“Nu stiti ca cei ce alearga in locul de alergare, toti alearga, dar numai unul capata premiul ? Alergati dar in asa fel ca sa capatati premiul !
Toti cei ce se lupta la jocurile de obste se supun la tot felul de infranari. Si ei fac lucrul acesta ca sa capete o cununa care se poate vesteji. Noi sa facem lucrul acesta pentru o cununa care nu se poate vesteji !
Eu, deci, alerg, dar nu ca si cum n-as sti incotro alerg. Ma lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste in vant” 1 Corinteni 9, 24-26
Citind acest pasaj biblic, devine evident faptul ca apostolul Pavel se refera aici la ceea ce noi numim olimpiade– acele intreceri sportive care au menirea sa-i puna in lumina pe cei mai buni atleti.
Corintul era o localitate greceasca si crestinilor din acele locuri le era usor sa inteleaga sensul ilustratiei folosite de Pavel in epistola sa. Se stie ca grecii au fost cei care au lansat, primii in lume, ideea olimpiadelor.
Este interesant de observat faptul ca Pavel face aluzie, in pasajul citat, la doua probe concrete de concurs: cursa de alergare ( poate chiar maratonul! ) si boxul. Ideea pe care apostolul vrea sa o sublinieze este ca viata crestinului este o lupta, o alergare asemenea unei probe sportive, cu deosebirea ca, in timp ce intr-o proba sportiva doar unul castiga cununa cu lauri, in alergarea vietii toti pot fi castigatori. cu o conditie insa: sa alerge pana la capat. Fagaduinta lui Dumnezeu este data oricarui suflet omenesc, fara deosebire:
“Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii !” Apocalipsa 2, 10
La ultima olimpiada care s-a desfasurat la Atena, am vazut o scena care m-a impresionat profund. Erau cateva secvente de la proba de maraton, spre finalul cursei. In frunte erau vreo trei sau patru alergatori care se luptau pentru locul intai. In timp ce ei se apropiau de finalul cursei, deoadata, din randul multimii care privea , s-a desprins un spectator care, inseland vigilenta organelor de ordine, s-a repezit spre unul dintre alergatori si s-a napustit asupra lui. Bietul maratonist nu a patit nimic rau, din fericire. Poate doar sperietura… Ceva rau totusi i s-a intamplat: pentru cateva secunde pretioase, a fost scos din cursa. Cele cateva secunde au cantarit greu in lupta pentru castigarea cursei.
Bietul alergator, obosit si speriat, nu a renuntat totusi la cursa. Dupa ce s-a reorientat, a continuat sa alerge si, daca imi amintesc bine, a si castigat unul din locurile fruntase. Poate ca un alt alergator ar fi urlat de necaz, insa acest om m-a impresionat prin seninatatea fetei lui- era fericit. Putea pierde, dar a castigat in ciuda a tot ce i s-a intamplat.
M-am gandit atunci la realitatea cruda a vietii, foarte asemanatoare cu ceea ce i s-a intamplat bietului maratonist. Cu totii suntem angajati in alergarea vietii. Avem si multi spectatori, caci “am ajuns o priveliste pentru lume, ingeri si oameni.” ( 1 Corinteni 4,9 up. ) Unii ne aplauda si ne incurajeaza; altii ne huiduiesc de pe margine…Insa intre spectatorii de pe margine, este unul care vrea mai mult decat sa ne huiduie: el vrea sa ne scoata din cursa. Stiti cine este: vrajmasul din totdeauna al lui Dumnezeu si al bisericii Sale.
Cand ne asteptam cel mai putin, cand ne gandim la victorie si pregustam bucuria biruintei finale, atunci se napusteste asupra noastra fara nicio avertizare , cu tot arsenalul de arme de care dispune- arme pe care le-a perfectionat de-a lungul celor sase milenii de istorie a omenirii. Intentia lui este vadita: de a ne scoate, daca este cu putinta, definitiv din cursa si a ne face sa pierdem cununa.
Care sunt armele cele mai eficiente din arsenalul celui rau ?
– El ne poate ataca mijloacele de castigare a existentei, ne poate rapi painea, ne putem pierde serviciul, afacerea, siguranta financiara.
– El ne poate descuraja prin ironii si batjocuri la adresa idealurilor crestine pe care le cultivam, ironii venite din partea rudelor, prietenilor sau colegilor de munca.
– El ne poate rapi sanatatea.
