“Si ne iarta noua greselile…”
–Iertarea si cunostinta mantuirii –
Dupa asasinarea presedintelui Lincoln in anul 1865 de catre un actor in timpul unui spectacol la care asista si presedintele american, doamna Lincoln l-a chemat pe Parker, omul insarcinat cu paza personala a sotului sau, spunandu-i:
-”De ce, Parker, n-ai avut grija de sotul meu ? Unde ai fost ? Ce ai facut ? Ce s-a intamplat de nu i-ai ocrotit viata ? “
Parker, zguduit in constiinta lui, a raspuns:
-“Nu-mi pot ierta asta niciodata. Nu m-am gandit ca ar fi cineva care sa poata ucide un om asa de bun si nobil ca presedintele. Si de aceea, in loc sa-l pazesc, m-am uitat la spectacol. Nu-mi voi ierta niciodata acest lucru…”
– “Bine, Parker ! Pe tine te iert, dar pe criminal n-am sa-l iert niciodata.”
Ted, fiul presedintelui asasinat, dupa ce a asistat la aceasta discutie, s-a retras in biroul tatalui sau si a meditat intreaga noapte. I-au trecut prin fata ochilor tot felul de scene si momente din viata tatalui sau, apoi a tras concluzia: “Daca tata ar trai, el l-ar fi iertat pe criminal.”
Iata unul din nenumaratele evenimente dramatice consemnate de istorie care ne demonstreaza inca odata ( daca mai era necesar ! ) ca lumea noastra se imparte in doua mari categorii de oameni: unii care stiu si vor sa ierte si altii care nu stiu si nu vor sa ierte. Ce credeti: aceste doua clase de oameni se gasesc doar in afara bisericii sau ele exista si in interiorul ei ?
Mi-a fost dat sa aud crestini spunand: “Nu-l voi ierta chiar daca voi ajunge la puscarie”…Am auzit de asemenea crestini plangandu-se de faptul ca nu pot gasi iertare si intelegere din partea unei persoane fata de care au gresit. Exista si in Biserica lui Christos crestini care nu stiu si nu vor sa ierte ? Daca ei exista, atunci avem de-a face cu niste “crestini” carora le lipseste o cunostinta esentiala: “cunostinta mantuirii care sta in iertarea pacatelor lui” ( Luca 1, 77 )
Asadar, cunostinta mantuirii nu se gaseste in studii teologice, nici in universitatile si bibliotecile lumii; ea nu poate fi gasita nici in predici sau librarii…Acestea doar vin in atingere cu ea. “Cunostinta mantuirii” poate fi dobandita doar pe o singura cale: cea a iertarii. Orice cunostinte am avea, din orice domeniu, daca nu am inteles si daca nu am trait experienta iertarii( cea oferita de Dumnezeu si cea pe care noi insine suntem datori sa o oferim semenilor nostri ), nu am inteles inca nimic din teologia mantuirii si, prin urmare, mantuirea propriului suflet este inca departe.
In toti anii pe i-am petrecut in biserica, nu am auzit pe nimeni, niciodata, rugandu-se: “Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri” ( Matei 6, 12 ). Veti zice: “Bine, dar rugaciunea aceasta o stiu pana si copiii…O rostim mereu, la tot pasul…Cine nu stie rugaciunea “Tatal nostru “? E adevarat ca se recita des aceasta rugaciune…Cand e vorba de a recita un pasaj biblic, suntem experti unii dintre noi…I-am auzit, intr-o ocazie, pe studentii dintr-un mare oras din tara recitand cunoscuta rugaciune “Tatal nostru”. Stiti ce au facut dupa ce au terminat recitarea ei in parcul din centrul orasului ? S-au napustit asupra prefecturii cu pietre si bate…
Desigur, ne pricepem la recitat pasaje biblice…Dar cati crestini se roaga in intimitatea locuintei lor: “Doamne, am gresit si astazi…Te rog, iarta-ma exact asa cum l-am iertat si eu pe semenul meu care mi-a gresit.” ?
Acest fragment din cunoscuta rugaciune – model este de fapt esenta ei. Este aspectul caruia Mantuitorul ii acorda cea mai mare importanta. Dupa ce Iisus incheie rugaciunea , El revine asupra ideii, dezvoltand-o: “ Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.” ( Matei 6, 14-15 )
In timpul unei evanghelizari tinute undeva la tara, pastorul obisnuia sa rosteasca in fiecare seara impreuna cu participantii rugaciunea “Tatal nostru “. Dupa cateva seri, un barbat il contacteaza pe pastor, spunandu-i: “Va rog frumos, nu mai rostiti aceasta rugaciune. Nu se poate asa ceva ! Va rog mult…”
“Dar care este problema ?”-intreaba pastorul.
