Al doilea paradis pierdut
Probabil ca atunci cand cititi acest titlu, va ganditi la pierderea mantuirii, a vietii vesnice, a Edenului ceresc. Nu e vorba de asa ceva…Edenul ceresc este cel de-al treilea paradis pe care-l vor pierde, din nefericire, multi oameni. Mult prea multi…
Dar care este atunci cel de-al doilea paradis pierdut deja de multi dintre noi?
Conform unor statistici recente, in Uniunea Europeana aproape jumatate din casatoriile incheiate sfarsesc prin divort, iar unul din trei copii se naste in afara casatoriei. Exista insa tari in care rata divorturilor este mult mai mare. In Belgia, de exemplu, 71 % din cuplurile casatorite au divortat, iar in Suedia, 55 % din copii se nasc in afara casatoriei. Daca in 1980, in Uniunea Europeana existau 670 000 de cupluri divortate, in 2005, erau peste un milion de asemenea cupluri.( 1 )
In Romania, situatia este ( inca ) ceva mai buna: in 2004 rata divorturilor era de 24,6 %, conform Anuarului Statistic Roman, insa numarul divorturilor este in crestere de la un an la altul. ( 2 )
Acum, cu siguranta ca v-ati dat seama la care paradis pierdut m-am referit. Cineva insa, care tocmai a trecut prin experienta unui divort, ar putea obiecta , spunand:
“Eu nu am pierdut un al doilea paradis, ci am scapat de primul iad. Casnicia mea nu mai era de mult un paradis, ci un adevarat infern.”
Are dreptate un astfel de om ? Dintr-un punct de vedere, da, asa este. Dintr-un alt punct de vedere, el a pierdut un paradis, in momentul in care in caminul lui s-au produs niste metamorfoze malefice, transformandu-l dintr-un colt de cer, intr-un colt de iad.
Dar care a fost planul lui Dumnezeu cu privire la caminul nostru pamantesc ?
“Caminul ar trebui sa fie ceea ce implica acest cuvant. Ar trebui sa fie un colt de cer pe pamant, un loc in care sentimentele sa fie cultivate cu grija, nu inabusite.”
“Dumnezeu doreste ca familia sa fie locul cel mai fericit de pe pamant, insusi simbolul caminului din ceruri.”
“Caminul, daca Duhul lui Dumnezeu domneste in el, este un tip al cerului.”
E.G.White, Caminul Adventist, pag. 13; 91; 107
Asadar, voia lui Dumnezeu cu privire la caminurile noastre este ca ele sa fie un colt de cer, o oaza de liniste si fericire, o pregustare a Edenului ceresc pe care il vor mosteni cei mantuiti. Daca vreti, caminul ar trebui sa fie o halta intre Edenul pierdut de parintii nostri si Edenul ceresc mostenit de cei mantuiti.
Se poate pierde si acest al doilea paradis ? Viata o dovedeste cu prisosinta…
Este interesant de urmarit dinamica esecurilor in casatorie de-a lungul secolului al 20-lea. Potrivit unor statistici pentru SUA, dar la fel de valabile si pentru alte zone ale pamantului in care a patruns influenta Occidentului, lucrurile sunt din ce in ce mai ingrijoratoare:
– In 1900, din ~700 000 de casatorii incheiate, ~ 55 000 au esuat in divort, ceea ce inseamna 7,8%.
– In 1950, din ~1 700 000 de casatorii incheiate, ~400 000 au esuat, adica 23%. Deja in decurs de 50 de ani, numarul divorturilor s-a triplat.
– In 1989, la ~ 2 400 000 de casatorii incheiate, ~ 1 160 000 au esuat, adica un procent de 48,3 %.
Aceasta inseamna ca in primii 89 de ani ai secolului trecut, numarul divorturilor a crescut de sase ori . Astazi, rata divorturilor a trecut deja de 50% din numarul casatoriilor.
