Gandeste pozitiv !

Gandeste pozitiv !

 

„Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire ! Caci aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit. „Inca putina, foarte putina vreme, si Cel ce vine, va veni, si nu va zabovi. Si cel neprihanit va trai prin credinta; dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el. Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului”

( Evrei 10, 35-39 )

 

Un slogan pentru o lume depresiva

     Pe toate canalele media, precum si in literatura de specialitate, este la moda un slogan tot mai auzit: „Gandeste pozitiv !” Nimeni nu pune la indoiala bunele intentii ale celor care promoveaza un mod de gandire pozitiv, optimist si constructiv.Traim intr-o lume din ce in ce mai depresiva, in care este nevoie de astfel de indemnuri.

In prezent, depresia este a patra boala ca raspandire pe glob, fiind supranumita si „boala secolului”. Conform estimarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in anul 2020 depresia va fi a doua cauza de dizabilitate, imediat dupa afectiunile cardio-vasculare, iar pana in anul 2030, ea va deveni principala cauza a mortalitatii.

Studiile arata ca depresia reprezinta una problemele majore de sanatate ale omului contemporan, estimandu-se ca la nivel mondial aceasta boala afecteaza peste 121 de milioane de oameni, 50 de milioane dintre ei fiind europeni.

Marturisesc insa ca nu am incredere in astfel de slogane bazate pe tehnici psihologice, care isi demonstreaza limitele in cele mai multe cazuri. Astfel de tehnici isi propun sa reactiveze resurse si energii potentiale proprii, incercand sa readuca omul depresiv pe linia de plutire.

Pana aici totul este in regula. Insa ce te faci cand „fantana” vietii interioare a omului a secat ? Ce resurse si energii latente sa scoti la lumina daca ele nu mai exista demult ? Cand „bateria” a ajus la nivelul minim, care slogane si tehnici psihologice o mai pot ajuta sa se umple din nou cu energie ? Nu este oare nevoie de o sursa de energie din afara ?

Intr-adevar, o lume din ce in ce mai depresiva ca a noastra, o lume din ce in ce mai apatica, mai indiferenta si mai lipsita de interes pentru probleme spirituale, are nevoie de redobandirea unei gandiri pozitive, optimiste si constructive. Dar pe ce cale ? In ciuda inmultirii tehnicilor psihologice, este oare lumea de azi mai optimista ca cea de ieri ?

Biblia ne propune o alta alternativa pentru dobandirea unei gandiri pozitive: increderea totala in Dumnezeu. Unii vor considera aceasta alternativa ca fiind desueta, anacronica, apartinand vremurilor Evului Mediu intunecat.

Si totusi, mii si mii de oameni au experimentat in propria lor viata rezultatele aduse de increderea deplina in Dumnezeu. Ei sunt o marturie vie a faptului ca alternativa propusa de Cuvantul lui Dumnezeu este viabila. Si aceasta pentru ca ea nu se bazeaza pe resursele interne ale fiintei umane, care si asa sunt secatuite, ci pe energia fara limite pe care o putem primi de la Izvorul a tot ce inseamna viata.

 

Gandeste pozitiv in relatiile de familie !

     Poate ca in nici un alt domeniu al vietii nu avem mai multa nevoie de un mod de gandire pozitiv, optimist si constructiv ca cel al vietii de familie. Doi oameni, avand adesea temperamente diferite, crescuti de cele mai multe ori in medii si culturi diferite, si care intra in relatia de cuplu cu obiceiuri si traditii diferite, isi unesc destinele in fatza altarului, promitandu-si unul altuia, societatii si lui Dumnezeu, ca vor privi in aceeasi directie, tragand la acelasi „jug”.

Aceasta este planul initial al Creatorului care, dupa ce a creat omul in varianta ambelor sexe, „parte barbateasca” si „parte femeiasca” ( Geneza 1,27 ), a stabilit: „De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup” ( Geneza 2,24 ).

Intre timp a aparut insa drama pacatului. Acesta si-a intins tentaculele in toate domeniile, pana in cele mai intime resorturi ale fiintei umane, alterand tot ceea ce inseamna relatie, fie intre oameni, fie intre oameni si Dumnezeu, fie intre om si natura.

Aceasta deteriorare rapida a relatiilor este vizibila inca de pe primele pagini ale Bibliei, in raportul despre caderea omului si consecintele ei. Daca inainte de cadere Adam si Eva erau una in gandire, scopuri si sentimente, oglindind in mod desavarsit relatia care exista in sanul Dumnezeirii, imediat dupa pacatuire aceasta unitate a sarit in aer.

