Printre ingeri ?
Unde sunt cei ce nu mai sunt ?
Pe frumoasa “planeta albastra”, pierduta intre miliardele de stele care alcatuiesc Calea Lactee, inca se moare…De milenii, oamenii ( si nu numai ! ) au murit, mor si inca vor mai muri. Se moare de batranete, de inima “albastra”, de boli sau accidente, de bucurie sau tristete, in timp de pace sau in timp de razboi…Mor nou-nascuti, mor copii, tineri, adulti si oameni ajunsi la adanci batraneti..Se moare acasa, in spitale, pe strada sau la locul de munca; se moare fericit sau deznadajduit, in singuratate sau inconjurat de prieteni…Se moare subit, fara nicio avertizare, dar se moare si lent, cand timpul parca se dilata in asteptarea deznodamantului final…
Daca “roata vietii” inca se invarteste frenetic, aducand speranta de viata intr-o lume care se stinge, la fel de adevarat este ca si “roata mortii” se invarteste cel putin la fel de repede. Cand ma refer la “roata mortii”, nu am in vedere acea acrobatie spectaculoasa in care un vehicul ( masina, motocicleta ) este condus pe un perete aproape vertical de cascadori de profesie, spre deliciul spectatorilor. Am in vedere ceva mult mai concret…
Pentru cei interesati, accesati, va rog, http://www.worldometers.info/ si urmariti cele doua “roti”: “Births today” ( nascuti astazi ) si “Deaths today” ( morti astazi ). Nu este asa ca cele doua “roti” se invartesc repede ? In doar un minut, pe intregul mapamond mor in jur de 120 de oameni ( in 2009 !)…
Ce se intampla cu cei disparuti dintre noi ? Unde “se duc” ei ? Unde sunt cei ce nu mai sunt ? Sunt doar cateva intrebari care i-au framantat pe oamenii din toate veacurile, de pe toate continentele, din toate categoriile sociale, din toate religiile si culturile lumii.
Printre ingeri ?
Unii, din dorinta lor ( de altfel demna de apreciat ! ) de a-i consola pe cei ramasi, se grabesc sa dea raspunsuri facile, fara niciun suport logic, stiintific sau biblic. Am in minte ( si d-v cred ca aveti in minte numeroase alte exemple ) cateva cazuri relativ recente ( din respect fata de memoria lor si fata de cei apropiati, nu voi aminti nume ! ):
– Un tanar pilot experimentat se prabuseste cu avionul de mici dimensiuni pe care il piloteaza. Imediat ce se afla de tragedie, presa comenteaza, citandu-l pe un coleg al celui decedat: “Cand Dumnezeu vede ingeri pe pamant, ii cheama la El. “X” doar a schimbat aripile cu cele de inger. Stiu doar ca, de cate ori vom privi cerul, il vom vedea zburand printre nori, zambindu-ne fericit ca este acasa.” ( 1 )
– Moare un actor deosebit de apreciat, la o varsta la care planurile de viitor sunt inca numeroase. Presa, fie cea scrisa, fie cea vorbita, comenteaza: “ De acum, el va juca pentruingeri…” ( 2 )
– Dupa moartea unui alt mare actor, simpatizantii comenteaza pe forum: “Chiar se pare ca Dumnezeu vrea sa dea un mare spectacol acolo sus, dupa cati mari artisti a chemat in ultimul an…”
Altcineva comenteaza: “ Incredibil ! Va dati seama ce spectacole s-ar putea juca acolo SUS cu acesti artisti ? “ ( 3 )
– Si fotbalistii mor…Dupa decesul unui fotbalist adulat de numerosi simpatizanti, pe forum apar primele impresii: “Odihneasca-se in pace ! Acum a devenit unul din “jucatorii” lui Dumnezeu”
Iar unul din simpatizantii cu inclinatii spre poezie, ii dedica cateva versuri:
“Si te-ai dus, dulce minune.
Sa-i inveti, acolo-n cer,
Pe toti ingerii din lume,
Sportul-rege, sport-mister…” ( 4 )
– Dupa moartea unui cunoscut actor de cinema, o persoana apropiata comenteaza: “Cred ca este fericit acolo, pe platourile de filmare ale lui Dumnezeu…” ( 5 )
– Si acum un ultim exemplu: moare unul din cei mai adulati idoli ai muzicii pop. Presa anunta tristul eveniment cu litere de o schioapa: “Un rege printre ingeri.” , in timp ce unul din copiii disparutului incearca sa-si incurajeze familia, spunand: “Tati a plecat sa stea cu ingerii .” ( 6 )
Si exemplele pot continua… Ceea ce ne intereseaza este doar ideea:
Unde sunt cei ce nu mai sunt? Ce se intampla cu omul dupa ce trece dincolo de pragul mormantului ? Exista oare alte sfere de existenta dincolo de aceasta viata ? Este moartea un punct al existentei noastre sau doar o virgula ?