“Pentru ca nu se poate. Cine va fi mantuit ? Nimeni nu poate implini ceea ce spune aceasta rugaciune…”
Omul se referea exact la acest pasaj din rugaciunea model care este cel mai greu de inteles si cel mai greu de trait: “Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”
Este uimitor sa constatam cat de mult este dispus un om sa piarda pe toate planurile, numai sa nu fie obligat sa–l ierte pe semenul care i-a gresit. Expresiile: “iarta-ma, te rog “ si “te iert” sunt cele mai greu de rostit …Decat sa le roateasca, omul e dispus la cele mai mari pierderi si sacrificii.
Si acum un adevar incomod: iertarea pe care ne-o ofera Dumnezeu atunci cand regretam pacatul, il marturisim si il parasim este o iertare provizorie. Ea nu este definitiva, ci reverisibila.
“Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, daca se ia dupa toate uraciunile celui rau, s-ar putea sa traiasca el oare ? Nu, ci toata neprihanirea lui va fi uitata pentru ca s-a dat la nelegiuire si la pacat; de aceea va muri in ele.” ( Ezechiel 18, 24 )
“Si tu, fiul omului, spune copiilor poporului tau: “Neprihanirea celui neprihanit nu-l va mantui in ziua faradelegii lui si cel rau nu va cadea lovit de rautatea lui in ziua in care se va intoarce de la ea, dupa cum nici cel neprihanit nu va putea sa traiasca prin neprihanirea lui in ziua cand va savarsi o faradelege.” ( Ezechiel 33, 12 )
Biblia nu sustine in niciun loc de pe paginile sale populara, dar falsa teorie: “odata mantuit, pentru totdeauma mantuit !”. Aceasta este una din cele mai subtile amagiri ale diavolului. Neprihanirea este o experienta zilnica. Sfintirea este o experienta zilnica. Iertarea este si ea o experienta zilnica. Daca parasim zona acestor experiente, intorcandu-ne la viata cea veche, pierdem binecuvantarile primite, inclusiv iertarea.
Una din cele mai clare ilustrari ale acestui adevar se afla in parabola celor doi datornici relatata in Matei 18, 23-35.
Cateva observatii pe marginea acestei parabole:
1) Datoria de 10 000 de talanti era o datorie imposibila. Suma era atat de mare incat un om nu ar fi putut sa o achite nici daca ar fi avut zece vieti. Dupa unele calcule, un talant de argint valora aproximativ 3000 de dolari, ceea ce face ca intreaga datorie sa se ridice la uriasa suma de circa 30 de milioane de dolari.
Sa fii iertat de creditorul tau cu o astfel de suma este incredibil. In relatiile dintre oameni, un astfel de gest este rarisim, daca nu imposibil. Cu toate acestea, imparatul din parabola isi iarta slujitorul de intreaga suma, demonstrand infinita capacitate si disponibilitate a lui Dumnezeu de a ne ierta de pacatele noastre, indiferent de numarul si de gravitatea lor.
2) Este interesant de observat ca tovarasul de slujba al celui iertat de imensa datorie i se adreseaza acestuia cu aceleasi cuvinte pe care le-a folosit si el in fata imparatului: “Mai ingaduieste-ma si-ti voi plati ( vers. 29 ).” Duhul Sfant l-a inspirat pe cel ce datora 100 de lei sa rosteasca exact aceleasi cuvinte, doar-doar se va trezi constiinta tovarasului sau, amintindu-si ca si el fusese iertat, insa de o datorie infinit mai mare.
3) Robul ce datora 10 000 de talanti nu a vrut sau nu a putut sa-si ierte tovarasul ? Unii se scuza, spunand:”Vreau sa iert, dar nu pot! ” Care este insa omul care vrea sa-l ierte pe semenul lui si Dumnezeu sa nu-i dea putere sa ierte ? Care este omul care sa urmareasca din toata inima lui impacarea si Dumnezeu sa nu-i dea o alta inima ?
Adevarata problema nu sta in lipsa puterii de a ierta, ci in lipsa vointei de a ierta. Nicolae Iorga spunea ca nu e greu sa gasesti adevarul; e greu sa ai vointa de a-l cauta. La fel stau lucrurile si in privinta iertarii: e o problema de vointa.