Fiind intrebat de Creator despre cele petrecute, Adam raspunde aruncand intreaga responsabilitate a faptei asupra sotiei sale: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat” ( Geneza 3,12 ).

Chiar cuvintele lui Adam arata ca ceva rau s-a intamplat in relatia de cuplu odata cu savarsirea primului pacat. Daca pacatul nu ar fi afectat relatiile in prima familie de pe pamant, Adam ar fi folosit cu totul alte cuvinte in raspunsul pe care l-a dat Creatorului. Ceva de genul: „Doamne, am gresit amandoi mancand din fructul oprit. Eu sunt insa mai vinovat decat scumpa mea sotie, caci, daca ea a fost amagita de sarpe, eu am facut-o pe deplin constient. Pedepseste-ma, Doamne, pe mine, dar las-o pe ea. O iubesc atat de mult, incat nu as suporta sa o vad suferind.”

Ar fi fost frumoas – nu-i asa ? – ca lucrurile sa evolueze in aceasta directie, chiar daca cei doi ar fi trebuit sa suporte consecintele pacatului lor. Insa, asa cum am afirmat deja, pacatul si-a intins tentaculele distrugand si alterand totul in calea sa, inclusiv relatiile de familie. Totusi, idealul lui Dumnezeu pentru om, in general, si pentru familie, in special, a ramas acelasi: unitate deplina in gandire, scopuri, trairi si simtaminte.

Dar cum poti sa gandesti pozitiv intr-o familie in care cei doi manifesta atatea deosebiri, care in orice moment se pot transforma in tot atatea motive de conflicte aducatoare de dezastru ? Desigur, exista consiliere maritala cu rezultate bune in unele cazuri. Exista sfatul prietenilor, al parintilor si al cuplurilor care au depasit astfel de momente de criza. Exista literatura de specialitate, care prezinta „tehnici de supravietuire” pentru familiile care plutesc in deriva pe marea vietii. Exista terapii de cuplu si cate si mai cate.

Dar ce te faci cand toate aceste „proptele” cedeaza sub presiunea conflictului familial ? Cum sa mai functioneze unitatea familiei cand „bateriile” sunt goale si nu mai exista energii potentiale care sa fie reactivate ? Depinde mult de „priza” in care introducem „alimentatorul”.

Daca institutia casatoriei este de origine divina, daca ne-am unit destinele in fatza altarului, promitandu-I lui Dumnezeu ca nimic nu ne va desparti decat moartea, daca Dumnezeu Insusi marturiseste: „Eu urasc despartirea in casatorie” ( Maleahi 2,16 ), atunci nu ar fi firesc ca in momentele de criza ale familiei sa apelam la Dumnezeu pentru ajutor ?

A gandi pozitiv, optimist si constructiv in relatia de familie inseamna a privi mai intai spre Dumnezeu dupa ajutor, singurul care are toate remediile pentru toate crizele ce apar in viata de familie. Specialistii ne pot ajuta in felul lor, prietenii si parintii ne pot da sfaturi utile, dar adevarata terapie de cuplu o poate face doar Cel care a creat institutia casatoriei.

Asadar, voi, care treceti prin crize de relatie in familie ( daca astfel de crize inca nu au aparut, ele sigur vor veni ! ), nu va lasati doborati de pesimism si indoiala cu privire la viitorul familiei. Chiar daca ati apelat la tot felul de terapii de cuplu, care nu au dus la nici un rezultat, nu uitati ca mai exista o sansa, singura viabila: Dumnezeu.

Oare nu dragostea v-a adus inaintea altarului ? Oare nu dragostea v-a facut sa treceti in anii de inceput ai casniciei peste orice fel de diferente intre voi ? Si daca simtiti ca „bateriile” iubirii au inceput sa slabeasca si nimic nu mai e la fel ca la inceput, de ce sa nu aleragti din nou la Cel ce va poate umple din nou din izvorul iubirii Sale ?