Cateva cauze ale esecului in casnicie:
1. Casatorii timpurii, incheiate la varste prea tinere, in care cei doi nu sunt suficient de maturi si responsabili. Cei care incheie astfel de casatorii timpurii se trezesc in aceeasi barca a vietii, in mijlocul marii plina de primejdii, fara sa stie nici sa vasleasca, nici incotro sa se indrepte.
“Casatoriile timpurii nu trebuie incurajate. Intr-o relatie atat de importanta si cu efecte atat de indelungate cum este casatoria, nu trebuie pasit cu graba, fara pregatire suficienta si inainte ca puterile mintale si fizice sa fie bine dezvoltate” E.G.White, Caminul Adventist, pag. 69
Un sfat bun al parintilor, dat cu tact si intelepciune, ar putea inlatura aceasta cauza a esecului multor casnicii.
2. Casatorii pripite, ( dupa stilul “vazut, placut, casatorit! “), facute dupa o perioada prea scurta de cunoastere reciproca. Uneori se scurteaza la maximum perioada logodnei ( in cazul ca ea a mai avut loc ! ) si se sare peste romantica perioada a curteniei. Rezultatele sunt dezastruoase: cei doi se trezesc in camin ca doi straini, care inca nu se cunosc suficient, avand obiceiuri si inclinatii uneori opuse si constatand ca nu pot trage la acelasi jug al responsabilitatilor, in aceeasi directie.
Se spune ca dragostea e oarba. Daca este adevarat lucrul acesta, atunci casatoria este cel mai bun mijloc de vindecare- dupa casatorie se deschid ochii si vezi ceea ce n-ai vazut pana atunci.
Rolul perioadei de curtenie si de logodna este tocmai cunoasterea reciproca. Or, cunoasterea cere timp. Intelepciunea populara spune ca nu-l poti cunoaste bine pe un om inainte de a manca cu el un sac de sare. Macar un kilogram de sare si tot ar fi ceva… Daca in aceasta perioada de cunoastere reciproca cei doi constata nepotriviri insurmontabile de caracter, obiceiuri, planuri, aspiratii, dorinte etc., este mai de dorit ruperea relatiei in faza incipienta , decat continuarea ei spre un dezastru garantat in casnicie.
“ Aveti grija ce angajamente faceti, insa este mai bine, mult mai bine sa desfaceti un angajament inainte de casatorie, decat sa va despartiti dupa casatorie, asa cum fac multi.” E.G.White , Caminul Adventist , Pag. 41
Remediul unor astfel de posibile esecuri este, fireste, o mai indelungata perioada de cunoastere, pana cand cei doi devin convinsi ca sunt facuti unul pentru celalalt.
3. Casatorii din interes.
Anunturile matrimoniale sunt pline de cereri si oferte de genul: “caut sot cu casa si masina”, sau “caut sotie, ofer casa la tara, gospodarie mare, posibilitati materiale deosebite.”
Cel care se casatoreste pentru bani ar fi bine sa stie ca un imprumut la banca este mult mai ieftin decat o casatorie din interes.
Casnicia este asemenea unei cladiri vii care se inalta zilnic. Pentru ca acesta cladire sa reziste vicisitudinilor vietii, ea trebuie sa aiba o temelie sigura , dar si un liant care sa lege caramizile. Daca temelia unei casnicii este Insusi Christos – “caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Iisus Christos ( 1 Corinteni 3,11 )- atunci liantul care-i leaga pe cei doi este dragostea, cea care “acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul”( 1 Corinteni 13, 7 ).
O sincera cercetare a motivelor care ii indeamna pe cei doi sa se casatoreasca ar elimina din start o multime de esecuri in casnicie. Este Domnul Christos temelia acestei uniri ? Este dragostea curata si dezinteresata liantul ei ? Atunci se poate merge inainte fara teama si cu incredere. Daca exista alte motive, oricare ar fi acestea, STOP! Mai bine la inceput , decat atunci cand va fi prea tarziu.
