„Iti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi”

“Iti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi”

–          Promisiunea lui Dumnezeu pentru cei aflati la rascruce de drumuri –

“Eu – zice Domnul – te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta.” Psalmul 32, 8

Era o frumoasa dimineata de vara, una din acele dimineti care te imbie la drumetie. In acea zi planuisem impreuna cu niste prieteni sa facem o drumetie pe munte. Cerul era senin si intreaga natura ma imbia sa plec la drum. Urma doar o minima pregatire a ruxacului si a echipamentului si dorita excursie montana putea incepe.

La altarul de dimineata, inainte de a ma ruga impreuna cu sotia, am citit textul indicat in devotionalul pentru ziua respectiva:

“O ! De ar ramanea ei cu aceeasi inima ca sa se teama de Mine si sa pazeasca toate poruncile Mele, ca sa fie fericiti pe vecie, ei si copiii lor !” ( Deuteronom 5, 29 )

De obicei, citeam doar textul indicat, dupa care ne rugam  pentru calauzire si ocrotire pentru acea zi. De data aceea insa, un glas interior m-a indemnat sa citesc si versetele urmatoare:

“Du-te si spune-le: Intoarceti-va la corturile voastre !  Dar tu ramai aici cu Mine si-ti voi spune toate poruncile, legile si randuielile pe care sa-i inveti sa le implineasca in tara pe care le-o dau in stapanire.” ( Deuteronom 5, 30-31 )

In clipa in care am citit aceste cuvinte am avut deplina convingere ca era glasul lui Dumnezeu care dorea sa-mi spuna ceva. Iar eu am inteles imediat despre este vorba…

Dupa ce ne-am rugat, i-am spus sotiei : “Stii, eu nu mai ple pe munte. Renunt…” Nu intelegeam atunci de ce am luat acea hotarare, iar sotia mea nu intelegea nici ea. Afara era un timp excelent, imbietor…Cu toate acestea, am pus ruxacul la loc si am facut altceva: timp de doua sau trei ore, am luat Biblia si am facut un studiu personal in vederea unui serviciu divin pe care trebuia sa-l pregatesc pentru Sabat. Au fost clipe inaltatoare si binecuvantate, in care am simtit mai mult decat alta data prezenta lui Dumnezeu.

La un moment dat, am auzit niste tunete indepartate. Apoi tunetele au devenit tot mai puternice si tot mai apropiate. Cerul s-a innegrit si o furtuna puternica s-a dezlantuit. Cand am iesit pe balcon ca sa vad despre ce e vorba, toata zona montana unde intentionam sa mergem era cuprinsa de furtuna.

Atunci am inteles de ce, in acea frumoasa dimineata de vara, acel glas interior m-a indemnat sa citesc mai jos decat textul indicat in devotional: “Intoarceti-va la corturile voastre!  Dar tu ramai aici cu Mine…”  Am inteles ca in acea zi Dumnezeu avea cu mine un plan mai bun decat cel pe care il facusem eu.

Nu aveam ce regreta. Ma gandesc si acum: Ce s-ar fi ales de ziua aceea atat de promitatoare, daca am fi plecat pe munte ? Ar fi fost o zi pierduta din toate punctele de vedere , un esec pe toate planurile…Ar fi putut fi chiar primejdios… Dumnezeu insa a dorit sa ne scuteasca de acest esec si a calauzit astfel lucrurile incat totul sa fie bine. Mult mai bine !

Am inteles din nenumarate experiente de felul acesta ca viata fiecarui om este un drum cu un numar imens de rascruci. In fiecare zi si in fiecare clipa suntem pusi in fata unor alegeri: la stanga sau dreapta, in sus sau in jos, inainte sau inapoi. In functie de consecinte, alegerile pe care trebuie sa le facem sunt mai mult sau mai putin importante.

Poate ca ai o zi libera si nu stii cum sa o folosesti. E important sa faci o alegere buna cu privire la petrecerea timpului liber, insa atunci cand se pune problema alegerii unei scoli si a unei profesii, alegerea este cu atat mai imporanta.

Dar cand e vorba de intemeierea unei familii ?  Daca iti dai seama ca nu ti-ai ales profesia potrivita, viata iti ofera posibilitatea sa te reorientezi profesional. Dar ce se va intampla daca nu ti-ai ales partenerul de viata potrivit ?  Lucrurile se complica , problema fiind mult mai serioasa decat alegerea unei profesii.

