Legamant sau legaminte ?

Legamant sau legaminte ?

 

Termenul “legamant” a parasit incet, dar sigur, perimetrul limbajului modern. Il mai intalnim in legatura cu actul casatoriei, insa si in acest caz termenul “legamant” este folosit mai ales in mediul bisericesc. Alti termeni sunt la moda in zilele noastre: “contract”, “pact”, “intelegere”, “conventie”, “tratat”, etc.

Biblia insa nu a renuntat la acest termen, folosindu-l atunci cand e vorba de o intelegere intre Dumnezeu si un om ( vezi legamantul cu Avraam: Geneza 12, 1-3: 15, 18-21 ), intre Dumnezeu si un popor ( vezi legamantul cu poporul Israel: Exodul 19,5 ), intre Dumnezeu si intreaga Creatie ( vezi legamantul incheiat dupa potop: Geneza 9, 8-17 ), intre doi prieteni apropiati ( vezi legamantul dintre David si Ionatan: 1 Samuel 18,3 ) si intre doi oameni care se respecta ( vezi legamantul lui Avraam cu Abimelec: Geneza 21, 22-32 ).

Cat despre “legamantul casatoriei” dintre un barbat si o femeie, termenul este folosit in mod direct in Maleahi 2,14: “Si daca intrebati: Pentru ce ?”… Pentru ca Domnul a fost martor intre tine si nevasta din tineretea ta, careia acum nu-i esti credincios, macar ca este tovarasa si nevasta cu care ai incheiat legamant.

Notiunea de “legamant al casatoriei” se subintelege si din referintele pe care le face Mantuitorul cu privire la casatorie ( vezi Matei 19,3-9 ), cat si din cele pe care le putem gasi in epistolele apostolului Pavel ( vezi 1 Corinteni 7, 1-5; Efeseni 5, 22-31 ).

De ce termenul “legamant” este preferabil cuvintelor moderne folosite uzual: contract, pact, intelegere, conventie, etc. ? Pentru simplul motiv ca notiunea de “legamant”, spre deosebire de alti termeni moderni sinonimi, presupune o anumita relatie afectiva stabilita intre parti.

Tratatele, contractele, conventiile si intelegerile pot fi incheiate intre doua ( sau mai multe ) persoane, grupuri de oameni, institutii sau popoare, implicand anumite obligatii reciproce, insa fara a presupune si o relatie mai profunda, chiar afectiva. Cand vorbim insa de “legamant”, nu mai avem in vedere doar o intelegere sau un contract “la rece”, fara implicatii afective, ci de ceva cu mult mai profund.

Biblia foloseste notiunea de “legamant” in diferite forme si combinatii. Uneori intalnim singularul “legamant” ( vezi Exodul 19,5 ), alteori gasim pluralul “legaminte” ( vezi Romani 9,4 ). Uneori Biblia vorbeste despre “doua legaminte” ( Galateni 4,24 ), alteori aminteste de “legamantul cel vesnic” ( Evrei 13,20 ; Geneza 17,7; Leviticul 24,8 ).

Autorul Epistolei catre evrei aminteste de “legamantul dintai” ( Evrei 9,1 ) sau “intaiul legamant” ( Evrei 9, 18 ), ceea ce presupune ca exista si un al doilea legamant, numit si “legamantul cel nou” ( Evrei 9,15 ).

Prima mentionare a noului legamant este facuta de profetul Ieremia cu circa sase secole inainte de era crestina, in contextul promisiunii intoarcerii din exil a iudeilor si al binecuvantarilor pe care Dumnezeu avea sa li le ofere:

“Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou. Nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am apucat de mana sa-i scot din tara Egiptului, legamant pe care l-au calcat, macar ca aveam drepturi de sot asupra lor, zice Domnul. Ci iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel dupa zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu”(Ieremia 31, 31-33 ).

In aceeasi perioada, insa de data aceasta in Babilon, profetul Ezechiel vorbea despre acelasi nou legamant in urmatorii termeni: “Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou: voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele” ( Ezechiel 36, 26.27 ).

Faptul ca Biblia vorbeste de un legamant vechi ( “legamantul dintai” sau “intaiul legamant”, vezi Evrei 9, 1.18 ) si un legamant nou ( Evrei 9,15; Ieremia 31, 31-33 ) a produs in crestinism o controversa importanta cu privire la continuitatea legamantului lui Dumnezeu cu omul.

In multe biserici se predica ideea unei dihotomii, a unei diviziuni intre Vechiul si Noul Testament ( termenul “testament” are intelesul de “legamant” ). Aceasta discontinuitate intre vechiul si noul legamant, intre Vechiul si Noul Testament, conduce inevitabil la afirmatii de genul: “In Vechiul Testament, adica in vechiul legamant, oamenii au trait sub Lege. Deoarece noi traim in Noul Testament, adica in noul legamant, noi nu mai suntem sub Lege, ci sub har. Legea a fost tintuita pe cruce si crestinii nu mai au obligatia sa o pazeasca”.

Ideea acestei dihotomii este insa primejdioasa din mai multe puncte de vedere. In primul rand ea induce un neadevar cu privire la Dumnezeu si caracterul Sau. Daca El a incheiat doua legaminte total diferite, avand la baza lor cu totul alte conditii, inseamna ca El este schimbator. Ieri El a cerut oamenilor sa implineasca anumite conditii in vechiul legamant, iar astazi ne cere sa indeplinim alte conditii in noul legamant.

Insa Biblia nu ne permite sa avem o astfel de conceptie despre Dumnezeu. Dimpotriva, ea ne da asigurarea ca Dumnezeu este neschimbator:

“Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb” ( Maleahi 3,6 )

     “Iisus Christos este Acelasi: ieri, azi si in veci” ( Evrei 13,8 )

“ Orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” ( Iacov 1,17 )

Intrebarea fireasca ce se ridica este urmatoarea: Poate un Dumnezeu neschimbator sa schimbe conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca omul in cadrul legamantului Sau cu acesta ? Si daca am admite, prin absurd, ca El modifica aceste conditii, cerandu-le unora sa implineasca anumite conditii, iar altora sa implineasca cu totul alte conditii, cat de dreapta va fi judecata finala ? Vor exista la aceasta judecata mai multe standarde morale ? Va fi mai usor pentru unii, iar pentru altii va fi mai greu la bara judecatii divine ?

Iata cum invatatura larg raspandita in mediul crestin cu privire la o presupusa discontinuitate intre Vechiul si Noul Testament, intre vechiul si noul legamant, are implicatii majore si distorsioneaza  primejdios conceptele de judecata divina si de caracter divin.

O privire atenta asupra continutului celor doua legaminte ne conduce la concluzia ca ele aveau in comun trei elemente importante:

1) Mantuirea este oferita de Dumnezeu doar prin har.

2) La baza ambelor legaminte se afla Legea lui Dumnezeu.

3) Raspunsul omului in ambele cazuri trebuia sa fie ascultarea.

Daca luam in considerare legamantul dintai, incheiat cu poporul Israel la muntele Sinai, este necesar sa facem cateva observatii importante:

1) Poporul Israel a primit Legea morala ( Decalogul ), deci si obligativitatea de a o respecta,  dupa ce a fost eliberat din robie. Aceasta inseamna ca Dumnezeu pretinde ascultare de Legea Sa doar acelor oameni care au fost deja salvati prin har.

2) Greseala israelitilor a fost aceea ca s-au pripit cand au afirmat cu toata convingerea: “Vom face si vom asculta tot ce a zis Domnul” ( Exodul 24, 7 ). Ei s-au bizuit pe propriile lor puteri in implinirea conditiilor cerute de Dumnezeu in cadrul legamantului, esuand foarte curand dupa aceea. Episodul cu vitelul de aur este elocvent cu privire la esecul vechiului legamant ( vezi Exodul 32 ). Greseala putea fi evitata daca ei nu s-ar fi bizuit in implinirea Legii pe propriile lor puteri, ci pe puterea primita de la Dumnezeu prin har.

In trista experienta a poporului Israel la Sinai este prezent contrastul intre indreptatirea ( neprihanirea, justificarea ) prin fapte si indreptatirea ( neprihanirea, justificarea ) prin credinta. Daca israelitii nu s-ar fi bizuit pe puterea lor in indeplinirea prevederilor legamantului si pe faptele lor, ci pe credinta ca Dumnezeu le va da putere sa asculte si ca tot El ii va face neprihaniti, legamantul de la Sinai nu ar fi fost un esec si, prin urmare, el ar fi ramas in picioare.

Necesitatea unui legamant nou era legata de incalcarile repetate ale prevederilor legamantului incheiat de Dumnezeu cu ei. De aceea, era nevoie de o reinnoire a legamantului vechi, fara insa a schimba cu nimic conditiile cerute omului: ascultarea de Lege. De fapt, termenul tradus cu “nou” ( “khadash” ) poate fi redat si prin cuvantul “innoit”.

Citind cu atentie si fara prejudecati continutul noului legamant, asa cum este redat in Ieremia 31,31-33, observam ca raman aceleasi conditii cerute omului: ascultarea de Legea divina. Deosebirea intre vechiul si noul legamant este insa importanta: Daca in vechiul legamant Legea era scrisa de Dumnezeu pe tablele de piatra date lui Moise, in noul legamant aceeasi Lege este scrisa in inima omului.

Astfel, in noul legamant are loc o interiorizare a Legii lui Dumnezeu, asa cum a dorit Dumnezeu sa fie intotdeauna, omul avand datoria sa asculte de preceptele ei, de data aceasta aflate nu in afara lui, ci in interiorul fiintei sale.

De fapt, aceasta interiorizare a Legii lui Dumnezeu nu era un element nou, caci ea era doar o reluare a invitatiei facute de Dumnezeu in vechime: “Asculta, Israele ! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Si poruncile acestea pe care ti le dau astazi sa le ai in inima ta ( Deuteronomul 6, 4-6 ).

Evreii insa nu au interiorizat Legea divina. Au lasat-o afara, pe tablele de piatra, incercand prin propriile lor puteri sa o implineasca. Dar cat de greu este sa implinesti ceva ce nu ai in inima ! Adica ceva ce nu iubesti. In noul legamant insa, aceasta interiorizare a Legii este promisa de Insusi Dumnezeu, prin Duhul Sau cel Sfant.

