Psalmul 135 – Aleluia ! Laudati pe Domnul !

Psalmul 135 – Aleluia ! Laudati pe Domnul !

 

  1. „Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi Numele Domnului, lăudaţi-L, robi ai Domnului,
  2. care staţi în Casa Domnului, în curţile Casei Dumnezeului nostru !
  3. Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun; cântaţi Numele Lui, căci este binevoitor !
  4. Căci Domnul Şi-a ales pe Iacov, pe Israel, ca să fie al Lui.
  5. Ştiu că Domnul este mare şi că Domnul nostru este mai presus de toţi dumnezeii.
  6. Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
  7. El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.
  8. El a lovit pe întâii născuţi ai Egiptului, de la oameni până la dobitoace.
  9. A trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule: împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
  10. A lovit multe neamuri şi a ucis împăraţi puternici:
  11. pe Sihon, împăratul amoriţilor, pe Og, împăratul Basanului, şi pe toţi împăraţii Canaanului
  12. şi le-a dat ţara de moştenire, de moştenire poporului Său Israel.
  13. Doamne, Numele Tău rămâne pe vecie; Doamne, pomenirea Ta ţine din neam în neam,
  14. căci Domnul va judeca pe poporul Său şi va avea milă de robii Săi.
  15. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor.
  16. Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd,
  17. au urechi, şi totuşi n-aud, da, n-au suflare în gură.
  18. Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.
  19. Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul ! Casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul !
  20. Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul ! Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul !
  21. Domnul să fie binecuvântat din Sion, El, care locuieşte în Ierusalim! Lăudaţi pe Domnul !”

 

Un psalm de lauda

     Fara sa avem informatii despre autor sau despre imprejurarile in care a fost compus, Psalmul 135 se inscrie in randul cantarilor de lauda la adresa Dumnezeului celui viu si adevarat. Traditia iudaica a inclus acest psalm, incepand cu versetul 4, precum si psalmul urmator ( 136 ), in Marele Hallel Pascal.

Anumite elemente prezente in text ( Exodul, plagile, biruinta asupra imparatilor Canaanului, Tara Promisa, etc. ) ne pot conduce la concluzia ca psalmul a fost destinat marii sarbatori pascale. Insa faptul ca Dumnezeu este celebrat din Sion, specificandu-se ca El locuieste in Ierusalim ( vers. 21 ) ne arata ca imnul este de data tarzie, poate chiar postexilica.

Din punct de vedere tematic, Psalmul 135 reprezinta o inaltare a Dumnezeului lui Israel deasupra tuturor dumnezeilor popoarelor, dar si o invitatie facuta tuturor oamenilor de a-si abandona idolii si de a aduce laudele lor doar Dumnezeului Creator.

Ca structura, psalmul este o compilare de texte si pasaje luate din alti psalmi si alte carti ale Scripturilor Vechiului Testament. Astfel, primele doua versete par sa fie luate din Psalmul 134,1; versetul 5 este aproape identic cu Psalmul 95,3; versetul 7 pare sa fie identic cu Ieremia 10,13; versetul 13 poate fi regasit in Exodul 3,15; versetul 14 este identic cu Deuteronomul 32,26; versetele 8-12 pot fi regasite si in Psalmul 136,10-22; iar versetele 15-21 le gasim si in Psalmul 115,1-18.

Insa, cu toate ca Psalmul 135 pare sa fie o compilare a unor texte si pasaje biblice, el nu-si pierde nici originalitatea, nici prospetimea. De altfel, mesajul Scripturii ne invata ca atunci cand Inspiratia foloseste repetitia, inseamna ca mesajul transmis este deosebit de important pentru noi. Si daca este important, datoria noastra este sa-i acordam atentie maxima.

 

De ce cantam „Aleluia !”