Dar cand alegerea pe care trebuie sa o faci se refera la relatia ta cu Dumnezeu ? Aici lucrurile sunt cu adevarat cat se poate de serioase, caci consecintele alegerii pot avea caracter vesnic. Este in joc mantuirea propriului tau suflet.

Marea problema cu care ne confruntam adesea in momentele de rascruce ale vietii  apare atunci cand toate posibilitatile intre care trebuie sa decidem ni se par la fel de bune. Incotro sa o iei cand si la stanga si la dreapta ti se deschid  perspective la fel de imbietoare ? In asemenea momente , te intrebi asemenea poetului:
“Atatea lucruri vin si trec,

‘Naintea carui sa ma plec ?

Atatea lucruri trec si vin,

‘Naintea carui sa ma-nchin ? “

Dilema crestinului nu consta in a alege intre un lucru bun si unul rau. Daca este un crestin serios, avand o buna relatie cu Dumnezeu, el va sti intotdeauna sa aleaga ceea ce este bun, curat, nobil, inaltator, util, frumos  si spre slava lui Dumnezeu, lasand deoparte ceea ce este rau, vulgar, pamantesc, frivol, urat si degradant. Dilema apare cand toate posibilitatile pe care le ai in fata ti se par la fel de bune.

Sa presupunem ca ai o zi libera. Cum ar fi mai bine sa-ti petreci acea zi ? Simti nevoia sa te odihnesti, dupa cateva zile stresante petrecute la serviciu ? Nu-i nimic rau in asta… Dar la fel de bine poti alege o carte buna pe care ai cumparat-o demult, asteptand prilejul potrivit pentru a o citi. Dar ce zici de o vizita facuta unui prieten bun , cu care nu ai mai vorbit de multa vreme ? Ar fi ceva rau ? Nicidecum !  Dar daca sotia si copiii iti vor cere sa-i scoti undeva in natura ?  Ar fi excelent, nu-i asa ?

Ai putea scrie un articol, ai putea viziona cateva documentare interesante la televizor, ai putea merge la un concert de muzica clasica sau ai putea face o vizita unui bolnav internat …Ai putea profita de timpul liber, incepand un studiu biblic pe care il ai de multa vreme in plan…

Nu este asa ca e greu de ales intre mai multe lucruri bune ?  Cu toate acestea, dintre multele posibilitati bune,  una este cea mai buna. Care sa fie aceasta ?

Din nefericire pentru ei, majoritatea oamenilor alearga la surogate pentru a afla cum sa faca cea mai buna alegere intr-o situatie sau alta de viata. Si tot din nefericire, “piata” in domeniu are o gama foarte bogata de oferte. Se apeleaza la ghicitori, vrajitori, clarvazatori, spiritisti; se practica chiromantia, ghicitul in cafea, datul in bobi; se alearga la cartile de tarot, la horoscoape si astrograme, la preoti ce pretind ca au inzestrari speciale de a descoperi viitorul…

Cati oameni insa , atunci cand sunt in fata unei rascruci in viata, alearga la Dumnezeu pentru sfat si calauzire ? Pentru cei ce nu fac lucrul acesta, preferand in locul sfatului divin pe cel al oamenilor, Biblia are un cuvant de mustrare:

“ Daca vi se zice insa: “Intrebati pe cei ce cheama  mortii si pe cei ce spun viitorul, care soptesc si bolborosesc”, raspundeti: “Nu va intreba oare un popor pe Dumnezeul sau ? Va intreba el pe cei morti pentru cei vii ? “ ( Isaia 8, 19 )

Este uimitor faptul ca, desi traim in tari care se pretind crestine, este atata desconsiderare si indiferenta fata de Cuvantul clar al lui Dumnezeu in privinta manifestarilor oculte. Poporului ales al Vechiului Testament  i se poruncise cat se poate de clar si fara echivoc:

“Sa nu fie la tine nimeni…care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului…” ( Deuteronom 18, 10-12 )

Ai fost vreodata ispitit sa apelezi la astfel de mijlioace pentru a fi ajutat in alegerile tale ? Te-ai gandit vreodata cum se explica faptul ca toata aceasta cohorta de sfatuitori, cand este vorba de ei insisi nu-si pot da lor insile cele mai bune sfaturi ? De ce astfel de oameni, care pretind ca au puteri paranormale in privinta descoperirii viitorului, pe ei insisi nu se pot ajuta ? De ce pretinsi vindecatori se imbolnavesc si mor asemenea oricarui muritor, fara ca pentru ei insisi sa poata face ceva ? Cum este posibil ca un ghicitor , care le-a descoperit multor oameni ce au de facut in alegerile lor, sa nu “ghiceasca “ faptul ca politia il va aresta chiar in acea zi pentru inselaciune ?

