Poligamia in Vechiul Testament ( I )

Poligamia in Vechiul Testament ( I )

     O simpla lecturare a cartilor Vechiului Testament ne aduce inaintea ochilor o realitate greu de inteles pentru crestinul secolului al XXI-lea: prezenta poligamiei in unele dintre familiile copiilor lui Dumnezeu din acele vremuri. Raportat la istoria milenara pe care o prezinta cartile Vechiului Testament, exemplele de poligamie sunt relativ putine, insa ele ridica unele intrebari cu privire la aparenta tacere a lui Dumnezeu cu privire la acest subiect.

De ce tace Dumnezeu cu privire la poligamie, avand in vedere ca noi, crestinii, consideram aceasta practica un pacat, in timp ce guvernele celor mai multe state ale lumii o considera o infractiune? De ce tace Biblia si nu acuza radical acest pacat, asa cum o face in dreptul altor pacate cum sunt adulterul, idolatria, crima, furtul, etc.?

Daca oameni considerati credinciosi ca Iacov, David, Elcana si altii au avut cate doua sau mai multe sotii si concubine, inseamna ca Dumnezeu aproba poligamia? Mai mult decat atat, exista cateva pasaje biblice care par sa aprobe poligamia, plasand-o alaturi de alte obiceiuri si comportamente normale ale omului credincios si care par sa fie acceptate de Dumnezeu. Iata cateva exemple:

1) Primul bigam amintit in Biblie este Lameh, un urmas al lui Cain ( vezi Geneza 4, 19 ). Faptul ca Lameh a luat doua sotii este relatat ca fiind un comportament aparent normal, fara ca Scriptura sa-l condamne.

2) Aceeasi Scriptura ne prezinta istoria patriarhului Iacov, care a avut doua sotii ( Lea si Rahela ) si doua concubine ( Bilha si Zilpa ). Nu numai ca nu gasim o condamnare radicala a aceastei practici in cazul lui Iacov, dar, mai mult decat atat, aflam ca cele douasprezece semintii ale poporului Israel, popor ales de Dumnezeu, s-au nascut din familia poligama a acestuia.

3) In Deuteronomul 25, 5.6 gasim legea leviratului care, desi nu vorbeste explicit despre poligamie, o sugereaza. Legea prevedea ca, in cazul in care doi frati locuiesc impreuna, iar unul dintre ei moare fara sa aiba copii, fratele ramas in viata sa o ia de sotie pe vaduva, iar primul copil nascut sa mosteneasca numele si averea celui decedat.

In cazul in care fratele in viata era necasatorit, nu se pune problema poligamiei. In caz contrar, este evident ca avem un caz de bigamie.

4) In 1 Samuel capitolul 1 Biblia ne prezinta imprejurarile in care s-a nascut Samuel. Din relatarea biblica rezulta ca parintii sai erau credinciosi, caci anual mergeau la sanctuarul de la Silo pentru a se inchina inaintea Domnului ( vezi 1 Samuel 1, 1-3 ). Insa Elcana, tatal lui Samuel, era bigam, fara ca acest lucru sa fie condamnat de Scriptura in mod explicit.

5) Raportul biblic ne spune despre David ca doar in Hebron, in primii sapte ani de domnie, a avut sase sotii. Apoi, in lunga sa domnie la Ierusalim ( 33 ani ), el a avut si alte sotii si concubine ( vezi 1 Cronici 3, 109 ). Dar nici in cazul lui David nu gasim vreo mustrare din partea lui Dumnezeu cu privire la practica poligamiei. Dimpotriva, David este numit de Samuel „om dupa inima lui Dumnezeu” ( 1 Samuel 13, 14 ), iar in Fapte 13, 22, este citat Insusi Dumnezeu care afirma despre David: „Am gasit pe David, fiul lui Iese, om dupa inima Mea, care va implini toate voile Mele.”

Mai mult decat atat, dupa pacatul comis cu Batseba si uciderea lui Urie, Natan il viziteaza pe David, spunandu-i printre altele: „Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am uns imparat peste Israel si te-am scapat din mana lui Saul; te-am facut stapan pe casa stapanului tau, am pus la sanul tau nevestele stapanului tau si ti-am dat casa lui Israel si Iuda. Si, daca ar fi fost putin atata, as mai fi adaugat.” ( 2 Samuel 12, 7-9 ). Se pare ca Dumnezeu Insusi l-a incurajat pe David sa practice poligamia, oferindu-i sotiile lui Saul.

6) Despre Solomon, imparatul apreciat pentru intelepciunea sa, Biblia declara ca „a avut sapte sute de craiese imparatesti si trei sute de tiitoare” ( 1 Imparati 11, 3 ). Este adevarat ca Biblia condamna faptul ca el „a iubit multe femei straine, afara de fata lui faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite”, insa nu pentru pacatul propriu-zis al poligamiei, ci pentru un alt motiv explicit: aceste femei „faceau parte dintre neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Sa nu intrati la ele si nici ele sa nu intre la voi, caci v-ar intoarce negresit inimile spre dumnezeii lor” ( 1 Samuel 11, 2 ).