     In viata viitoare, multe din formele de inchinare la care apelam acum nu-si vor mai gasi locul. Cand copiii lui Dumnezeu rascumparati de pe pamant se vor reuni cu marea familie cereasca, bucurandu-se de viata imbelsugata promisa de Mantuitorul ( Ioan 10,10 ), unele rugaciuni nu vor mai fi rostite. Ce rost ar mai avea rugaciunile pentru vindecare intr-o lume in care „nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere” ( Apocalipsa 21,4 ) ?

Ce rost ar mai avea rugaciunile de mijlocire intr-o lume in care nu vor mai exista pacatul si pacatosii ? Ce rost ar mai avea sa ne rugam pentru mangaierea familiilor celor decedati intr-o lume in care nu va mai exista moarte ( Apocalipsa 21,4 ) ?

In lumea cea noua, pregatita de Dumnezeu copiilor Sai rascumparati, „prorociile se vor sfarsi, limbile vor inceta si cunostinta va avea sfarsit”, insa „dragostea nu va pieri niciodata” ( 1 Corinteni 13, 8 ).

Iata de ce lauda la adresa Creatorului va strabate vesniciile ca un element permanent al inchinarii. Iar chemarea la o astfel de inchinare va rasuna mereu de-a lungul vesniciei: „Laudati pe Domnul ! Laudati Numele Domnului, laudati-L, robi ai Domnului, care stati in Casa Domnului, in curtile Casei Dumnezeului nostru !” ( vers. 1.2 ).

Intrebarea care se naste este urmatoarea: Cine are nevoie de lauda la adresa Creatorului: Dumnezeu sau fiintele create ? Daca prin lauda intelegem exprimarea recunostintei fatza de binecuvantarile primite, atunci putem intelege ca, intr-adevar, si Creatorul are nevoie de ea. Care parinte nu simte bucurie cand copiii sai manifesta recunostinta, multumindu-i pentru sacrificiile facute pentru ei ?

Se pare insa ca cea mai mare nevoie de a-L lauda pe Dumnezeu este a creaturilor Sale. De ce ? Pentru ca lauda la adresa lui Dumnezeu ne aseaza intr-o relatie corecta cu Creatorul nostru. Atunci cand Ii recunoastem meritele, atributele divine si calitatile morale, noi ne recunoastem de fapt dependenta noastra de El, asa cum un copil se prinde de mana tatalui, privindu-l cu admiratie si incredere.

 

Motive de lauda

     Dar care sunt motivele noastre de lauda la adresa lui Dumnezeu ? Daca am incerca sa alcatuim o lista completa, probabil nu am reusi sa o finalizam niciodata. Atat de multe binecuvantari sunt revarsate zilnic de la tronul Sau asupra noastra ( si pe cele mai multe le consideram normale, de la sine intelese ), incat ne-ar fi imposibil sa le contabilizam integral.

Totusi, autorul Psalmului 135 enumera cateva motive de lauda din miile de motive posibile:

– Bunatatea lui Dumnezeu: „Laudati pe Domnul, caci este bun; cantati Numele Lui, caci este binevoitor” ( vers. 3 ).

– Dragostea Sa manifestata in alegerea poporului Israel: „Caci Domnul Si-a ales pe Iacov, pe Israel ca sa fie al Lui” ( vers. 4 ).

– Maretia lui Dumnezeu: „Stiu ca Domnul este mare si ca Domnul nostru este mai presus de toti dumnezeii. Domnul face tot ce vrea in ceruri si pe pamant, in mari si in toate adancurile. El ridica norii de la marginile pamantului, da nastere la fulgere si ploaie, si scoate vantul din camarile lui” ( vers. 5-7 ).

– Judecatile lui Dumnezeu impotriva Egiptului, asupritorul poporului Sau: „El a lovit pe intaii nascuti ai Egiptului, de la oameni pana la dobitoace. A trimis semne si minuni in mijlocul tau, Egiptule, impotriva lui faraon si impotriva tuturor slujitorilor lui” ( vers. 8.9 ).

– Judecatile lui Dumnezeu impotriva popoarelor Canaanului, pregatind Tara Promisa pentru poporul Sau: „A lovit multe neamuri, a ucis imparati puternici: pe Sihon, imparatul amoritilor, pe Og, imparatul Basanului, si pe toti imparatii Canaanului, si le-a dat tara de mostenire, de mostenire poporului Sau Israel” ( vers. 10-12 ).

