Pilda neghinei

Pilda neghinei

 

Pildele Mantuitorului sunt adevarate provocari la meditatie si cercetare de sine , atat pentru mintile cele mai stralucite, cat si pentru cei mai umili si neinstruiti dintre oameni. Orice cuvant al Sau este plin de putere, fie ca e rostit direct, fie ca e rostit sub forma unor pilde sau ilustratii.

Chiar si cei mai mari dusmani ai Sai au fost nevoiti sa recunoasca puterea care emana din cuvintele Lui: “Niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” ( Ioan 7, 46 )

Pildele Domnului au o forta de sugestie care face ca acest mod de predicare sa aiba un efect mai mare decat vorbirea directa. Prin ilustratii simple, luate din viata zilnica, Mantuitorul a reusit sa ne transmita adevaruri vesnice. Marele avantaj al acestui gen de predicare este acela ca, ori de cate ori ascultatorii Sai se intalneau cu imaginile  si simbolurile folosite in pilde, ei isi aduceau aminte de adevarurile predicate, fiind indemnati sa mediteze mai departe la ele.

Pilda neghinei, relatata in Matei 13, 34-30 si 36-43 , este o pilda a eticii, a moralitatii. Din cuprinsul ei invatam ceva important cu privire la notiunile de bine si de rau.

Dintr-un punct de vedere, adevarul care reiese din aceasta pilda este unul cat se poate de trist si dureros: In biserica lui Christos exista si grau si neghina, si oameni integri, dar si oportunisti, si suflete care cauta cu toata inima mantuirea, dar si fiinte fara caracter, manate in biserica de cine stie ce interese josnice. Oricat de trist ar fi acest adevar , el ne este de cel mai mare folos. Si daca este ceva special de apreciat la Mantuitorul, pe langa multe alte binecuvantari pe care ni le-a rezervat din studiul pildelor Sale, este faptul ca El a avut grija sa ne pregateasca din timp pentru cele mai grele si descurajatoare situatii cu care ne vom confrunta in sanul bisericii Sale.

Pentru a ne pregati sa ne confruntam cu “neghina” din biserica, Domnul ne-a lasat si alte pilde: Pilda navodului, care ne vorbeste de pesti buni si rai; Pilda celor zece fecioare, care ne spune ca in biserica lui Christos sunt si fecioare intelepte, dar si neintelepte; Pilda celor doi robi, care ne arata ca in biserica sunt doua feluri de slujitori;  Pilda talantilor, care ne arata, daca mai era cazul, ca in biserica sunt oameni care-si folosesc darurile, dar si unii care le ingroapa; si Pilda judecatii finale, care trage un semnal clar ca exista si vor exista pana la sfarsit doua clase de credinciosi in biserica lui Christos.

Oamenii au tendinta fireasca sa-si creeze iluzii si sa aiba asteptari nerealiste in diferite domenii. Biserica nu face exceptie. Mai ales in cazul bisericii, oamenii isi fac multe iluzii. Si, pentru ca realitatea este cu totul alta, Mantuitorul a dorit sa ne pregateasca pentru multe deziluzii si dezamagiri pe care le-am putea trai in legatura cu acest subiect.

In Pilda neghinei, ca de altfel in multe alte pilde ale Domnului, biserica nu e zugravita ca fiind o societate utopica, ideala, in care toate lucrurile sunt perfecte. Daca astfel am crede despre biserica, am fi in mare pericol, deoarece, la prima proba contrarie , ne-am descuraja amarnic.

Doua motive principale care L-au determinat pe Domnul sa ne lase aceasta pilda:

1. Pentru a ne feri de descurajare, cel mai temut dusman al vietii spirituale.

Prezenta pacatului in biserica este o realitate pe care multi dintre noi o acceptam cu greu. Venind dintr-o lume a pacatului, unde nelegiuirea se bea ca apa, cei mai multi vad in biserica un liman linistit, un refugiu, o detasare fata de raul din lume. Cand constatam insa ca si in biserica exista pacate si rautati de tot felul, dezamagirea este una dintre cele mai mari.