Pesimism sau optimism ?
Ideea ca atunci cand parasim aceasta lume devenim ingeri, dandu-le lectii de zbor fiintelor ceresti sau jucand teatru sau fotbal in prezenta lui Dumnezeu si continuandu-ne intr-un fel activitatea de pe pamant, insa in alte sfere, este o idee placuta urechilor celor ramasi in urma. Este chiar o idee incurajatoare si aducatoare de speranta. Este insa si realista aceasta idee ? Are ea vreun suport biblic ? Sau ne aflam in prezenta unor sperante desarte, create de imaginatia bogata, insa lipsita de adevarata cunoastere, a omului ?
Se crede, in general, ca in viata e mai bine sa fii optimist decat pesimist. Nu vreau sa neg in totalitate aceasta filozofie de viata, caci ea poate functiona bine in anumite situatii. Insa uneori , in anumite probleme de esenta cum este subiectul de fata , a fi optimist este cat se poate de riscant. Acesta este motivul pentru care Biblia ne indeamna cu toata seriozitatea: “Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare !” ( Ieremia 7, 4 pp. ) Sau, cu alte cuvinte: “Nu fiti exagerat de optimisti, cand nu aveti motive temeinice sa fiti. S-ar putea ca dezamagirea sa fie cu atat mai mare cu cat asteptarile sunt mai mari”.
Intre extreme , exista intotdeauna o cale de mijloc rationala. Intre pesimism si optimism exista calea de mijoc a realismului, mult mai prudenta, mai rationala si mai documentata. Or, pentru a fi realisti intr-un domeniu sau altul al existentei, e nevoie de cunoastere, de multa cunoastere…
Cine ne poate spune adevarul ?
Dar de unde putem sa ne informam intr-o problema atat de delicata cum este cea legata de ceea ce se intampla dincolo de pragul mormantului ?
In aceasta problema stiinta este total neputincioasa. Domeniul ei este cel al vietii, in care poate studia fenomele repetabile si verificabile. Dincolo de pragul mormantului, stiinta nu poate face nici macar un singur pas. Totul este necontrolabil…
Dar filozofia ? Ea se incumeta sa treaca dincolo de hotarele stiintei. Ne poate ajuta cu ceva in lamurirea acestor tulburatoare intrebari ale existentei ? Daca ceea ce numesc oamenii “filozofie” ar fi cu adevarat “filozofie” ( dragoste de intelepciune ), ar exista sanse ca sa aflam cate ceva despre subiectul in discutie. Cum insa majoritatea filozofiilor lumii nu sunt altceva decat simple speculatii si exercitii de gandire, fara sa aiba suportul real al adevarului, mi-e teama ca filozofia mai mult ne incurca decat sa ne ajute in aflarea adevarului dorit.
Martorii oculari, respectiv cei readusi la viata prin inviere, ar putea sa ne ajute in descifrarea tainelor legate de taramul mortii. Biblia ne vorbeste despre cateva persoane inviate: fiul sunamitei, inviat de profetul Elisei ( vezi 2 Regi 4, 8- 37 ), fiul vaduvei din Nain ( vezi Luca 17, 11-17 ), fiica lui Iair ( vezi Matei 9, 18-26 ) si Lazar ( vezi Ioan 11, 1-46 ), toti inviati de Mantuitorul , precum si invierea lui Eutih de catre Pavel ( vezi Faptele apostolilor 20, 7-12 ). In toate aceste cazuri, fara exceptie, “martorii oculari” ( cei inviati ) tac cu desavarsire. De ce ? Probabil ca nu au ce sa povesteasca despre experienta mortii prin care au trecut…
Ne mai ramane o sursa a cunoasterii: religia. Dar care din miile de religii ale lumii ne poate garanta ca ne ofera adevarul netrunchiat cu privire la “taramul” de dincolo de viata ? O sumara comparatie intre aceste conceptii religioase ( care va fi facuta intr-un articol viitor ! ) ne aduce intr-o si mai mare confuzie. Exista “n” credinte, conceptii si teorii religioase cu privire la acest subiect, unele din ele batandu-se cap in cap…Si atunci, ne intrebam asemenea poetului:
“Atatea lucruri trec si vin,
‘Naintea carui sa ma-nchin ?
Atatea lucruri vin si trec,
‘Naintea carui sa ma plec ?”
