Privire generala asupra cartii Geneza

Privire generala asupra cartii Geneza

 

     Geneza ( de la termenul grec „geneseos”, „origini” ) este prima carte a Pentateuhului, fiind considerata pe buna dreptate cartea inceputurilor, cartea originilor. Daca ne este greu sa ne imaginam un pom plin de viata, cu o coroana bogata, impodobita cu frunze, flori si roade bogate, dar fara radacina, cu atat mai greu ii este unui crestin sa-si imagineze Biblia fara Cartea Genezei.

Aceasta prima carte a Scripturilor, al carei titlu ebraic este „Bereshith” ( „la inceput” ), este fundamentala pentru credinta crestina. Si aceasta pentru simplul motiv ca ea ne ofera raspunsuri autentice la primele doua dintre cele trei mari intrebari ale existentei: De unde venim? Cine suntem? Incotro mergem? Orice om, indiferent de cultura sau epoca in care traieste, are nevoie de un raspuns pertinent la aceste trei intrebari fundamentale.

Fara Cartea Genezei, nu am fi cunoscut nimic despre originea vietii, despre originea omenirii, despre aparitia raului pe pamant; nu am fi cunoscut nimic despre istoria antediluviana intinsa pe aproximativ 16 secole si jumatate, cu privire la care istoria si arheologia au prea putine informatii. Fara Cartea Genezei, nu L-am fi cunoscut pe Dumnezeu in calitatea Lui de Creator al lumii noastre si al Universului, intrebandu-ne probabil si astazi ( asa cum fac scepticii ) daca nu cumva noi nu suntem produsul hazardului, aparuti din nimic, urmasi ai amoebelor, batracienilor si primatelor, sau produsul experimental al unor civilizatii extraterestre.

Geneza spune un „Nu!” categoric tuturor acestor teorii moderne, aratand ca noi, rasa umana, venim din mainile Creatorului tuturor lucrurilor si, contrar aparentelor si contrar degradarii produse de pacat, suntem fii si fiice ale lui Dumnezeu, fiinte create pentru un destin vesnic.

Unii crestini antinomianisti ( care se opun Legii lui Dumnezeu ) se intreaba: daca Legea lui Dumnezeu este vesnica si a fost cunoscuta de omenire inca din zorii Creatiei, de ce aceasta Lege nu este prezenta in mod explicit inca din primele capitole ale Genezei?

Intr-adevar, Legea morala nu este prezenta explicit pe paginile cartii, asa cum o gasim in cea de-a doua carte a Bibliei – Exodul. Si aceasta dintr-un motiv simplu, pe care l-am prezentat deja: Geneza nu este o carte a Legii, ci a originilor. Dumnezeu Si-a propus ca, prin intermediul acestei carti, omenirea sa afle cateva notiuni de baza cu privire la originea vietii, originea omului, originea raului, a familiei, a Sabatului, a timpului, a poporului lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, Legea morala este prezenta pretutindeni pe paginile Genezei, insa nu explicit, ci implicit. Cum am putea explica notiuni ca: dreptate, nedreptate, rau, bine, neprihanire, judecata, pedeapsa, rautate, bunatate, pacat, faradelege si multe altele, care au un puternic caracter moral si care apar frecvent in textul cartii? Daca Legea morala nu ar fi fost cunoscuta ( chiar daca nu in forma scrisa care a fost data pe Sinai ) de oamenii care au trait in primii 2500 de ani de istorie ( aceasta este, cu aproximatie, perioada pe care o acopera simpla dar fascinanta istorie pe care o gasim in Cartea Genezei ), aceste notiuni morale nu ar fi fost cunoscute si folosite de oameni.

Parcurgand paginile cartii, vom observa nu doar ca omenirea nu a cunoscut un proces de evolutie ( asa cum sustine teoria evolutionista ), ci dimpotriva, ea a involuat. De la perfectiunea primilor oameni creati de Dumnezeu – o perfectiune pe toate planurile: fizic, intelectual si moral – omenirea a decazut ( a involuat ) pana la un asemenea nivel, incat la Potop, Creatorul, privind spre pamant la circa 1656 ani de la Creatie, a trebuit sa constate cu durere: „Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.” ( Geneza 6, 5 ).

Titlul cartii – Geneza – inseamna „origini” sau „izvor” si nu se regaseste in textul ebraic original, ci doar in unele traduceri ale Septuagintei ( LXX, traducerea Vechiului Testament din ebraica in greaca ). Iudeii intituleaza cartea Genezei dupa primul cuvant al ei in ebraica: „bereshith” ( „la inceput” ). In acelasi timp, Talmudul numeste Cartea Genezei „Cartea creatiunii lumii”. Cu privire la subtitlul cartii: „Intaia carte a lui Moise”, se stie ca acesta nu a apartinut textului ebraic original, ci a fost adaugat sute ade ani mai tarziu.