Oare cum se simte Tatal ceresc atunci cand ii vede pe copiii Sai alergand pentru sfat oriunde altundeva , numai la El nu ? Daca esti parinte, cu siguranta ca vei intelege ceva din durerea pe care o simte El in astfel de situatii. Niciun parinte nu se va simti bine afland ca propriul copil, in loc sa se sfatuiasca cu parintii inaintea unor decizii importante, se duce la straini pentru a cere sfatul de care are nevoie.

Dar, s-ar putea intreba cineva, de ce sa cer sfatul lui Dumnezeu pentru calauzire cand in jur sunt atatia oameni care se descurca si fara El ? Uneori, oameni care I-au intors demult spatele lui Dumnezeu , se pare ca sunt prosperi, au tot ce le trebuie in viata, sunt “pe val” si sunt respectati de societate. De ce sa nu le luam exemplul, incercand sa ne descurcam singuri si sa ne bazam pe propria intelepciune si experienta in luarea deciziilor ?

Raspunsul este simplu: Tatal ceresc doreste sa fim feriti de esecuri pe orice plan al existentei noastre. El doreste sa inaintam in viata pe cea mai neteda, mai sigura si mai binecuvantata cale spre fericirea deplina si atingerea idealurilor noastre. Fara ocolisuri, fara gropi si drumuri infundate, fara primejdii la fiecare colt de drum !

Priviti la “descurcaretii” lumii acesteia, pe care lumea ii admira pentru realizarile lor ! Cate esecuri, cate scandaluri de coruptie, cate schimbari de directie in viata si cate nemultumiri lasate in urma caracterizeaza viata lor tumultoasa ! Daca privim doar la “viata lor de familie”, cate aventuri amoroase, cate scandaluri de presa si cate divorturi rasunatoare apar mereu pe primele pagini ale ziarelor sau in emisiunile TV, facand deliciul unei anumite categorii de oameni !

Oare acesta este planul lui Dumnezeu cu noi ? Oare gaseste El placere vazandu-ne ca ne lovim mereu de pragul de sus  sau impiedicandu-ne de cel de jos ? Ce trebuie sa fie in inima Sa de Tata cand ne vede aruncandu-ne inainte in tot felul de incurcaturi , asemenea pasarii care intra in lat fara sa stie ?

Ca un fin observator al naturii umane, inteleptul Solomon spune despre calea celor nelegiuiti ca este “pietroasa” ( Proverbe 13, 15 ). Metafora este foarte sugestiva: pe o cale pietroasa nu poti inainta fara opinteli, raniri, dureri si esecuri. Lui Dumnezeu nu Ii este indiferent cum inaintam pe calea vietii, dupa cum unui parinte nu ii este indiferent daca micutul se tot impiedica la fiecare pas, riscand sa se raneasca. Si , pentru ca Lui nu Ii este indiferent ceea ce se intampla cu noi, El este gata sa ne ofere calauzirea Sa zilnica. De ce am refuza o asemenea oferta ?

Si oamenii au observat ca lucrurile se pot vedea si coordona infinit mai bine de sus. O politie fara elicoptere care ii pot urmari pe infractori de la inaltime, oferind echipajelor de la sol toate informatiile necesare, este o politie slaba si neeficienta. De asemenea, o calatorie cu automobilul intr-un teritoriu necunoscut este mult mai sigura daca exista la bord si un GPS. Intr-adevar, de sus lucrurile se vad mult mai bine, iar perspectiva este mult mai larga.

De ce atunci ezitam atat de mult sa apelam la calauzirea de sus in privinta incurcatelor si complicatelor cai ale vietii? Fara aceasta, riscam la tot pasul sa ajungem pe drumuri infundate, sa avem fel de fel de surprise ce ne asteapta “dupa colt”, sa cadem in tot felul de capcane intinse de cel rau . Fara calauzire de sus, riscam fie sa ratam tinta, fie, in cel mai fericit caz, sa intarziem mult atingerea ei.