– Uneori, el se napusteste violent asupra noastra prin persecutii.
– Alteori, ne provoaca rani sufletesti si descurajari chiar din partea fratilor de credinta. Si aceste rani nu sunt din cele mai mici !
– Insa cel mai eficient mod de a ne scoate din cursa ( si cel mai dureros in acelasi timp ) este sa ne loveasca in si prin familie.
Este recunoscut faptul ( psihologii confirma acest lucru ) ca cele mai mari dureri sufletesti pe care le poate trai un om sunt provocate de decesul unui membru al familiei si de divort. Celelalte cauze cum ar fi : pierderea locului de munca, mutarea intr-o alta localitate sau altele, produc si ele un oarecare stress, insa pe primele doua locuri se afla decesul si divortul. Daca cu privire la moarte, Satana nu detine puterea pe care si-ar dori-o ( Mantuitorul ne-a asigurat ca el tine “cheile mortii si ale locuintei mortilor”-Apocalipsa 1,18 ), in privinta relatiilor de familie el depune toate eforturile posibile ca sa destrame fericirea caminurilor si a-i scoate pe oameni din cursa mantuirii.
Si, cu cat durerea sufleteasca este mai mare, cu atat riscul de a abandona cursa este si el mai mare…Un alergator pe care-l doare inima, fie trebuie sa incetineasca, fie trebuie sa se opreasca si sa abandoneze. Aceasta e strategia de milenii a diavolului.
Cum loveste diavolul in familiile crestine ?
Ceea ce urmeaza ar parea o discutie pur teoretica. Insa noi suntem angajati intr-o lupta pe viata si pe moarte intre bine si rau, intre Christos si Satana. Ca in orice lupta, pentru ca sa castigi trebuie sa cunosti foarte bine strategia dusmanului, modul in care lucreaza, cind are obiceiul sa atace si prin ce mijloace. Daca nu cunosti strategia lui, risti sa fii surprins nepregatit, iar pierderea va fi uriasa.
Doua modalitati concrete de atacare a familiei crestine:
1. Gelozia
Este una din cauzele care provoaca multa tulburare in familie, ducand, de cele mai multe ori, la divort. Adesea, sotii gelosi se apara argumentand: “ Bine, dar gelozia vine din dragoste. Nu ne invata chiar si Biblia ca Dumnezeu este gelos ? Chiar porunca a doua din Decalog afirma acest lucru…”
Da, este adevarat ca gelozia izvoraste din dragoste. Problema care se pune este din ce fel de dragoste izvoraste ea ? Sfantul Augustin spunea ca exista doua feluri de iubire:
– Iubirea oblativa, care se daruieste celuilalt. Il doresti pe celalalt pentru ca sa-l faci pe el, in primul rand, fericit.
– Iubirea captativa: il doresti pe celalalt pentru ca sa fii tu, in primul rand , fericit. Iubirea captativa nu este altceva decat o forma de egoism.
Dupa cum iubirea e de doua feluri: o iubire dezinteresata, altruista si o iubire egoista, interesata, la fel stau lucrurile si cu gelozia: exista o gelozie curata, sfanta- cea care-L caracterizeaza pe Dumnezeu, dar si o gelozie pacatoasa, egoista, care ne carcaterizeaza pe noi, oamenii pacatosi.
Gelozia omeneasca, pacatoasa, nu este un defect oarecare de caracter, ci este o boala complexa a mintii si sufletului. Omul gelos nu mai tine cont de logica, de argumente. El nu accepta explicatiile partenerului de viata, carora, din start, nu le da nicio credibilitate. Gelosul traieste o criza de neincredere, caci el are un sistem sofisticat de gandire in care suspiciunile la adresa celuilalt sunt caramizile unui intreg edificiu la baza caruia sta neincrederea. Gelosul interpreteaza orice cuvant si orice gest sau fapta dupa propriul sistem de interpretatre.
Gelozia este o boala grava de relatie interumana, prin intermediul careia Satana incearca sa distruga multe caminuri crestine. Un barbat a recunoscut ca a pierdut trei casnicii din cauza propriei gelozii. A patra casnicie l-a vindecat definitiv de gelozie. Cum s-a intamplat minunea ? In a patra casnicie barbatul gelos a dat de o sotie mai geloasca decat el. Desi el s-a vindecat de boala geloziei, caminul sau a ramas purtator al virusului.