      „Dragostea acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul” – spune marele apostol Pavel in „imnul iubirii ( 1 Corinteni 13,7 ). Dragostea este singura care este capabila sa umple prapastia care incepe sa se adanceasca in relatia de cuplu, singura care ofera speranta, si singura care poate sa-i faca pe cei doi sa renunte la orgoliile si egoismul lor. Insa izvorul dragostei nu poate fi gasit nici in tehnici omenesti, nici in sfaturile prietenilor sau ale parintilor, oricat ar fi de convingatoare, ci doar in Dumnezeu, Cel a carui natura este insasi dragostea ( vezi 1 Ioan 4, 8 up. ).

Ganditi pozitiv si aveti incredere ca, daca veniti inaintea lui Dumnezeu cu inima deschisa, El va va oferi nu doar solutia salvarii familiei, dar si puterea si intelepciunea de a depasi criza. El va va umple din nou „fantana” iubirii. „Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o astepata o mare rasplatire ! Caci aveti nevoie de rabdare ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit” ( Evrei 10, 35 ).

 

Gandeste pozitiv in relatiile de Biserica !

     Definitia pe care Pavel o da Bisericii, asemanand-o cu trupul lui Christos ( vezi 1 Corinteni 12,27 ), este poate cea mai corecta si cea mai complexa din cate exista. Ce poate fi mai diferit si mai complex in aceasta lume decat organismul omenesc ? Atatea miliarde de celule cu functii atat de diferite, atatea tesuturi si organe create pentru a indeplini o anumita sarcina !

Biserica, asa cum a fost conceputa de Dumnezeu, este un organism social de o complexitate incredibila. Atatia oameni diferiti ca sex, educatie, varsta, pozitie sociala, veniti din medii si culturi diferite, ajung sa lucreze intr-o armonie deplina, privind in aceeasi directie si urmarind aceleasi scopuri. Acesta este idealul Creatorului pentru Biserica Sa, asa cum reiese din rugaciunea plina de miez a Marelui nostru Mare Preot, Iisus Christos: „Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine, ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis” ( Ioan 17, 21 ).

Dar ce este de facut atunci cand in Biserica lucrurile nu merg asa cum ne-am dori ? Ce sa mai faci cand, in aparenta nimic nu mai e de facut, atunci cand indivizi sau familii ale Bisericii au intrat pe panta unor relatii din ce in ce mai deteriorate ? Ce sa mai faci cand pastorul si comitetul Bisericii, dupa incercari repetate de a impaca partile aflate in conflict, inceteaza sa mai spere la o refacere a armoniei, si cand gandirea negativista si pesimista incearca sa ia locul optimismului ? Ce inseamna sa gandesti pozitiv, optimist si constructiv in cadrul relatiilor de Biserica ?

Intrebare: Ti-ar placea ca toti ceilalti membri ai Bisericii sa fie exact ca tine, sa fie un fel de „clone” sau copii trase la xerox ale personalitatii tale ? Nu te grabi cu raspunsul ! Poate ca esti tentat sa crezi ca daca toti ar fi ca tine, nu ar mai exista conflicte in Biserica, si lucrurile ar merge ca unse.

Dar nu uita ca raul nu sta in diversitatea pe care Creatorul a lasat-o in lume si Biserica, ci raul se afla ascuns in insasi natura noastra decazuta. Daca in Biserica toti ar fi copia mea, raul din mine s-ar multiplica proportional cu numarul de „copii” ale propriei mele personalitati, iar pacea si armonia ar fi puse in pericol poate mai mult decat in prezent. Nu diversitatea este cauza conflictelor in Biserica, si raul din natura noastra decazuta. Si atunci, care e solutia conflictelor ce apar in Biserica, si ce inseamna sa gandesti pozitiv si constructiv ? In niciun caz solutia nu consta in incercarea de a-l modela pe celalalt dupa propriul tau tipar.

A gandi pozitiv, optimist si constructiv cand relatiile din Biserica sunt in criza inseamna a accepta diversitatea ca fiind o mare binecuvantare din partea lui Dumnezeu, si a cauta armonia si unitatea in cadrul acestei diversitati. Nimeni, in afara de marii dictatori ai lumii, nici Dumnezeu si nici noi nu ne dorim o Biserica in care toti sa fim ca soldatii chinezi, avand acelasi chip si fiind imbracati cu aceeasi uniforma. Viata ar fi atat de banala si plictisitoare !

