Printre îngeri?
Unde sunt cei ce nu mai sunt?
Pe frumoasa „planetă albastră”, pierdută între miliardele de stele care alcătuiesc Calea Lactee, încă se moare… De milenii, oamenii (și nu numai ei!) au murit, mor și încă vor mai muri. Se moare de bătrânețe, de inimă „albastră”, de boli sau accidente, de bucurie sau tristețe, în timp de pace sau în timp de război… Mor nou-născuți, mor copii, tineri, adulți și oameni ajunși la adânci bătrâneți..Se moare acasă, în spitale, pe stradă sau la locul de muncă; se moare fericit sau deznădăjduit, în singurătate sau înconjurat de prieteni… Se moare subit, fără nicio avertizare, dar se moare și lent, când timpul parcă se dilată în așteptarea deznodământului final…
Dacă „roata vieții” încă se învârte frenetic, aducând speranță de viață într-o lume care se stinge, la fel de adevărat este ca și „roata morții” se învârte cel puțin la fel de repede. Când mă refer la „roata morții”, nu am în vedere acea acrobație spectaculoasă în care un vehicul (mașină, motocicletă) este condus pe un perete aproape vertical de cascadori de profesie, spre deliciul spectatorilor. Am în vedere ceva mult mai concret…
Pentru cei interesați, accesați, vă rog, http://www.worldometers.info și urmăriți cele două „roți”: „Births today” (născuți astăzi) și „Deaths today” (morți astăzi). Nu este așa că cele două „roți” se învârt repede? În doar un minut, pe întregul mapamond mor în jur de 120 de oameni (în 2009!) …
Ce se întâmplă cu cei dispăruți dintre noi? Unde „se duc” ei? Unde sunt cei ce nu mai sunt? Sunt doar câteva întrebări care i-au frământat pe oamenii din toate veacurile, de pe toate continentele, din toate categoriile sociale, din toate religiile și culturile lumii.
Printre îngeri?
Unii, din dorința lor (de altfel demnă de apreciat!) de a-i consola pe cei rămași, se grăbesc să dea răspunsuri facile, fără niciun suport logic, științific sau biblic. Am în minte (și dvs. cred că aveți în minte numeroase alte exemple) câteva cazuri relativ recente (din respect față de memoria lor și față de cei apropiați, nu voi aminti nume!):
– Un tânăr pilot experimentat se prăbușește cu avionul de mici dimensiuni pe care îl pilotează. Imediat ce se află de tragedie, presa comentează, citându-l pe un coleg al celui decedat: „Când Dumnezeu vede îngeri pe pământ, îi cheamă la El. „X” doar a schimbat aripile cu cele de înger. Știu doar că, de câte ori vom privi cerul, îl vom vedea zburând printre nori, zâmbindu-ne fericit că este acasă.” (1)
– Moare un actor deosebit de apreciat, la o vârstă la care planurile de viitor sunt încă numeroase. Presa, fie cea scrisă, fie cea vorbită, comentează: ” De acum, el va juca pentru îngeri…” (2)
– După moartea unui alt mare actor, simpatizanții comentează pe forum: „Chiar se pare că Dumnezeu vrea să dea un mare spectacol acolo sus, după câți mari artiști a chemat în ultimul an…”
Altcineva comentează: ” Incredibil! Vă dați seama ce spectacole s-ar putea juca acolo SUS cu acești artiști?” (3)
– Și fotbaliștii mor… După decesul unui fotbalist adulat de numeroși simpatizanți, pe forum apar primele impresii: „Odihnească-se în pace! Acum a devenit unul dintre „jucătorii” lui Dumnezeu. Iar unul dintre simpatizanții cu înclinații spre poezie, îi dedică câteva versuri:
„Și te-ai dus, dulce minune.
Să-i înveți, acolo-n cer,
Pe toți îngerii din lume,
Sportul-rege, sport-mister…” (4)
– După moartea unui cunoscut actor de cinema, o persoană apropiată comentează: „Cred că este fericit acolo, pe platourile de filmare ale lui Dumnezeu…” (5)
– Și acum un ultim exemplu: moare unul dintre cei mai adulați idoli ai muzicii pop. Presa anunță tristul eveniment cu litere de o șchioapă: „Un rege printre îngeri.”, în timp ce unul dintre copiii dispărutului încearcă să-și încurajeze familia, spunând: „Tati a plecat să stea cu îngerii.” (6)
Și exemplele pot continua… Ceea ce ne interesează este doar ideea: Unde sunt cei ce nu mai sunt? Ce se întâmplă cu omul după ce trece dincolo de pragul mormântului? Există oare alte sfere de existență dincolo de această viață? Este moartea un punct al existenței noastre sau doar o virgulă?
Pesimism sau optimism?