7) Despre Ioram, ajuns imparat al regatului lui Iuda la varsta de doar sapte ani, Scriptura ne spune ca preotul Iehoiada, care l-a ajutat sa urce pe tron, i-a luat doua neveste ( vezi 2 Cronici 24, 3 ). Marele semn de intrebare este urmatorul: Cum a putut un preot al lui Dumnezeu, un om asociat cu spiritualitatea cea mai inalta, sa incurajeze si sa promoveze poligamia in poporul Israel?

Exemplele pot continua, dand nastere unei dileme greu de rezolvat: De ce Dumnezeu si Biblia tac cu privire la pacatul poligamiei? Pentru a gasi un raspuns la aceasta dilema si pentru a ajunge la conluzia ca poligamia nu a fost niciodata in planul lui Dumnezeu pentru omenire, trebuie sa tinem seama de cateva elemente importante:

1) Dupa caderea in pacat, Dumnezeu a incercat sa-l educe pe om si sa-l readuca in parametrii planului Sau initial, folosind mai multe metode. Una dintre ele a fost cea a legilor, regulilor si poruncilor cu privire la diferite domenii ale vietii. Prin aceste legi, omul trebuia sa evite pacatul cu consecintele sale dezastruoase.

Metoda este buna, insa nu este si destul de eficienta, deoarece se loveste de spiritul de razvratire al naturii decazute a omului. Aceasta se opune oricarei reguli si restrictii, privindu-le ca pe niste limitari ale libertatii personale. Spune-i unui om pacatos sa nu faca un anumit lucru, iar el tocmai acel lucru va incerca sa-l faca, pentru a-si dovedi lui insusi, dar si celor din jur, ca el este un om liber.

In educatie exista insa o metoda mult mai eficienta: educatia prin aluzie si modele de viata. Asa se explica faptul ca Biblia contine mai multe biografii si relatari despre faptele oamenilor, decat legi si porunci.

Daca vorbim despre poligamie, ar fi fost probabil mai simplu pentru Dumnezeu sa dea o porunca clara care sa interzica aceasta practica. Insa, in intelepciunea Sa, Dumnezeu a ales o alta metoda pentru a educa omenirea cazuta si pentru a ne arata consecintele nefericite aduse de poligamie in viata celor care o practica: elemente biografice din viata unor barbati ( chiar copii credinciosi ai lui Dumnezeu ) care au cazut in plasa poligamiei.

Priviti la problemele si tensiunile din familia lui Avraam imediat ce roaba sa, Agar, a ramas insarcinata. Nimeni nu si-ar dori sa traiasca durerea unui tata care, pentru a mentine pacea in familie, este nevoit sa-si alunge fiul ( Ismael ) impreuna cu mama sa. Chiar daca nu era fiul promis de Dumnezeu, Ismael era totusi fiul sau, sange din sangele sau, iar batranul tata este nevoit sa se desparta de el pentru totdeauna. De cate suferinte ar fi fost scutit Avraam, daca nu ar fi plecat urechea la indemnul Sarei de a o face pe Agar, chiar si pentru scurt timp, a doua lui sotie!

Priviti la tensiunile din familia lui Elcana, tatal lui Samuel! Cate intepaturi verbale ale uneia dintre sotii ( Penina ) indreptate impotriva celei de-a doua sotii ( Ana ) si cate lacrimi ar fi fost evitate daca s-ar fi pastrat casatoria monogama, asa cum a randuit-o Dumnezeu la Creatiune!

Priviti la tensiunile dintre Lea si Rahela, apoi intre copiii celor doua sotii si celor doua concubine ale lui Iacov! Nimeni nu ar dori sa traiasca ceea ce a trait Iacov, aflat permanent intre ciocan si nicovala, mereu incercand sa dezamorseze conflictele care izbucneau mereu in familia lui. Vanzarea lui Iosif si suferintele indurate de el si de tatal sau in toti anii care au urmat pana la reintregirea familiei nu sunt altceva decat consecintele nefaste ale poligamiei.

