta este si motivul pentru care el isi exprima hotararea ferma: “Nu voi pune nimic rau inaintea ochilor mei; urasc purtarea pacatosilor; ea nu se va lipi de mine” ( Psalmul 101,3 )

De ce n-ar fi aceasta si hotararea mea si a ta ? Chiar si atunci cand, privind ecranul calculatorului, totul ni se pare o gluma virtuala…

 

Pacatul virtual

Se povesteste ca o musca zbura fericita in razele soarelui. Era fericita pentru ca nu vedea niciun pericol pentru viata ei, nicio panza de paianjen in care sa fie prinsa. Dar, zburand ea fericita si linistita, deodata se loveste de un zid invizibil. Musca se uita, dar nu vede nimic. Nicio panza, niciun paianjen.

Apoi incearca sa zboare din nou, insa nu mai poate. E prinsa ca intr-un cleste de ceva care nu-i mai da drumul. Musca se uita din nou nedumerita si, intr-un tarziu, zareste un paianjen ranjind satisfacut. Atunci, ingrozita, musca isi da seama de situatie si exclama:

Ticalosul de paianjen ! Si-a luat wireless…”

Da, capcane si curse exista nu doar in lumea reala, ci si in cea virtuala. Scriindu-le crestinilor din primul secol, apostolul Ioan le atrage atentia ca “tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume” ( 1 Ioan 2,16 ).

Or internetul, cu jungla lui virtuala, are multe oferte pentru a satisface cele trei “pofte” ale naturii decazute a omului: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia. Sa nu uitam ca pacatul a patruns in lumea noastra prin usa poftei ochilor, caci Eva, dupa ce a fost ametita de argumentele bine ticluite ale sarpelui, a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat” ( Geneza 3,6 ).

Mantuitorul spunea : “Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina. Dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric. Asa ca daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta !” ( Matei 6, 22.23 ).

Ochii tai si ai mei sunt ferestrele care despart lumea virtuala a internetului, cu binele si raul lui, de lumea interioara a sufletului nostru. Depinde noi, doar de noi, daca deschidem aceste “ferestre”, cand le deschidem, pentru cat timp si pentru ce imagini.

De ce cad atat de multi oameni in plasa pacatului virtual ? Probabil si pentru faptul ca in lumea virtuala totul pare a fi o gluma. Palmele pe care le dai in mediul virtual celui pe care nu-l ai la inima nu-l dor pe cel in cauza. Daca-l arunci in cada cu acid pe politicianul pe care-l urasti, el nu va pati nimic. Iar daca faci sex virtual cu o persoana pe care ai cunoscut-o pe internet, ea nu va ramanea insarcinata.

Nu, palmele date in lumea virtuala nu-l dor pe cel lovit, dar autorul lor va simti din plin efectele urii si rautatii sale. Pacatul virtual nu ne sperie pentru ca nu se vad consecintele lui asa cum apar in viata reala. Dar chiar daca nu se vad, consecintele exista cu siguranta.

Am folosit sintagma “pacat virtual” doar din motive pedagogice. In realitate, pacatul virtual nu exista. In schimb, exista doar pacate reale, chiar daca ele sunt savarsite intr-o lume virtuala. Asa-zisul “pacat virtual” este de fapt un pacat real. Sa nu uitam un amanunt valabil pentru orice pacat, fie ca este savarsit in lumea reala, fie ca este comis in lumea virtuala: Pacatul ne va duce mai departe decat dorim sa mergem, ne va costa mai mult decat vrem sa platim si ne va tine legati mai mult decat vrem sa stam.

Inca ceva important si biblic in acelasi timp: “Plata pacatului este moartea. Dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Christos, Domnul nostru” ( Romani 6, 23 ).

De aceea, haideti sa dam curs, macar acum, in ceasul al 12-lea, indemnurilor pretioase ale Scripturii:

“Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun” ( 1 Tesaloniceni 5,21 )

     “Cercetati ce este placut inaintea Domnului si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunericului, ba inca mai degraba osanditi-le ( Efeseni 5, 10.11 ).

Lori Balogh

 

Acest articol a fost publicat în Plata pacatului și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free