Simti ca nu-l poti ierta pe un om care ti-a facut un mare rau ? Roaga-te: “Doamne, vreau sa-l iert pe semenul meu, dar nu pot sa o fac singur. Da-mi Tu puterea sa o fac. Da-mi o alta inima sensibila, buna si iertatoare, in care dragostea Ta sa fie ca un izvor nesecat…” La o astfel de cerere sincera, este imposibil ca Dumnezeu sa nu raspunda.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, familia unui ceasornicar olandez – Ten Boom- a salvat de la moarte peste 400 de evrei pe care i-a adapostit, hranit si ajutat sa emigreze spre locuri mai sigure pentru viata lor. A fost suficient sa existe un tradator si intreaga famile Ten Boom a fost arestata si trimisa in lagarele de concentrare. Rand pe rand, membrii familiei pier datorita conditiilor inumane de detentie. Mai raman in viata cele doua surori: Corrie si Elizabeth, internate in lagarul de la Ravensbruk. In cele din urma, Elizabeth moare cu putin timp inainte de incheierea razboiului, singura supravietuitoare fiind Corrrie Ten Boom. In 1971, ea a scris o carte despre tragedia pe care a trait-o in acei ani si, printre altele, povesteste o intamplare pe care a trait-o in timpul unei vizite facuta in Germania.
In timp ce vorbea unei biserici despre iubirea lui Dumnezeu, Corrie zareste in primele randuri pe un barbat care asculta predica foarte atent. Il recunoaste intr-o clipa: era unul din calaii de la fostul lagar nazist. Corrie se cutremura in adancul sufletului sau, apoi isi ia privirea de la el si continua sa predice. La sfarsitul predicii, barbatul se indreapta spre ea cu o fata luminoasa si ii intinde fericit mana. Era fericit ca aflase despre un Dumnezeu gata sa ierte si pe cel mai mare pacatos. Instinctiv, Corrie isi trage mana inapoi . Barbatul nu stie ce se intampla…Venise atat de fericit la cea care ii adusese vestea iertarii, iar acum zambetul ii inghetase pe buze…
Timp de cateva secunde, in inima femeii se duce o lupta teribila. Corrie vrea sa-l ierte pe acest om care i-a ucis sora, dar simte ca nu poate. In clipa urmatoare, ea striga la Dumnezeu in adancul fiintei ei: “Doamne, vreau sa iert, dar nu pot. Da-mi Tu iertarea Ta !.” Apoi lasa capul in jos…Barbatul nu stie ce sa mai creada…Insa in clipa urmatoare femeia simte ca intreaga fiinta ii este strabatuta ca de un curent si inima i se umple de o iubire fara margini fata de acest criminal nenorocit ce se afla in fata ei. Si Corrie Ten Boom ii intinde criminalului mana iertarii…
Daca cineva nu iarta, aceasta se intampla nu pentru ca nu poate ierta, ci pentru ca nu vrea sa ierte.
4) “Pana va plati tot ce datora” ( vers. 34 )
O nedumerire: ce mai datora robul ? Nu il iertase imparatul de intreaga datorie ? Asa procedeaza Dumnezeu cu noi: ne iarta, apoi ne cere banii inapoi ? De fapt, ce datora robul nemilostiv ? MILA
“Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau cum am avut si eu mila de tine ?” ( Vers. 33 )
Mila si iertarea sunt doua notiuni inseparabile. Nu pot exista una fara cealalta. Daca esti milostiv, vei fi mereu dispus sa ierti pe cel gresit si nu poti ierta cu adevarat daca nu simti o mila profunda fata de el.
Fiecare om incapabil de iertare este victima unei mari amagiri: El spera ca Dumnezeu sa faca cu el o exceptie de la regula, iertandu-l, chiar daca el nu-si iarta semenii. Nimic mai gresit !
“Ti s-a aratat, omule, ce este bine si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau ?” ( Mica 6, 8 )
Nimeni sa nu creada ca Dumnezeu va face o exceptie in dreptul lui ! Omul care a intrat la ospat fara haina de nunta ( Pilada nuntii fiului de imparat- Matei 22, 1- 14 ) a crezut ca imparatul va face o exceptie cu el. S-a inselat insa amarnic…Rezultatul arogantei lui? A fost aruncat afara, in intunericul nemantuirii vesnice…
Oricare ar fi numele si reputatia noastra, orice vechime am avea in biserica, orice responsabilitati s-ar afla pe umerii nostri, Dumnezeu ne cere tuturor sa manifestam spiritul iertarii, acelasi spirit pe care El l-a manifestat fata de omenirea pacatoasa.
“Daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.” ( Matei 6, 15 )
Problema iertarii este una de viata si de moarte. Ea este insasi esenta cunostintei mantuirii. Nimeni nu spune ca e usor sa ierti. Dumnezeu stie acest lucru si ne intelege. Dar acest lucru nu ne absolva de datoria de a ierta pe cel gresit. Ceea ce este important pentru noi este sa avem bunavointa de a ierta, sa dorim , sa vrem…Puterea ne va fi data de sus, coborand in inimile noastre din izvorul Marelui Iertator care Si-a dat propria viata pentru ca noi sa gustam pe deplin bucuria si pacea iertarii.
Crede lucrul acesta !
Lori Balogh
