Iisus Christos – Dorinta veacurilor
“Niste greci dintre cei ce se suisera sa se inchine la praznic s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat si au zis: “Domnule, am vrea sa-L vedem pe Iisus”. Ioan 12, 20-21
Iata dorinta veacurilor ! A existat intotdeauna in om dorinta fierbinte de a-si vedea dumnezeul caruia i se inchina.
Imi aduc aminte ca in adolescenta am avut si eu dorinta sa-L vad, macar o data, pe Domnul Iisus in vis. M-am rugat de mai multe ori pentru acest lucru, insa dorinta nu mi-a fost indeplinita. Acum, dupa trecerea anilor, nu mai cer asa ceva, caci imi dau seama ca, mai important decat sa vezi un chip fizic, cu ochi, gura, maini si picioare, mult mai important este sa-L vezi pe Iisus asa cum Il zugravesc Evangheliile, in toata frumusetea caracterului Sau.
Da, exista o puternica dorinta in om de a-si vedea dumnezeul. Aceasta este si ratiunea pentru care oamenii au incercat sa reprezinte divinitatea in picturi, sculpturi, fresce, basoreliefuri, gravuri, desene, iar mai nou- in videoclipuri si filme artistice.
Daca ne gandim la hindusi, care au in religia lor politeista milioane de zei ( numarul zeitatilor hinduse ajunge sa fie estimat la peste 300 milioane ! ), putem observa dorinta de a-si vedea zeitatile prin acele papusi-statuete, imbracate in culori vii, care nu lipsesc din niciun camin hindus. Fiecare familie hindusa are un colt al locuintei dedicat acestor statuete, loc al inchinarii si adorarii zeilor. Hindusii credinciosi manifesta un zel deosebit si o grija permanenta ca acesti “zei” sa fie imbracati, spalati, sa li se dea de mancare. Uneori, hindusii chiar isi cearta zeii frumos imbracati…
Vechii egipteni se inchinau unui numar de circa 2000 de zei care luau forma tuturor creaturilor cunoscute: oameni, animale,sau corpuri umane avand capete de animale diferite ( zeul Toth- cu cap de ibis, Anubis, zeul imbalsamarii- cu cap de sacal, etc. )
Budistii au inclinatia spre statui uriase, impresionante, reprezentandu-l pe Buddha, cel despre care se crede ca este o reincarnare a lui Brahma, zeul creatiei. Pe o coasta a muntelui Leshan din China, se poate vedea cea mai mare statuie a lui Buddha din lume. Inaltimea statuii ajunge la 70 m , iar latimea ei, la nivelul umerilor, este de 20 m. Capul statuii este la fel de inalt ca muntele, iar picioarele ei stau in fluviul care curge la poalele muntelui.
Romanii si grecii isi “vedeau” zeii in chipul unor statui realizate cu multa finete artistica. Statuia despre care se spune ca il reprezinta pe Sf. Petru, aflata in incinta Vaticanului , de fapt este o statuie a lui Jupiter, zeul suprem al Romei antice. Ulterior statuia a fost “crestinata”, schimbandu-i-se numele si destinatia.
Crestinii de rit occidental au o pasiune pentru statui, reprezentandu-i pe Christos, Maria, apostoli, sfinti…Ca sa poti intra intr-o biserica catolica, trebuie sa treci pe sub privirea a doua statui: una a Sf. Anton, in stanga, si cealalta – Mantuitorului, in dreapta. Adorarea pe care o aduc credinciosii se poate observa din numarul mare de flori si bilete pe care sunt scrise rugaciuni, cereri sau multumiri si care sunt depuse in preajma acestor statui.
Crestinii de rit oriental prefera icoanele si picturile murale. Bisericile ortodoxe sunt pline de picturi si icoane reprezentandu-i pe Christos, Maria, sfinti, apostoli, fondatori de biserici, domnitori…
Pretutindeni in lume, dorinta omului de a-si “vedea” dumnezeul este evidenta. Este aceasta o dorinta buna sau rea ? Pana la un anumit punct, este o dorinta legitima. Dumnezeu Insusi a venit in intampinarea acestei dorinte in anumite situatii speciale.