“Oferta” Tatalui ceresc este cat se poate de generoasa in aceasta privinta: “ Eu -zice Domnul – te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta.” Aceasta fagaduinta divina este impresionanta , caci ea raspunde in mod desavarsit nevoilor noastre multiple.

1) In primul rand , aceasta promisiune nu se limiteaza doar la anumite aspecte ale vietii, lasandu-ne descoperiti si fara calauzire in altele. Cand Dumnezeu ne promite ca ne va arata calea pe care trebuie sa mergem, El ne asigura de asistenta Sa in toate domeniile vietii.

Ca sa fim siguri de acest lucru, El ne intreaba prin profetul Ieremia: “Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul ? Nu sunt Eu si un Dumnezeu de departe? “ ( Ieremia 23, 23 ) Altfel exprimata, ideea este urmatoarea: “Sunt Eu un Dumnezeu care pot calauzi doar in lucrurile  mari ale vietii ? Nu sunt Eu si un Dumnezeu care va poate calauzi si in lucrurile mici si neinsemnate ?”

Daca atunci cand dorim sa ne intemeiem o familie, sa ne mutam intr-o alta localitate sau alta tara, daca atunci cand ne alegem profesia ne este mai usor sa ne plecam genunchiul in rugaciune, cerindu-I Tatalui ceresc sa ne indrume, cand este vorba de alegeri pe care le consideram neinsemnate este ceva mai greu. Ne simtim destul de intelepti sa ne descurcam si singuri, sau poate consideram ca Dumnezeu este prea ocupat cu marele Sau Univers pentru a da importanta si maruntelor noastre probleme. Dar nu este asa ! El are placere sa se implice in cele mai mici amanunte ale existentei noastre, daca si noi dorim acest lucru.

2 ) In al doilea rand, Dumnezeu nu ne obliga sa urmam sfatul Sau. Expresia “te voi sfatui” ( nu “te voi obliga” ! ) ne vorbeste despre principiul libertatii de constiinta la care El tine mult, principiu pe care se intemeiaza intregul Univers.

Principiul leninist : “Daca nu stii, te invatam; daca nu poti, te ajutam; daca nu vrei, te obligam !”  este strain de caracterul lui Dumnezeu. Inaintea Lui are valoare doar o alegere de bunavoie . Tot ce trece peste liberul arbitru al omului Ii este complet strain.

3 ) In al treilea rand, Dumnezeu ne promite supraveghere continua si discreta: “Voi avea privirea indreptata asupra ta”. Aceasta latura a promisiunii Sale ar putea sa-i deranjeze pe unii oameni stapaniti de spiritul de independenta si razvratire. Indiferent de sentimentele unora fata de Tatal ceresc, El nu poate fi altfel decat un Tata plin de grija pentru creaturile Sale. Cand copiii sunt neasultatori si zburdalnici, supravegherea si grija parintilor este cu atat mai mare. Insa pe cei care doresc prezenta divina in toate amanuntele vietii lor, aceasta promisiune este una din cele mai mangaietoare care exista pe paginile Bibliei.

Se ridica insa o problema cat se poate de practica: Cum poti cunoaste voia lui Dumnezeu atunci cand te afli la o rascruce de drumuri ? Care sunt caile prin care El iti vorbeste , calauzindu-ti pasii pe un teren sigur ?

Raspunsul e alcatuit din doua parti:

1) Cauta-L pe Dumnezeu pe aceeasi cale pe care L-ai cautat si in alte ocazii ale vietii si El ti-a raspuns !

2) Desi exista mai multe cai prin care putem cunoaste voia lui Dumnezeu, numai una singura este infailibila : Biblia.

De ce trebuie cautat Dumnezeu pe aceeasi cale ? Pentru simplul motiv ca e o cale deja cunoscuta . Cand ai de luat decizii importante pentru viata ta e riscant sa mergi pe cai necunoscute. Bajbaielile si ezitarile te pot costa mult, de aceea hotararile trebuie luate in siguranta. Daca nu e bine sa fii nesigur in probleme marunte ale vietii, cu atat mai mult nu e bine sa fii confuz in problemele mari ale vietii. Iata de ce e cat se poate de important sa mergi pe cai sigure in privinta cunoasterii voiei lui Dumnezeu.