Pentru o intelegere mai clara a necesitatii de innoire a legamantului lui Dumnezeu, putem compara acest legamant cu o casa pe care Dumnezeu a inchiriat-o copiilor Sai printr-un contract  de inchiriere in care erau stipulate conditiile cerute chiriasilor. Insa in  Vechiul Testament, copiii Sai au incalcat acest contract in repetate randuri, incepand chiar sa demoleze casa.

De-a lungul secolelor, Dumnezeu a incercat sa reinnoiasca acest “contract de inchriere”, trimitandu-le profeti cu solii severe de avertisment. Insa “locatarii” nu i-au ascultat pe trimisii lui Dumnezeu, incercand sa schimbe contractul. In cele din urma, Dumnezeu a fost nevoit sa incheie un nou “contract de inchiriere” ( legamantul cel nou ), care prevede aceleasi conditii. Acest nou legamant a fost insa ratificat nu cu sange de animale, ca in cazul vechiului legamant, ci cu sangele Fiului lui Dumnezeu ( aceasta este doar o ilustratie, si ca orice ilustratie, are limitele ei ).

De fapt, lucrul cel mai important de retinut este acela ca exista o continuitate a legamintelor, ele fiind etape distincte ale aceluiasi legamant vesnic despre care vorbeste autorul Epistolei catre evrei: “Dumnezeul pacii, care prin sangele legamantului celui vesnic a sculat din morti pe Domnul nostru Iisus, marele Pastor al oilor, sa va faca desavarsiti in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui si sa lucreze in voi ce-I este placut, prin Iisus Christos” ( Evrei 13,20.21 ).

Daca astazi exista o perceptie gresita asupra celor doua legaminte, cat si asupra rolului Legii in cadrul lor, aceasta este cauzata de interpretarea eronata a scrierilor apostolului Pavel. Daca se ignora contextul in care a scris Pavel epistolele sale, in mod deosebit Epistola catre romani si cea catre galateni, mai exact combaterea invataturilor iudaizantilor, se poate ajunge la erori de intelegerea conceptului de legamant.

In timp ce iudaizantii ( evrei crestinati ) pretindeau tuturor crestinilor dintre neamuri sa asculte de intreaga Lege a lui Moise pentru a fi mantuiti, Pavel predica mantuirea doar prin Iisus Christos si neprihanirea Sa. Pentru Pavel, ascultarea de Lege nu era un mijloc pentru a obtine neprihanirea si mantuirea, ci un rezultat al neprihanirii si mantuirii prin har.

Dupa cum israelitilor li s-a dat Legea dupa ce au fost eliberati din robia egipteana, la fel crestinilor li se cere sa asculte de Legea divina tocmai pentru ca au fost eliberati din robia pacatului si pentru ca aceasta Lege “sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 ) este scrisa de Duhul Sfant in inimile lor.

Asadar, legamant sau legaminte ? Daca vorbim de doua legaminte, o facem doar din motive didactice, pentru a intelege necesitatea reinnoirii legamantului dintai. In realitate, este vorba de unul si acelasi legamant vesnic, cu aceleasi prevederi si cu aceleasi fagaduinte.

Lori Balogh

This entry was posted in Subiecte controversate and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

23 Responses to Legamant sau legaminte ?

  1. Eugen Dutu says:

    Domnule care va spuneti „Tibi” si pozati drept membru al bisericii advente

    Raspunsul oferit de dumneavoastra este o mostra de rea credinta. Va convine masca pentru ca oricine poate scrie orice si se poate da drept orice. Fugiti de lumina pentru ca ea va provoaca suferinta, domnule.
    Presupun ca marea majoritate a cititorilor acestui blog cunosc ca este extrem de usor azi sa creezi oricate adrese de e-mail doresti si sa alegi absolut orice nume doresti sa utilizezi. Si din spatele lor sa scrii absolut orice doresti. Internetul permite toate aceste posibilitati si avem fata acest caz, un om cu masca pe fata care nu inceteaza sa arunce cu noroi.

    Cum spuneti domnule ? Biserica adventa pune pe rug pe membrii care ajung sa gandeasca si sa vorbeasca diferit fata de invataturile bisericii ? Va invit sa prezentati probe.
    Daca considerati ca exagerez si ca dumneavoastra ati folosit o figura de stil, va anunt ca cel putin bunul simt ar fi trebuit sa va oblige sa folositi ghilimele. Si va anunt ca nu ati facut-o.
    In privinta excomunicarii, domnule, va spun ca in biserica adventa (si nu numai, in multe alte biserici neoprotestante) se practica excluderea din biserica pentru aceia dintre membri care au abateri disciplinare. Ma gandesc ca e posibil ca excomunicarea de care vorbiti sa fie chiar practica bisericii de care apartineti. Ma gandesc chiar ca tot mai multe indicii conduc la aceasta concluzie.

    Pe de alta parte, rog cititorii sa acceseze singuri lectiunile la care domnul face referire, de pe adresele pe care domnul le-a aratat, va rog sa le parcurgeti cap-coada si apoi putem discuta impreuna.
    Absolut toate informatiile oferite de domnul care-si spune „Tibi” sunt informatii publice, puteau fi accesate de absolut orice om care are cunostintele tehnice necesare.
    Ultimul cuvant despre lucrurile „comune” pe care le-ati scris. Ati afirmat ca nu va declinati identitatea de teama „excomunicarii fara dragoste”.
    Am o intrebare, pentru care motiv, daca ati fi un membru al bisericii advente, in conditiile in care ati ajuns la concluzia ca ea a fost cladita pe neascultare de Cuvantul lui Dumnezeu v-ati dori sa ramaneti membru al bisericii ?
    A, era sa uit, sunteti membru adventist de peste 50 de ani si aveti in biserica toata familia, toate amintirile, nu mai tin minte daca nu si toti prietenii.
    Trecand peste povestea lacrimogena pe care ati pregatit-o cand ati scris lucrurile astea, evident destinata cititorilor care nu cunosc cum stau cu adevarat lucrurile in biserica adventa ( exista exemple de fosti membrii adventisti care au fost exclusi din biserica, ai caror parinti, sau copii sunt in continuare membrii ai bisericii, unii chiar slujbasi), stiti domnule ce-mi suna mie fals in toate astea ? Ca un adventist de pe vremea lui Ceausescu, adica oameni de o calitate superioara fata de noi, cei convertiti dupa revolutie, se apuca „nu demult” sa se roage „in mod special pentru mai multa lumina cu privire la lege si Sabat”.
    Este limpede ca lumina zilei ca nu cunoasteti prea multe despre batranii nostri cu 50 de ani de credinta, domnule.

    Cam atat in ce priveste reala dumneavoastra identitate, domnule „Tibi”.

    In privinta argumentelor biblice, va propun cu toata seriozitatea sa recititi in Evanghelia dupa Matei , din capitolul 5, incepand de la versetul 17 unde Domnul bun afirma ca El nu va strica Legea si pana la sfarsitul capitolului si sa va explicati, iar apoi daca e posibil s-o faceti si aici, cum e posibil ca Domnul sa alega porunci din Decalog, care e parte din Lege in mod evident, al caror inteles sa-l adanceasca, dar lasandu-le la locul lor, iar apoi sa aleaga porunci, tot din Lege, dar din afara Decalogului pe care sa le modifice din temelii, iar pe unele sa le desfiinteze. Ma intereseaza cum ganditi dumneavoastra ca se impaca acel „n-am venit sa stric Legea” cu abolirea legii talionului.

    In ceea ce priveste „pofta” asupra careia v-ati luat timp sa ma lamuriti, doresc sa precizez : fratele Pavel a scris Romanilor la 7:7 ca Legea descopera pacatul si citeaza Decalogul.
    Tot fratele Pavel a scris tot Romanilor, dar la 10:4 ca „Hristos este sfarsitul Legii” si pe mine ma interesa cum un om ca dumneavoastra care a scapat din „indoctrinare” si intelege Cuvantul care e simplu si clar, impaca problemele acestea.
    Daca telos e limpede in toate textele pe care le-ati aratat mai deunazi, rezulta ca Legea, deci si Decalogul, gata, s-a dus.
    Se contrazice fratele Pavel singur ?

    Va doresc multa sanatate domnule.
    Eugen Dutu

  2. Tibi says:

    Frate Eugen Dutu,

    Mai sunt multi alti comentatori pe blogul acesta al fr. Lori Balogh care isi dau doar prenumele, asa ca ma incadrez foarte normal in randul lor. Fac parte din biserica asta si stiu foarte bine ca “pazirea” legii (legalisumul) si doctrinele bisericii sunt mai importante decat dragostea de aproapele si de aceea stiu foarte bine ca daca cineva este “eretic” si nu se supune sistemului, este pus pe rug intr-un fel sau altul (la fel cum se procedeaza in biserica catolica, pe care o condamnam). Noi le cerem oamenilor sa nu se supuna sistemului din bisericile lor si sa vina la noi, dar odata veniti, sunt obligati sa se supuna sistemului si sa gandeasca corporativ, altfel sunt excomunicati fara dragoste. Oricum nu ne cunoastem in nici un caz.

    Nu demult ii povesteam sotiei mele faptul ca la un moment dat chiar incepusem sa ma rog in mod special pentru mai multa lumina cu privire la lege si Sabat. Iar, dupa un anumit timp, ca raspuns, au venit lectiunile din 2017 cu privire la legea din Galateni si apoi din Romani.

    Am publicat deja citatele foarte clare care au venit ca raspuns in acele lectiuni puse la dispozitia tuturor bisericilor adventiste de pe glob si care sunt publicate oficial pe plan mondial, cu aprobarea Conferintei Generale

    Aceste citate sunt atat de clare in privinta legii si faptul ca contrazic invatatura pe care o stiam si o sustineam si eu inainte, m-au determat sa studiez cu alti ochi, mai atent si tot cu rugaciune subiectul acesta si am fost surprins cat de bine se lamuresc si se potrivesc lucrurile la locul lor, dupa noua lumina. Am invatat sa las Cuvantul lui Dumnezeu sa imi vorbeasca, sa nu mai vorbesc eu dupa crezul care imi era atat de drag inainte, desi avea multe contradictii.

    Aceasta atitudine imi aminteste faptul ca tot prin neascultate de Cuvantul lui Dumnezeu s-a si intemeiat biserica adventista: credinciosii din celelalte biserici incercau sa le aminteasca faptul ca Biblia precizeaza ca nimeni nu stie ziua revenirii Domnului Isus, dar n-au vrut sa asculte de ei si de Biblie. La fel s-a intamplat si cu privire la lege: credinciosii din celelalte biserici incercau sa ne faca sa intelegem adevarul biblic ca termenul lege cuprinde ambele legi si cea morala si ceremoniala, fara sa fie despartite, dar noi ii contraziceam. Spre marea mea uimire in lectiunile din 2017 au recunoscut in mod oficial, in sfarsit, ca ceilalti aveau dreptate! Legea morala nu era separata de cea ceremoniala (chiar daca asa pare uneori).