Priveste spre semenii tai, care sunt atat de diferiti de tine, ca fiind o mare binecuvantare pentru viata ta ! Chipurile lor deosebite, culoarea diferita a ochilor lor, felul deosebit in care zambesc si-ti vorbesc, modul lor de gandire poate diferit de al tau, felul propriu in care se imbraca, felul original in care recita o poezie sau intoneaza o cantare, timbrul diferit al vocii, glumele pe care le rostesc cand esti intristat, sau, dimpotriva, mimica serioasa pe care o abordeaza cand te intreci cu gluma, toate acestea, si inca o mie de alte lucruri, fac din diversitatea existenta in Biserica, in natura si in societate o mare binecuvantare si un mare dar din partea Creatorului.

Incearca sa vezi diferentele care exista intre tine si fratii de tai de credinta nu ca pe un motiv de conflict, ci ca pe unul de mare bucurie, o invitatie si o provocare de a lucra in unitate deplina. A gandi pozitiv in privinta relatiilor din Biserica inseamna a-l privi fratele sau sora de credinta mai presus de tine, a-i aprecia calitatile pe care el sau ea le are si tu nu le ai; inseamna sa-i ignori defectele pe care poate si tu le ai, dar nu esti constient de ele.

A gandi pozitiv inseamna a-l vorbi pe fratele tau de bine, nu de rau. Barfa este consecinta unei gandiri negative, pesimiste si distructive. Prin contrast, vorbirea de bine ( binecuvantarea )  este consecinta unei gandiri pozitive, optimiste si constructive.

Daca totusi simti ca nu mai ai resursele de a gandi pozitiv, de a te bucura de diversitatea existenta in Biserica, si de a binecuvanta in loc de a vorbi de rau, intoarce-ti fatza spre Autorul acestei mari si minunate diversitati, si roaga-L sa te ajute sa-si schimbi viziunea. Concentreaza-ti atentia nu spre propria ta persoana, ci pe aceea a lui Christos.

Ucenicii Domnului, cei care alcatuiau prima Sa Biserica, erau mereu in pericol sa gandeasca negativ cu privire la viitorul Bisericii. Daca ar fi privit doar la ei, la defectele lor de caracter, nu ar fi avut nicio sansa sa gandeasca pozitiv. Insa ei au facut un lucru vital pentru viitorul Bisericii: si-au concentrat privirile spre Christos, facand din El centrul dragostei si al interesului lor. Si, asemenea spitelor unei roti de bicicleta, pe masura ce se apropiau de centru, de Christos, ei se apropiau si unii de altii, dand nastere unei Biserici ideale, pe care Si-a dorit-o si Dumnezeu, si pe care ne-o dorim si noi.

     „Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni. Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne. Toti cei care credeau erau impreuna la un loc, si aveau toate de obste… Ei laudau pe Domnul si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti” ( Fapte 2, 42.44.47 ).

Se poate dori ceva mai mult decat atat in privinta Bisericii lui Christos ? Iata la ce rezultate incredibile s-a ajuns printr-o gandire pozitiva si constructiva a primilor crestini !

 

Gandeste pozitiv in mijlocul incercarilor !

     Nu am intalnit inca niciun om care sa-si doreasca suferinta, oricare ar fi aceasta. Creatorul a pus in fiinta noastra „gandul vesniciei” ( Eclesiastul 3,11 ), nu pe cel al mortii si al suferintei. El a pus in om gandul fericirii, nu pe cel al nefericirii; gandul bunastarii, nu pe cel al saraciei; gandul succesului, nu pe cel al insuccesului si al pierderii.

De aceea, este foarte firesc ca atunci cand trecem prin suferinte, pierderi si chiar moarte, sa ne pierdem optimismul, cazand prada unei gandiri negative. Insa intrebarea care se pune este urmatoarea: Intr-o situatie de suferinta si incercare, la ce ne poate ajuta o gandire negativa, pesimista ? La nimic, la absolut nimic ! Dimpotriva, in astfel de situatii, o gandire negativa ne poate adanci si mai mult criza si ne poate provoca o prabusire definitiva.

Am intalnit oameni care, desi primisera din partea medicilor un diagnostic sever de boala incurabila, descoperita in faze terminale, nu si-au pierdut optimismul. Mai mult decat atat, gandirea pozitiva i-a ajutat sa invinga un prognostic pesimist, oferindu-le forta sa lupte cu boala si suferinta. Si multi dintre ei au iesit invingatori !