Ideea că atunci când părăsim această lume devenim îngeri, dându-le lecții de zbor ființelor cerești sau jucând teatru sau fotbal în prezența lui Dumnezeu și continuându-ne într-un fel activitatea de pe pământ, însă în alte sfere, este o idee plăcută urechilor celor rămași în urmă. Este chiar o idee încurajatoare și aducătoare de speranță. Este însă și realistă această idee? Are ea vreun suport biblic? Sau ne aflăm în prezența unor speranțe deșarte, create de imaginația bogată, însă lipsită de adevărata cunoaștere a omului?
Se crede, în general, că în viață e mai bine să fii optimist decât pesimist. Nu vreau să neg în totalitate această filozofie de viață, căci ea poate funcționa bine în anumite situații. Însă uneori, în anumite probleme de esență, cum este subiectul de față, a fi optimist este cât se poate de riscant. Acesta este motivul pentru care Biblia ne îndeamnă cu toată seriozitatea: „Nu va hrăniți cu nădejdi înșelătoare!” (vezi Ieremia 7,4 pp.) Sau, cu alte cuvinte: „Nu fiți exagerat de optimiști, când nu aveți motive temeinice să fiți. S-ar putea ca dezamăgirea să fie cu atât mai mare cu cât așteptările sunt mai mari”.
Între extreme, există întotdeauna o cale de mijloc rațională. Între pesimism și optimism există calea de mijloc a realismului, mult mai prudentă, mai rațională și mai documentată. Or, pentru a fi realiști într-un domeniu sau altul al existenței, e nevoie de cunoaștere, de multă cunoaștere…
Cine ne poate spune adevărul?
Dar de unde putem să ne informăm într-o problemă atât de delicată cum este cea legată de ceea ce se întâmplă dincolo de pragul mormântului?
În această problema știința este total neputincioasă. Domeniul ei este cel al vieții, în care poate studia fenomene repetabile și verificabile. Dincolo de pragul mormântului, știința nu poate face nici măcar un singur pas. Totul este necontrolabil…
Dar filozofia? Ea se încumetă să treacă dincolo de hotarele științei. Ne poate ajuta cu ceva în lămurirea acestor tulburătoare întrebări ale existenței? Dacă ceea ce numesc oamenii „filozofie” ar fi cu adevărat „filozofie” (dragoste de înțelepciune), ar exista șanse ca să aflăm câte ceva despre subiectul în discuție. Cum însă majoritatea filozofiilor lumii nu sunt altceva decât simple speculații și exerciții de gândire, fără să aibă suportul real al adevărului, mi-e teamă că filozofia mai mult ne încurcă decât să ne ajute în aflarea adevărului dorit.
Martorii oculari, respectiv cei readuși la viață prin înviere, ar putea să ne ajute în descifrarea tainelor legate de tărâmul morții. Biblia ne vorbește despre câteva persoane înviate: fiul sunamitei, înviat de profetul Elisei (vezi 2 Regi 4,8- 37), fiul văduvei din Nain (vezi Luca 17,11‑17 ), fiica lui Iair (vezi Matei 9,18‑26) și Lazăr (vezi Ioan 11,1‑46), toți înviați de Mântuitorul, precum și învierea lui Eutih de către Pavel (vezi Faptele apostolilor 20,7‑12). În toate aceste cazuri, fără excepție, „martorii oculari” (cei înviați) tac cu desăvârșire. De ce? Probabil că nu au ce să povestească despre experiența morții prin care au trecut…
Ne mai rămâne o sursă a cunoașterii: religia. Dar care dintre miile de religii ale lumii ne poate garanta că ne oferă adevărul netrunchiat cu privire la „tărâmul” de dincolo de viață? O sumară comparație între aceste concepții religioase (care va fi făcută într-un articol viitor!) ne aduce într-o și mai mare confuzie. Există „n” credințe, concepții și teorii religioase cu privire la acest subiect, unele dintre ele bătându-se cap în cap… Și atunci, ne întrebam asemenea poetului:
„Atâtea lucruri trec și vin,
‘Naintea cărui să mă-nchin?
Atâtea lucruri vin și trec,
‘Naintea cărui să mă plec?”
Din fericire, este Cineva care ne poate spune adevărul cu privire la ceea ce „se întâmplă” dincolo de mormânt: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă. Cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților” (Apocalipsa 1,17-18).
Dorește cineva mai multe argumente în favoarea ideii că Iisus Christos este Persoana cea mai competenta pentru a ne răspunde la tulburătoarele noastre întrebări legate de viață și, mai ales, de moarte? El a gustat moartea și a băut amărăciunea ei până la ultima picătură. Și a făcut-o nu doar ca om, ci și în calitatea Lui de Fiu de Dumnezeu.