    Si am gasit si porunca cu privire la pofta in Col. 3.5 si Luca 12.15, precum si celelalte 8 porunci despre care m-ati intrebat, in poruncile lui Isus date prin apostolii Sai in NT. La fel ca si neamurile care nu au legea de la Sinai, nici noi nu putem sa furam, sa mintim, sa poftim, sa ne facem chip cioplit etc pentru ca le gasim poruncite din nou in NT. Vi le pot pune la dispozitie pe toate.

    Daca spuneti ca rostul lectiunii nu este acela „de a inghiti nemestecat orice idee prezentata in lectiune”, atunci este foarte grav! Daca nici aceste lectiuni nu sunt credibile, pentru proprii membri din biserica, lectiuni care sunt puse la dispozitia tuturor bisericilor adventiste de pe glob si care sunt publicate oficial pe plan mondial, cu aprobarea Conferintei Generale, atunci intrebarea legitima si foarte ingrijoratoare este, pe cine sa mai creada membrii, ce sa mai creada si CINE STABILESTE ce sa creada, daca nici propriile lectiunile nu sunt demne de incredere? Doctrinele si unii sustin intr-un fel, lectiunile oficiale altfel, deci este o confuzie serioasa, iar tot noi numim confuzia Babilon…

    Cu stima,
    Tibi

  3. Eugen Dutu says:

    O, Doamne, Dumnezeul meu, mare e mila Ta cu noi cu toti !

    „Frate Tibi” asa cum ati putut citi de la bun inceput numele meu este Eugen Dutu. Completez informatia, sunt crestin azs, membru al comunitatii azs din orasul Zarnesti, jud Brasov. Cine doreste sa ma intalneasca, ma gaseste in marea majoritate a zilelor de sambata din an in casa de rugaciuni a Bisericii AZS din Zarnesti. Rar se mai intampla sa mai vizitez sambata alte biserici surori.
    In primul rand va rog sa va prezentati in mod asemanator pentru ca transparenta sa fie totala si toti cititorii sa cunoasca cine cu cine vorbeste.
    Pana cand veti face lucrul acesta am sa va numesc „fratele Tibi”.
    Renuntasem sa va mai scriu dupa ce v-am citit raspunsul pe care mi l-ati oferit la articolul Legea in Noul Testament (sper ca n-am gresit numele) considerand ca scrieti prea mult si plictisitor cand folositi din argumentele clasice ale fratilor neoprotestanti de duminica.
    Reiau totusi dialogul aici apreciind ca daca tot va aratati a fi un neobosit promotor al revelatiilor pe care le-ati avut cu privire la Cuvant, atunci ceea ce scrieti merita sa aiba un raspuns alaturi pentru ca cititorul sa poata compara si decide singur in ceea ce il priveste.
    Paranteza :
    Din experienta personala pot spune cititorului neavizat ca exista in Biserica azs si aceasta categorie de frati care se ocupa foarte putin cu studiul Scripturii, sunt dependenti sub aspectul informatiilor de lectiuni, cauza din care uneori confunda autoritatea Scripturii cu autoritatea pastorului sau pastorilor care au conceput lectiunea. In biserica azs rostul lectiunii este de a oferi credinciosului ocazia de a STUDIA personal un subiect anume propus si nu de a inghiti nemestecat orice idee prezentata in lectiune.
    Inchid paranteza.
    „Frate Tibi” dumneavoastra nu pareti a face parte din aceasta categorie, dar va manifestati ca si cum ati face parte !!! Motivele vor iesi la iveala negresit.
    Rationamentul meu este : in cei 50 de ani de credinta pe care ii declarati, oridecateori s-au studiat la lectiune Romanii si Galatenii, chiar niciodata n-ati studiat doar pentru dumneavoastra cele doua epistole ? N-ati studiat niciodata, doar dumneavoastra si Domnul, subiectul Legii in Noul Testament ?
    N-ati citit niciodata singur ca fratele Pavel spune Lege si vorbeste depre lucruri care tin de aspecte ceremoniale : preotie, jertfe, s.a. si in acelasi timp pomeneste vreuna din Cele 10 Porunci (niciodata porunca a 4 a) si spune tot Lege ? Dupa informata dumneavoastra parere, daca crestinii nu sunt sub lege „(TOATA)”!!! atunci fratele Pavel afirma ca pofta e ingaduita in crestinism, de exemplu ? Dar cu celelalte 8 porunci (exclud Sabatul) cum sta treaba, ele nu sunt in Lege ? Daca Legea TOATA e dusa atunci e permis orice ?
    Trebuie sa plec la servici si nu mai am timp, dar revin negresit.
    Cu stima,
    Eugen Dutu

  4. Tibi says:

    Corect, apostolul Pavel precizeaza ca ERAM sub paza ei (legea, toata bineinteles) si ne-A FOST un indrumator spre Hristos, LA TIMPUL TRECUT. Si versetul urmator este corect: Galateni 3.25. Dupa ce a venit credinta, apostolul Pavel precizeaza ca NU MAI SUNTEM sub indrumatorul acesta, adica toata legea conform citatului din Ellen White. Deci aici apostolul Pavel chiar subliniaza foarte clar tocmai ca am fost, dar nu mai suntem sub lege (TOATA).

    Cu stima,
    Tibi

  5. Sebastian says:

    Multumesc. Rețin citatul din Ellen White la Galateni 3:23-24, care este corect.

  6. Tibi says:

    Frate Sebastian,
    Fapte 15,5 scrie ca erau unii farisei care erau mai zelosi sau mai vocali in a cere neamurilor sa fie circumcise si sa pazeasca legea lui Moise, nu scrie in nici un caz ca, spre deosebire de ceilalti evrei, aceea intelegeau ca Legea inseamna si cea morala si ceremoniala. A impune circumcizia si legea lui Moise neamurilor de catre unii si a intelege legea ca un tot unitar, de catre toti evreii (cum subliniaza lectiunile), sunt doua subiecte total diferite! Este un alt exemplu de texte biblice socase din context, in incercarea de a sustine o doctrina.

    Lectiunile din care v-am dat multe citate foarte clare, nu amintesc absolut deloc ideea ca ar fi fost doar unii evrei care intelegeau prin lege toata legea si cea morala si ceremoniala, ci toate precizeaza tocmai ca evreii (toti) intelegeau asa, ba mai mult decat atat, scrie la fel de clar ca insusi apostolul Pavel intelegea asa!

    Si tocmai ca sa nu mai existe nici un dubiu, in acele lectiuni s-a publicat si un citat al lui Ellen White (tinut ascuns pana atunci), in care precizeaza acelasi lucru:

    Studiul 7, trim. 3, Vineri 11 august, 2017

    „Sunt întrebata cu privire la Legea din Galateni: Care lege este îndrumatorul care ne aduce la Hristos? Eu raspund: ATÂT LEGEA CEREMONIALA, CÂT SI CODUL MORAL AL CELOR ZECE PORUNCI.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, ed. 2012, p. 208 (233)

    https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=7

    Deci iata ca chiar si Ellen White PRECIZEAZA ca in Galateni (unde exita si textul din capitolul 3, cu versetul 19), legea inseamna toata si ceremoniala si morala!

    Nu stiu ce ar putea fi mai clar decat toate acestea. Dar vorba dv. “Sunt lucruri pe care cred că și dv le știți, dar ați ales să le ignorați”.

    In Matei 12. 5 Domnul Isus tocmai precizeaza ca preotii CALCA Sabatul pentru implinirea legii ceremoniale. Si nu numai ca nu-i condamna pentru calcarea Sabatului in favoarea legii ceremoniale, ci precizeaza ca sunt chiar NEVINOVATI de calcarea Sabatului. Deci Domnul Isus admitand (fara sa condamne) ca Sabatul era calcat in favoarea legii ceremoniale, tocmai dovedeste ca legea ceremoniala era mai importanta! Nu inteleg cum poate fi mai clar decat atat.

    Isus si Tatal sunt una in natura si gandire bineinteles.

    Intrebarea ramane in continuare. Pe cine ar trebui sa credem? Dv. incercati sa sustineti ca legea morala si ceremoniala sunt despartite, iar lectiunile precizeaza raspicat ca evreii (deci TOTI) le priveau ca un intreg sub termenul Lege, ca si apostolul Pavel si asa cum a percizat chiar si Ellen White. Si acelasi lucru reiese la fel de clar si in Romani 2.17-25.

    Cu stima,
    Tibi

  7. Sebastian says:

    Dacă în Sabat se aduceau jertfe de animale conform legii lui Moise, erau aceste jertfe mai importante decât Sabatul? Domnul Iisus spune că nu (Matei 12:5, Numeri 28:9).
    De aceea să-L credem și să-L ascultăm pe Dumnezeu ! Domnul Iisus a fost prezent la creațiune, a fost prezent pe muntele Sinai și este prezent lângă Tatăl ceresc și în Sanctuarul din cer.
    Referitor la Decalog, Domnul Iisus mai spune:
    „Eu și Tatăl una suntem” – Ioan 10:30 ( Una în natură și gândire).
    „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” – Ioan 17:21 (Una în caracter și gândire).
    Dacă unii evrei din vechime înțelegeau prin Lege toată Legea morală și ceremonială nu înseamnă că aveau o înțelegere corectă indiferent de context. Acest fapt e dovedit la prima adunare a bisericii din Ierusalim din Fapte 15 (Fapte 15:5 e mai grăitor).
    Sunt lucruri pe care cred că și dv le știți, dar ați ales să le ignorați.