L-ai cautat pe Dumnezeu in rugaciune si El ti-a raspuns ? Foarte bine ! Foloseste aceeasi cale ori de cate ori esti in fata unor decizii. Rugaciunea este esenta vietii unui crestin adevarat, este kilometrul 0 al religiei adevarate. Nu uita insa ca rugaciunea nu este o cale infailibila in privinta cunoasterii voiei lui Dumnezeu. Se poate da gres la acest capitol. Apostolul Iacov ne atrage atentia ca rugaciunile noastre nu sunt intotdeauna ascultate:

“Cereti si nu capatati pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.”( Iacov 4,3 )

Mai mult decat atat, in unele cazuri rugaciunile noastre ii pot displacea lui Dumnezeu :

“Daca cineva isi intoarce urechea ca sa n-asculte Legea, chiar si rugaciunea lui este o scarba” ( Proverbe 28, 9 )

Nu, rugaciunea nu e o cale infailibila in privinta cunoasterii voiei lui Dumnezeu. Si aceasta nu din cauza Lui, ci datorita noua care incercam sa venim la El cu o inima impartita, nesincera, plina de motive egoiste, fara deplina incredere in El si , de cele mai multe ori, in mod formal.

Nu ti s-a intamplat sa te rogi : “Doamne , te rog arata-mi calea pe care trebuie sa merg”, in timp ce calea era deja aleasa ?  ( Vezi experienta relatata in Ieremia cap. 42 si 43 ! ). Nu ai incercat ca prin rugaciune sa-L determini pe Dumnezeu sa aprobe si sa binecuvinteze alegerea pe care deja ai facut-o fara El ? Cu siguranta ti s-a intamplat acest lucru, ca si noua tuturor, de altfel. De aceea, pentru ca rugaciunea sa fie cu adevarat o cale sigura pentru aflarea voiei lui Dumnezeu , ea trebuie sa fie rostita cu deplina sinceritate, liber de orice hotarari anterioare si fiind dispus la ascultare oricare ar fi raspunsul cerului. Rugaciunea trebuie probata cu un alt mijloc infailibil, neatacat de urmarile pacatului.

L-ai cautat pe Dumnezeu in constiinta ta si ai auzit adesea indemnurile Lui acolo ? Foarte bine ! Constiinta este acea parte a fiintei noastre care ne permite sa luam legatura cu cerul. Dar nu uita: constiinta nu e o cale infailibila in privinta cunoasterii voiei lui Dumnezeu ! Ea este supusa  greselii. Pacatul si-a lasat o amprenta adanca asupra ei, facand-o suficient de nesigura .

Nu ai ramas uimit vazand doi crestini din aceeasi biserica, care se inchina in acelasi mod, care invata aceleasi principii si cred in aceeasi doctrina, dar care actioneaza atat de diferit in aceeasi situatie ? Unul poate ca nu composteaza biletul de autobuz cand merge doar o statie, considerand ca nu e un pacat lucrul acesta, in timp ce pentru celalalt , a nu composta biletul, chiar si pentru o statie, este un pacat la fel de mare ca si furtul obisnuit.

Constiinta difera atat de mult dela un individ la altul incat ea nu este un mijloc sigur pentru cunoasterea voiei lui Dumnezeu. Ea trebuie probata prin altceva, mult mai sigur…

Ai avut multe experiente personale in care ai simtit mana lui Dumnezeu la lucru in viata ta ? Foarte bine ! Este un lucru de dorit ca viata noastra sa fie zilnic plina de astfel de experiente. Dar nu uita: experientele personale pot fi subiective si ne pot induce in eroare ! Am vazut destui oameni care se laudau ca i-a binecuvantat Dumnezeu cu tot felul de daruri materiale, cand in realitate averea si-au dobandit-o prin mijloace cu totul necinstite. Intr-o astfel de “binecuvantare” Dumnezeu nu a fost si nu poate fi prezent.

Asadar, nici experientele personale nu sunt infailibile. Si ele trebuie cantarite printr-un alt criteriu sigur si infailibil.

Care sa fie acest mijloc atotcuprinzator pe care Dumnezeu l-a pus la indemana noastra, ajutandu-ne sa-I cunoastem voia in diferitele probleme ale vietii ?

Un singur raspuns poate fi dat la aceasta intrebare: BIBLIA. Dar atentie ! Si aici putem gresi. Desi Biblia este calea cea mai sigura de cunoastere a vointei lui Dumnezeu, felul in care o folosim poate fi gresit, ducandu-ne pe cai nedorite nici de noi , nici de Autorul ei.

