Frumusețea cozii păunului – coșmarul lui Darwin
Nu trebuie să fii un expert în științele naturii pentru a observa că există un univers de frumusețe în orice direcție ne îndreptăm privirile. De la miile de specii de flori cu coloritul, forma și parfumul lor atât de variate, până la exuberanța culorilor păsărilor paradisului sau a peștilor din recifele de corali, pretutindeni există belșug de frumusețe.
De unde provine frumusețea prezentă uneori în forme de viață atât de efemere? Este ea rezultatul întâmplării oarbe sau, dimpotrivă, este amprenta unei Inteligențe creatoare?
Întâlnim în natură două tipuri de frumusețe: cea inerentă și cea adăugată. Frumusețea inerentă, așa cum îi arată și numele, este legată direct de structura și funcționalitatea unui obiect sau a unei ființe. Spre deosebire de aceasta, frumusețea adăugată nu are legătură cu funcționalitatea obiectului sau ființei respective. Ea există doar pentru a ne încânta privirile.
Un exemplu: Vrabia este frumoasă în felul ei. Ea are o frumusețe inerentă care rezultă din felul în care e alcătuită micuța pasăre. Chiar dacă penele ei nu se evidențiază prin culori vii, chiar dacă ciocul este unul comun iar coada nu iese în evidență prin ceva anume, vrabia este totuși o pasăre frumoasă. Ea are o frumusețe inerentă.
În contrast cu mica vrabie, păsările paradisului excelează în frumusețe. Culorile vii, penajul bogat și variat, totul ne vorbește despre o frumusețe adăugată, fără alt rol decât acela de a ne încânta privirile. Un exemplu evident de frumusețe adăugată este coada păunului. Când se gândea la acest subiect, Charles Darwin avea coșmaruri. „Priveliștea penei din coada păunului, ori de câte ori o admir, îmi face silă” – spunea Darwin (1).
De ce atâta „silă” în fața unei priveliști atât de încântătoare? Pentru că frumusețea cozii păunului îi ridica lui Darwin serioase semne de întrebare cu privire la teoria evoluției.
Coada păunului (masculul) este formată în medie din 200 de pene care cad și cresc din nou în fiecare an. Dintre ele, circa 170 sunt pene cu desenul ochiului, iar în jur de 30 sunt pene în formă de T. Lungimea lor variază de la câțiva cm până la 1,5 m, numărându-se printre cele mai viu colorate și mai lungi pene din natură. Când e desfășurată, coada păunului devine un evantai uriaș în care penele cu ochi, viu colorate, sunt încadrate perfect și uniform de penele în formă de T.
De remarcat este faptul că nuanțele culorilor din penele cozii nu sunt pigmentare, ci structurale, fiind determinate de fenomenul optic numit interferență. Culorile sunt iridescente, adică se schimbă în funcție de unghiul de observare. De asemenea, analizând desenul unei pene cu ochi, se pot observa desene matematice extrem de precise. „Pupila” ochiului este o cardioidă de culoare purpuriu închis, în timp ce „irisul” este un elipsoid de culoare albastră.
Aceste forme sunt încadrate de un alt elipsoid alungit de culoare arămie, înconjurat la rândul lui de una sau două borduri de culoare verde. Desenul „ochiului” din coada păunului este un desen digital, deoarece este format din efectul combinat al mai multor mii de segmente (barbule).
Să privim acum lucrurile dintr-o altă perspectivă. Pentru a se ajunge la frumusețea uimitoare a cozii păunului este necesar să existe o cantitate uriașă de informație în codul genetic al păsării. Desenul este atât de complex încât oamenii de știință nu pot explica suficient fenomenul, neștiind câte gene sunt responsabile de producerea acestui desen. Un calcul simplu și general ar duce la concluzia că sunt necesare 20 de gene pentru a transmite informația necesară pentru realizarea desenului. Însă fiecare genă se compune, de regulă, din câteva sute de unități chimice de informație. Așadar, cele 20 de gene ar reprezenta mai multe mii de unități chimice de informații.
Problemă de abia acum apare. Conform teoriei evoluției, acest volum uriaș de informație ar fi apărut treptat, în urma unor erori genetice și datorită selecției sexuale. Dacă am aplica teoria probabilităților din matematică la posibilitatea apariției tuturor acestor mutații genetice complexe, am ajunge la o probabilitate infimă, apropiată de zero. Dacă ținem cont de timpul necesar pentru că toate aceste mutații să se poată produce, păunul ar trebui să aibă o vârstă care o depășește cu mult pe cea a Universului (conform teoriei Big Bang).
Să luăm în discuție acum teoria selecției sexuale propusă de Darwin în cartea sa „The Descent of Man” și acceptată de majoritatea evoluționiștilor. Conform acestei teorii, femelele îi preferă pe masculii mai frumoși și, în felul acesta, aceștia își vor transmite genele descendenților. Este însă un fapt recunoscut chiar de evoluționiști că femelele (inclusiv cele de păun) nu apreciază esteticul. Prin urmare, preferințele unei femele trebuie să se bazeze exclusiv pe instinct. Or, instinctele trebuie specificate și stocate în genele codului genetic al femelei, numite și „gene de preferință”.
Așadar, pentru ca teoria selecției sexuale să fie veridică iar selecția sexuală să funcționeze e necesar ca femela să aibă gene de preferință pentru fiecare trăsătură frumoasă a masculului. Or, toate aceste gene trebuie să fi apărut, conform teoriei evoluției, prin erori genetice aleatoare. Cât de ușor poate fi crezută o asemenea teorie?
Problema se complică dacă privim lucrurile și dintr-o altă perspectivă. Frumusețea păunului face ca el să iasă mai ușor în evidență și să se deplaseze mai încet, fiind mai vulnerabil în fața prădătorilor. Conform teoriei selecției sexuale, femelele vor prefera întotdeauna masculii din ce în ce mai frumoși. Însă această frumusețe devine un dezavantaj din ce în ce mai mare în lupta pentru supraviețuire. Un păun din ce în ce mai frumos se va camufla din ce în ce mai greu și se va deplasa cu din ce în ce mai multă dificultate, fiind dezavantajat față de masculii mai puțin „frumoși”.
Cum poate teoria evoluției să explice acest paradox? Chiar unii evoluționiști sunt nevoiți să recunoască faptul că prezența frumuseții adăugate este o problemă dificilă pentru teoria evoluției. Coada păunului sfidează pur și simplu teoria selecției naturale. Ea nu este nici eficientă în lupta pentru supraviețuire, nici utilă, nici benefică. Dimpotrivă, ea este o povară pentru masculul devenit vulnerabil tocmai datorită frumuseții lui. Singura rațiune a frumuseții cozii păunului este aceea de a încânta privirile.
Frumusețea nu e un accident, nu e rodul unor mutații genetice oarbe și aleatoare, ci este produsul unui Proiectant inteligent care „orice lucru îl face frumos la vremea lui” (Eclesiastul 3,11). Privind la frumusețea uimitoare a cozii păunului nu pot decât să constat încă odată că … „aici este degetul lui Dumnezeu!” (Exodul 8,19).
Lori Balogh
Referințe:
1) „The Life and Letters of Charles Darwin”, Londra, vol. 2, p. 296, 1887