  8. Tibi says:

    Frate Sebastian,
    Bine ati remarcat, conform Luca 1.6, evreii respectau toata Tora, deci nu faceau deosebire intre legi, tocmai cum apare in Rom. 2.17-25 (si in alte texte) si cum lectiunea (studiul 2) din trim. 4, luni 9 oct. 2017 precizeaza ca “Cei din vechime NU LE-AU PRIVIT CA FIIND DISTINCTE. În gândirea iudeilor toate acestea formau probabil un singur pachet de legi, deoarece TOATE VENEAU DE LA DUMNEZEU”. Asa ca si cele amintite in Deut. 6.14-17. https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=6

    Studiul 4, trim. 3, 2017, luni 17 iulie: „Prin urmare, în expresia „faptele Legii” sunt incluse toate cerintele gasite în poruncile date de Dumnezeu prin Moise, FIE ELE MORALE SAU CEREMONIALE.” https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=7

    Studiul 4, trim. 4, 2017, duminica 22 oct: „Pavel foloseste termenul „lege” în sensul lui larg, asa cum îl întelegeau iudeii din zilele lui. Prin Torah (cuvântul evreiesc pentru „lege”), chiar si un evreu din zilele noastre întelege învatatura data de Dumnezeu în primele cinci carti ale lui Moise, dar si în întregul Vechi Testament, în general: Legea morala, plus dezvoltarea ei în regulile si legile judecatoresti, precum si în regulile ceremoniale. Din acest motiv, putem sa consideram „Legea” de aici ca însemnând ÎNTREGUL SISTEM IUDAIC.” https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=6

    Studiul 8, trim. 4, 2017, Morti fata de lege: „PENTRU PAVEL LEGEA ESTE INTREGUL SISTEM INTODUS LA SINAI, care continea si Legea morala, dar nu se limita la aceasta. De aceea, el a citat din ea, la fel cum ar fi putut sa citeze din oricare alta parte a sistemului iudaic, pentru a-si sustine ideea. https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=5
    Studiul 6, trim. 3, 2017,Marți, 1 august: Scopul Legii: Galateni 3.19 “Desi ATÂT LEGEA CEREMONIALA, CÂT SI CEA MORALA AU FOST „ADAUGATE” LA SINAI din cauza calcarilor de lege, Pavel pare sa se refere aici ÎN PRIMUL RÂND LA LEGEA MORALA.” https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=7

    Acum pe cine sa cred? Dv. sustineti ca legea ceremoniala si legea morala sunt separate, iar lectiunile ati vazut cum sustin cat se poate de raspicat tocmai ca NU SUNT SEPARATE! Am pus si link-urile cu lectiunile respective, ca sa puteti verifica citatele direct din lectiuni.

    Deci iata ca lectiunile din 2017 contrazic propriile doctrine si invataturi de pana atunci, cu privire la separarea legilor din Torah! Totusi dv. si multi altii le separati inca (nu inteleg cum mai puteti, dupa acele lectiuni atat de clare), bazandu-va pe asfel de texte pe care le-ati insirat si care doar par sa sustina acea pozitie contrara lectiunilor si Bibliei.

    Aceleasi texte pe care mi le-ati insirat le foloseam si eu inainte de lectiunile din 2017, incercand sa-mi sustin agenda. Si nici eu nu observam ca in Ioan 7.21 Isus tocmai explica faptul ca circumcizia era mai importanta decat Sabatul. Si comparandu-le astfel, tocmai ca le pune in aceeasi categorie, deci iata ca nu le desparte.

    Iar in Ioan 15.10 care este legea lui Dumnezeu si care este legea lui Moise, de vreme ce Isus pe una o numeste legea Sa (“porunciele Mele”), asa cum este numita in 1 Cor. 9.20 sau Gal. 6.2, iar pe cealalta o numeste legea lui Dumnezeu (poruncile Tatalui Sau)? Ambele sunt porunci ale lui Dumnezeu, dar Isus tocmai le numeste diferit, astfel precizand ca nu sunt identice. Pe unele le numeste ale Sale, iar pe celelalte le numeste ale Tatalui, deci nu sugereaza ca unele ar fi morale, separate de celelalte ceremoniale.

    La fel, in Ioan 14.15 Isus precizeaza ca daca Il iubim, pazim poruncile Sale (pe ale Tatalui le-a pazit El, cum precizeaza in textul de mai sus), iar poruncile Sale apar in mod concret in NT. Chiar Moise a precizat, atunci cand va veni “un prooroc ca el”, sa ascultam de acel prooroc, iar Isus confirma tocmai lucrul acesta, sa ascultam poruncile Sale (le gasim in NT), nu cele 613 ale lui Moise.

    Bineinteles ca in Matei 15.3-4 este una dintre poruncile Decalogului. Insa Domnul Isus a respectat si pastele si praznicul si jertfle si circumcizia, deci si legea ceremoniala. Deci noi totusi nu tinem tot ce a tinut Isus.
    Primele trei porunci, ca si celelalte porunci morale din Decalog, apar in NT, deci nu au cum sa se desfiinteze:

    Porunca 1: Efeseni 4.6 ; Matei 22.37 (aici citeaza din Deut. 6.5); Marcu 3. 29; Ioan 4:24. Porunca a 2-a: 1 Corinteni 10.14;1 Ioan 5. 21;1 Corinteni 6.9; Faptele Apostolilor 17:29. Porunca a 3-a: Matei 6.9; Matei 5.34; Iacov 5.12

    Nu numai porunca a 4-a aminteste despre Creator, ci si Deuteronom 10.12. Acum, ISRAELE, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tau, decat… 13. sa pazesti PORUNCILE DOMNULUI SI LEGILE LUI pe care ti le dau astazi, ca sa fii fericit? 14. Iata, ALE DOMNULUI DUMNEZEULUI TAU SUNT CERURILE SI CERURILE CERURILOR, PAMANTUL SI TOT CE CUPRINDE EL.

    Aici aminteste nu numai poruncile, CI SI RESTUL LEGILOR LUI DUMNEZEU, DATE POPORULUI ISRAEL, care a fost scos din tara Egiptului, CA FIIND UN MEMORIAL AL CREATIUNII (conform Romani 11, noi nu suntem Israel). Deci, conform Bibliei, nu doar porunca a 4-a este un memorial al creatiunii, ci toata legea!

    Si mai sunt si alte texte care Il numesc pe Dumnezeu Creator: Neemia 9.6; 2 Regi 19.15; Isaia 37.16

    Asa ca intrebarea ramane: pe cine sa cred? Dv. sustineti ca legea ceremoniala si legea morala sunt separate (nici una dintre textele insirate de dv. nu sustin lucul acesta!), dar lectiunile sustin cat se poate de raspicat tocmai ca NU SUNT SEPARATE!

    Cu stima,
    Tibi

  9. Sebastian says:

    O concluzie scurtă: este o gravă eroare să nu despărțim legea morală de legea ceremonială, legea lui Dumnezeu de legea lui Moise.
    Legea lui Moise este denumită astfel deoarece timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți pe muntele Sinai, apoi la Cortul întâlnirii, Moise a dialogat cu Dumnezeu și a primit lămuriri suplimentare: Moise a întrebat, iar Dumnezeu i-a răspuns și Moise a scris toate cuvintele într-o carte.
    Și Domnul Iisus face o deosebire între cele două legi: în Ioan 7:23, Iisus amintește de circumcizie în cadrul legii lui Moise, iar în Ioan 15:10 și Ioan 14:15, Iisus amintește de poruncile Sale identice cu cele ale Tatălui ceresc. În Matei 15:3-4, Domnul Iisus se referă la una din poruncile Decalogului ca fiind porunca lui Dumnezeu.
    Luca 1:6 este o dovadă că în acele vremuri erau oameni care respectau toată Tora, deci cu atât mai mult legea morală.
    Să acceptăm ideea că legea morală și ceremonială nu se pot despărți, ar însemna ca astăzi să desființăm trei din primele patru porunci ale Decalogului. Prima poruncă este întărită în Deuteronom 6:14-17, unde Dumnezeu Se prezintă ca un Dumnezeu gelos și legiuitor. A doua poruncă este în Exod 20:4-6, unde Dumnezeu Se prezintă de asemenea ca un Dumnezeu gelos și care se îndură de cei ce păzesc poruncile Lui. Asta ar însemna că dacă toată legea s-a desființat și primele două porunci ar cădea. Porunca a treia s-ar clătina serios. Porunca a patra ar fi privită ca un ceremonial, fără amintirea creațiunii, a binecuvântării prezenței lui Dumnezeu și a mântuirii din păcat. Am ajunge la erori grave.
    Fiecare e liber să aleagă felul în care relaționează cu Dumnezeu și doar El ne poate spune dacă acceptă modul nostru de închinare prin Cuvântul Lui.
    Cu respect, Sebastian.

  10. Tibi says:

    Frate Lori B.
    Eu nu numai ca NU am afirmat faptul ca principiile morale au fost schimbate, sau ca legea morala nu mai este valabila, ci tocmai am afirmat ca sunt vesnice. Chiar dv. ati citat afirmatia mea: “legea lui Hristos nu are cum sa porunceasca alte principii morale, diferite de principiile morale din Decalog. Ba dimpotriva, Isus a tot insistat si le-a poruncit din nou pe cele din Lev. 9.18 si Deut. 6.5, care rezuma bineinteles si principiile morale din Decalog.” Si am mai spus ca “NT reaminteste toate acele principii, deci au ramas valabile, nici nu se pune problema. Pana si neamurile le aveau, fara legea de la Sinai, plus ca Biblia precizeaza faptul ca lui Adam si Eva li s-au deschis ochii mancand tocmai din pomul cunostintei binelui si raului!”

    Sustineti ca „Epistolele care romani si galateni au in centrul atentiei solia neprihanirii prin credinta, nu prin faptele Legii, indiferent la care lege ne referim (ceremoniala sau morala). In mod special, Pavel aminteste de circumciziune, pe care unuii iudei convertiti la crestinism doreau sa o impuna si convertitilor dintre neamuri Acesta este contextul tuturor discutiilor din aceste epistole.” Numai ca acesta este contextul anumitor discutii din acele epistole, nu a tuturor discutiilor! In alte discutii, afirma clar ca poruncile de mai inainte au fost totusi desfiintate, au fost trecatoare si au fost sterse!
    Atunci cum intelesgeti dv. si cei cu care ati discutat, afirmatia lectiunii atat de raspicata ca tocmai legea morala a fost adaugata PANA CAND avea sa vina Samanta?

    Studiul 6, trim. 3, 2017, Marți, 1 august: Scopul Legii

    „Dupa unii, cuvântul „pâna”, din versetul 19 (Gal. 3), arata ca legea aceasta era temporara. Prin urmare, ei deduc ca pasajul se refera la legea ceremoniala, întrucât jertfa spre care arata a fost adusa la cruce, apoi ea a luat sfârsit. Pavel afirma mai mult decât atât. Desi atât legea ceremoniala, cât si cea morala au fost „adaugate” la Sinai din cauza calcarilor de lege, Pavel pare sa se refere aici în primul rând la Legea morala.”