Mila poate fi un sentiment si o atitudine de apreciat la un om. Cand e vorba insa de o casnicie intemeiata pe mila, lucrurile nu mai sunt de apreciat. Am vazut casnicii ruinate, pentru ca ele n-au avut liantul unei iubiri adevarate, ci doar un sentiment de mila al unuia fata de celalat. Si cand sentimentul a pierdut din intensitate, totul s-a prabusit, asemenea unei cladiri in care s-a folosit un mortar de proasta calitate.
4. Casnicii cu amestec din afara
Cuvantul lui Dumnezeu ne descopera clar vointa lui Dumnezeu cu privire la intimitatea caminului. Dupa ce i-a unit pe primii nostri parinti in sfantul legamant al casatoriei, in Edenul curat si desavarsit, Creatorul a stabilit un principiu care functioneaza asemenea unui gard ocrotitor al casniciei:
“De aceea va lasa omul pe mama sa si pe tatal sau si se va lipi de nevasta sa si cei doi se vor face un singur trup.” Geneza 2,24
Intr-o discutie purtata intre Mantuitorul si farisei pe marginea divortului, Domnul intareste acest principiu, stabilit inca din Eden( vezi Matei 19, 3-6 ). Nicaieri nu se spune ca cei trei, sau cei cinci etc. vor face un singur trup, ci cei doi. Exista un hotar sfant trasat de Creator in jurul oricarui camin, peste care nu au dreptul sa treaca nici parintii, nici prietenii, nici vecinii, nici membrii bisericii.
Remediul pentru o asemenea situatie este o vigilenta permanenta din partea ambilor soti de a nu permite nimanui, in afara Mantuitorului, sa se amestece in intimitatea caminului.
Desigur, exista o multime de alte cauze ce pot fi amintite in legatura cu esecul unor casnicii, insa ma voi referi doar la inca o cauza- una de esenta-din care pot decurge alte cauze secundare.
S-a intamplat in ziua de 24 august 2001. O cursa a companiei canadiene Transat, cu peste 300 de oameni la bord, decoleaza de pe un aeroport canadian cu destinatia Lisabona. Deasupra Atlanticului, la 10 000 m altitudine, uriasa aeronava Boeing ramane fara combustibil. Intai cedeaza unul din motoare…
Pilotul si copilotul sunt nevoiti sa suprasolicite cel de-al doilea motor, care face fata un timp, insa, in cele din urma, cedeaza si acesta.
La inceput, pilotii cred ca e vorba de o simpla eroare de calculator ( avionul era echipat cu cea mai sofisticata tehnologie de bord ), dar sunt nevoiti sa constate cu groaza ca pierdusera tot combustibilul deasupra Atlanticului. Intamplarea are totusi un deznodamant fericit: cei doi piloti , aflati la 10 000 m deasupra Atlanticului, in colaborare cu controlorii de trafic aerian de la sol, reusesc , dupa eforturi supraomenesti, sa piloteze avionul urias , fara motoare, fara energie electrica, asemenea unui planor, spre un aeroport din Insulele Azore, unde aterizeaza fara nicio pierdere.
Intamplarea a fost unica in istoria aviatiei. Totusi, cum a fost posibil ca un avion transatlantic sa ramana fara combustibil in mijlocul oceanului ?
Investigatiile facute ulterior au dus la concluzia ca niste conducte vechi, ce trebuiau schimbate la ultima revizie, s-au frecat una de alta pana s-au fisurat, fapt ce a dus la pierderea treptata a combustibilului.
Cand am aflat de tragedia ce se putea intampla, m-am gandit ca acelasi lucru se intampla in multe casnicii. Se pleaca cu entuziasm in calatoria unei casnicii promitatoare, se fac planuri de viitor, exista optimism, exista si “combustibil” in rezervoare- dragostea. Pe drumul nu tocmai neted al vietii apar insa mici frecusuri intre “conductele” vechi ale firii noastre pamantesti. Daca aceste frecusuri- discutii, certuri, neintelegeri- nu sunt aduse inaintea Marelui Medic, ele pot duce la fisuri din ce in ce mai mari, prin care intregul combustibil al iubirii celor doi se poate pierde.
