Conceptia despre Divinitate inainte de Conciliul de la Nicea ( 325 d.Chr. )

Conceptia despre Divinitate inainte de Conciliul de la Nicea ( 325 d.Chr. )

 

Tot mai multe voci ale celor care contesta doctrina Trinitatii afirma ca aceasta doctrina a fost „inventata” la Conciliul de la Nicea, convocat de imparatul Constantin cel Mare in anul 325 d.Chr., ca raspuns la erezia prezbiterului Arie din Alexandria. Aceleasi voci afirma ca doctrina Trinitatii este de origine catolica si, prin urmare, ea ar trebui abandonata de lumea crestina. Acuzatiile sunt false din cel putin doua motive:

1) Conciliul de la Nicea a fost un conciliu ecumenic, la care au participat 318 episcopi, acestia reprezentand principalele  biserici crestine ale vremii. Episcopul de Roma nu a participat personal la acest conciliu, insa a fost reprezentat de doi delegati.

Din totalul de 318 episcopi, doar 7 episcopi au reprezentat bisericile apusene, aflate sub influenta episcopului de Roma. Este greu de crezut ca intr-un conciliu ecumenic, cu o reprezentare atat de larga, cei 7 episcopi catolici ar fi reusit sa influenteze 311 episcopi din Rasarit, determinandu-i sa elaboreze o doctrina dupa propriile interese. Conciliul de la Nicea a fost un conciliu ecumenic, iar deciziile luate au fost ale intregii crestinatati, nu doar ale Bisericii Apusene.

2) Divinitatea lui Iisus Christos nu a fost o inventie a Conciliului de la Nicea. Inainte de anul 325 d.Chr., timp de trei secole, crestinii au crezut in divinitatea lui Iisus Christos, bazandu-se pe raportul celor patru Evanghelii, nu pe scrierile apocrife.

In scrierile parintilor Bisericii, care sunt cele mai timpurii scrieri in afara celor incluse in Noul Testament, pot fi gasite numeroase afirmatii despre divinitatea lui Iisus, facute cu mult timp inainte ca imparatul Constantin sa convoace Conciliul de la Nicea. Iata cateva din acestea:

– Ignatiu de Antiohia ( ~50-110/115 d.Chr. ), martirizat la inceputul secolului al II-lea, afirma ca „Dumnezeul nostru, Iisus Christos, a fost conceput in pantecele Mariei” ( Ignatius, „To the Ephesians”, 18, p.141 ). Tot el afirma ca patimirea lui Christos este „patimirea Dumnezeului meu” ( Ignatius, „To the Romans”, p. 150.151 ).

– Iustin Martirul ( 100-160 d.Chr. ), martirizat la Roma, referindu-se la evrei, spune ca ei „nu stiu ca Tatal Universului are un Fiu, care, de asemenea, fiind Cuvantul lui Dumnezeu, este chiar Dumnezeu”. El le atrage atentia cititorilor ca Persoana din rugul aprins, pe care o identifica cu Iisus Christos, a rostit cuvintele: „Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul tatalui tau…” ( The First Apology of Justin, p. 43 ).

– Tatian ( 120-180 d.Chr. ), scriitor bisericesc din secolul al II-lea, afirma: „Dumnezeu S-a nascut sub forma unui om” ( Address of Tatian to the Greek’s, 21, vol. 2:74 ).

– Irineu ( 130-202 d.Chr. ), scriitor bisericesc din secolul al II-lea,  afirma ca Dumnezeirea consta in Tatal, Fiul si Duhul Sfant ( Irenaeus Against Heresies 3.19.2 vol. 3:449 ).

– Tertulian de Cartagina ( 160-220 d.Chr. ), credea si el in divinitatea lui Christos: „Fiinda numai Dumnezeu este fara pacat, si singurul om faca pacat este Christos, intrucat Christos este si Dumnezeu” ( A Treatise on the Soul p. 41 ).

Concluzia care se impune este aceea ca, indiferent de scopurile pentru care a fost convocat Conciliul de la Nicea si indiferent de concluziile trase cu acea ocazie, divinitatea Domnului Iisus Christos si conceptia despre Trinitate existau deja in constiinta crestinilor din primele secole.

Lori Balogh

 

Acest articol a fost publicat în Tri(u)nitatea Divina și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free