“Eu sunt Domnul care te vindeca”
– Promisiunea lui Dumnezeu pentru cei bolnavi –
“Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni, caci Eu sunt Domnul care te vindeca.” Exod 15, 26
Avusesem o gripa severa, cu febra mare… Dupa zile de tratament, simptomele gripei au inceput sa dispara, lasand insa loc altor simptome, necunoscute de mine pana atunci: stare subfebrila, lipsa poftei de mancare, transpiratii nocturne si, mai ales, oboseala accentuata la cel mai mic efort.
Ingrijorat, m-am prezentat la medic. Diagnosticul m-a lasat fara suflare: TBC pulmonar. Cand a privit radiografia, medical pneumolog mi-a spus: “ Ia-ti la revedere de la patul de acasa, caci ai de stat in spital vreo sapte luni.” Cand am auzit “verdictul”, putina putere pe care o mai aveam in picioare s-a risipit complet. La auzirea cumplitei vesti, sotia a inceput sa planga. Era ingrijorata pentru sanatatea mea, pentru viitorul nostru si, mai ales, pentru copilul nostru ce nu implinise inca nici doi ani. Ce puteam face ?
M-am plecat in rugaciune si I-am cerut lui Dumnezeu sa o incurajeze pe sotia mea si sa ne dea amandorura putina lumina si speranta in situatia critica prin care treceam. Dimineata urmatoare, la altarul familial, inainte de a ne ruga, am deschis devotionalul la ziua respectiva si am citit textul biblic indicat pentru acea zi. Era un text din cartea profetului Osea:
“Le voi vindeca vatamarea adusa de neascultarea lor, ii voi iubi cu adevarat, caci mania Mea s-a abatut de la ei .” ( Osea 14, 4 )
Cand am citit aceste cuvinte , totul s-a luminat in sufletele noastre. Am simtit ca Dumnezeu ne-a vorbit chiar noua in acea dimineata si o pace launtrica, omeneste inexplicabila, a pus stapanire pe sufletele noastre. Cuvintele acelui verset au venit ca un balsam sufletesc. Din clipa aceea am privit totul cu alti ochi si am intampinat toate evenimentele ce urmau sa se intample cu o atitudine pozitiva, optimista. Stiam ca Dumnezeu ne vorbise si ca tot ce va urma se va petrece sub supravegherea Lui…
Da, cu totii ne temem de boala… De orice boala ! Aceasta teama este o componenta inerenta a naturii noastre umane, iar instinctul de conservare cu care ne-a inzestrat Creatorul intra in alerta ori de cate ori echilibrul biologic si psihic al plapandelor noastre fiinte este amenintat. Asemenea unei caracatite cu multe tentacule, din care prada e imposibil sa scape, boala ne inlantuie uneori in asa masura incat nu mai vedem nicio sansa de eliberare din tentaculele ei.
A spune ca noi toti ne temem de boala este un fel de generic. De fapt, sub termenul de “boala” se ascund mii si mii de motive de teama.
Ne temem de cancer si discopatie, de gonartroza, cataracta si amigdalita; ne temem de paralizie, hepatita, infarct miocardic si gastrita, de dischinezii biliare, schizofrenie, glaucom si candidoza, de parazitoze si carii dentare. Ne temem de calculi renali si biliari, de botulism, arterita, flebita si pancreatita, de coxartroza si reumatism, de depresie, gripa, colita si obezitate. Ne temem de SIDA, diabet, angina pectorala si poliomielita…
Si acesta e doar inceputul unei lungi liste… Ne mai temem si de varice, de ulcer, enterita, hemoroizi, variloa si holera, de ciuma, miopie si toxiinfectii alimentare. Ne mai temem de luxatii, de diverticulita si ateroscleroza, de melanom si sifilis, de tenie si aritmii cardiace. Ne temem… de inca 1001 “sortimente” de acest fel, de orice dezechilibru pe care boala, oricum s-ar numi ea, il produce in micul nostru univers intim.