    Deci puteti sa-mi dezlegati si mie confuzia aceasta? “ “Pana cand” se refera la legea ceremoniala, cum scrie in cele 28 de puncte de credinta, sau se refera la legea morala, cum scrie in lectiunea din care v-am citat mai sus? Aceeasi biserica afirma doua lucruri diferite! Care varianta este valabila acum si cine stabileste?

    Iar neprihanirea prin credinta a fost “pana cand” avea sa vina Semintei? Daca nu, in cazul ca “pana cand” totusi nu ar fi termen limita, atunci legea ceremoniala nu s-a sfarsit?

    Bineinteles ca va deranjeaza argumentele biblice care contrazic clar convingerile dv. indragite si pe care le-ati facut publice cu atata zel. Si mie mi-au fost foarte dragi, dar adevarul este mai presus decat preferintele noastre si chiar decat crezul unei biserici!

    Cu stima,
    Tibi

  11. Lori Balogh says:

    Frate Tibi,

    Nu e vorba de faptul ca noua adventistilor ne convine sau nu o afirmatie biblica. Altceva este important: Principiile morale nu s-au schimbat la trecerea de la Vechiul Legamant la Noul Legamant, de la VT la NT. Si aceasta pentru simplul fapt ca Dumnezeu nu este schimbator ( argumentele despre care afirmati ca le cunoasteti deja nu le mai amintesc, caci este de prisos. Cine doreste, le va gasi in articolele despre Lege si Ziua de odihna ).

    Va rog sa fiti mai concis si sa renuntati la comentariile foarte lungi, caci imi este greu sa raspund intr-un singur comentariu la toate ideile afirmate de dv. In privinta studiilor biblice din 2017, nu stiu ce ati inteles dv. din ele, dar si eu si cei cu care am discutat despre ele au inteles cu totul altceva decat dv. Asadar, va rog sa nu le mai amintiti, facandu-i pe cititorii neadventisti sa-si faca o impresie eronata despre aceste studii. Epistolele care romani si galateni au in centrul atentiei solia neprihanirii prin credinta, nu prin faptele Legii, indiferent la care lege ne referim ( ceremoniala sau morala ). In mod special, Pavel aminteste de circumciziune, pe care unuii iudei convertiti la crestinism doreau sa o impuna si convertitilor dintre neamuri. Acesta este contextul tuturor discutiilor din aceste epistole. A extrage texte din acest context si a sustine ca Legea morala nu mai e valabila este riscant, ducandu-ne la concluzii gresite. Unele din afirmatiile dv. ( cu care nu sunt de acord ) le voi relua in articole viitoare, caci nu pot raspunde pe larg intr-un singur comentariu la multimea ideilor din comentariile dv. foarte lungi.

    Eu ma voi retrage din dialogul cu dv., caci beneficiez de foarte putin timp liber. Daca totusi mai doriti sa comentati ceva, va rog sa o faceti mai concis, abordand nu mai mult de una sau doua teme, pentru ca si cititorii sa poata raspunde. Bineinteles daca doresc acest lucru.

    Cu stima Lori B.

  12. Tibi says:

    Frate Lori,
    Este cel putin foarte interesant cum noi alegem aceste legi dupa propria convenienta: cand scrie ca este sfarsitul Legii sau ca a fost adaugata pana cand avea sa vina Samanta, atunci sustineam ca este vorba despre legea ceremoniala. Nu ne convine sa fie legea morala. Dar cand Isus spune ca nu a venit sa strice legea, atunci schimbam preferinta si sustinem ca se refera la legea morala, aici nu mai este legea ceremoniala. Este chiar suspecta aceasta separare a lor, dupa preferinte, in ciuda dovezilor biblice si a lectiunilor care au schimbat propria invatatura traditionala adventista in privinta asta.

    Nu numai atat, dar cea mai mare problema este ca nu ne-am oprit doar la aceasta schimbare foarte majora. Ce urmeaza sa spun este inacceptabil si este incredibil ca s-a ignorat cu atata usurinta. Dupa ce lectiunile au acceptat, in sfarsit, ca este vorba totusi despre toata legea, au ramas descoperiti, pentru ca acest adevar vine in contradictie cu doctrina, asa ca au fost nevoiti sa nascoceasca o solutie. Si dintr-odata termenul “sfarsit” (telos) nu mai este… sfarsit in dictionare, iar “pana la” nu mai inseamna… pana la. Dintr-o data nu mai este termen limita. Bineinteles s-a mizat din nou pe ingnoranta membrilor, ca de obicei, si au avut dreptate, totul a trecut pe neobservate. Si totusi unii pastori au preluat aceasta noua varianta, de exmplu pastoral Marius Mitrache la emisiunea Vremea intrebarilor de la Speranta TV si un profesor bine cunoscut de la Cernica. Vad ca dv. nu ati preluat-o totusi spunand “Eu nu pot fi de acord cu ideea ca evreii chiar nu faceau nicio deosebire intre Legea morala si Legea lui Moise”. Sunt foarte putini care au observat sau au luat in serios contradictiile acestea. Este o situatie de-a dreptul imposibila, care pentru mine a devenit pana la urma ironica intrebandu-ma „si eu acum cu cine votez?” Biseica adventista sustine ani la randul, asa cum scrie in cartea cu cele 28 de puncte de credinta, ca in Galateni este vorba despre legea ceremoniala, iar lectiunile din 2017 si Ellen White afirma ca este vorba despre toata legea!

    Un profesor bine cunoscut de la Cernica a postat un articol pe Facebook sustinand varianta noua din lectiuni, ca este vorba despre toata legea, dar ca acum termenul „sfarsit” (telos), nu inseamna numai sfarsit, ci acolo ar insemna, de fapt, „scop”, „tinta”, „destinatie”.

    Atunci am luat Biblia interlineara si am gasit peste 20 de texte unde apare grecescul telos si unde reiese foarte clar ca de fapt inseamna tocmai sfarsit. De exemplu chiar si atunci cand Isus a spus „S-a sfarsit”:

    Ioan 19.28, 30; Matei 10.22; 24.6,13; 26. 58; Marcu 3.26;13.7,13; Luca 1.33; 21.9; Ioan 13.1; Romani 6.21;1 Corinteni 15.24; 2 Corinteni 3.13; 11.15; Filipeni 3.19; Evrei 6.8; Iacov 5.11;1 Petru 1.9; 4.7; 4.17; Apocalipsa 21.6; 22.13.

    La fel s-a procedat in lectiuni si cu expresia „pana cand” (achris), sustinandu-se ca nu mai este un termen limita! Totusi am cautat in Biblia interlineara si am gasit termenul achris in 1 Cor. 11.26 si Rom. 11.25, tocmai ca este termen limita. Termenii si dictionarele nu se scimba asa brusc, dupa cum avem noi nevoie totusi!

    Pentru mine atitudinea aceasta dualista, contradictorie a fost un soc, peste care nu pot sa trec. De atunci pur si simplu nu am mai putut avea incredere in rationamentele azs, asa cum am avut pana la cel moment. Nu mai aveam cum, pentru ca sunt doua variante si nu stiu pe care sa o aleg: „sfarsitul” este sfarsit sau nu mai este… sfarsit, iar „pana la” este pana la sau nu mai este? Unii spun intr-un fel, altii in alt fel!

    Atunci nu am mai avut incotro si am fost nevoit sa indraznesc sa-mi dau jos „ochelarii azs” si sa incep sa studiez, in sfarsit doctrina Bibliei, nu docrina Bisericii, care este foarte contradictorie. Si nu mi-a venit sa cred ce frumos au inceput sa se lamureasca notiunile atat de intortocheate de pana atunci.

    Am inteles si pana la urma am acceptat adevarul clar biblic ca Legea de la Sinai a fost data poporului evreu, doar lor, abia atunci. Si scrie la fel de clar ca si tablele legii au fost scrise tot atunci, nu din vesnicii.

    Si am inteles ca nu este surprinzator faptul ca au fost scrise de mana lui Dumnezeu, de vreme ce contineau principiile Sale morale dar exprimate detaliat, unui popor scos din acea robie crunta dupa multi ani si care tocmai de dragose (legea dragostei) nu stiau. De aceea lor Dumnezeu a trebuit sa le impuna acea lege concret, punct cu punct. Si in plus era „constitutia” acelei tari. Chiar vineri Florin Laiu spunea la Speranta TV, la emisiunea Vremea Intrebarilor, ca aceea continua sa fie constitutia lor si acum. Restul legilor erau o detaliere a acestora, legi ceremoniale, civile sau sanitare. De exemplu Exodul 31, 12-17 detaliaza porunca a 4-a si explica faptul ca a fost data lui Israel (pentru om, dar si pentru vita sau boul sau, deci nu pentru ingeri) si de 3 ori este accentuat acolo ca vine la pachet cu pedepse. Cel care a adunat lemne a fost pedepsit. Si BAZS aplica o pedeapsa totusi, dar nu dupa lege, ci prin excludere. O aplica mai bland! Deci porunca aceasta face parte clar din legea talionului, care iata ca se aplica totusi, dar dupa metode proprii, nu biblice. Si intr-adevar nu se mai aplica in biseica crestina, pentru ca ei au inteles din Biblie ca a apartinut legii date la Sinai, doar pana cand avea sa vina Samanta. Si de aceea este intr-adevar o schimbare de situatie, asa cum bine ati afirmat, insa impreuna cu o schimbare a legii, odata ce a fost schimbata preotia, asa cum percizeaza Everi 7.12-19.

    Conform Romani 11 ei raman poporul evreu, iar noi nu suntem evrei ci neamuri, care „nu au legea” evreilor ci acea lege morala universala a lui Dumnezeu, pe care o gasim concretizata in legea lui Hristos, in NT.

    Si nu este surprinzator ca Dumnezeu le-a impus ziua de odihna, unui popor care fusese scos din robia egipteana unde nu au avut parte de odihna. Nu ar fi stiut sa asigure odihna robilor (noi nu avem totusi robi) sau animalelor. De aceea Dumnezeu a trebuit sa le impuna odihna, dar nu numai pentru om (adica nu si pentru ingeri), ci si pentru animale (vita, boul, care, apropo, nu au cum sa se inchine! Isus a intrat in sinagoga in Sabat dupa obiceiul Sau, nu dupa lege, iar El a tinut si praznicul, pastele, a indemnat la aducerea de jertfe in Matei 5, 23-24, a aplicat ritualul de verificare a pielii de catre preot, dupa ce l-a vindecat pe lepros, a fost circumcis etc!).