In Geneza ni se spune ca Domnul, Dumnezeu “umbla prin gradina Edenului in racoarea zilei” ( Geneza 3,8 ) cautand compania omului pe care tocmai il crease. Creatorul stia ca omul de curand iesit din mainile Sale avea nevoie sa-si cunoasca Dumnezeul, sa-L vada si sa comunice cu El.
Dupa caderea omului, “zidul de despartire” ridicat intre Dumnezeu si omul pacatos a impiedicat comunicarea directa si nemijlocita intre cer si pamant ( Isaia 59,2 ). Dar chiar si in conditiile pacatului, in ciuda acestui “zid”, au existat momente speciale in care Dumnezeu S-a lasat “privit”de unii oameni alesi de El. Biblia ne ofera astfel de exemple:
1. Exod 24, 1.9-11: “Vederea lui Dumnezeu”-“Ei au vazut pe Dumnezeul lui Israel.”
Textul de mai sus ridica insa o alta problema: Cine era Persoana divina pe care au vazut-o Moise, Aron si cei 70 de batrani ai poporului ? Era Dumnezeu Tatal ? Biblia insa afirma ca: “Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu. Singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.” ( Ioan 1,18 )
Intelegem din cuvintele Mantuitorului ca, ori de cate ori Scriptura ne relateaza despre oameni carora li s-a descoperit Dumnezeu, este vorba de Persoana Fiului lui Dumnezeu, care, in anumite momente speciale, S-a intrupat temporar pentru a veni in legatura cu omul. De altfel, adresandu-Se iudeilor, Domnul le-a spus intr-o ocazie cu privire la Persoana Tatalui: “Voi nu I-ati auzit niciodata glasul, nu I-ati vazut deloc fata.” ( Ioan 5, 37 )
2. Iosua 5, 13-15: “Descoperire dumnezeiasca”- Apare in acest pasaj biblic titlul de “Capetenia ostirii Domnului”, un titlu legat de un alt Nume al lui Dumnezeu: “Domnul ostirilor.”
Titlul “Capetenia ostirii Domnului” apare si in Daniel 8, 10-11, unde referirea este clara: Fiul lui Dumnezeu. Faptul ca Persoana care i se descopera lui Iosua este o Pesoana divina rezulta din doua detalii prezente in pasajul biblic:
– Iosua isi scoate incaltamintea din picioare, asemenea lui Moise in fata rugului aprins, gestul sau demonstrand ca el era constient ca se afla in prezenta unei Persoane divine.
– Iosua se inchina in fata “Capeteniei ostirii”, lucru care nu ar fi fost permis daca in fata lui nu s-ar fi aflat o Persoana divina.
Fara sa gresim, putem spune ca Iosua, vazandu-L pe “Capetenia ostirii Domnului, L-a vazut pe Dumnezeul sau.
3. Geneza 18, 1: Dumnezeu i se descopera lui Avraam
“Domnul i s-a aratat la stejarii lui Mamre, pe cand Avraam sedea la usa cortului, in timpul zadufului zilei.”
Ce vede de fapt Avraam in acea ocazie ? Trei barbati cu care intra in dialog. Urmarind cu atentie acest dialog dintre Avraam si cei trei barbati, intelegem ca patriarhul stia ca Unul din cei trei era Insusi Domnul ( Iehova ), insostit de doi ingeri. Avraam este un alt caz in care omul Il vede pe Dumnezeul sau.
4. Isaia 6, 1-3: Viziunea lui Isaia
“In anul mortii imparatului Ozia, am vazut pe Domnul sezand pe un scaun de domnie foarte inalt…”
Exemplele de oameni care si-au vazut Dumnezeul pot continua… Profetul Daniel, apostolul Ioan pe Insula Patmos, apostolul Pavel s.a. sunt numai cateva exemple in acest sens. Pentru ca exista in om o nevoie de a-L vedea pe Dumnezeu, de a-si cunoaste Tatal, de a-si intelege originea si a-si regasi identitatea, Dumnezeu raspunde acestei nevoi la timpul si in modul hotarat de El.