Cu privire la autorul cartii, atat crestinii, cat si evreii il recunosc in persoana lui Moise, marele conducator si legiuitor al poporului Israel. In primele 17 secole ale erei crestine, nu existau indicii ca cineva s-ar fi indoit de acest lucru. Insa, incepand cu mijlocul secolului al XVIII-lea, au inceput sa apara critici care au pus la indoiala autenticitatea Scripturilor, subminand rolul lor ca temelie a credintei crestine. Astazi, chiar in mediile crestine, primele 11 capitole ale Genezei sunt considerate a fi o colectie de mituri si legende evreiesti, neavand, prin urmare, nicio relevanta pentru omenirea moderna.

In 1753, medicul Jean Astruc de la curtea regelui Frantei, a publicat o carte cu titlul „Conjectures”, in care sustinea ca in Geneza pot fi intalnite diferite Nume ale lui Dumnezeu, ceea ce pentru el reprezenta dovada ca Geneza era de fapt o colectie de diferite materiale pe care Moise le-ar fi adunat si compilat. Insa criticii Bibliei de mai tarziu au negat paternitatea lui Moise asupra cartii, sustinand ca Geneza ar avea mai multi autori, care au scris in perioade diferite, dupa care aceste materiale ar fi fost adunate, modificate, redactate si compilate in ceea ce astazi numim Cartea Genezei.

Argumentele criticilor impotriva ideii ca Moise este autorul cartii Geneza sunt, in principal, urmatoarele:

1) Faptul ca in Geneza gasim mai multe Nume ale lui Dumnezeu ( Yahveh, Elohim, El-Shaddai, Adonai, El-Roi ) ar fi o dovada ca exista mai multi autori ai cartii, fiecare dintre ei preferand un anumit Nume.

2) Repetarile unor evenimente in cuprinsul cartii ( de exemplu, cele doua rapoarte ale Creatiei din capitolele 1 si 2 ) ar demonstra faptul ca exista surse diferite pe care ulterior compilatorul cartii le-a contopit in mod neglijent, fara sa inlature repetitiile.

3) Povestirile Genezei ar contine informatii incorecte cu privire la perioadele respective, ele apartinand unor perioade mai tarzii.

4) Denumirile localitatilor din Geneza ar apartine unei perioade mai tarzii, in timp ce denumirile lor timpurii ar fi altele.

5) Multi critici si teologi moderni sustin ca scriitorii Genezei ar fi imprumutat istorii si relatari din Babilon in perioada exilului poporului iudeu, pe care le-au adaptat si carora le-au imprimat o nuanta monoteista pentru cititorii evrei.

De ce nu putem fi de acord cu aceste afirmatii critice? Iata cateva motive:

1) Diferitele Nume ale lui Dumnezeu au fost folosite in tot cuprinsul Bibliei, nu doar in Geneza. Acest fapt nu reprezinta un indiciu ca ar exista mai multi autori diferiti, ci ne arata ca Persoana si Fiinta divina este atat de complexa in sfintenia si desavarsirea Sa, incat nu poate fi cuprinsa intr-un singur Nume.

Fiecare Nume divin subliniaza un anumit atribut al naturii divine sau o anumita trasatura a caracterului Sau. Avem nevoie de toate aceste Nume divine pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu asa cum este El.

2) Folosirea repetitiilor nu este o dovada ca ar exista mai multi autori ai cartii Geneza. Pentru a sublinia o anumita idee, in literatura antica repetitiile erau des folosite in lucrarile aceluiasi autor. Si nu doar in literatura antica, profana sau religioasa, ci si in literatura moderna. In limbajul poetic al Psalmilor intalnim o multime de repetitii folosite cu scopul de a scoate la lumina o anumita idee. Cu toate acestea, nimeni nu poate trage concluzia ca un psalm care abunda in repetitii ar avea mai multi autori.

3) Studiul istoriei antice, a culturilor si civilizatiilor stravechi, confirma afirmatiile pe care le gasim in Cartea Genezei. Informatiile pe care ni le ofera aceasta carte cu privire la obiceiurile si cultura perioadei patriarhale sunt confirmate de descoperirile arheologice moderne.

4) Cu privire la denumirile geografice ale unor regiuni si localitati, intr-adevar unele dintre ele au fost modernizate de copisti pentru a facilita cititorilor identificarea lor.

5) Observatia potrivit careia unele naratiuni din Geneza ar fi foarte asemanatoare cu cele gasite pe tablitele de lut din Babilon ( de ex. Potopul biblic si Epopeea lui Ghilgames ) nu reprezinta o dovada ca evreii au imprumutat aceste naratiuni si informatii de la babilonieni. Dimpotriva, acest fapt poate fi o dovada ca atat naratiunile Genezei, cat si cele babiloniene au origine comuna.