Cedeaza la inceput doar unul, in timp ce celalalt cauta sa preia intreaga sarcina, incercand sa mentina nava casniciei pe linia de plutire. In cele din urma insa, cedeaza si el, iar acel camin care promisese atat de mult , devine un simplu planor , fara combustibilul iubirii, cu cele doua motoare oprite, si gata oricand sa se prabuseasca. Doar intelepciunea de ultima clipa a celor doi de a preda carma caminului lor in mana lui Dumnezeu ar mai putea salva situatia.
Am inteles, cred, care este cauza primara, de esenta, a prabusirii celor mai multe casnicii: firea pamanteasca a celor doi, netransformata de Duhul lui Dumnezeu.
Remediul: o nevoie arzatoare a celor doi dupa prezenta Duhului Sfant, care va realiza doua lucruri esentiale pentru reusita unei casnicii:
1. El va rastigni firea pamanteasca a celor doi soti, inlocuind-o cu o fire noua, duhovniceasca
2. El va alimenta permanent rezervoarele caminului cu dragoste, astfel incat cei doi nu vor ramanea niciodata fara combustibil. Caci – spune apostolul Pavel-“dragostea a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant care ne-a fost dat.” ( Romani 5, 5 )
Incheind acest capitol al cauzelor esecurilor in casnicie, trebuie sa fim constienti ca in spatele oricarei cauze se afla marele vrajmas al fericirii omului- Satana, Diavolul, Impotrivitorul. Cand primii nostri parinti au cazut in pacat si au fost izgoniti din Eden, Dumnezeu nu i-a lasat pe oameni sa plece din Paradis cu mana goala. Sunt cel putin trei lucruri ( binecuvantari ) care i-au fost permise omului sa le ia din Eden: sabatul, casatoria si munca creatoare. Daca acestea ar fi fost pastrate neintinate de catre oameni, altfel ar fi aratat fata lumii noastre.
Satana a stiut acest lucru, de aceea si-a concentrat toata puterea de amagire pentru a rapi omului cele trei binecuvantari de origine edenica. Si, in mare parte, el a reusit…
Sabatul a fost uitat de o mare parte a lumii, fapt ce a avut drept consecinta aparitia idolatriei, a paganismului si a crestinismului apostaziat.
Casatoria a fost lovita si pervertita in asa mod, incat e privita de multi ca ceva perimat si inutil.
Munca a ajuns sa fie privita ca ceva de nedorit si de ocolit. Asa s-a ajuns la toate necazurile societatii omenesti din veacul in care traim…
Care este pozitia lui Dumnezeu fata de problema divortului ? Ea este clar exprimata pe paginile Bibliei, si doar reaua vointa a omului o poate rastalmaci:
–“Eu urasc despartirea in casatorie, zice Domnul” ( Maleahi 2, 15 up.-16 pp. ) Am putea noi, care ne consideram copii ai lui Dumnezeu, sa iubim ceea ce uraste Tatal nostru ceresc ? Nu exista decat doua posibilitati : ori suntem copii ai Sai si atunci vom iubi ceea ce iubeste El si vom ura ceea ce uraste El, sau nu suntem copiii Lui. Si daca nu suntem copiii Lui, atunci ai cui copii suntem? Va las pe d-v sa raspundeti.
-“Deci ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.” ( Matei 19, 3-9 ) In pasajul amintit , Mantuitorul pune un diagnostic clar in cazul oricarei despartiri in casatorie: “impietrirea inimii”. In conceptia biblica, nu exista decat un singur motiv natural care ii poate desparti pe cei doi – moartea unuia din soti, precum si un singur motiv nenatural, pacatos, dar acceptat de Dumnezeu- infidelitatea unuia din soti fata de celalalt. ( vezi Matei 19, 9; 5, 32 )
Chiar si in cazuri de infidelitate, este recomandabil ca sotul nevinovat sa-l ierte pe cel vinovat, daca e cu putinta, pentru a salva casnicia. Poate ca unii se intreba daca nu cumva Dumnezeu nu este prea aspru si neintelegator atunci cand intezice divortul fara motivele amintite mai devreme.
