Psalmul 72 – Imparatia mesianica

Psalmul 72 – Imparatia mesianica

Un psalm al lui Solomon

 

  1. „Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului şi dă dreptatea Ta Fiului împăratului!
  2. Şi El va judeca pe poporul Tău cu dreptate şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.
  3. Munţii vor aduce pace poporului şi dealurile, de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.
  4. El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului şi va zdrobi pe asupritor.
  5. Aşa că se vor teme de Tine cât va fi soarele şi cât se va arăta luna, din neam în neam;
  6. va fi ca o ploaie, care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede, care udă câmpia.
  7. În zilele lui va înflori cel neprihănit şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună.
  8. El va stăpâni de la o mare la alta şi de la Râu până la marginile pământului.
  9. Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea Lui şi vrăjmaşii vor linge ţărâna.
  10. 10. Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.
  11. Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea Lui, toate neamurile Îi vor sluji.
  12. Căci El va izbăvi pe săracul care strigă şi pe nenorocitul care n-are ajutor.
  13. Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit şi va scăpa viaţa săracilor;
  14. îi va izbăvi de apăsare şi de silă şi sângele lor va fi scump înaintea Lui.
  15. Ei vor trăi şi-i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru El şi-L vor binecuvânta în fiecare zi.
  16. Va fi belşug de grâu în ţară până în vârful munţilor şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pământului.
  17. Numele Lui va dăinui pe vecie: cât soarele Îi va ţine numele. Cu El se vor binecuvânta unii pe alţii, şi toate neamurile îl vor numi fericit.
  18. Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!
  19. Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!
  20. Sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.”

 

     O Imparatie ideala

     De-a lungul istoriei sale, omenirea a cunoscut numeroase oranduiri si forme de guvernare. De la sclavagismul antic pana la democratiile occidentale de astazi, niciuna din formele de guvernare care au existat nu s-a dovedit perfecta. Si aceasta pentru simplul motiv ca elementul uman, prezent in fiecare dintre ele, este imperfect.

In contrast cu imparatiile pamantesti care au existat de-a lungul timpului sau care sunt si astazi prezente pe mapamond, Psalmul 72 zugraveste portretul imparatului ideal care stapaneste peste o imparatie ideala. Din aceasta perspectiva, acest psalm este o prefigurare, cel putin partiala, a Imparatiei mesianice, a Imparatiei lui Christos.

Cu privire la autorul psalmului, unii comentatori sunt de parere ca Psalmul 72 a fost scris de David pentru fiul sau Solomon cu ocazia urcarii acestuia pe tron, intentia sa fiind aceea de a-l indemna pe fiul sau sa guverneze drept si in deplina supunere fatza de vointa lui Dumnezeu. Insa la fel de posibil este ca acest psalm sa fi fost scris pentru o aniversare speciala a dinastiei davidice. Deoarece nu ne sunt date informatii in acest sens, toate aceste opinii raman doar simple presupuneri.

Insa dincolo de cadrul istoric incert la care face referire psalmul, el ramane una din paginile mesianice de referinta, in care sunt descrise atat caracterul Imparatului, cat si natura, intinderea si permanenta Imparatiei Sale.

Nefiind de natura pamanteasca, Imparatia lui Christos nu poate fi oprita din marsul ei cuceritor, si nimeni nu o poate impiedica sa stapaneasca Universul. Aici nu putem vorbi de hotare, nici de necesitatea de a apara aceasta imparatie cu forta armelor. Imparatia lui Christos este o imparatie a dreptatii, in care cei saraci, nenorociti, prigoniti, slabi si oprimati isi gasesc eliberarea si mantuirea.

Imparatia mesianica, caracterizata de abundenta pacii, a binecuvantarilor si a armoniei, reprezinta incununarea tuturor promisiunilor facute de Dumnezeu celor credinciosi in timpurile Vechiului Testament.

Considerat inca de la inceputurile crestinismului drept unul din cele mai frumoase imnuri inchinate Regelui Mesia, Psalmul 72 ne vorbeste si astazi despre idealul lui Dumnezeu cu neamul omenesc. Insa daca la oameni idealurile sunt de cele mai multe ori doar simple utopii, la Dumnezeu ele intotdeauna devin realitate.