Faptul ca exista diferente intre ele este explicabil. Naratiunile biblice sunt primite pe calea inspiratiei divine, directe si curate, in timp ce naratiunile babiloniene au suferit modificari sub influenta paganismului.

In concluzie, dovezile aduse de critici impotriva paternitatii lui Moise asupra Cartii Genezei nu au niciun temei. Noi credem ca Moise este autorul Genezei si acest lucru este intemeiat pe mai multe argumente:

1) Cartea Genezei ofera multe informatii cu privire la cultura egipteana, mai ales in capitolele care vorbesc despre istoria lui Iosif. Toate aceste informatii, precum si cuvintele si expresiile egiptene intalnite in Geneza se armonizeaza perfect cu ceea ce Moise a dobandit ca si cultura in timpul sederii si educatiei sale in Egipt.

2) Stilul si particularitatile lingvistice pe care le intalnim in Geneza sunt comune tuturor celor cinci carti ale Pentateuhului. Ele dovedesc faptul ca toate cele cinci carti reprezinta lucrarea unui singur om.

3) Insusi Mantuitorul recunoaste in Evanghelia lui Marcu ( cap. 12, 26 ) faptul ca Exodul, cea de-a doua carte a Pentateuhului, este „cartea lui Moise”. Este numai firesc sa deducem ca si cartea precedenta, Geneza, are acelasi autor, mai ales daca tinem seama de cele precizate mai sus.

4) In discutia pe care Iisus Christos a avut-o cu fariseii pe tema divortului ( vezi Matei 19, 3-8 ; Marcu 10, 2-9 ), El ii trimite la Cartea Genezei ( cap. 1, 27 si 2, 24 ), amintindu-l pe Moise. Fariseii il recunosteau pe Moise drept autor al Deuteronomului si este evident din aceasta discutie ca Domnul Iisus Christos il considera pe Moise drept autor al Cartii Geneza.

Asadar, cu privire la paternitatea lui Moise asupra Genezei lucrurile sunt clare: Moise este autorul acestei carti si toate indiciile pe care le avem converg spre aceasta concluzie.

In ceea ce priveste afirmatia criticilor si chiar a unor teologi crestini moderni potrivit careia Geneza ( in mod deosebit primele 11 capitole ) ar fi doar o culegere de mituri, legende si folclor evreiesc, Noul Testament ne aduce suficiente dovezi ca aceasta carte nu este o culegere de folclor, ci o carte inspirata de Duhul lui Dumnezeu, asa cum afirma autorul E. G. White in lucrarea „Patriarhi si Profeti” ( pag. 251 ): „Aici ( in Madian, n.n. ), sub inspiratia Duhului Sfant, el ( Moise, n.n. ) a scris Cartea Genezei”.

Iata cateva dovezi nou testamentare cu privire la inspiratia divina si autoritatea Cartii Genezei:

1) In discutia cu fariseii pe tema divortului, Iisus a citat din primele doua capitole din Cartea Genezei ( 1, 27; 2, 24 )

2) Vorbind despre semnele premergatoare revenirii Sale, Iisus aseamana vremea sfarsitului cu vremea lui Lot si a lui Noe, informatiile fiind luate din aceeasi carte, Geneza: „Ce s-a intamplat in zilele lui Noe, se va intampla la fel si in zilele Fiului omului: mancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua in care a intrat Noe in corabie si a venit Potopul si i-a prapadit pe toti. Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau, dar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti.” ( Luca 17, 26-28 )

Afirmand aceste lucruri, Iisus Christos S-a folosit de informatiile preluate din Geneza capitolele 6-8 si 19, conferind cartii autenticitate si autoritate. Daca Insusi Iisus, Mantuitorul lumii, a considerat Cartea Genezei autentica si credibila, cine sunt acei critici care contesta autenticitatea acestei carti?

3) In scrierile apostolilor intalnim numeroase referinte la Geneza. Ele demonstreaza ca apostolii considerau Geneza o carte inspirata si plina de autoritate divina ( vezi Romani 4, 17; Galateni 3, 8; 4, 30; Evrei 4, 4; 4, 17; Iacov 2, 23, etc. ).

Tema Cartii Genezei este clara: cartea este o revelatie a originilor noastre, un raspuns la doua dintre cele trei intrebari fundamentale ale existentei: Cine suntem? si De unde venim? Insa dincolo de informatiile istorice si adevarurile doctrinare pe care le gasim pe paginile ei, Cartea Genezei ne vorbeste despre Creatorul nostru – un Dumnezeu „plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat” ( Exodul 34, 6.7 ).

Acolo, in palmele Sale care au atins lutul, modelandu-ne dupa chipul si asemanarea Sa, se afla originile noastre.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Isagogie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free