Cat de actual mai este principiul zecimii pentru crestini?

Cat de actual mai este principiul zecimii pentru crestini?

 

Exista cateva teme biblice controversate in lumea crestina. In afara prevederilor cu privire la jertfele, ritualurile si sarbatorile ceremoniale care si-au gasit implinirea in viata si lucrarea Domnului Iisus Christos si care nu mai au valabilitate in lumea crestina, poporului Israel i s-a cerut sa respecte anumite legi: Decalogul impreuna cu Sabatul zilei a saptea, deosebirea intre alimentele curate si necurate, circumciziunea si altele. Printre subiectele biblice controversate in crestinism se afla si cel al zecimii ( zeciuielii ).

In Vechiul Testament exista cateva texte explicite care ne arata ca Dumnezeu a cerut poporului evreu sa respecte principiul zecimii, aducand a zecea parte din venituri la templu pentru intretinerea levitilor si preotilor care slujeau acolo.

„Orice zeciuiala din pamant, fie din roadele pamantului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru inchinat Domnului” ( Leviticul 27, 30 ).

„Fiilor lui Levi le dau ca mostenire orice zeciuiala in Israel pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului intalnirii… Levitilor le dau de mostenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare” ( Numeri 18, 21.24 ).

„Se cade sa insele un om pe Dumnezeu cum Ma inselati voi?” Dar voi intrebati: „Cu ce Te-am inselat”. „Cu zeciuielile si darurile de mancare”… Aduceti insa la casa visteriei toate zeciuielile, ca sa fie hrana in Casa Mea: puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare” ( Maleahi 3, 8.10 ).

Mai este principiul zecimii, asa cum a fost el poruncit poporului evreu si practicat in timpul patriarhilor, valabil pentru crestini? Cat de actuala mai este obligativitatea achitarii zecimii astazi in bisericile crestine?

Multi crestini considera ca zecimea, ca si obligativitatea de a pazi Sabatul zilei a saptea sau de a face deosebire intre alimentele curate si cele necurate, apartine Legii lui Moise ( Legea cea „veche” ) care a fost „pironita pe cruce” ( Coloseni 2, 14 ).

Este evident faptul ca in Noul Testament nu intalnim o porunca clara, explicita, cu privire la obligativitatea crestinilor de a plati zecime. Insa la fel de adevarat este si faptul ca nu intalnim nicaieri in scrierile Noului Testament ideea ca principiul zecimii nu ar mai fi valabil pentru crestini.

Si atunci intrebarea fireasca este: Ce este de facut? Un crestin devotat si constiincios fatza de Dumnezeu va aduce sau va refuza sa aduca la Casa Domnului a zecea parte din veniturile sale? Pentru a rezolva aceasta dilema Biblia ne ofera cateva repere importante:

1) In primul rand, Scripturile Vechiului Testament ne arata ca principiul zecimii a fost cunoscut si practicat inainte de aparitia sistemului levitic ( inainte de Sinai si de Legea lui Moise ). Primul raport despre plata zecimii il gasim in Geneza 14, 20, unde ni se spune ca „Avraam i-a dat zeciuiala din toate” lui Melhisedec, imparatul Salemului si „preot al Dumnezeului Celui Prea Inalt” ( Geneza 14, 18 ).

Din aceasta relatare reiese ca Avraam deja practica principiul zecimii la data intalnirii cu Melhisedec. Insa chiar daca aceasta ar fi fost prima ocazie in care Avraam a platit zecime, aici avem o dovada clara ca principiul zecimii este anterior Legii lui Moise si sistemului levitic.

O alta dovada in acest sens este promisiunea pe care Iacov a facut-o lui Dumnezeu dupa ce a primit visul cu scara cerului: „Iacov a facut o juruinta si a zis: „Daca va fi Dumnezeu cu mine si ma va pazi in timpul calatoriei pe care o fac, daca imi va da paine sa mananc si haine sa ma imbrac si daca ma voi intoarce in pace in casa tatalui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stalp de aducere aminte, va fi Casa lui Dumnezeu si Iti voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da( Geneza 22, 20-22 ).

Asadar, argumentul unor crestini potrivit caruia principiul zecimii ar apatine doar sistemului levitic nu sta in picioare. Daca zecimea a fost practicata de patriarhi cu sute de ani inainte de Sinai, de ce nu ar fi valabila si in crestinism?

2) Un alt amanunt de care trebuie sa tinem seama daca dorim sa rezolvam dilema cu privire la zecime ( care este valabil si in privinta Decalogului si a Sabatului zilei a saptea, a deosebirii intre alimentele curate si necurate ) este urmatorul: In orice legislatie a statelor lumii, o lege care nu este abrogata in mod explicit ramane in vigoare si produce consecinte. Acelasi lucru este valabil si in cazul cerintelor lui Dumnezeu din Vechiul Testament.