Din fericire, este Cineva care ne poate spune adevarul cu privire la ceea ce “se intampla” dincolo de mormant:
“Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma. Cel viu. Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” ( Apocalipsa 1, 17 pp.-18 )
Doreste cineva mai multe argumente in favoarea ideii ca Iisus Christos este Persoana cea mai competenta pentru a ne raspunde la tulburatoarele noastre intrebari legate de viata si, mai ales, de moarte ? El a gustat moartea si a baut amaraciunea ei pana la ultima picatura. Si a facut-o nu doar ca om, ci si in calitatea Lui de Fiu de Dumnezeu.
Cand El afirma : “Am fost mort”, aceasta inseamna ca intr-adevar a fost mort. Moartea Lui nu a fost o iluzie, nu a fost o simpla moarte clinica din care Si-a revenit, fara sa guste pe deplin adevarata moarte biologica. Cand, atarnat pe lemnul crucii in agonia ultimelor clipe de viata, “a strigat cu glas tare: “Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul !” ( Luca 23, 46 ), El a baut cupa mortii pana la capat. Nu este vorba aici de acele “experiente din preajma mortii” de care e plina o anumita literatura bazata pe senzational. Aici e vorba de MOARTE in adevaratul sens al cuvantului.
Dar Cel care a fost mort in adevaratul sens al cuvantului, acum este viu in vecii vecilor. Si pentru ca a fost mort iar acum este viu, El este cel mai in masura sa ne spuna ce este moartea. Adevaratele raspunsuri se afla la El, Cel care singur are autoritatea de a detine “cheile mortii si ale locuintei mortilor”.
Daca “cheile Imparatiei cerurilor “ ( Matei 16, 19 ) au fost incredintate apostolilor si, prin ei, bisericii lui Christos de pe pamant, cheile mortii si ale mormantului le detine doar El. Nici Petru, nici biserica, nici diavolul !
De aceea, de ce sa alergam la filozofiile desarte ale lumii, la parerile si credintele unor oameni care sunt la fel de ignoranti ca si noi in privinta “lumii de dincolo” ? De ce sa ne hranim cu sperante inselatoare sau, dimpotriva, de ce sa ne ingrozim in fata intunericului si necunoscutului ce se afla dincolo de pragul mormantului ? Sa-L intrebam pe El, Cel care a fost mort, dar care este viu in veci , si El ne va spune ce se afla dincolo de cortina.
El, Cuvantul intrupat al lui Dumnezeu, ne vorbeste astazi prin Biblie – Cuvantul scris al Aceluiasi Dumnezeu care ne-a adus la viata prin puterea Sa creatoare. Aici, in Cuvantul Scripturii, vom gasi raspunsurile la cele mai tulburatoare intrebari care ne framanta. Unele raspunsuri poate ca nu se vor potrivi cu ceea ce “stiam” despre acest subiect. Poate ca ceea ce ne spune Biblia nu va corespunde intotdeauna cu ceea ce ne invata filozofia, religia, conducatorii religiosi, traditia sau presa. Insa ceea ce ne invata ea este demn de crezare. De ce ? Pentru ca Sursa ei este demna de crezare.
Va propun in continuare sa cautam impreuna raspunsurile la cateva intrebari fundamentale ale existentei noastre efemere: Ce este moartea in conceptia biblica ? Exista acum un iad real ? Ce pot insemna asa-zisele “experiente din preajma mortii” ? Exista spirite ale mortilor ? Cine ne transmite mesajele de dincolo ? Cum trebuie sa privim anumite traditii si “sarbatori” legate de moarte ? Este sufletul omului nemuritor ? Ce este invierea in contextul planului de mantuire a omului ?
Inainte de toate insa, sa luam in considerare un sfat: sa renuntam la toate prejudecatile noastre legate de acest subiect, oricat ne-ar fie le de scumpe. Sa-l lasam pe Dumnezeu sa ne invete prin intermediul Cuvantului Sau. Daca cineva nu e dispus sa renunte la propriile pareri ( sau ale altora ! ), este liber sa le pastreze. Dumnezeu nu ne va obliga niciodata sa credem intr-un fel sau altul. El este garantul propriilor noastre alegeri. Daca , dupa cele descoperite in Cuvantul Sau, vom prefera sa credem intr-un anume fel, vom fi liberi sa credem in continuare.
Dar care va fi pretul ? …
Aici nu discutam de lucruri minore, fara prea mare impact asupra viitorului nostru, ci de cele mai seriose probleme cu care se confrunta omul in scurta lui trecere prin viata. Si, cu cat problemele aduse in discutie sunt mai serioase, cu atat si pierderile sau castigurile pot fi mai mari si cu efecte vesnice.
“Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata ca sa traiesti tu si samanta ta !” ( Deuteronom 30, 19 )
Lori Balogh
Referinte:
( 3 ) http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/821062/Sotia-lui-Stefan-Iordache-Asteapta-ma/
( 4 ) http://recursul.gsp.ro/un-ultim-omagiu-lui-dobrin-la-recurs/