Dar ce se intampla cand Dumnezeu, din motive pe care nu le discutam acum, nu se face vazut? Cum isi satisface omul aceasta nevoie launtrica?
Foarte simplu: sar in ajutor “meseriasii” ( termenul e imprumutat din Faptele apostolilor 19, 21-41:”Rascoala argintarului Dimitrie” ) ! Acestia sunt gata oricand, mai ales atunci cand sunt bine platiti, sa Il picteze pe Dumnezeu, sa Il graveze, sa Il sculpteze, iar mai nou – sa ni-L prezinte in piese de teatru, in videoclipuri sau filme artistice. Ei, meseriasii, se pricep excelent sa ni-L arate pe Dumnezeu, in asa fel incat sa nu ne deranjeze si chiar sa ne placa.
Daca cel ce face comanda este nord-american sau occidental, Iisus trebuie sa fie blond, inalt, vesel, avand o fizionomie anglo-saxona. Daca cel ce vrea sa-L vada pe Iisus este din zona bizantina, meseriasii vor zugravi un Iisus slab, trist, tras la fata, cu plete, ganditor, fara niciun zambet. Locuitorii Asiei vor un Iisus cu trasaturi asiatice, fapt ce l-a determinat pe Li Wei San din China sa picteze un tablou intitulat “Lasati copiii sa vina la Mine!”, in centrul caruia se remarca un Iisus asiatic.
Negrii vor si ei sa-L vada pe Iisus, insa de rasa neagra. Nicio problema ! Parintele iezuit Fernando Arizti din Mexico City le-a pictat doua tablouri: unul infatisand-o pe Maria, iar al doilea- pe Iisus sezand pe tronul universului. Numai ca si Maria si Iisus sunt infatisati ca fiind de rasa neagra ! Exista si icoane in stil bizantin cu Iisus negru !
Si totusi…Oricat de talentati ar fi “meseriasii” in a ne ajuta sa-l vedem pe Dumnezeul nostru, tot ceea ce ne ofera ei nu sunt decat niste surogate. In sufletul fiecarui om, care Il cauta din adancul fiintei sale pe Dumnezeu, se gaseste marea dorinta a tuturor veacurilor:
“Domnule, am vrea sa-L vedem pe Iisus.”
Nu artisti pletosi care vor sa-L imite pe Iisus, nu icoane moarte si reci, nu statui fara viata ! Omul are nevoie sa-L “vada” pe Iisus asa cum este El, in toata frumusetea caracterului Sau.
Va marturisesc ca, ori de cate ori privesc o imagine care incearca sa-L infatiseze pe Domnul, sau cand privesc secvente ale vreunui film care se ocupa cu viata si lucrarea Lui, raman cu un gust amar si sunt profund dezamagit. Unul din numeroasele filme intitulate “Iisus din Nazaret” m-a deceptionat prin imaginea atat de straina Evangheliei pe care ne-o transmite in dreptul Mantuitorului: un chip aspru, cu plete blonde, care atunci cand face vreo minune, inchide ochii, intra in transa si tremura. Acesta este oare Iisus al Evangheliei ?
Dar ce parere aveti de un videoclip in care Iisus apare cu un chip inexpresiv, prelung, slab, trist, lipsit parca de bucuria vietii, cu pletele coborand peste umeri , parca de curand coborat dintr-o icoana bizantina ? Cum se armonizeaza aceasta imagine cu ceea ce scrie psalmistul despre Fiul lui Dumnezeu:
“Tu esti cel mai frumos dintre oameni” ( Psalmul 45,2 ) ? Cum putem sa-L “vedem” pe Iisus , Cel “in care locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii” ( Coloseni 2,9 ), in chipul unui actor platit, care are o viata de cele mai multe ori imorala si care poarta pe fata sa urmele viciilor si ale pacatului ? Cum poate un actor, un pictor, un sculptor sau un gravor sa-L zugraveasca pe Cel despre care ingerul Gabriel spunea ca este “Sfantul lui Israel” si “Fiul Celui Prea Inalt “ ( Luca 1,32 ) ?