Dar ce poti face dupa ce ai epuizat toate posibilitatile omenesti, dupa ce ai apelat la cei mai buni medici si ai cheltuit o avere pentru cele mai noi tratamente, si totusi problema ta de sanatate nu s-a rezolvat ? Cum mai poti avea o gandire pozitiva cand toti cei din jur isi pleaca ochii cu tristete in fatza problemelor tale si dau din umeri a neputinta, dandu-ti de inteles ca nu mai asteapta decat deznodamantul fatal ?

Din fericire, Biblia ne ajuta si in aceasta privinta. Cand „fantanile” omenesti au secat, ramane totusi un Izvor al vindecarii – „Izvorul apelor vii” ( Ieremia 2,13 ). Cel care a creat complexa masinarie a organismului uman cunoaste cel mai bine cum sa-l repare si care sunt remediile.

A gandi pozitiv in situatii de suferinta fizica sau spirituala inseamna a apela inainte de orice altceva la Marele Medic, Cel care Se recomanda pe Sine astfel: „Eu sunt Domnul care te vindeca” ( Exodul 15, 26 up. ). Insa cat de adesea gresim alergand mai intai la cei mai buni medici recomandati, la cele mai scumpe si mai noi medicamente, la cele mai renumite terapii naturiste, alopate sau homeopate !

Primul verset al Bibliei contine unul din secretele vitale ale unei vieti fericite si implinite: „La inceput, Dumnezeu…” ( Geneza 1,1 ). Aceasta inseamna, in esenta, a gandi pozitiv in mijlocul oricaror incercari si suferinte: a-l pune pe Dumnezeu la locul Sau in atentia si preocuparile noastre. Si daca Il vom onora in felul acesta, El nu va ramane dator, venind in viata noastra insotit de multimea binecuvantarilor Sale.

Dar daca totusi, in ciuda faptului ca ti-ai pus toata increderea in Dumnezeu, in ciuda faptului ca ai urmat toate tratamentele prescrise de medici, suferinta ta se indreapta spre un deznodamant nedorit de nimeni, cum mai poti gandi pozitiv, fara sa te dezechilibrezi emotional si psihic ?

Credinta in Dumnezeu ne schimba radical perspectiva asupra vietii si mortii. Viata nu inseamna doar sa mananci bine, sa bei bine, sa faci sex si sa stai ziua la plaja, iar noaptea sa o petreci in cluburi. Din nefericire, viata multor oameni, in final, nu inseamna decat o simpla linie intre data nasterii si cea a mortii. Adica un mare minus !

Viata adevarata, traita in lumina valorilor crestine, este un mare plus intre data nasterii si cea a mortii. De ce ? Pentru ca ea va fi urmata de adevarata viata, acea viata imbelsugata promisa de Fiul lui Dumnezeu celor care vor fi gasiti credinciosi:

     „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai”   ( Ioan 11,25 ).

     „Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine are viata vesnica” ( Ioan 6,47 )

„Si am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: „Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul ! „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza” ( Apocalipsa 14,13 ).

Avand astfel de promisiuni, cum s-ar putea sa nu ai o gandire pozitiva si optimista in fatza celor mai mari provocari ale vietii ? Daca in fatza marelui sacrificiu adus de Fiul lui Dumnezeu pe Golgota chiar si moartea isi pierde „boldul”, fiind inghitita de viata ( vezi 1 Corinteni 14, 55 ), ce motive am mai putea invoca pentru a nu fi optimisti si plini de incredere ?

 

Gandeste pozitiv in lucrarea lui Dumnezeu !

     Probabil ca unul dintre domeniile in care un crestin este ispitit sa gandesca negativ este cel al lucrarii misionare. Daca apelam la „gandirea” statistica si matematica de tip occidental, se pare ca o asemenea atitudine este cat se poate de justificata.

In lume sunt peste sapte miliarde si jumatate de oameni, din care crestini sunt putin peste doua miliarde. Dar cati din aceste doua miliarde si ceva de crestini sunt devotati cu adevarat lui Dumnezeu si lucrarii Sale ? Cati dintre ei au pe inima lucrarea lui Dumnezeu pentru semenii lor ? La cati dintre ei le pasa cu adevarat de soarta vesnica a semenilor lor ? Si atunci ne intrebam: Cum va putea o mana de crestini sinceri sa duca Evanghelia unei lumi intregi ?