Modul in care privim si tratam boala, indiferent ca suntem crestini, pagani sau atei, demonstreaza ca aceasta nu a existat intotdeauna in istoria omenirii, ca ea este un intrus, un musafir nedorit care a aparut candva in timp, schimbandu-ne radical calitatea vietii pe pamant.
Ne putem imagina un Eden proaspat iesit din mainile Creatorului in care virusurile si bacteriile patogene sa se plimbe in voie, cautand prilejul sa atenteze la sanatatea primilor nostri parinti ? Sa nu uitam ca in raportul Creatiei ( vezi Geneza cap. 1 si 2 ) este specificat faptul ca la sfarsitul fiecarei zile Dumnezeu Si-a verificat lucrarea, constatand de fiecare data ca cele pe care le crease erau bune ( vezi Geneza 1, 4. 10. 12. 18. 21 ). Ca o masura suplimentara (nu pentru El, caci El este atotstiutor prin natura Sa , ci pentru noi, ca sa avem deplina incredere in El ! ), la sfarsitul Creatiunii El a verificat din nou tot ceea ce crease. De data aceasta, Creatorul le-a verificat in interconexiunile dintre ele, observand cum interactioneaza lumea animala cu lumea vegetala si cea minerala, toate acestea in prezenta omului, capodopera Creatiei. Concluzia acestei auto-verificari este redata in raportul biblic astfel:
“Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune.” ( Geneza 1, 31 )
Un alt argument ( daca mai e nevoie de asa ceva ! ) ca boala nu a existat in momentele de inceput ale istoriei omenirii este promisiunea lui Dumnezeu cu privire la lumea viitoare:
“El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” ( Apocalipsa 21, 4 )
Asigurarea ca pe Noul Pamant nu va mai exista suferinta este o dovada indirecta ca in planul initial al lui Dumnezeu cu privire la omenire boala nu isi gasea locul. Ea a aparut , nu ca o pedeapsa directa a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o consecinta a patrunderii pacatului in lumea noastra.
Lasand la o parte teologia suferintei ( pe care altii o pot face mult mai bine decat mine ! ), vreau sa te intreb: Ti-e teama de boala ? E firesc sa te temi, dar doresc sa te ajut, dandu-ti cateva sugesti ( daca le accepti !) care te pot ajuta sa depasesti cu bine momentele critice ale suferintei. Iata cateva din ele:
1) Cand boala a reusit sa-si croiasca drum spre trupul tau, nu intra in panica ! Starea de panica agraveaza in mod inutil problema deja existenta. Nimeni nu se va vindeca de vreo boala intrand in panica din cauza ei. Nimeni nu va lua hotararile cele mai bune in stare de panica. Dimpotriva, cele mai gresite si pripite decizii se iau sub imperiul panicii.
Oricat de grava ar fi boala, pastreaza-ti echilibrul, judeca situatia la rece ( pe cat e posibil ! ) si cantareste oportunitatile pe care le ai.
2 ) Nu considera ca boala pe care tocmai ti-a descoperit-o medicul este o pedeapsa divina. Noi traim inca in timp de har si nu de pedeapsa. Adevarata pedeapsa va fi data de Dumnezeu doar dupa consumarea judeactii.
Daca Satana iti sopteste in ureche ca Dumnezeu te-a pedepsit prin aceasta boala si, prin urmare, El nu mai are placere de tine si nu mai esti in dragostea Lui, alunga acest gand ! Adu-ti aminte ca marii barbati ai credintei, care au facut lucruri mari pentru Dumnezeu, au au suferit si ei, fara ca boala lor sa fie catalogata de Scripturi ca fiind o pedeapsa divina.