E nevoie de mult har divin pentru ca aceasta boala a sufletului sa poata fi invinsa. Doar Duhul lui Dumnezeu poate vindeca sufletul chinuit de suspiciuni si de tot felul de neincrederi fata de partenerul de viata, facand ordine. De aceea , rugaciunea sincera este solutia vindecarii:
“Doamne, Tu imi cunosti inima neincrezatoare si mintea in care bantuie tot felul de banuieli rele cu privire la sotul (sotia ) meu. Te rog, alunga toate aceste ganduri si adu in viata si familia mea lumina increderii depline.”
Rugacinea insa nu este suficienta. Dupa ea trebuie si exercitiu, pentru ca vechile carari batatorite ale geloziei sa fie inlocuite cu gandurile curate de incredere in tovarasul de viata. Incearca un exercitiu de incredere in sotul sau sotia ta! Invata sa ai incredere in cel de langa tine ! Daca iti spune ca in ultima ora a fost la piata, crede-l pe cuvant. Daca spune ca a intarziat de la serviciu, pentru ca s-a intalnit cu un coleg de liceu, crede-l pe cuvant si nu lasa ca banuielile rele sa-ti inunde mintea. Daca nu iei masuri, gelozia va roade din fericirea si linistea familiei tale asemenea cariului ce roade lemnul celui mai falnic stejar, pana ce nu mai ramane din el decat un putregai.
“Caminul trebuie sa fie centrul iubirii celei mai curate si nobile. Pacea, armonia, iubirea si fericirea trebuie cultivate cu staruinta in fiecare zi pana ce aceste lucruri pretioase salasluiesc in inimile celor ce compun familia. Planta iubirii trebuie ingrijita atent, altfel ea moare. Orice pricipiu bun care dorim sa prospere in suflet trebuie cultivat cu grija. Iar ceea ce Satana sadeste in inima: invidia, gelozia, cearta, vorbirea de rau, nerabdarea, prejudecata, egoismul, lacomia si mandria- trebuie dezradacinat. Daca li se permite acestor lucruri rele sa ramana in suflet, ele vor aduce roade care ii vor pangari pe multi. O, cat de multi cultiva plante otravitoare care ucid fructele pretioase ale iubirii si manjesc sufletul !” E.G.White, Caminul Adventist, pag. 178-179
2. Despartirea indelungata de familie
Un caz real: el pleaca in Occident cu 15 ani in urma, pentru a face un rost familiei sale. Lasa in urma lui o sotie si un copilas de 2-3 anisori. Trimite regulat bani, dar nu se vad in tot acest timp. Orice incercare de reunificare a familiei esueaza. Sotia albeste si ii apar primele riduri, iar copilul creste si devine un adolescent. Pe hartie, cei doi sunt casatoriti, dar unde le este familia ? Familia inseamna infinit mai mult decat un pumn de euro sau de dolari, trimisi din cind in cand in tara.
Un alt caz real: el pleaca in strainatate la munca, lasand in tara o sotie si doi copii mici. La inceput, tine legatura cu familia, apoi dispare de pe radar. Nu mai trimite bani, nu mai telefoneaza, este dat disparut. Sotia face cercetari si afla ca sotul traieste cu o alta femeie. In final, el revine in tara, fara nicio agoniseala, dupa ani si ani de disparitie totala, pretinzand drepturile de sot. Apoi dispare din nou, in necunoscut, fara sa-i pese de copiii deja mari. Divortul este singura solutie pentru sotie.
Schimbarile pe care le-am trait cu totii in ultimii ani au afectat profund viata, relatiile interumane si mai ales familia. Multi soti sau sotii au ales sa plece pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp pentru a gasi un rost pentru familiile lor. Nu este nimic de condamnat in aceasta. Exista insa un pericol major pentru familiile respective- pericolul instrainarii.
“Satana este totdeauna gata sa traga foloase atunci cand se ivesc situatii dificile si, speculand trasaturile de caracter ereditare, el incearca sa-i instraineze pe cei care s-au unit prin legamant solemn inaintea lui Dumnezeu. Prin acest legamant, ei au promis sa fie una, sotia fiind de acord sa-si iubeasca si sa fie supusa sotului, iar sotul ca isi va iubi si ocroti sotia. Daca se da pe fata ascultare de Legea lui Dumnezeu, demonul certurilor nu va avea acces in familie, nu vor exista interese diferite si nu se va produce instrainarea intre cei doi. “ E.G.White, Caminul Adventist , pag.95
Atunci cand despartirile dintre soti sau dintre parinti si copii sunt prea indelungate, instrainarea intre membrii familiei devine inevitabila. Intelepciunea populara spune ca “ochii care nu se vad, se uita”. Chiar daca proverbul nu este aplicabil in toate cazurile, ceva nedorit se intampla totusi si un oarecare grad de instrainare intre membrii familiei se instaleaza pe neobservate.