Probabil ca si cei unsprezece ucenici, dupa ce au asistat neputinciosi la moartea Domnului lor, inchizandu-se in camera de sus „de frica iudeilor”, gandeau la fel. Iar dupa marea trimitere: „Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui, si al Fiului, si al Duhului Sfant” ( Matei 28,19 ), cu siguranta ca si-au pus si ei intrebarea: Cum vom putea noi, o mana de oameni simpli si neinstruiti, sa indeplinim un mandat atat de inalt ? Ce reprezentau ei in fatza provocarii unei misiuni globale in conditiile posibilitatilor de atunci ?

Si totusi, cei putini si neinstruiti, cei slabi si plini de defecte, au reusit. Pana acolo incat, pe la mijlocul primului secol, apostolul Pavel sa poata afirma ca Evanghelia „este in toata lumea” si a fost propovaduita oricarei fapturi de sub cer ( Coloseni 1,6. 23 up. ). Care este secretul reusitei lor ?

Domnul Insusi le-a schimbat gandirea negativa si pesimista, indrumandu-i spre succes si reusita. „Ci voi veti primi o putere, cand se va pogora Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria si pana la marginile pamantului” (Fapte1,8 ).

Daca noi, cu gandirea noastra negativa, am fi fost acolo, am fi zis ca este o nebunie sa se creada ca mica grupa a ucenicilor va putea implini acest mandat. Insa atentie ! Iisus nu-i incurajeaza sa gandeasca pozitiv increzandu-se in ei insisi, ci in Dumnezeu. Ei urmau sa devina martorii Sai, insa nu prin puterile lor, ci doar prin puterea Duhului Sfant.

Traind la celalalt capat al arcului de timp, chiar in preziua revenirii Mantuitorului, noi, crestinii secolului al XXI-lea, nu ne mai numaram cu zecile, ci cu milioanele. Daca ucenicii si apostolii Domnului  se deplasau dintr-un loc in altul pe jos sau cu mijloace modeste de transport, noi avem la dispozitie cele mai rapide si mai confortabile mijloace de deplasare. Daca ei se rezumau in predicarea Evangheliei la comunicarea verbala, si foarte rar la cea scrisa, noi avem la dispozitie o multime de tehnologii moderne: radio, televiziune, internet, telefonie mobila cu o sumedenie de aplicatii care favorizeaza comunicarea intre oameni.

Cu toate acestea, gandim noi mai pozitiv vis-a-vis de mandatul incredintat ? Nu suntem prea adesea descurajati de slabele rezultate in predicarea Evangheliei, in ciuda cheltuielilor si a sacrificiilor facute ? Oare zelul misionar nu s-a transformat in apatie, iar initiativele, oricare ar fi ele, nu ne mai provoaca si nu ne mai motiveaza ?

Ce inseamna sa gandim pozitiv, optimist si constructiv in domeniul predicarii Evangheliei ? Inseamna a continua sa traiesti Evanghelia in propria ta viata si, din cand in cand, atunci cand Dumnezeu a pregatit ocazia, sa o rostesti cu buzele. A gandi pozitiv inseamna a-ti face fatza ca o cremene, asemenea Mantuitorului ( vezi Isaia 50, 7 ), continuand sa lucrezi si sa speri, sa speri si sa lucrezi, pana cand intr-o zi, la incheierea tuturor socotelilor, te vei bucura si tu de un seceris bogat.

A gandi pozitiv nu inseamna a urmari statistici, caci acestea te vor descuraja. Ce folos sa stii ca ai condus in apa botezului cinci, zece, o suta sau mai multe persoane, dar la urma sa constati ca pe niciuna dintre ele nu le vei intalni in cer ? Lucrarea lui Dumnezeu nu se masoara cantitativ, ci calitativ. Unitatea de masura a cerului este inima cu care lucrezi, dragostea pentru Dumnezeu si pentru semeni.

A gandi pozitiv in lucrarea lui Dumnezeu inseamna sa faci zilnic lucruri mici, neinsemnate in ochii celor din jur, dar care pot face lumea mai buna: un zambet indreptat spre cel intristat, un umar oferit celui ce plange, un pahar de apa oferit celui insetat, un cuvant de mangaiere spus celui abatut si descurajat. Aceasta este Evanghelia traita. Si daca la toate acestea vom adauga fagaduinta lui Dumnezeu, atunci totul va fi bine.

„Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire ! Caci aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit. „Inca putina, foarte putina vreme, si Cel ce vine, va veni, si nu va zabovi. Si cel neprihanit va trai prin credinta; dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el. Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului” ( Evrei 10, 35-39 ).

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free