Geneza 29, 18-30; 30, 1-13 – Stramosul poporului Israel poligam?

Geneza 29, 18-30; 30, 1-13 – Stramosul poporului Israel poligam?

 

„…Iacov a facut asa si a ispravit saptamana cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevasta pe fiica sa Rahela… Si i-a dat de nevasta pe roaba sa Bilha si Iacov s-a culcat cu ea… Cand a vazut Lea ca nu mai naste, a luat pe roaba sa Zilpa si a dat-o lui Iacov de nevasta.”

Geneza 29, 18-30; 30, 1-13

 

Iacov, stramosul poporului Israel, poligam. Cum a fost posibil acest lucru?  Inainte de orice analiza, este important sa intelegem daca parintii sai, Isaac si Rebeca, l-au indemnat spre poligamie, sau daca Iacov insusi a plecat spre Rasarit cu intentia de a lua mai multe sotii. Biblia ne ofera cateva indicii importante in aceasta privinta.

Dupa ce Iacov l-a deposedat pe fratele sau Esau de dreptul de intai nascut si de binecuvantarea corespunzatoare prin inselaciune, Biblia surprinde un dialog purtat intre Rebeca si Isaac. Acesta ne arata ca parintii lui Iacov nu aveau in plan ca fiul lor mai mic sa se casatoreasca cu mai multe femei. Esau deja devenise poligam si consecintele erau evidente.

„M-am scarbit de viata din pricina fetelor lui Het”, ii spune Rebeca sotului sau Isaac. „Daca Iacov va lua o asemenea nevasta dintre fetele tarii acesteia, la ce-mi mai este buna viata?” ( Geneza 27, 46 )

Rebeca nu se gandeste nicio clipa la situatia in care fiul ei mai mic ar deveni poligam. Chiar exprimarea ei dovedeste acest lucru: Rebeca nu vorbeste despre „asemenea neveste”, la plural, ci „asemenea nevasta”, la singular.

Acelasi singular il intalnim si in dialogul purtat intre tata si fiu, atunci cand Iacov era pe punctul de a pleca in Mesopotamia: „Sa nu-ti iei nevasta dintre fetele lui Canaan” ( Geneza 28,1 ). Este evident faptul ca daca parintii lui Iacov s-ar fi gandit la poligamie, nu i-ar fi vorbit acestuia de o singura nevasta, la singular.

Cand Iacov ajunge in casa rudelor sale din Mesopotamia, nu gasim nicio dovada ca el ar fi intentionat sa se casatoreasca cu ambele fiice ale lui Laban: Lea si Rahela. Cu atat mai putin, sa le aiba pe post de concubine pe roabele acestora: Zilpa si Bilha. Dimpotriva, Iacov a iubit-o de la inceput doar pe Rahela si doar cu ea dorea sa se casatoreasca.

     „Astfel, Iacov a slujit sapte ani pentru Rahela si anii acestia i s-au parut ca vreo cateva zile, pentru ca o iubea. In urma, Iacov a zis lui Laban: „Da-mi nevasta ( nu nevestele! n.n. ), caci mi s-a implinit sorocul ca sa intru la ea” ( Geneza 29, 20.21 ).

Daca intentia lui Iacov a fost curata, sincera, dorind o casatorie monogama, bazata pe dragoste, cum de s-a ajuns la situatia de a avea doua sotii si doua concubine? Raspunsul il cunoastem din Scriptura: Iacov a ajuns bigam, fiind inselat de Laban, si a ajuns poligam, avand relatii sexuale cu roabele sotiilor sale, sub presiunea acestora. Fiind intr-o acerba concurenta cu privire la numarul copiilor fiecareia, Lea si Rahela au facut presiuni asupra lui Iacov pentru a avea cat mai multi copii pe aceasta cale.

Si iata-l pe Iacov, desi a pornit spre Mesopotamia cu cele mai curate intentii si purtand in inima sfaturile bune date de parintii sai, trezindu-se cu mai multe sotii, dar si cu un pachet intreg de probleme, tensiuni si conflicte, care cu siguranta nu ar fi existat in cazul in care ar fi fost monogam.

Unde a gresit Iacov? Nu avem nicio calitate sa-l judecam pe patriarhul poporului Israel. Dorim doar sa indentificam acele „macaze” gresite care i-au schimbat lui Iacov cursul vietii in mod radical.

Iacov o iubea pe Rahela si era firesc sa o doreasca in postura de sotie. Insa dupa cei sapte ani de truda pentru a castiga dreptul de a o lua de sotie, el este inselat de Laban. In patul nuptial, Iacov nu o gaseste pe Rahela, ci pe Lea. Ce ar fi trebuit sa faca Iacov pentru a evita poligamia?