 

     O Imparatie a dreptatii

     O prima calitatea a unei imparatii ideale, cum este cea mesianica, este dreptatea. In primele versuri ale Psalmului 72 termenul „dreptate” apare nu mai putin de patru ori: „Dumnezeule, da judecatile Tale imparatului, si da dreptatea Ta fiului imparatului ! Si el va judeca pe poporul Tau cu dreptate si pe nenorocitii Tai cu nepartinire. Muntii vor aduce pace poporului si dealurile de asemenea, ca urmare a dreptatii Tale. El va face dreptate nenorocitilor poporului, va scapa pe copiii saracului si va zdrobi pe asupritor” ( vers. 1-4 ).

Fara dreptate, nicio imparatie, oricat de puternica ar parea, nu are niciun viitor. Or, Imparatia lui Dumnezeu, prin excelenta, este o Imparatie a dreptatii, in care „bunatatea si credinciosia se intalnesc; dreptatea si pacea se saruta”, dupa cum afirma unul din fii lui Core intr-unul din psalmii sai ( Psalmul 85, 10 ).

Si cum ar putea fi altfel, daca despre Suveranul Universului sta scris: „Dreptatea Ta este o dreptate vesnica si Legea Ta este adevarul” ( Psalmul 119,142 ) ?

Daca ne referim strict la cadrul istoric al psalmului, respectiv la domnia lui Solomon, ce soarta cu totul deosebita ar fi avut imparatia sa daca ar fi ascultat de sfaturile tatalui sau David si ar fi urmat indemnurile Duhului Sfant !? Din nefericire, domnia lui Solomon a fost doar o scanteie a ceea ce a intentionat Dumnezeu cu poporul Sau. O scanteie care s-a stins rapid, sfarsind in ruperea imparatiei davidice in cele doua regate: de nord si de sud.

Marea lectie de viata pe care ne-o ofera istoria sacra este aceea ca doar dreptatea are un viitor stralucit si dainuitor. Nedreptatea va ajunge in final la cosul de gunoi al istoriei.

 

     O Imparatie a pacii

     Unii definesc istoria omenirii ca fiind un sir nesfarsit de razboaie, intrerupt de scurte, mult prea scurte perioade de pace. Insa nici macar aceste pauze nu sunt cu desavarsire linistite, caci zgomotul de arme este nelipsit, facand parte din peisajul degradant al naturii umane.

In contrast cu ceea ce vedem in lumea noastra, Imparatia mesianica va fi o imparatie a pacii desavarsite si permenente. Cine ne garanteaza acest lucru ? Insusi Imparatul ei, supranumit de profetul Isaia „Domn al pacii” ( Isaia 9,6 ).

Intr-adevar, „El este pacea noastra” ( Efeseni 2,14 ). Traind intr-o lume a conflictelor de tot felul, si tocmai din aceasta cauza, El ne promite: „Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima si sa nu se inspaimante” ( Ioan 14,27 ).

Psalmistul a intrezarit aceasta calitate a Imparatiei mesianice, afirmand ca „in zilele lui ( ale lui Mesia ) va inflori cel neprihanit si va fi belsug de pace pana nu va mai fi luna” ( vers. 7 ). Nu este de dorit o astfel de imparatie ? Nu ne-am saturat de nesfarsitele conflicte dintre popoare, etnii, partide, religii, biserici si oameni ?

Iisus Christos, Domnul pacii, ne invita in Imparatia Sa – Imparatia pacii. Exista oare vreun motiv sa refuzam o astfel de invitatie ?

 

     O Imparatie universala

     Dorind sa sublinieze universalitatea Imparatiei mesianice, psalmistul face cateva referiri geografice, descriind frontierele imparatiei: „El va stapani de la o mare la alta si de la Rau pana la marginile pamantului. Locuitorii pustiei isi vor pleca genunchiul inaintea lui si vrajmasii vor linge tarana. Imparatii Tarsisului si ai ostroavelor vor plati biruri, imparatii Sebei si Sabei vor aduce daruri. Da, imparatii se vor inchina inaintea lui, toate neamurile ii vor sluji” ( vers. 9-11 ).

Pasajul acesta vorbeste despre extinderea imparatiei lui Israel conform promisiunilor facute de Dumnezeu lui Avraam. Expresia „de la o mare la alta” se refera la Marea Rosie, in sud, si la Marea Mediterana, in nord. „Raul” amintit este Eufratul, Tarsisul este localizat de unii comentatori in Gibraltar sau insula Sardinia, in timp ce Seba se afla in Arabia de sud-est, locul de origine al reginei care l-a vizitat pe Solomon.