In ceea ce-l priveste pe Solomon, cel despre care Biblia afirma ca a fost „tarat de iubire” fatza de multe femei ( 1 Imparati 11, 2 up. ), poate cea mai edificatoare concluzie este cea pe care o trage el insusi in cartea Eclesiastul dupa o viata traita mult sub standardele morale pe care le cunostea:

   „Mi-am strans aur si argint si bogatii ca de imparati si tari. Mi-am adus cantareti si cantarete si desfatarea fiilor oamenilor: o multime de femei… Apoi, cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrurile pe care le facusem cu mainile mele si la truda cu care le facusem, am vazut ca in toate este numai desertaciune si goana dupa vant si ca nu este nimic trainic sub soare” ( Eclesiastul 2, 8.11 )

Biblia pune in balanta exemple de familii poligame la pachet cu o sumedenie de probleme, necazuri si suferinte, alaturi de familii monogame, unite, fericite si binecuvantate de Dumnezeu ( Noe si sotia lui, Iosif si Maria, Aquila si Priscila, etc. ). Cand vedem diferenta calitatii vietii de familie in cele doua cazuri, este usor sa intelegem care a fost planul initial al lui Dumnezeu cu privire la casatorie si familie, chiar in lipsa unei porunci clare, explicite, a lui Dumnezeu pe acest subiect.

2) Raportul Creatiei ne dezvaluie implicit si planul lui Dumnezeu cu privire la casatorie si familie. Dupa aducerea la existenta a primilor nostri parinti, raportul Genezei spune: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa si cei doi vor fi un singur trup” ( Geneza 2, 24 ).

Daca Creatorul ar fi avut in plan poligamia, acest text ar trebuit sa fie reformulat: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevestele sale si toti vor fi un singur trup.”  Insa o asemenea exprimare nu exista in Biblie, desi ea ar fi fost de dorit pentru cei care inclina spre poligamie sau homosexualitate.

Planul initial al Creatorului cu privire la casatorie si familie ( la care nu a renuntat niciodata! ) a fost simplu: „el”+„ea”= o familie. Toate celelalte formule pe care le regasim in societatea omeneasca: „el”+„ele”, „ea”+„ei”, „el”+„el” si „ea”+„ea” reprezinta abateri de la planul lui Dumnezeu si, ca orice abatere de la planul Sau, ele vin la pachet cu consecinte dintre cele mai neplacute.

3) Poporul Israel a fost poporul ales al lui Dumnezeu pentru o perioada lunga de timp ( circa un mileniu si jumatate). Desi a avut aceasta calitate un timp atat de indelungat, in mai multe domenii ale vietii poporul Israel nu reprezinta un model demn de urmat pentru crestini. Afirmatia ca Israel este un popor incapatanat este repetata ca un laitmotiv in primele cinci carti ale Bibliei, scrise de Moise, dar si in alte parti ale Scripturii ( Exodul 32, 9; 33, 3.5; 34, 9; Deuteronomul 9, 6.13; 31, 27; 2 Cronici 30, 8; Isaia 48, 4; Fapte 7, 51 ).

Este adevarat ca „mantuirea vine de la iudei” ( Ioan 4, 22 ), dupa cum afirma Insusi Domnul Christos. Este adevarat ca, daca astazi avem Scripturile, acest lucru li se datoareaza in mare masura evreilor. Este adevarat ca Insusi Mantuitorul S-a intrupat pe teritoriul poporului Israel, luand nume evreiesc si implinindu-Si misiunea in mijlocul acestui popor. Este adevarat ca primii ucenici si primii crestini au fost evrei.

Dar, daca privim la istoria milenara a acestui popor, asa cum este redata in scrierile Vechiului Testament, vedem atatea caderi si deraieri de la dreapta credinta, atata apostazie si razvratire impotriva lui Dumnezeu, culminand cu rastignirea Fiului lui Dumnezeu, incat ne intrebam in ce privinta acest popor poate sa ne fie un model de vietuire.

Sustinatorii poligamiei din zilele noastre isi bazeaza filosofia de viata aratand spre cazurile de poligamie intalnite in Vechiul Testament. Insa aceste exemple sunt doar exceptii de la regula. Cele mai multe dintre familiile evreilor erau monogame. De ce sa nu luam aceste familii drept model si de ce sa ne facem modele din exceptiile de la moralitatea generala?

Mai mult decat atat, daca luam ca model exceptiile de la regula ( in cazul nostru poligamia ), de ce sa nu fim consecventi, procedand la fel si in alte domenii ale vietii? Poporul Israel a cazut deseori in idolatrie. Poate fi el un model in aceasta privinta? Unii evrei au consumat bauturi alcoolice, alimente necurate, i-au asuprit pe semenii lor, etc. Pot fi ei un model pentru crestini in aceste aspecte? Atunci de ce sa-i luam pe evreii poligami ca model de vietuire?

Este demn de retinut ca poporul Israel din zilele noastre, a carui istorie si moralitate se bazeaza pe scrierile Vechiului Testament, este o societate cladita pe monogamie. Evreii contemporani nu au inteles din scrierile sfinte ca poligamia ar fi ceva de dorit pentru poporul lor. Dimpotriva, ei au inteles planul lui Dumnezeu pentru familia umana, iar putinele cazuri de poligamie intalnite in Scritura nu sunt altceva decat exceptii generatoare de nefericire, care nu trebuie luate ca model de societatea omeneasca.  ( Va urma! )

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Caminul crestin și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free