Iata un exemplu destul de comun printre unii crestini: Cineva se afla in fata unei decizii si nu stie pe ce cale sa mearga. Deschide Biblia si primul verset asupra caruia i se opreste privirea este luat ca raspuns din partea lui Dumnezeu. E vorba doar de Cuvantul Domnului, nu-I asa ? Eu nu vreau sa spun ca metoda e gresita in totalitate. Vreau doar sa te intreb: Esti convins ca Dumnezeu iti raspunde pe aceasta cale ? Ai avut experiente anterioare ? Nu cumva Biblia e folosita pe post de loz in plic ? Ti-ai pus intrebarea : Daca Dumnezeu nu doreste sa-ti raspunda in acest mod, avand o alta cale mai buna, nu cumva versetul citit la intamplare te poate conduce pe o pista total gresita ?

Pentru ca Biblia sa fie cu adevarat o cale sigura si infailibila de calauzire divina ( cum si este de fapt ! ) , trebuie sa dai atentie catorva lucruri importante:
1) Ia-ti un timp special de rugaciune, cerandu-I lui Dumnezeu sa te ajute in intelegerea voiei Sale si a drumului pe care trebuie sa mergi.

2 ) Pune deoparte in fiecare zi un timp special destinat studiului Cuvantului lui Dumnezeu. Observa principiile expuse in ea, incearca sa-L intelegi pe Dumnezeu si caracterul Lui, apoi incepe, cu ajutorul Lui, sa aplici in viata ta principiile gasite.

3) Schimba-ti obiceiurile de care ai devenit constient ca nu sunt placute lui Dumnezeu si paraseste viata de pacat in care ai trait pana acum.

4 ) Daca ai facut toate acestea, fii mereu “pe faza” , mereu atent la glasul cerului. S-ar putea sa fii calauzit intr-o zi prin constiinta, alteori printr-un text biblic, alteori printr-o experienta personala in care vei vedea Providenta divina lucrand. Uneori vei primi raspuns la cererea ta de calauzire printr-un sfat dat de un prieten, sau intr-un paragraf citit intr-o carte. Poate ca Domnul va alege sa-ti vorbeasca printr-un vis, printr-o predica auzita la serviciul divin, prin mustrarea unui parinte sau chiar prin piedici pe care le intalnesti in calea ta.

Si inca ceva foarte important: Daca ai inteles din Biblie care este voia lui Dumnezeu intr-o anumita privinta, nu-L ispiti cerandu-I inca un semn. Daca ai inteles, de exemplu ,citind Biblia, ca adevarata zi de inchinare ceruta de Dumnezeu este Sabatul, nu-I cere Domnului un alt semn. S-ar putea ca semnul sa nu se implineasca, dupa cum nici evreilor care Ii cereau un semn Mantuitorului nu li s-a dat acest semn. A cere semne suplimentare din partea lui Dumnezeu, in conditiile in care un anumit adevar este clar descoperit in Biblie, este o dovada de nesinceritate la care cerul refuza sa raspunda.

Adu-ti aminte de trista experienta a primului imparat al lui Israel, Saul. Neascultarea  sa fata de vointa clar descoperita a lui Dumnezeu l-a adus in situatia de a i se inchide orice posibilitate de comunicare cu cerul. “ Saul a intrebat pe Domnul si Domnul nu i-a raspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci…” ( 1 Samuel 28, 6 ) Dumnezeul nostru este un Tata nespus de iubitor si intelegator, insa daca intalneste la copiii Sai nesinceritate, falsitate si interese meschine, zidul dintre sfintenia Sa si pacatosenia noastra devine de netrecut.

Asadar, primeste, te rog, inca un sfat:

Nu cauta sa afli voia lui Dumnezeu decat daca esti dispus sa o implinesti in viata ta ! si

Nu cauta sa afli voia lui Dumnezeu daca deja ti-ai ales propria cale , la care nu vrei nicidecum sa renunti !

Doar atunci, cand esti in cele mai bune relatii cu cerul, cand insetezi dupa neprihanirea Lui Dumnezeu, cand esti sincer si dispus sa mergi pe calea pe care El ti-o va descoperi, doar atunci se va implini pretioasa Lui promisiune:

“Urechile tale vor auzi dupa tine glasul care va zice: “Iata drumul, mergeti pe el !” ( Isaia 30 21 )

Lori Balogh