Elisei, profetul lui Dumnezeu, spre sfarsitul vietii s-a imbolnavit de o boala grava care i-a grabit sfarsitul ( vezi 2 Imparati 13, 14 pp. ). Cu toate acestea, Elisei a ramas pana la sfarsitul vietii un profet credincios al cerului.
Pavel, marele apostol al crestinismului, a trait pana la moarte cu un “tepus in carne, un sol al Satanei” ( se pare ca este vorba de o vedere slaba, cauzata de vedenia pe care o avusese pe drumul spre Damasc ). Desi s-a rugat ( marturiseste insusi Pavel ) de trei ori pentru ca Domnul sa-i ia acest “tepus” din trupul sau, nu a fost ascultat ( vezi 2 Corinteni 12, 7-9 ).
3 ) Inainte de a alerga la medic, indiferent cine ar fi acesta si indiferent cate diplome are in vitrina, alearga la Marele Medic ! Spune-I lui Dumnezeu toate temerile tale si roaga-L sa te indrume spre medicul omenesc care iti poate da cel mai bun tratament posibil. In felul acesta vei avea siguranta ca tot ce va urma va fi sub directa calauzire a cerului.
A alerga mai intai la oameni si tratamentele lor, fara sa apelezi intai la Dumnezeu, este ca si cand, aflandu-te intr-o mare clinica universitara pentru consult, in loc sa apelezi la cel mai renumit profesor doctor din clinica, te adresezi unui tanar medic stagiar, pe diploma caruia cerneala inca nu s-a uscat.
Pune-L pe Marele Medic pe primul si cel mai bun loc in viata atunci cand esti bolnav ( si nu doar atunci !) si vei vedea cum se vor deschide usi care pana atunci fusesera inchise, iar cai nebanuite de rezolvare vor aparea ca din senin inaintea pasilor tai. Gandeste-te putin: cum te-ai simti sa afli ca propriul tau copil se duce intai la straini atunci cand are o problema ? Nu te-ai simti jignit ? Oare cum se simte Dumnezeu cand alergam intai la oameni pentru ajutor si doar in final, cand nu mai gasim solutii, venim la El?
In Scriptura ne este lasat un raport trist despre unul din impartii lui Iuda, legat tocmai de intaietatea pe care ar trebui sa I-o acordam doar lui Dumnezeu, indiferent de situatie:
“In al 39-lea an al domniei sale, Asa s-a imbolnavit de picioare, asa incat avea mari dureri. Chiar in timpul bolii lui, n-a cautat pe Domnul, ci a intrebat pe doctori.” ( 2 Cronici 16, 12 )
4 ) Incearca sa intelegi care este mesajul pe care Dumnezeu vrea sa ti-l trimita prin aceasta boala. Si, deoarece singur iti va fi greu ( sau chiar imposibil ! ) sa-l descoperi, cere-I Lui, in rugaciune, sa ti-l descopere.
Tatal ceresc nu e autorul direct al bolii si suferintei. “Brevetul de inventie” ii apartine lui Satana, autorul a tot ce este rau in acest Univers. Cu toate acestea, Dumnezeu poate folosi consecintele pacatului intr-un scop bun. El poate transforma blestemul intr-o binecuvantare cu efecte vesnice( vezi Deuteronom 23, 5; Neemia 13, 2 ). Cati oameni mantuiti nu-I vor fi vesnic recunoscatori lui Dumnezeu pentru ca i-a abatut de la caile lor rele, ingaduind ca o boala sau o suferinta oarecare sa-i trezeasca la realitate ?