Nu intrezarim decat doua cai: fie ca el sa fi refuzat intimitatea cu Lea, pastrandu-si virginitatea pentru femeia iubita, fie, dupa ce a constatat ca a fost inselat, sa accepte noua situatie si sa se multumeasca doar cu casatoria cu Lea. Doua decizii greu de luat ( si mai ales de aplicat ), dar nu imposibile pentru un copil al lui Dumnezeu. Exemplul castitatii lui Iosif in fatza avansurilor sotiei lui Potifar in Egipt sunt un exemplu in acest sens.

La urma-urmei, nu printr-o situatie asemanatoare trecuse fratele sau Esau, cand s-a vazut inselat si deposedat de binecuvantarea cuvenita intaiului nascut? Esau a trebuit sa se multumeasca cu ceea ce ii mai ramasese in urma inselaciunii lui Iacov.

Dar ce sa faci cu sentimentele arzatoare care zburau doar spre femeia iubita? Aici se afla „macazul” pe care Iacov nu a stiut ( sau nu a vrut ) sa-l gestioneze corect. Daca el ar fi acceptat situatia si s-ar fi multumit doar cu Lea ca sotie, desigur, el ar fi suferit din punct de vedere sentimental un anumit timp, pana ce uitarea si-ar fi facut lucrarea, insa Iacov ar fi ramas monogam. Ar fi considerat  totul ca fiind o lectie amara: il inselase pe fratele sau, iar acum el insusi fusese inselat de unchiul sau.

Dupa cum Esau a trebuit sa se multumeasca cu ramasitele binecuvantarii parintesti, si Iacov ar fi trebuit sa se multumeasca cu sotia care i-a fost data prin inselaciune. Iacov ar fi ramas doar cu Lea, frustrat un timp, cu gustul amar al inselaciunii, dar cu siguranta ca ar fi fost scutit de nenumarate tensiuni, certuri si probleme ( inclusiv de suferintele legate de vanzarea lui Iosif de catre fratii sai ).

Asa se intampla atunci cand ratiunea este dominata de sentimente. Omul firesc ( putem spune ca la acea data Iacov nu era inca convertit pe deplin ) lasa ca sentimentele sa troneze iar ratiunea sa fie detronata. Consecinta? Deciziile omului nu mai sunt luate in functie de criteriul  binelui si al raului, ci de un alt criteriu: imi place sau nu imi place.

Cand Samson s-a indragostit de o femeie filisteanca, in ciuda argumentelor rationale ale parintilor sai, singurul sau argument a fost cel al sentimentelor, al inimii: „Ia-mi-o, caci imi place!” ( Judecatori 14,3 ).

Insa se ridica o intrebare de bun simt: Poti sa-ti controlezi propriile sentimente? Poti iubi la comanda si poti spune „Nu!” unei femei pe care o iubesti? Aparent, acest lucru este imposibil. Si totusi, in Cuvantul lui Dumnezeu gasim porunca de a iubi:

     „Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii!” ( Ioan 13,34.35 )

„Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti!” ( Leviticul 19,18 pp )

     „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata inima ta!” ( Deutoronom 6,5 )

Asadar este posibil ca sentimentele sa fie puse sub controlul ratiunii. Cand Dumnezeu ne porunceste sa iubim, El ne ofera si mijlocul pentru a implini porunca Sa. Iar Mijlocul Sau este Duhul Sfant, dupa cum ne asigura apostolul Pavel: „Insa nadejdea aceasta nu inseala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant care ne-a fost dat” ( Romania 5,5 ).

Daca dorim sa ne dezvoltam caracterul, atunci trebuie sa ne supunem emotiile si sentimentele ratiunii. In cazul lui Adam, inainte de caderea in pacat, pe tronul fiintei sale neprihanite statea ratiunea, inima fiind supusa acesteia. La Adam cel cazut in pacat, pe tronul fiintei sale nu se mai afla ratiunea, ci inima cu emotiile si sentimentele ei.

Iata de ce oamenii firesti sunt cei condusi nu de  ratiune, de criteriul binelui sau raului, ci sunt acei oameni condusi de instincte, emotii si sentimente. In lucrarea mantuirii omului, Dumnezeu va restabili ordinea initiala a Creatiei, asezand din nou ratiunea si ascultarea de Legea lui Dumnezeu mai presus de instinctele, emotiile si sentimentele omului.

Daca Iacov ar fi actionat rational, conform Legii divine, el ar fi ramas monogam si ar fi fost scutit de o pleiada intreaga de probleme, suferinte si conflicte in propria sa familie. Din fericire, la paraul Iaboc, dupa o noapte intreaga de lupta cu Dumnezeu, Iacov a devenit biruitor. Vechiul nume, Iacov, care insemna „Inselatorul”, ii este schimbat in Israel, „Cel ce se lupta cu Dumnezeu” ( Geneza 32, 26-30 ).

Aici vedem harul de neimaginat al lui Dumnezeu, care poate transforma un om firesc, cu defecte si lipsuri, intr-un cetatean al Imparatiei Sale.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Texte biblice dificile și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free