Din punct de vedere biologic, la fiecare sapte ani noi suntem, de fapt, alti oameni. In acest interval, toate celulele corpului nostru se innoiesc. Viata inseamna miscare, iar noi nu stam pe loc in nicio privinta. Suntem mereu intr-o continua schimbare: se schimba fizicul si psihicul nostru, se schimba obiceiurile noastre, se schimba mentalitatea si capacitatile noastre intelectuale. Cand cei doi soti locuiesc impreuna, aceste schimbari sunt mai greu percepute si mai usor acceptate. Cei doi se slefuiesc reciproc. Cand intervine insa o perioada lunga de separare, cei doi soti continua sa se schimbe, fara ca ei sa realizeze acest lucru. Cand sunt din nou impreuna, apare socul: cei doi constata ca nu mai sunt aceiasi, ca intre timp au mai imbatranit, ca nu mai gandesc la fel ca la plecare, ca obiceiurile nu mai sunt cele din trecut… Este tot “el”, cel de acum cativa ani si totusi nu mai este acelasi… Este tot “ea”, cea plecata cu cativa ani in urma, si totusi nu mai este aceeasi.
Socul reintalnirii poate fi depasit doar daca exista suficienta dragoste alimentata din rezervoarele cerului. Urmeaza apoi o perioada de reacomodare a celor doi soti, dar si intre sotul revenit si copiii sai. De rabdarea dovedita in aceasta perioada depinde in mare masura daca familia va rezista, sau daca ea se va destrama.
Solutii care ii ajuta pe sotii despartiti pentru o perioada de timp:
1. Perioadele in care sotii nu sunt impreuna trebuie reduse la minimum. Este de preferat sa se renunte la unele obiective materiale, care nu implica urgenta, decat sa se piarda familia. Sa nu uitam ca un divort ocupa locul doi ( dupa decesul unui membru al famliei ), din punct de vedere al stresului emotional. Daca nu reusesc sa-mi schimb mobila, apartamentul sau masina, voi suferi mult mai putin decat daca as trece prin experienta unui divort ce ma va afecta pentru tot restul vietii. Poate chiar pentru vesnicie…
2. In perioadele de despartire intre soti si intre soti si copiii ramasi acasa trebuie sa existe cat mai multa comunicare, pentru a impiedica tocmai temutele efecte ale instrainarii. Cat mai multe telefoane, scrisori, SMS-uri, mesaje etc. vor proteja cuplul de racirea relatiilor , mentinand temperatura iubirii la cote suficient de ridicate.
3. Cei doi soti sa aibe o relatie buna cu Dumnezeu. Cu cat se vor apropia mai mult de marele Centru- Iisus Christos- cu atat se vor apropia si unul de altul. Dumnzeu Insusi va veghea la stabilitatea caminului nostru, zadarnicind orice atac al vrajmasului.
Adesea ii privim cu un dram de invidie pe cei care au o familie fericita. Dar sa nu uitam un lucru: ca sa ai o familie fericita, trebuie sa lupti pentru ea si sa fii capabil de sacrificiu de sine. Alergatorul de maraton de la olimpiada de la Atena ar fi putut sa se aseze pe caldaram si sa inceapa sa se vaicareasca: “De ce tocmai mie mi s-a intamplat asa ceva ?” El ar fi putut cauta scuze pentru abandonarea cursei, ar fi putut filozofa pe marginea ideii de ghinion si noroc, spunand: “Tocmai mie mi sa- intamplat ghinionul acesta !”
Dar el nu s-a oprit din cursa. Dupa ce s-a dezmeticit, si a inteles ce se intampla cu el, a cautat cu privirea drumul din fata sa si a reluat cursa.
Daca ati fi vazut ce fericit era pentru ca a reusit sa castige, in ciuda evenimentului neplacut ce i-a fost dat sa-l traiasca !
Da, pentru avea o familie fericita trebuie sa stii sa lupti pana la capat. Vestea buna este nu suntem singuri in aceasta lupta: Iisus este alaturi de noi. Ne-a promis lucrul acesta.
Lori Balogh