– Caracterul neschimbator al lui Dumnezeu: „Doamne, Numele Tau ramane pe vecie; Doamne, pomenirea Ta tine din neam in neam” ( vers. 13 ).

– Dragostea, mila si indurarea fatza de poporul Sau: „Caci Domnul va judeca pe poporul Sau si va avea mila de robii Sai” ( vers. 14 ).

Sa recapitulam: Daca Dumnezeu este bun, daca El este plin de dragoste, mila si indurare fatza de copiii Sai, daca El este de o maretie care o intrece pe a tuturor zeilor falsi si a tuturor idolilor, daca El intervine in favoarea poporului Sau, judecandu-i pe cei ce-i fac rau, daca El este vesnic si neschimbator in caracterul Sau sfant, nu este El vrednic de lauda ? Daca nu El, atunci cine merita lauda si inchinarea noastra ?

 

Denuntarea idolatriei

     De la caderea omului in pacat, locul din inima sa care I se cuvenea doar Creatorului a fost uzurpat de mii de idoli: unii vulgari si grosolani, facuti de mana omului din lemn, piatra, aur sau argint, iar altii rafinati, invizibili pentru ochii firesti si ascunsi in cutele inimii omului.

Dupa enumerarea catorva motive pentru care Creatorul tuturor lucrurilor merita lauda si recunostinta noastra, psalmistul denunta idolatria. In cuvinte ironice, foarte asemanatoare cu cele folosite de profetii Ieremia ( cap. 10,1-5 ) si Isaia ( cap. 40, 18-20; 41,6.7; 44,11-18 ), el vorbeste despre irationalitatea inchinarii la idoli, care „au gura si nu vorbesc, au ochi si nu vad, au urechi si totusi n-aud; da, n-au suflare in gura” ( vers. 15-17 ).

Raportul Genezei spune ca „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu” ( Geneza 1,27 ). Indelunga si dramatica istorie a pacatului ne spune ca si omul si-a creat dumnezei preferati dupa chipul si asemanarea sa. Iata de ce psalmistul afirma cu o nuanta vadita de ironie: „Ca ei ( idolii n.n.) sunt cei ce-i fac, toti cei ce se incred in ei” ( vers. 18 ).

Lumea noastra este plina de oameni creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar si de idoli creati dupa chipul si asemanarea omului. Insa daca oamenii, aflati in starea lor decazuta, au sansa sa reflecte din nou slava Creatorului lor, si aceasta doar prin harul lui Dumnezeu, idolii creati de imaginatia omului, sau alesi dintre lucrurile sau fiintele existente pe pamant, nu vor putea niciodata sa reflecte aceasta slava.

Lasand deoparte absurditatea si ridicolul in care se scalda inchinatorii la idoli, psalmistul isi indreapta din nou atentia si inchinarea spre viul si adevaratul Dumnezeu. Finalul psalmului este o invitatie facuta tuturor oamenilor de a-L binecuvanta pe Dumnezeul Creator: „Casa lui Israel, binecuvantati pe Domnul ! Casa lui Aaron, binecuvantati pe Domnul ! Casa lui Levi, binecuvantati pe Domnul ! Cei ce va temeti de Domnul, binecuvantati pe Domnul ! Domnul sa fie binecuvantat din Sion, El care locuieste in Ierusalim ! Laudati pe Domnul !” ( vers. 19-21 ).

Cand noi Il binecuvantam pe Domnul, de fapt nu facem altceva decat sa-L vorbim de bine, apreciindu-I caracterul, intelepciunea, atributele si maretia. Insa cand El ne binecuvanteaza pe noi, El face ceva deosebit pentru om. Iata diferenta ! Noi spunem, dar El face. Noi teoretizam, dar El pune in practica. Cine este mai castigat ?

Lori Balogh

 

Acest articol a fost publicat în Psalmii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free