5 ) Nu fii maniat pe Dumnezeu pentru ceea ce ti se intampla rau ! Nuiaua care il atinge pe copilul neascultator nu are menirea sa-l distruga, ci doar sa-l disciplineze. Crede-ma, Dumnezeu nu poate sa ne urasca. El ramane dragoste ( 1 Ioan 4, 8 ) chiar si atunci cand e nevoit sa ingaduie o suferinta in viata unuia din fiii Sai. De aceea, te rog sa iei aminte la sfatul apostolului Pavel:
“ Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. Suferiti pedeapsa. Dumnezeu se poarta cu voi ca si cu niste fii, caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal ? ( Evrei 12, 5-7 )
6 ) Dupa ce Dumnezeu ti-a descoperit calea de urmat pentru redobandirea sanatatii ( sau, cel putin, ameliorarea ei ), urmeaza cu atentie tratamentul prescris si respecta tot ce stii si esti invatat cu privire la o vietuire sanatoasa. Pretentia de a fi vindecat si a te bucura de o sanatate buna, in timp ce calci legile elementare ale sanatatii, este absurda si Il dezonoreaza pe Dumnezeu. Orice esec, in acest caz, te face direct raspunzator. Nu vor fi raspunzatori de esec nici medicii, nici Dumnezeu, nici tratamentele, daca vei continua un mod de viata nesanatos ( tutun, alcool, droguri, excitante,munca peste masura, sedentarism etc. )
Incearca sa-ti insusesti principiile elementare ale unei vietuiri sanatoase si apoi, cu perseverenta, in ciuda rezervei afisate de catre cei din jur, fa o schimbare radicala in stilul de viata. Fa un nou inceput ! Stii de ce iti dau acest sfat ? Este simplu ( si biblic ! ) : ca sa nu ti se intample ceva mai rau ( vezi Ioan 5, 14 ).
7 ) Nu te indoi de faptul ca Dumnezeu te iubeste chiar daca a ingaduit sa vina aceasta incercare in viata ta ! Daca te ispiteste gandul ca El e prea mare si prea ocupat ca sa dea atentie micilor noastre probleme, arunca, te rog, o privire in Evanghelii si urmareste in cate ocazii Mantuitorul S-a ocupat de bolile si suferintele oamenilor. El a vindecat mai mult decat a predicat… Daca Iisus a manifestat o asemenea preocupare pentru binele fizic si psihic al oamenilor, aceasta s-a datorat unui simtamant profund de mila fata de tot ce inseamna suferinta umana ( vezi Marcu 1, 41; Matei 20, 34 ; 15, 32 ).
In toata istoria dramatica a omenirii, de cand a intrat pacatul in lume, Dumnezeu a fost intotdeauna de partea omului suferind, lovit, zdrobit si impovarat. El Insusi ne asigura de acest lucru, chiar daca norii deznadejdii sunt atat de grei incat ascund orice raza de speranta:
“Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant: “Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.” ( Isaia 57, 15 )
8 ) Poate ca te-ai rugat intens si indelungat pentru vindecare, iar zilele, lunile si poate chiar anii au trecut fara sa primesti vreun raspuns. Nu te descuraja ! Nu considera ca Dumnezeu te-a parasit sau ca nu te mai iubeste. Nu te indoi niciodata de dragostea Lui fata de tine. Daca El nu-ti raspunde asa cum te-ai asteptat, nu inseamna ca nu ti-a ascultat rugaciunea. A asculta si a implini o rugaciune sunt doua lucruri total diferite. Aminteste-ti de apostolul Pavel,despre care Insusi Dumnezeu afirma ca este un “vas ales” ( vezi Faptele apostolilor 9, 15 ). Pavel insusi marturiseste ca L-a rugat de trei ori pe Domnul pentru vindecare ( 2 Corinteni 12, 8-9 ), fara sa primeasca raspunsul asteptat de el. In astfel de momente, un gand inspirat te poate ajuta mult:
“A pretinde ca rugaciunea sa fie intotdeauna implinita chiar in felul dorit de noi ar fi o indrazneala necuvenita din partea noastra. Dumnezeu este prea intelept ca sa poata gresi si prea bun ca sa retina vreun bine de la cei ce umbla in neprihanire. Deci nu trebuie sa ne temem a ne increde in El, chiar daca nu vedem imediat raspunsul la rugaciunile noastre.” ( E. G. White, Calea catre Christos, cap. 11 , Inaltul privilegiu al rugaciunii )
Si acum, doresc sa te mai intreb ceva: Ce e mai de preferat: inca cativa ani de trait din aceasta viata mizerabila, plina de nesiguranta si pacat, sau o vesnicie traita alaturi de Mantuitorul sufletelor noastre, intr-o armonie desavarsita cu propriul nostru suflet, cu semenii nostri si cu Creatorul nostru ?