    Greseala de intelegere pe care am avut-o si eu pana la lectiunile din 2017 este convingerea ca legea morala este vesnica sub forma aceea, data la Sinai. Si ca fara ele nu ar mai exista principiile moralitatii iar „valorile si relatiile pe care le consideram imuabile ar fi inlocuite cu altele”, ceea ce „ar duce la relativism moral”. NT reaminteste toate acele principii, deci au ramas valabile, nici nu se pune problema. Pana si neamurile le aveau, fara legea de la Sinai, plus ca Biblia precizeaza faptul ca lui Adam si Eva li s-au deschis ochii mancand tocmai din pomul cunostintei binelui si raului! Este un concept clar biblic pe care nu voiam sa mi-l amintesc inainte, pentru ca ma incurca.

    Inainte uitam ca este totusi un adevar biblic faptul ca nu mai pot fi valabile sub forma aceea in care au fost date doar evreilor, in primul rand pentru ca numai ei au fost scosi din Egipt, iar Adam si Eva nu au avut parinti pe care sa-i cinsteasca si nici chipuri cioplite si din cauza prezentei toiagului preotiei lui Aaron, in chivotul vechiului legamant. Dar este surprinzator ca nici Isus nu s-a ingrijit sa il redea poporului, un element atat de important si indispensabil in contextul vechiului legamant. Cel din Apocalipsa este tot chivotul vechiului legamant si este doar simbolic. Se stie ca nu totul este realitate materiala in Apocalipsa. Atunci si acel „in duhul” mentionat acolo, ar fi o realitate.

    Deci degeaba incercam si eu sa aduc tot felul de argumente inaite, totusi adevarul biblic foarte important este ca si legea ceremoniala si cea morala (sub forma accea) au fost date impreuna doar atunci, pana cand avea sa vina Samanta. Si ca sa nu mai fie nici un dubiu, Pavel afirma clar ca tocmai de aceea Hristos este sfarsitul acelei legi. Si sunt si multe alte texte foarte clare. Dupa ce am vazut schimbarea din acele lectiuni, am invatat sa-l cred si sa-l iau in serios pe Pavel (si sa-l inteleg) mai mult decat crezul care mi-a fost asa de drag inainte.

    Si nu numai tablele legii au fost date de Dumnezeu, ci si „legile lui Moise”, cele puse langa chivot, i-au fost date tot de catre Dumnezeu. Nu le-a dat el (Deut. 27.10).

    Si eu foloseam textele acelea care afirma, pe buna dreptate, ca Dumnezeu nu este schimbator. Bineinteles ca nu este schimbator in caracter, in dragoste, insa sunt atatea exemple in care a procedat diferit, in situatii diferite. Nu mai vreau sa rapesc spatiu, pentru ca am rapit deja destul, dar le pot aminti.

    In privinta Sabatului am inteles cat eram de confuz inainte. Furtul, uciderea, pofta si celelalte sunt morale bineinteles pentru ca nu sunt ingaduite nici luni, nici miercuri, nici in Sabat si in nici o zi. Deci sunt in contradictie cu moralitatea, in orice zi, tocmai pentru ca sunt legi morale. In schimb porunca a 4-a porunceste tocmai sa se lucreze duminica, luni, marti miercuri, joi si vineri, nu interzice lucrarea in celelalte zile, pentru ca nu este o problema morala. Dar interzice lucrarea doar in ziua a 7-a, ceea ce nu este in contradictie cu moralitatea (in nici o zi), spre deosebire de furt, ucidere etc. De aceea Sabatul este amintit primul pe lista sarbatorilor in Lev. 23.

    In plus Isus, de fiecare data cand a fost acuzat de calcarea Sabatului, a aparat calcarea Sabatului amintind incalcari ale legii ceremoniale, punandu-l astfel chiar El in randul legilor ceremoniale. Am explicat importanta pe care a avut-o totusi sa fie pusa in constitutia Israelului, iesit din robie, unor robi care nu stiau de odihna si care si-ar fi exploatat animalele si robii.

    Si eu faceam confuzia aceasta cu privire la atitudine lui Isus in privinta Sabatului. Daca in Mat. 15 Isus i-a confruntat pe fariseii care ii acuzau pe ucenici de incalcarea doar a regulilor omenesti, condamnand datina lor, am intreles ca totusi in Matei 12.1-8 este o situatie cu totul diferita. Aici ucenicii au fost acuzati pe buna dreptate ca au facut ceva care nu era ingaduit in Sabat. Isus nu le-a luat apararea incercad sa demostreze ca de fapt ar fi incalcat doar niste reguli omenesti, ci in apararea lor, aminteste tot o incalcare a legii, culmea a legii ceremoniale, deci chiar a adimis totusi ca era o incalcare! Si mai precizeaza ca El doreste mila, nu jertfe (jerfe pentru pazirea Sabatului intrucat era vorba despre incalcarea legii cu privire la Sabat). Lucrul acesta nu-l observam inainte, din cauza indoctrinarii.

    Si cu ocazia vindecarii slabanogului, cand a fost acuzat de o lucrare neingaduita ducandu-si patul prin cetate, nu i-a luat apararea incercand sa demonstreze ca era doar o incalcare a regulilor omenesti, ci a admis ca era o incalcare, amintint din nou o incalcare de Sabat, pentru a implini legea ceremoniala a circumciziei, lege care tocmai subliniaza ca era mai importanta.

    La fel a fost acuzat de o lucrare care nu era ingaduita in Sabat si in cazul vindecarii bolnavului de la Betesda. Nici aici Isus nu i-a luat apararea incercand sa demonstreze ca era doar o incalcare a regulilor omenesti, ci a admis ca era o lucrareare, pentru ca le-a spus ca si El si Tatal Sau lucreaza si Ei! Deci astfel chiar a admis ca l-a pus pe bolnavul vindecat sa faca o lucrare intr-adevar!

    Am inteles si am acceptat si afirmatiile lui Pavel despre Sabat, atunci cand il aminteste impreuna cu luna noua si cu sarbatorile, spunand sa nu fim judecati cu privire la ele. Sabatul, luna noua si sarbatorile sunt amintite la fel impreuna in foarte multe locuri. Inainte spuneam ca acolo Sabatul, nu era cel saptamanal, ci era vorba despre sarbatori. Atunci problema este ca in Lev. 23 Sabatul saptamanal este chiar primul pe lista sarbatorilor lui Dumnezeu! Deci oricum am incerca sa o interpretam, Sabatul este cel saptamanal, apoi lunile noi si sarbatorile (care aveau si ele Sabatele lor).

    Isus este Domn si al Sabatului, El stabileste tot ceea ce este cu privire la noi, iar Sabatul a fost facut in favoarea omului, deci prioritar este omul cu nevoile lui, precizeaza ca nu sunt prioritare jertfele, adica sacrificiile cerute chiar de porunca Sabatului. De aceea biserica ar avea mai multa relevanta prezentand lumii nu Sabatul poruncit la Sinai, ca o conditie de mantuire (pentru noi, char daca nu admintem, este totusi conditie de mantuire, de vreme ce membrii sunt exclusi sau nu sunt botezati daca nu „il respecta”, iar daca nu sunt membri in biserica, consideram ca nu prea mai au cum sa fie mantuiti). Sabatul ar fi mai bine acceptat daca ar fi prezentat lumii asa cum a fost binecuvantat la creatiune, in beneficiul omului, la fel cum a fost binecuvantata si casatoria, ca un beneficiu pentru om.

    Cu stima,
    Tibi

  13. Lori Balogh says:

    Frate Tibi,

    cand vorbim despre „legea talionului”, la care faceti referire, si care nu se mai aplica in biserica crestina, trebuie sa facem deosebire intre legile statului evreu, necesare ca el sa functioneze, si legea dragostei care trebuie sa guverneze relatiile din biserica si din afara ei ( si chiar relatiile din cadrul poporului evreu de alta data: Leviticul 19, 18 ). Biserica nu mai are autoritatea sa pedepseasca pe raufacatori asa cum o facea statul evreu cu cei care calcau legile in vigoare la acea data. Consider ca nu este vorba de o schimbare a legii, ci mai degraba o schimbare de situatie.

    Sunt perfect de acord cu dv. ca evreii priveau Legea in ansamblu, iar Pavel se refera adesea la intreaga Lege ( si cea morala, si cea ceremoniala si civila ). Dv. insiva ati recunoscut: „legea lui Hristos nu are cum sa porunceasca alte principii morale, diferite de principiile morale din Decalog. Ba dimpotriva, Isus a tot insistat si le-a poruncit din nou pe cele din Lev. 9.18 si Deut. 6.5, care rezuma bineinteles si principiile morale din Decalog.” Inteleg de aici ca principiile morale expuse in Decalog la Sinai ( si care existau transmise pe cale orala din generatie in generatie si inainte de Sinai ) raman valabile si in NT. Problema care ramane ( nu pentru mine, ci pentru antinomianisti ) este urmatoarea: cata moralitate exista in Porunca a patra, referitoare la ziua de odihna ? Multi considera ca porunca aceasta nu are nimic de-a face cu moaralitatea, deci trebuie ingnorata. Cum vedeti acest aspect ?

    Totusi, dv. afirmati ca legile date la Sinai „au fost date impreuna cu un termen limita.” Inteleg ca legea ceremoniala a avut implinirea in lucrarea Mantuitorului si si-a sfarsit menirea. Dar Decalogul, adica principiile morale pe care Insusi Iisus le-a pazit si le-a intarit in Predica de pe Munte, dupa cum chiar dv. ati afirmat ? Eu nu pot fi de acord cu ideea ca evreii chiar nu faceau nicio deosebire intre Legea morala si Legea lui Moise. Dumnezeu Insusi a facut aceasta deosebire, scriind cu propria Sa mana Legea pe cele doua table de piatra, in timp ce Legea lui Moise a fost scrisa de acesta intr-o carte, asezata in afara chivotului ( Deuteronomul 31, 24-26 ). Daca cele doua legi ar fi avut aceeasi valoare, atunci ambele ar fi fost asezate fie in chivot, scrise de mana lui Dumnezeu, fie s-ar fi aflat in afara lui, scrise de Moise.

