2 Corinteni 12,1- 5: Rapit pana la al treilea cer

2 Corinteni 12,1- 5: Rapit pana la al treilea cer

„E nevoie sa ma laud, macar ca nu este de folos. Voi veni totusi la vedeniile si descoperirile Domnului. Cunosc un om in Christos, care acum patrusprezece ani a fost rapit pana in al treilea cer ( daca a fost in trup, nu stiu; daca a fost fara trup, nu stiu. Dumnezeu stie ). Si stiu ca omul acesta ( daca a fost in trup sau fara trup, nu stiu. Dumnezeu stie ), a fost rapit in rai si a auzit cuvinte care nu se pot spune, si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca. Cu un astfel de om ma voi lauda; dar, intrucat ma priveste pe mine insumi, nu ma voi lauda decat cu slabiciunile mele”

( 2 Corinteni 12,1-5 )

 

O anumita parte a lumii crestine foloseste acest pasaj biblic pentru a sustine teoria nemuririi sufletului, in timp ce alti crestini considera ca afirmatiile apostolului Pavel nu au nimic de-a face cu aceasta teorie.

Primul aspect care trebuie clarificat este identificarea persoanei despre care Pavel afirma ca a fost rapita pana in al treilea cer. Este vorba de apostolul insusi, sau de o alta persoana ? Comentatorii sunt unanim de acord ca in pasajul amintit apostolul Pavel isi descrie propria sa experienta spirituala, desi vorbeste la persoana a treia.

Se pare ca motivul pentru care el procedeaza in felul acesta este ca nimeni sa nu ramana cu falsa impresie ca el dorea sa se laude si sa se slaveasca pe sine datorita viziunilor sale. Faptul ca Pavel vorbeste despre propria sa experienta spirituala reiese din mai multe detalii pe care le gasim in pasajul citat:

1) Relatarea despre rapirea acelui „om in Christos” pana la al treilea cer se afla in mijlocul relatarii unor evenimente din propria viata a apostolului. Asadar, contextul imediat ne indica faptul ca acel om este chiar apostolul.

2) In versetul 7, apostolul afirma ca aceste descoperiri i-au fost facute lui personal: „Si ca sa nu ma umflu de mandrie din pricina stralucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un tepus in carne, un sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca si sa ma impiedice sa ma ingamf”

3) Faptul ca Pavel foloseste persoana a treia atunci cand relateaza propria sa experienta nu este un lucru neobisnuit pentru scriitorii Bibliei. Asa au procedat si profetul Daniel ( vezi Daniel 1,7-11 ), si evanghelistul Ioan ( vezi Ioan 13, 23-25 ).  Cu toate acestea, nimeni nu pune la indoiala faptul ca in cartile care le poarta numele ei au descris propriile lor trairi si experiente.

Localizarea in timp a descoperirilor primite de Pavel este relativ usoara. Avand in vedere faptul ca el a scris ce-a de-a doua Epistola catre corinteni in jurul anului 57 d.Chr., cu patrusprezece ani inainte inseamna aproximativ anul 43 d.Chr., adica perioada in care Barnaba l-a dus pe Pavel in Antiohia ( vezi Fapte 11,25.26 ).

Cel de-al treilea cer in care a fost rapit apostolul in viziune nu este altul decat locasul lui Dumnezeu si al fiintelor ceresti, raiul sau paradisul ceresc. In conceptia biblica, primul cer este atmosfera terestra, al doilea cer este cosmosul cu miliardele de stele, iar al treilea cer este locul in care troneaza Dumnezeu, inconjurat de miliardele de ingeri si fiinte ceresti.

Pentru intelegerea sensului afirmatiilor lui Pavel, este foarte important sa tinem cont ca el relateaza ce i s-a intamplat in timpul unei vedenii ( viziune ). Or in timpul unei viziuni, omul este complet inconstient de realitatile din jurul sau. In acelasi timp, lucrurile pe care le vede in viziune sunt tot atat de reale pentru el ca si situatiile normale ale vietii.

Asa se explica faptul ca apostolul nu putea preciza sub ce forma a fost rapit pana in prezenta lui Dumnezeu: in trup sau doar in duh. De fapt, el nici nu face eforturi sa inteleaga ce s-a intamplat cu el in timpul viziunii. Pentru apostol, ambele situatii erau la fel de posibile.

Adevarul cu privire la natura vizitei lui Pavel in cel de-al treilea cer il cunoaste doar Dumnezeu. De aceea, oamenii ar face bine sa nu-si intemeieze doctrinele pe lucruri nesigure intelegerii umane. Folosirea acestui pasaj biblic pentru a sustine teoria nemuririi sufletului este total neavenita.

In timpul viziunii primite, sufletul apostolului nu si-a parasit trupul, asa cum incearca sa interpreteze unii crestini. Daca s-ar fi intamplat lucrul acesta, inseamna ca apostolul ar fi fost mort si nu ar mai fi putut scrie ulterior epistola.

In Coloseni 2,5, Pavel afirma: „Caci macar ca sunt departe cu trupul, totusi cu duhul sunt cu voi, si privesc cu bucurie la buna randuiala care domneste intre voi, si la taria credintei voastre in Christos”.

Totusi, nimeni nu intelege din acest pasaj ca sufletul nemuritor ar fi parasit trupul apostolului pentru a fi alaturi de credinciosii din Colose.

In concluzie, in pasajul din 2 Corinteni 12, 1-7 apostolul relateaza o experienta spirituala personala in care, fiind rapit in viziune ( fie cu trupul, fie doar cu spiritul ), a putut vedea si auzi lucruri pe care nu le putea transmite semenilor sai. Pasajul biblic nu ne ofera niciun indiciu care sa intareasca teoria nemuririi naturale a sufletului.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Texte biblice dificile și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free