Vrem sa-L vedem pe Iisus Cel Adevarat ? Atunci sa-i lasam pe “meseriasi” si sa ne indreptam spre locul in care Il vom putea privi pe saturate: Evanghelia. Cu ochii credintei Il vom vedea mult mai bine decat cu ochii firesti, adesea obositi si miopi.
“Vazandu-L pe adevaratul Iisus al Evangheliilor, nu ne va mai interesa daca El a avut parul brunet sau blond ( “parul Lui era alb ca lana alba, ca zapada”-Apocalipsa 1,14) ; daca ochii Sai erau caprui sau verzi ( “ochii Lui erau ca para focului” – Apocalipsa 1,14 ) ; daca glasul Sau era de tenor sau bas ( “glasul Lui era ca vuietul unor ape mari” –Apocalipsa 1,15 ); daca era de rasa alba, neagra sau asiatica…
Il vom “vedea” pe Omul adevarat, Acela despre care Dumnezeu spunea prin profetul Sau: “Caut un om…” ( Ezechiel 22, 30 ), Acela despre care Pilat afirma, fara sa-si dea seama de semnificatia cuvintelor sale: “Iata Omul !” ( Ioan 19, 5 ).
De fapt cum este Iisus ?
Priviti-L cum se pleaca si ii ia pe copilasi in bratele Sale, spunand: “Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci Imparatia cerurilor este a celor ca ei !” ( Matei 19, 14 ) Mantuitorul era ca un magnet pentru acesti copii. “Nu-i opriti !- spune El, ceea ce ne face sa intelegem ca acesti copii se simteau atrasi de Chipul Sau, de gesturile Sale, de cuvintele Sale…Toata Fiinta Sa emana o bunatate pe care copiii stiu prea bine sa o observe si de care sunt atat de atrasi.
Credeti ca daca Iisus ar fi fost un om cu fata trista, prelunga, inexpresiva si lipsita de bucuria vietii i-ar fi putut atrage pe acesti copii ? Cu siguranta ca nu ! Copiii ar fi fost primii care ar fi fugit, care L-ar fi evitat…Ei nu stiu sa joace teatru…
Priviti-L pe Domnul cum se pleaca asupra paraliticului din Betesda ( Ioan 5, 1-14 ) ! Credeti ca acest nefericit ar fi sperat ceva de la Iisus daca L-ar fi vazut incruntat, cu un chip sever si lipsit de bunatate? Daca fiinta Mantuitorului nu ar fi radiat dragoste si speranta, daca ar fi fost un om rece si distant, L-ar mai fi cautat atatia oameni deznadajduiti ?
Priviti-L pe Iisus predicand despre Imparatia cerurilor in fata a mii de oameni ! Daca cuvintele Sale nu ar fi avut putere, daca ele nu ar fi fost incarcate de caldura dragostei, daca ele ar fi fost doar un “limbaj de lemn”, asemanator celui folosit de fariseii si carturarii timpului, daca cuvintele Sale nu ar fi avut acoperire in faptele sale, credeti ca ar fi stat multimile de oameni zile in sir sa-L asculte, uitand de foame sau de grijile vietii ?
Priviti-L pe Iisus pe cruce ! Cum in ultimele clipe de viata inca seamana credinta si speranta in inima unui talhar rastignit ca si El ! Daca El nu ar fi avut ceva deosebit, daca nu ar fi avut acea demnitate regeasca de Fiu de Dumnezeu, insotita de o dragoste necuprinsa fata de omul pacatos, credeti ca inima acestui talhar, aflat in chinurile si agonia morti, ar mai fi fost miscata ?