Când El afirma: „Am fost mort”, aceasta înseamnă că într-adevăr a fost mort. Moartea Lui nu a fost o iluzie, nu a fost o simplă moarte clinică din care Și-a revenit, fără să guste pe deplin adevărata moarte biologică. Când, atârnat pe lemnul crucii în agonia ultimelor clipe de viață, „a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” (Luca 23,46), El a băut cupa morții până la capăt. Nu este vorba aici de acele „experiențe din preajma morții” de care e plină o anumită literatură bazată pe senzațional. Aici e vorba de MOARTE în adevăratul sens al cuvântului.
Dar Cel care a fost mort în adevăratul sens al cuvântului, acum este viu în vecii vecilor. Și pentru că a fost mort, iar acum este viu, El este cel mai în măsură să ne spună ce este moartea. Adevăratele răspunsuri se află la El, Cel care singur are autoritatea de a deține „cheile morții și ale locuinței morților”.
Dacă „cheile Împărăției cerurilor „ (vezi Matei 16,19) au fost încredințate apostolilor și, prin ei, bisericii lui Christos de pe pământ, cheile morții și ale mormântului le deține doar El. Nici Petru, nici biserica, nici diavolul!
De aceea, de ce să alergăm la filozofiile deșarte ale lumii, la părerile și credințele unor oameni care sunt la fel de ignoranți ca și noi în privința „lumii de dincolo”? De ce să ne hrănim cu speranțe înșelătoare sau, dimpotrivă, de ce să ne îngrozim în fața întunericului și necunoscutului ce se află dincolo de pragul mormântului? Să-L întrebăm pe El, Cel care a fost mort, dar care este viu în veci, și El ne va spune ce se află dincolo de cortină.
El, Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, ne vorbește astăzi prin Biblie – Cuvântul scris al Aceluiași Dumnezeu care ne-a adus la viață prin puterea Sa creatoare. Aici, în Cuvântul Scripturii, vom găsi răspunsurile la cele mai tulburătoare întrebări care ne frământă. Unele răspunsuri poate că nu se vor potrivi cu ceea ce „știam” despre acest subiect. Poate că ceea ce ne spune Biblia nu va corespunde întotdeauna cu ceea ce ne învață filozofia, religia, conducătorii religioși, tradiția sau presa. Însă ceea ce ne învață ea este demn de crezare. De ce? Pentru că Sursa ei este demnă de crezare.
Vă propun în continuare să căutăm împreună răspunsurile la câteva întrebări fundamentale ale existenței noastre efemere: Ce este moartea în concepția biblică? Exista acum un iad real? Ce pot însemna așa-zisele „experiențe din preajma morții”? Există spirite ale morților? Cine ne transmite mesajele de dincolo? Cum trebuie să privim anumite tradiții și „sărbători” legate de moarte? Este sufletul omului nemuritor? Ce este învierea în contextul planului de mântuire a omului?
Înainte de toate însă, să luăm în considerare un sfat: să renunțăm la toate prejudecățile noastre legate de acest subiect, oricât ne-ar fi de scumpe. Să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne învețe prin intermediul Cuvântului Său. Dacă cineva nu e dispus să renunțe la propriile păreri (sau ale altora!), este liber să le păstreze. Dumnezeu nu ne va obliga niciodată să credem într-un fel sau altul. El este garantul propriilor noastre alegeri. Dacă, după cele descoperite în Cuvântul Său, vom prefera să credem într-un anume fel, vom fi liberi să credem în continuare. Dar care va fi prețul? …
Aici nu discutăm de lucruri minore, fără prea mare impact asupra viitorului nostru, ci de cele mai serioase probleme cu care se confruntă omul în scurta lui trecere prin viață. Și, cu cât problemele aduse în discuție sunt mai serioase, cu atât și pierderile sau câștigurile pot fi mai mari și cu efecte veșnice.
„Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața ca să trăiești tu și sămânța ta!”
Deuteronomul 30,19
Lori Balogh
Referințe:
(1) http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-5892352-avion-mici-dimensiuni-prabusit-aerodromul-clinceni-pilotul-decedat.html
(2) http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-06-09/de-acum-adrian-pintea-va-juca-pentru-ingeri-alaturi-de-amza-pellea.html
(3) http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/821062/Sotia-lui-Stefan-Iordache-Asteapta-ma/
(4) http://recursul.gsp.ro/un-ultim-omagiu-lui-dobrin-la-recurs/
(5) http://www.gandul.info/arta/domnul-lazarescu-fusese-diagnosticat-cu-cancer-inainte-de-a-incepe-filmarile.html?3940;1080341
(6) http://www.newz.ro/stire/88101/fetita-lui-michael-jackson-% 22% 3Btati-a-plecat-să-stea-cu-îngerii% 22% 3B.html