Principiile pe care El le-a prezentat in Vechiul Testament si care nu au fost abrogate explicit in Noul Testament sau nu si-au gasit implinirea in viata si lucrarea Mantuitorului, raman in vigoare. Din acest motiv, in scrierile Noului Testament nu este nevoie ca aceste cerinte divine sa fie din nou poruncite crestinilor. Daca in Noul Testament nu gasim legi noi care sa abroge Decalogul, Sabatul, deosebirea intre alimentele curate si necurate si zecimea, inseamna ca toate acestea raman valabile si astazi.

3) Mai mult decat argumentele prezentate anterior, in Noul Testament intalnim cateva referiri explicite cu privire la zecime, care ne demonstreaza faptul ca acest principiu a fost respectat de crestinii Bisericii primare. Iata cateva referinte biblice in acest sens:

a) Intre „vaiurile” pe care Mantuitorul le rosteste la adresa carturarilor si fariseilor din timpul Sau se gaseste si cel care are ca subiect zecimea: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute” ( Matei 23, 23 ).

O citire superficiala si tendentioasa a textului l-ar putea conduce pe un crestin la concluzia ca Iisus condamna si desfiinteaza principiul zecimii. Insa nu aceasta a fost intentia Sa. Iisus ii condamna pe liderii spirituali ai poporului evreu pentru ca, in timp ce sunt foarte scrupulosi cu plata zecimii privind cele mai neinsemnate venituri, neglijeaza cele mai importante principii ale Legii morale: dreptatea, mila si credinciosia.

Precizarea Mantuitorului: „Pe acestea sa le faceti ( dreptatea, mila si credinciosia  n.n. ), iar pe celelalte sa nu le lasati nefacute” ( zeciuiala din izma, marar si chimen n.n. ) nu ne lasa niciun dubiu ca principiul zecimii ramane valabil si in Noul Testament.

b) Daca argumentul prezentat mai sus ar putea fi combatut prin faptul ca Iisus S-a adresat evreilor, nu crestinilor, urmatorul pasaj biblic nu mai poate fi combatut in acelasi mod. Intre altele, apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Corint:

„Nu stiti ca cei ce indeplinesc slujbele sfinte sunt hraniti din lucrurile de la Templu si cei ce slujesc altarului au parte de altar? Tot asa, Domnul a randuit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia sa traiasca din Evanghelie” ( 1 Corinteni 9, 13.14 ).

Este evident faptul ca apostolul Pavel se refera la zecime, caci din zecime erau hraniti cei ce indeplineau slujbele la Templu. In textul citat, in prim plan nu mai sunt preotii si levitii Vechiului Legamant, ci slujitorii Evangheliei. Despre acestia se spune ca trebuie sa traiasca din Evanghelie in acelasi mod in care traiau si preotii si levitii Vechiului Legamant, adica din zecime.

c) In Epistola catre evrei intalnim un alt indiciu important ca zecimea ramane un principiu biblic valabil si in Biserica crestina: „Si apoi aici, cei ce iau zeciuiala sunt niste oameni muritori, pe cand acolo o ia cineva despre care se marturiseste ca este viu” ( Evrei 7, 8 ).

Care este contextul acestei afirmatii a autorului Epistolei catre evrei ( care se crede ca este apostolul Pavel )? Pe vremea sa, exista o disputa acerba intre crestini si iudaizanti, acestia din urma cerandu-le celor convertiti dintre neamuri sa pazeasca Legea lui Moise, in mod deosebit circumciziunea.

Pavel aduce argumente in favoarea superioritatii Noului Legamant, argumente legate de superioritatea preotiei Domnului Iisus Christos fatza de preotia aaronica, iar printre deosebirile dintre cele doua legaminte el abordeaza si tema zecimii. Daca in Vechiul Legamant zecimea era folosita de leviti si preoti muritori, in Noul Legamant zecimea este primita de cineva despre care se marturiseste ca este viu”, care nu poate fi altcineva decat Domnul Iisus Chrsitos, Marele Preot care slujeste in Sanctuarul ceresc ( vezi Evrei 8, 1.2 ) .

Concluzii

     Dilema zecimii poate fi rezolvata de catre crestinii sinceri care cauta adevarul in Cuvantul lui Dumnezeu si nu in opiniile oamenilor muritori, chiar daca acestia se considera teologi. Zecimea este un principiu biblic cunoscut inainte de darea Legii pe Sinai, inainte de aparitia sistemului levitic, fiind practicat de patriarhi cu secole inainte de Sinai.

Deoarece in Noul Testament nu exista o lege care sa abroge explicit obligativitatea zecimii in crestinism, principiul ramane valabil. Insusi Mantuitorul l-a confirmat, iar apostolul Pavel l-a intarit, afirmand ca in Noul Legamant slujitorii Evangheliei trebuie sa se intretina din predicarea Evangheliei. Si aceasta cu atat mai mult cu cat Destinatarul final al zecimii este Insusi Domnul Iisus Christos, Marele nostru Preot care mijloceste pentru pacatosi in Sanctuarul ceresc.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Subiecte controversate și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free