    Cand vorbim despre modul in care intelegeau evreii din vremea Domnului Iisus pazirea Sabatului, nu trebuie sa pierdem din vedere ca ei se ghidau dupa regulile rabinice, care nu le permiteau evreilor multe lucruri: nu mancau oul ouat sambata, nu purtau batiste ( ca sa nu poarte poveri ), nu scuipau pe iarba ( ca sa n-o ude ), etc. Erau reguli omenesti pe care Iisus le-a condamnat in Matei 12, 1-8 si 15, 1-13 . „Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti” ( Matei 15, 9 ). Dar aceasta nu inseamna ca El nu a pazit Sabatul asa cum a fost in intentia Creatorului: sa fie o zi de bucurie, de odihna si de inchinare ( stiu ca dv. nu recunoasteti ca Sabatul este o zi de inchinare, caci ati afirmat acest lucru intr-un comentariu anterior. Dar aceasta este o alta discutie ).

    Cu stima,
    Lori B.

  14. Tibi says:

    Frate Lori,
    Bineinteles ca tot VT este insuflat de Dumnezeu si, printre multe altele, le cerea evreilor sa mearga pe principiul dinte pentru dinte, sa urasca pe vrajmasi, cum a spus Isus (Mat. 5.43), sa nu aprinda focul in Sabat (ceea ce se respecta totusi si astazi de catre evrei), de asemenea toata Scriptura cerea circumcizia si jertfele inca dinainte de legea de la Sinai, Scripura sau VT porunceste de asemenea Praznicul, sarbatoarea corturilor si alte sarbatori, ritualuri de curatare, pe care apostolul Pavel chiar le-a respectat: praznicul 1 Cor. 5.8; circumcizia Fapte 16.3; ritualul de curatare si jertfele Fapte 21.26. Si mai sunt foarte multe alte prevederi in Scriptura sau in VT pe care tot apostolul Pavel le numeste umbre.

    Si totusi Isus a schimbat principiul dinte pentru dinte, ura fatza de dusmani in iubire fatza de ei, a schimbat sangele mieilor cu sangele Sau si a desfiintat astfel jertfele. Deci iata ca legea Sa este totusi diferita de legea data la Sinai, fara sa fie totusi vorba despre doi dumnezei, unul aspru si unul bun.

    Este totusi prea evident ca noi nu mai avem cum sa implinim toata Scriptura (VT) adica toate cele 613 porunci din TOATA LEGEA de acolo. Imi pare rau dar tot acolo ajungem: noi adventistii (sunt membru activ) gresim despartind legea ceremoniala de cea morala. Nu este biblic. 1 Cor. 7.19 nu le desparte. Versetul 10 precizeaza ca nu este vorba despre cele 10 porunci, ci despre porunca despartirii, deci in multe situatii din NT „poruncile” nu se refera la cele 10. Iar daca in Efes. 6.2 Pavel aminteste porunca a 5-a, tocmai am amintit si eu ca el a tinut si praznicul, taierea imprejur, ritualul de curatare si jertfele, pe care noi nu le practicam totusi, pentru ca au fost doar umbra lucrurilor viitoare.

    Inseamna ca din toata Scriptura despre care Pavel ii aminteste lui Timotei, doar criteriile morale de acolo sunt cele dupa care vom fi judecati si noi si cei care nu au avut inca NT, asa cum ati mentionat. Iar principiile morale le aveau si ei rezumate in Lev. 19.18 dragostea fatza de aproapele si Deut. 6.5, dragostea fatza de Dumnezeu. Asa ca nu numai cele 10 porunci contin criteriile morale. Biblia mentioneaza clar faptul ca chiar si pomul din care au mancat Adam si Eva a avut proprietatea sa le descopere principiile moralitatii, fiind numit pomul cunostintei binelui si raului.

    Lucrul acesta nu l-am inteles nici eu pana la lectiunile din 2017 si anume ca doar principiile moralitatii sunt vesnice, legea dragostei lui Dumnezeu, nu legile date la Sinai, legi care au fost date impreuna atunci (si ceremoniala dar si cea morala sub forma aceea), dupa 430 de ani, nu de la creatiune si doar pana cand avea sa vina Samanta.

    Iar legea lui Hristos nu are cum sa porunceasca alte principii morale, diferite de principiile morale din Decalog. Ba dimpotriva, Isus a tot insistat si le-a poruncit din nou pe cele din Lev. 9.18 si Deut. 6.5, care rezuma bineinteles si principiile morale din Decalog. Pentru Isus dragostea fatza de aproapele a fost cea mai importanta. A precizat lucrul acesta chiar si atunci cand ucenicii au fost acuzati ca au calcat Sabatul (facand o lucrare), raspunzand ca El doreste mila, nu jertfe. Iar acolo in discutie era Sabatul, deci nu se referea la jertfele de pe altar. A precizat ca pentru El prioritar era omul, nu legea Sabatului. Isus a mai amintit ca circumcizia, care recunoastem ca s-a desfiintat pana la urma, era mai importanta decat Sabatul. Si in loc sa le ia apararea ucenicilor incercand sa demonstreze ca de fapt nu au facut o lucrare, El dimpotriva, pune mai mult jar pe foc, spunand ca si El si Tatal fac acelasi lucru: lucreaza.

    Asa ca ceea ce ati scris in articolele despre legea morala si Sabat sunt lucruri prezentate doar din perspectiva adventista, apologia doctrinei bisericii si de aceea sunt incomplete, nu contin adevarul biblic complet. Diferenta o face, asa cum am tot subliniat, faptul ca atunci cand este vorba despre legea de la Sinai, legea morala nu se poate desparti de legea ceremoniala. Au fost date impreuna cu termen limita. 1 Cor. 7.19 nu desparte legea ceremoniala de cele 10 porunci. Este vorba despre alte porunci. Iar daca in Romani 2.13 este vorba despre legea de la Sinai, atunci trebuie implinita toata. La fel si in Matei 5.17-18. Stiu si despre textele in care apostolul Pavel se refera in mod pozitiv la lege.

    Lectiunile din 2017 precizeaza ca Pavel elogiaza legea ori de cate ori are ocazia, pentru ca iudeii venerau legea (toata, pentru ca ei nu le separau niciodata) si a explicat ca se facea ca un iudeu ca sa-i castige, desi EL NU ERA SUB LEGEA LOR (1 Cor. 9.20-21). Nu eu am spus lucrul acesta! Si stiu ca biserica adventista nu va accepata aceste adevaruri niciodata. Iar daca legea de la Sinai este atat de importanta, este totusi foarte interesant ca Pavel spune sa ne ferim de certuri şi ciorovaieli privitoare la Lege, caci sunt nefolositoare şi zadarnice (cand spune lege, se refera la toata legea bineinteles).

    Isus intreaba in Ioan 7. 19. „Oare nu v-a dat Moise Legea? Totusi NIMENI DIN VOI NU TINE LEGEA (era vorba despre toata legea, bineinteles, inclusiv Sabatul). Isus stia bine ce vorbeste. De exemplu femeile nu si-au permis sa mearga nici pana la mormantul lui Isus in Sabat, dar noi ne facem regulile singuri si circulam in voie si asteptam ca soferii de metrou, autobuz sau alte mijloace sa lucreze pentru noi…

    Cu stima,
    Tibi

  15. Lori Balogh says:

    Frate Tibi,

    ati pierdut din vedere faptul ca acelasi apostol Pavel ii scrie lui Timotei: „Din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Iisus Christos. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna” ( 2 Timotei, 3, 15-17 ).

    Acele Scripturi cunoscute de Timotei din pruncie nu erau altele decat scrierile VT, despre care Pavel afirma ca pot da intelepciunea care duce la mantuire. A le considera „invataturi slabe si saracacioase”, demne de lepadat, inseamna a taia radacinile si trunchiul unui copac, iar apoi sa nadajduim ca el va supravietui doar cu coroana. Cine este autorul acestor „invataturi slabe si saracacioase: Moise sau Dumnezeu ? Cred ca ar trebui sa nu ne grabim si sa intelegem corect, cu ajutorul Duhului Sfant, ce vrea sa spuna Pavel prin aceste „invataturi slabe si saracacioase”. Altfel, riscam sa cadem in erezia lui Marcion, care considera ca exista doi Dumnezei: unul al VT, si altul al NT; unul aspru, si unul bun; o Scriptura care trebuie lepadata, si alta care trebuie tinuta.

    In privinta focului aprins in Sabat, dv., ca fost adventist, stiti prea bine la ce se refera porunca si in ce conditii a fost data poporului evreu. Ar fi multe de discutat despre Legea lui Christos, la care faceti mereu referire, si pe care o prezentati in antiteza cu Legea morala data pe Sinai ( ca si cum ar exista doua criterii morale dupa care Dumnezeu ii va judeca pe oameni: pe unii dupa Decalog, iar pe altii dupa Legea lui Christos ). Dar cred ca am scris destul de clar in articolele despre Legea morala si ziua de odihna, deci nu mai revin.

    Cu stima, dar si cu ingrijorare,
    Lori B.

  16. Tibi says:

    Frate Dorin,

    Raspunsul il da tot Pavel: cand ne tot concentram pe Vechiul Testament, „ramane mahrama pe inimile noastre” si ne  intoarcem „iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vrem sa ne supunem din nou”. Apoi spune  „Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi”.

    Invataturile de acolo sun „slabe si saracacioase” tocmai pentru ca toate sunt doar „umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos”. Toate aratau spre Hristos, spre venirea si intruparea Sa. Isus le-a implinit pe toate, iar acum ne precizeaza sa pazim poruncile Sale, asa cum el a pazit poruncile Tatalui.

    Moise insusi spune atunci cand va veni un prooroc ca el, sa ascultam de acel prooroc, adica de Isus. Deci atunci nu mai trebuie sa ascultam de Moise (Deut. 18.15)

    Si la fel spune si Dumnezeu cu ocazia schimbarii la fatza, dupa ce Moise, reprezentantul legii (toata, si morala si ceremoniala) si Ilie, reprezentantul porfetilor, au disparut, imediat dupa aceea Dumnezeu a spus „Acesta este Fiul Meu prea iubit, DE EL SA ASCULTATI”. Moise nu mai era prezent!

    Si de aceea Pavel spune ca el nu este sub legea celor care sunt sub lege (legea evreilor, toata, si morala si ceremoniala), ci el este sub LEGEA LUI HRISTOS!

    Iar poruncile lui Isus sunt mult mai multe decat cele 10 (date celor care au fost robi in Egipt), dar sunt mai putine decat cele 613 din legea de la Sinai.