Insa dincolo de aceste hotare, mai mult sau mai putin identificabile din punct de vedere geografic, intentia psalmistului este aceea de a zugravi universalitatea Imparatiei mesianice, dupa cum reiese din versetul 8: „El va stapani de la o mare la alta, si de la Rau pana la marginile pamantului.

Cu circa patru secole mai tarziu, profetul Daniel va identifica aceasta Imparatie mesianica in piatra dezlipita din munte fara ajutorul vreunei maini omenesti, care a lovit chipul urias din visul lui Nebucadnetar: „Dar in vremea acestor imparatii, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie care nu va fi nimicita niciodata si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii si ea insasi va dainui vesnic. Aceasta inseamna piatra pe care ai vazut-o dezlipindu-se fara ajutorul vreunei maini…” ( Daniel 2, 44.45 ).

Da, imparatiile lumii se ridica si se prabusesc. Insa Imparatia lui Christos este vesnica, pentru ca ea se intemeiaza pe principii vesnice, de nezguduit. Ceea ce vom alege depinde doar de noi…

 

     O Imparatei a belsugului

     In Imparatia Regelui Iisus va fi belsug in toate privintele. „Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug”,  spunea Mantuitorul in timpul lucrarii Sale publice ( Ioan 10,10 ). Insa spre deosebire de lumea in care traim acum, in care doar unii traiesc in belsug, in timp ce multi altii sufera de lipsuri, in noua Imparatie toti cei gasiti vrednici sa intre in ea vor cunoaste belsugul in toate domeniile.

     „Caci el”, spune psalmistul referindu-se la marele Imparat Mesia, „va izbavi pe saracul care striga si pe nenorocitul care n-are ajutor. Va avea mila de cel nenorocit si de cel lipsit si va scapa viata saracilor; ii va izbavi de apasare si de sila, si sangele lor va fi scump inaintea lui. Va fi belsug de grane in tara pana in varful muntilor si spicele lor se vor clatina ca si copacii din Liban; oamenii vor inflori in cetati ca iarba pamantului” ( vers. 12-16 ).

Ce inseamna viata imbelsugata ? E greu sa ne-o imaginam in conditiile vietii pe pamant, cand suntem confruntati cu tot felul de lipsuri. Insa, chiar daca acum „vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos” realitatile viitoare ( 1 Corinteni 13, 12 ), le privim totusi cu dorul asteptarii pline de nadejde. Caci „lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” ( 1 Corinteni 2,9 ).

 

     O Imparatie a laudei si recunostintei

     Finalul Psalmului 72 se concentreaza asupra Celui care este izvorul tuturor binecuvantarilor prezente si viitoare, mai ales ale acelor binecuvantari care vor insoti Imparatia cereasca.

„Numele lui va dainui pe vecie; cat soarele ii va tinea numele. Cu el se vor binecuvanta unii pe altii si toate neamurile il vor numi fericit. Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni ! Binecuvantat sa fie in veci slavitul Sau Nume ! Tot pamantul sa se umple de slava Lui ! Amin ! Amin !” ( vers. 17-19 )

Poate ca acum, confruntandu-ne cu suferinta si moartea, nu intelegem lauda lui Dumnezeu in adevaratul ei inteles. Insa atunci cand vom intra in Imparatia slavei lui Christos si vom realiza multimea binecuvantarilor pregatite de Dumnezeu pentru copiii Sai, lauda Numelui Sau va capata noi valente.

De fapt, multe din rugaciunile noastre de astazi nu vor mai avea sens acolo. Lauda insa nu va inceta niciodata. Dimpotriva, ea va spori de-a lungul vesniciei pe masura ce vom cunoaste mai mult dragostea lui Dumnezeu, pe masura ce vom fi mai fascinati de puterea, inteligenta si imaginatia Sa in lucrarile Creatiei Sale si pe masura ce noi insine vom deveni tot mai asemanatori cu El.

Avand o perspectiva atat de luminoasa, nu putem decat sa suspinam de dor si sa ne rugam in fiecare clipa a existentei noastre: „Amin ! Vino, Doamne, Iisuse !” ( Apocalipsa 22,20 )

Lori Balogh

 

 

Acest articol a fost publicat în Psalmii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free