Ii place oare lui Dumnezeu sa-i vada pe cei doi chinuindu-se unul langa celalalt ? Ii place sa-i auda zilnic certandu-se pentru cele mai mici lucruri si comportandu-se ca si cand ar face parte din doua lumi total diferite ?
Cu siguranta ca lui Dumnezeu nu-i fac placere aceste scene ! Dimpotriva, inima Sa de Tata sufera cum noi nu ne putem imagina. Insa este ceva care-I displace lui Dumnezeu mai mult decat orice: calcarea unui cuvant dat in care Numele Sau este luat ca martor.
Cei doi ar fi putut prelungi perioada de prietenie, curtenie si logodna, pana ce ajungeau sa se cunoasca suficient de bine pentru a vasli impreuna pana pe tarmul celalalt. Nimeni nu i-a obligat sa vina in fata altarului, nimeni nu i-a fortat sa zica da! la intrebarea:”Liber si nesilit de nimeni iei de sot ( sotie ) pe…?” Nimeni nu i-a fortat sa ceara binecuvantarea lui Dumnezeu asupra casniciei lor si nimeni nu i-a obligat sa promita inaintea oamenilor si a lui Dumnezeu ca vor sta alaturi si la bine si la rau, pana la moarte. Si toate acestea facute in casa lui Dumnezeu, in prezenta Lui si a multor martori vazuti si nevazuti…
“Iata ce porunceste Domnul: Cand un om va face o juruinta Domnului, sau un juramant prin care se va lega printr-o fagaduinta, sa nu-si calce cuvantul, ci sa faca potrivit cu tot ce i-a iesit din gura.” Numeri 30, 1-2
Daca cineva nu este inca convins de gravitatea pacatului unui cuvant calcat, sa citeasca cu atentie Psalmul 15 si va intelege ca in Imparatia lui Dumnezeu nu vor ajunge oameni care isi calca promisiunile , care nu respecta cuvantul dat, fie oamenilor, fie lui Dumnezeu.
In concluzie, permiteti-mi sa ma folosesc, nu de cuvintele mele, ci de cele pe care le cred inspirate de Duhul Sfant al lui Dumnezeu:
-“Legamantului casatoriei trebuie sa i se acorde toatat atentia deoarece casatoria este un pas facut pentru o viata intreaga. Atat barbatul, cat si femeia, trebuie sa chibzuiasca cu seriozitate daca se pot alipi unul de celalalt si pot trece toate vicisitudinile vietii atat timp cat vor trai.”
-“O femeie poate fi divortata legal de sotul ei si totusi sa nu fie divortata inaintea lui Dumnezeu si in conformitate cu Legea Sa care este mai presus de cea omeneasca. Exista un singur pacat -si acesta este adulterul- care il poate situa pe sot sau pe sotie in pozitia de a fi dezlegat in fata lui Dumnezeu. Desi legile tarii pot acorda divortul, totusi ei sunt inca sot si sotie in lumina Bibliei, conform Legii lui Dumnezeu.”
-“ Sotul si sotia trebuie sa cultive fiecare respectul si iubirea fata de celalalt. Ei trebuie sa vegheze asupra spiritului, cuvintelor si faptelor lor, astfel ca nimic din ceea ce spun sau fac sa nu-l enerveze sau sa-l supere pe celalalt, facand tot ce-i sta in putere pentru a spori afectiunea lor reciproca… Folosirea unor metode blande, docile, vor avea un efect surprinzator in viata voastra.” E.G.White, Caminul Adventist pag. 314, 318, 319
Primul paradis a fost pierdut de primii nostri parinti si nu mai putem intoarce timpul inapoi. Al treilea paradis este in perspectiva, fiind fagaduit tuturor celor ce vor fi gasiti vrednici. De ce atunci sa nu ne bucuram de acest al doilea paradis, lasat de Tatal ceresc ca o oaza de liniste, de pace si armonie?
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) cf. www.catholica.ro
( 2 ) cf. www.verticalonline.ro