Cum este de fapt Iisus ? Cineva a avut privilegiul sa-l vada in vis. Si acel cineva a scris, la porunca cerului, ceea ce i s-a descoperit:
“Curand dupa acesta am avut un alt vis. Se parea ca stateam la o parte in disperarea mea si acoperindu-mi fata cu mainile, ziceam in gandul meu: “Daca Iisus ar fi pe pamant, eu m-as duce la El, as cadea la picioarele Lui si I-as spune toate suferintele mele. Atunci El nu s-ar intoarce de la mine si eu L-as iubi si L-as servi totdeauna.”
Deodata s-a deschis usa si o persoana mareata la chip si la privire intra inlauntru. Ea ma privi cu compatimire si zise: “Ai dori cu placere sa-L vezi pe Iisus ? El este aici si daca voiesti, poti sa-L vezi.,Ia cu tine tot ce ai si vino cu mine !”
La auzirea acestor cuvinte m-am umplut de bucurie, am adunat micul meu avut si l-am urmat pe conducatorul meu. El m-a condus spre o poteca ale carei trepte erau in aparenta slabe. Cand am inceput sa urc treptele, el m-a indrumat sa pastrez privirea numai inainte, ca nu cumva, uitandu-ma in laturi, sa ametesc si sa cad. Multi altii care urcau aceste trepte, cazusera mai inainte de a ajunge pana la capat.
In cele din urma am ajuns la ultima treapta si ne-am aflat in fata unei usi. Conducatorul meu mi-a poruncit sa las acolo toate lucrurile cu care venisem. Eu le-am pus jos cu bucurie, apoi, deschizand usa, mi-a poruncit sa intru. Dupa cateva momente ne aflam in fata lui Iisus.
O, ce frumusete a privirii ! Aici nu este posibila nicio confuzie. O asemenea expresie stralucitoare a bunavointei si maiestatii nu putea apartine nimanui altuia. Cand privirea Lui s-a oprit asupra mea, am priceput imediat ca Lui Ii erau cunoscute toate imprejurarile vietii mele, toate peripetiile si cugetele inimii mele.
Cautam sa ma feresc de privirea Lui deoarece nu eram in stare sa suport ochii Sai patrunzatori. El s-a apropiat zambind de mine si , punand mana Sa pe capul meu, mi-a spus : “Nu te teme !” Tonul Sau placut a patruns in inima mea cu un simtamant de fericire pe care niciodata nu l-am avut mai inainte. Ma simteam prea fericita ca sa mai pot scoate vreun cuvant, apoi, biruita de acesta fericire, am cazut la picioarele Lui. Pe cand sedeam neputincioasa la picioarele Lui, se perindau prin fata mea scene de o frumusete solemna. Mi se parea ca am ajuns intr-adevar siguranta si fericirea cerului. In cele din urma puterea mi-a revenit si m-am sculat de la pamant. Ochii cei plini de iubire ai lui Iisus se odihneau inca asupra mea iar zambetul Sau mi-a inveselit sufletul. Prezenta Sa m-a umplut de adoratie sfanta si de iubire nespusa.” E.G.White, “Experiente si viziuni”, pag.60-61
“Domnule, am vrea sa-L vedem pe Iisus” –aceasta este dorinta de veacuri a omenirii. L-au asteptat patriarhii, L-a asteptat poporul ales, iar astazi Il asteapta toti cei ce iau in serios fagaduinta revenirii Sale. Insa pana in clipa fericita a reintalnirii cu El, sa-L privim in Evanghelie si sa contemplam frumusetea caracterului Sau ! Sa ne lasam cuceriti de frumusetea Chipului Sau, dar sa nu uitam ca:
“Acum vedem ca intr-o oglinda , in chip intunecos, dar atunci vom vedea fata in fata.” 1 Corinteni 13,12
Da, Il vom vedea fata in fata ! Ochii nostri nu se vor mai satura privindu-L, iar urechile noastre nu se vor mai satura auzindu-L. Doresc ca toti cei ce citesc aceste randuri, si nu numai ei, sa aibe parte de aceasta fericita experienta !
Lori Balogh