    Am vrea noi sa scapam usor cu litera celor 10 porunci, sa nu mergem in Sabat la servici, sa bifam in condica prezenta la biserica vineri seara si de doua ori in Sabat (dar totusi sa apindem focul, contrar poruncii atat de clare. Stiu argumentele cu care ne sustragem de la ce nu ne convine). Si ne culcam linistiti ca ne-am facut datoria cu credinciosie si nu mai avem timp pentru poruncile lui Isus care implica mai mult de atat. Nu mai avem timp pentru grija fatza de aproapele (vizita la bolnavi, taiat lemne pentru batrani, doar e Sabat, si multe altele).

    Acestea sunt scrise atat de clar in Biblie, nu au cum sa fie interpretari si cu atat mai putin rastalmaciri. 

    Stiu bine toate argumentele azs (care doar par sa fie plauzibile, ca si in exemplul de mai sus, cum ca ar fi un singur legamant. Da, singurul legamant vesnic este doar cel facut cu Avram si Samanta lui, adica Isus, dar cel mozaic nu este vesnic) si de aceea stiu bine ca nu este limbajul nostru adventist, dar totusi este limbajul atat de clar biblic. Iar acest lucru ar trebui sa fie mult mai important decat crampobarea in Vechiul Testament.

    Cu stima,
    Tibi

  17. dorin says:

    Multumesc pentru binecuvantare frate Lori! Sentimentul este reciproc, Domnul sa va binecuvanteze impreuna cu familia d-voastra!
    Eu am mai pus aceasta intrebare mai demult. Cum se face ca Pavel (sau cel ce a scris cartea Evrei) plaseaza altarul tamaierii dincolo de Perdeaua dinauntru pe cand in VT e plasata dincoace. La fel vad acum ca vasul cu mana e inafara chivotului in VT dar in chivot in NT. De toiag nu pot spune la fel pentru ca a il pune inaintea marturiei nu inseamna inafara chivotului ci in chivot inaintea tablelor Legii. Daca ar fi fost inaintea chivotului ar fi trebuie sa fie scris inaintea chivotului precum in cazul vasului cu mana.
    Deci ce ne facem fratilor? Biblia sigur nu se contrazice, nu?

  18. Lori Balogh says:

    Acelasi raspuns ca cel dat fratelui Tibi. Ma bucur, de altfel, ca sunteti mereu „pe receptie”, chiar daca nu sunteti „vizibil” de ceva timp. Va salut cu multa consideratie. Domnul sa va binecuvanteze !

  19. Lori Balogh says:

    Exodul 16, 33.34: Si Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune in el un omer plin cu mana si asaza-l inaintea Domnului, ca sa fie pastrat pentru urmasii vostri. Dupa porunca data de Domnul lui Moise, Aaron a l-a pus inaintea chivotului marturiei, ca sa fie pastrat.”

    Numeri 17, 10: „Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron inaintea marturiei, ca sa fie pastrat ca un semn pentru cei razvratiti…”

    1 Imparati 8, 9: In chivot nu erau decat cele doua table de piatra, pe care le-a pus Moise in el la Horeb, cand a facut legamant cu copiii lui Israel, la iesirea lor din tara Egiptului.”

    Alte texte afirma ca Moise a pus in chivot doar tablele Legii, nimic altceva: Deuteronomul 10, 5: Exodul 40, 20; 25, 16.21

    Cat despre altarul tamaierii, VT afirma ca el se afla in prima despartitura a Sanctuarului, nu in a doua: Exodul 30, 6; 40, 21-27

  20. dorin says:

    Heb 9:4 El avea un altar de aur pentru tămîie, și chivotul legămîntului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, și tablele legămîntului.

  21. Tibi says:

    Evrei 9.3. dupa perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema „Locul Preasfant”. 4. El avea un altar de aur pentru tamaie, si chivotul legamantului, ferecat peste tot cu aur. In chivot era un vas de aur cu mana, toiagul lui Aaron care infrunzise si tablele legamantului.

  22. Lori Balogh says:

    Frate Tibi, ati gasit vreun verset biblic care sa sustina ca in chivot se afla si toiagul lui Aaron ? In referintele gasite de mine am inteles ca toiagul lui Aaron a fost pus langa chivot, si nu in el.La fel si vasul cu mana…

  23. Tibi says:

    Si totusi, pe de alta parte, nu demult, o sora bine cunoscuta, afirma la Speranta TV, la emisiuniea „Scoala cuvantului”, ca au existat trei legaminte: Legamantul avramic, Legamantul mozaic, iar acum suntem sub Legamantul harului. Iar Biblia aminteste foarte clar, de mai multe ori, despre „legamantul dintai” si despre „noul legamant”!

    Evrei 9.15. Si tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui LEGAMANT NOU, pentru ca, prin moartea Lui pentru rascumpararea din abaterile faptuite sub LEGAMANTUL DINTAI, cei ce au fost chemati sa capete vesnica mostenire care le-a fost fagaduita.

    Luca 22. 20. Tot astfel, dupa ce au mancat, a luat paharul si li l-a dat, zicand: „Acest pahar este LEGAMANTUL CEL NOU, facut in sangele Meu care se varsa pentru voi.

    Matei 26:28.caci acesta este sângele Meu, sângele LEGĂMÂNTULUI CELUI NOU, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.”

    Evrei 8. 6. Dar, acum, Hristos a capatat o slujba cu atat mai inalta cu cat legamantul al carui mijlocitor este El, e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune. 7. In adevar, daca LEGAMANTUL DINTAI ar fi fost fara cusur, n-ar mai fi fost vorba sa fie INLOCUIT CU UN AL DOILEA. 8. Caci, ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda UN LEGAMANT NOU; 9. NU CA LEGAMANTUL PE CARE L-AM FACUT CU PARINTII LOR, in ziua cand i-am apucat de mana, ca sa-i scot din tara Egiptului. Pentru ca N-AU RAMAS IN LEGAMANTUL MEU, si nici Mie nu Mi-a pasat de ei, zice Domnul. 10. Dar iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu. 11. Si nu vor mai invata fiecare pe vecinul sau pe fratele sau, zicand: „Cunoaste pe Domnul!”, caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare dintre ei. 12. Pentru ca le voi ierta nelegiuirile si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele si faradelegile lor.” 13. Prin faptul ca zice: „UN NOU LEGAMANT”, A MARTURISIT CA CEL DINTAI ESTE VECHI; iar ce este vechi, ce a imbatranit, este aproape de pieire. (Aici Pavel citeaza Ieremia 31.31-34, deci inca de atunci scrie ca legamantul vechi era aproape de pieire. Si a pierit la jertfa lui Isus, dupa care a fost inlocuit cu un legamant nou!)

    Ieremia 31.31. Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un LEGAMANT NOU. 32. Nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana sa-i scot din tara Egiptului, LEGAMANT PE CARE L-AU CALCAT, macar ca aveam drepturi de sot asupra lor, zice Domnul.

    Galateni 4. 21. Spuneti-mi voi, care voiti sa fiti sub Lege, n-ascultati voi Legea? 22. Caci este scris ca Avraam a avut doi fii: unul din roaba, si unul din femeia sloboda. 23. Dar cel din roaba s-a nascut in chip firesc, iar cel din femeia sloboda s-a nascut prin fagaduinta. 24. Lucrurile acestea trebuie luate in alt inteles: acestea SUNT DOUA LEGAMINTE: unul, de pe muntele Sinai, naste pentru robie si este Agar – 25. caci Agar este muntele Sinai din Arabia – si raspunde Ierusalimului de acum care este in robie impreuna cu copiii sai. 26.Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, si el este mama noastra. 27.Fiindca este scris: „Bucura-te, stearpo, care nu nasti deloc! Izbucneste de bucurie si striga, tu, care nu esti in durerile nasterii! Caci copiii celei parasite vor fi in numar mai mare decat copiii celei cu barbat.” 28.Si voi, fratilor, ca si Isaac, voi sunteti copii ai fagaduintei. 29. Si, cum s-a intamplat atunci, ca cel ce se nascuse in chip firesc prigonea pe cel ce se nascuse prin Duhul, tot asa se intampla si acum. 30.Dar ce zice Scriptura? „Izgoneste pe roaba si pe fiul ei; caci fiul roabei nu va mosteni impreuna cu fiul femeii slobode.” 31. De aceea, fratilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbavit ca sa fim slobozi.

    LEGAMANTUL DE PE SINAI ESTE REPREZENTAT DE ROABA AGAR, IAR NOUL LEGAMANT ESTE REPREZENTAT DE ISAAC, FIUL FEMEII SLOBODE. Hristos NE-A IZBAVIT de legamantul robiei, adica NE-A IZBAVIT de legamantul/legea de pe Sinai si ne-a facut slobozi.

    Evrei 9.1 si 4 aminteste de chivotul LEGAMANTULUI DINTAI, dupa ce in capitolul anterior 8.6-13 precizeaza ca va face un LEGAMANT NOU. Bineinteles noul legamant nu are chivot. Legamantul care avea chivotul a fost calcat (Evrei 8.9), de aceea scrie ca a fost inlocuit cu noul legamant. Un contract/legamant care este calcat de una dintre parti, devine inoperabil, se anuleaza automat, nu poate continua doar cu una dintre partile care au facut contractul/legamantul. Deci cele 10 porunci erau doar in chivotul legamantului dintai, legamant care a fost inlocuit cu noul legamant. Noi acum suntem sub noul legamant, care nu are cum sa mai aiba chivotul vechiului legamant cu cele 10 porunci, sub forma in care au fost date la Sinai.

    Deci repet, fiindca-i foarte important: chivotul legamantului a existat numai in contextul vechiului legamant, care a fost inlocuit cu un legamant nou (fara vreun chivot). Chivotul care apare in Apocalisa este tot chivotul vechiului legamant si reprezinta asigurarea prezentei lui Dumnezeu, asa cum o percepeau evreii.

    Pe de alta parte, in chivotul vechiului legamant se afla si toiagul lui Aron, care reprezenta preotia levitilor. In noul legamant nu mai exista perotia levitilor. Isus, Marele Perot, este Preot dupa randuiala lui Melhisedec, nu dupa randuiala lui Aron. Deci nu mai are cum sa fie valabil legamantul cu chivotul care contine randuiala lui Aron.

    Tibi

Dă-i un răspuns lui Tibi

Adresa ta de email nu va fi publicată.