Sunt fericiti cei care pot spune cu fruntea senina, asemenea lui Pavel:
“Caci pentru mine a trai este Christos, iar a muri este un castig. Dar daca trebuie sa mai traiesc in trup, face sa traiesc. Si nu stiu ce trebuie sa aleg. Sunt strans din doua parti: as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Christos, caci ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai de trebuinta sa raman in trup…” ( Filipeni 1, 21-24 )
Fericita dilema !! Numai un om care are o relatie desavarsita cu Creatorul sau o poate experimenta. De ce nu ai fi si tu unul dintre ei ? De ce nu as fi si eu ?
Si acum, permite-mi, te rog, sa continui experienta relatata in introducerea acestui material.
Dupa ce mi s-a pus diagnosticul, medicul, masurandu-ma din cap pana in picioare, mi-a spus ca imediat dupa internare va trebui sa-mi dea cateva perfuzii, caci paream foarte anemiat. Problema era ca nu erau locuri libere in spital, fapt pentru care internarea mea a intarziat cateva zile. Profitand de cele cateva zile petrecute acasa, mi-am adus aminte ca exista un fruct indicat mai ales in cazuri de anemii, ajutand mult la regenerarea sangelui. Fiind vara, era tocmai vremea coacazelor negre. Am cumparat cateva kilograme si zilnic am consumat o anumita cantitate la fiecare masa.
A sosit si ziua internarii. Desigur, primul lucru ce mi s-a facut au fost analizele de sange. Rezultatul? Stupoare, mai ales pentru medic. Sangele meu era foarte bun, asadar nu mai era nevoie de perfuzii. Nu i-am spus medicului de “tratamentul” meu cu coacaze negre, caci stiam ca nu crede in el. Eu insa credeam in tratamente naturiste, dar mai ales credeam in puterea lui Dumnezeu de vindecare.
Au urmat zile si saptamani de tratament cu medicamente puternice… Dupa doar o luna , ma simteam deja vindecat. L-am rugat pe medic sa-mi faca o radiografie, insa m-a refuzat, motivand ca, din ratiuni de economie, radiografiile nu se puteau face mai devreme de trei luni. Desi ma simteam foarte bine, a trebuit sa continui tratamentul inca o luna si jumatate, dupa care mi s-a facut prima radiografie de control.
Cand a privit radiografia, medicul a ramas uimit. “Cu tine s-a intamplat o minune. Esti complet vindecat .” Previziunile lui ca va trebui sa stau in spital in jur de sapte luni nu s-au adeverit. Dupa numai doua luni si jumatate, puteam pleca acasa, pe deplin vindecat. Probabil ca as fi putut pleca mult mai repede, daca nu ar fi fost problema radiografiei.
Cand privesc in urma spre acele momente de grea incercare, atat pentru mine, cat si pentru intreaga familie, nu pot decat sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru atat de pretioasa Lui promisiune pentru cei loviti de suferinte fizice. Atunci, in acele momente de cumpana, l-am cunoscut pe Creator dintr-o alta perspectiva. L-am cunoscut din proprie experienta pe Cel despre care psalmistul David spune: “El iti iarta toate faradelegile tale, El iti vindeca toate bolile tale.” ( Psamul 103, 3 ). Da, atunci am inceput sa-L cunosc pe Cel care ne asigura pe fiecare dintre noi:
“Eu sunt Domnul care te vindeca “
Lori Balogh