2. Pentru a ne feri de cea mai frecventa greseala ce se poate face in biserica- judecarea semenilor.

Cei ce costata ca in biserica exista pacate si totusi nu se descurajeaza, cad adesea intr-o alta greseala, poate mai grava decat prima: isi judeca semenii. Dintr-o dorinta, de altfel buna- aceea de a avea o biserica curata, ei incearca sa faca o lucrare care Ii apartine in exclusivitate lui Dumnezeu.

Analiza Pildei neghinei:

1.O prima observatie care trebuie facuta este aceea ca formula de inceput a pildei are verbul la prezent: “Imparatia cerurilor se aseamana…” Acest amanunt ne sugereaza faptul ca adevarul pe care Mantuitorul a intentionat sa ni-l transmita este mereu si universal valabil in toata istoria crestinismului. In orice epoca, de la nasterea bisericii crestine si pana la ultima generatie, biserica lui Christos a cunoscut, cunoaste si va cunoaste si in viitor prezenta celor rai in sanul ei.

2.A cui este tarina: a omului, a vrajmasului sau a lui Dumnezeu? In aceasta privinta , pilda nu ne lasa fara un raspuns clar: tarina, ca simbol al lumii in care traim , dar si al bisericii, nu-i apartine de drept nici omului, nici vrajmasului. Pilda neghinei ne spune clar ca tarina este “tarina Lui”, a Fiului lui Dumnezeu. Lumea noastra in general, si biserica in mod special, nu sunt ca o masa de joc in care Dumnezeu si Satana joaca pe pozitii egale, ca doi parteneri egali.

Pilda neghinei nu ne lasa sa intelegem ca lumea  si biserica Ii apartin si  lui Dumnezeu si  lui Satana, fiecare semanandu-si samanta pe care o doreste. Pilda neghinei aduce o viziune noua asupra lumii si a luptei dintre bine si rau, in care Dumnezeu este Stapanul absolut, Proprietarul de drept al tarinei, in timp ce Satana este un supus, un salahor, un vrajmas care face doar ceea ce i se permite de catre adevaratul Stapan.

Acest amanunt important reiese chiar din faptul ca vrajmasul care seamana neghina nu pretinde sa semene alaturi de proprietarul tarinei, ci el o face noaptea, pe ascuns.

3.Trebuie de asemenea sa subliniem un alt amanunt important, legat de lupta dintre bine si rau, prezentata in aceasta pilda: Stapanul permite vrajmasului sa-si semene propria samanata in tarina sa. De unde stim acest lucru? Pilda ne lasa sa intelegem ca Stapanul tarinei nu a fost surprins de ceea ce a facut vrajmasul Sau. La intrebarea slugilor, el nu ezita sa identifice pe autorul raului produs. Ar fi putut banui ca propria sa samnata a fost amestecata cu neghina, sau ca neghina a rasarit din semintele cazute din anul trecut… Stapanul tarinei insa stie precis cine e autorul: “Un vrajmas a facut lucrul acesta” ( vers. 28 )– le spune el slugilor sale. In Orient era o practica obisnuita ca cineva sa se razbune in felul acesta.

Oare stapanul isi cunoastea vrajmasul? Desigur. De unde stim insa ca stapanul tarinei i-a permis vrajmasului sa-si faca lucrarea sa cea rea?  Stiind faptul ca are vrajmasi si cunoscand practica razbunarii prin semanarea unor seminte straine, stapanul tarinei  ar fi putut pune paznici de noapte pe toata durata semanatului. Si totusi el nu a facut-o. De ce? Din neglijenta?  Categoric nu !

Pilda neghinei ilustreaza lupta dintre bine si rau, care nu este o lupta fizica ( pui paznici, tragic cu pusca , lovesti cu maciuca etc… ), ci una ideologica. Or, intr-o lupta ideologica fiecare parte are dreptul sa-si expuna principiile, sa-si faca propria demonstratie. Stapanul tarinei l-a lasat intentionat pe vrajmasul sau sa-si semene neghina, pentru ca raul sa iasa la iveala, sa incolteasca, sa aduca rod si, in final, la judecata , cand se cumpanesc faptele si rodul fiecaruia, sa biruiasca binele si adevarul .

Ce simplu ar fi daca Dumnezeu nu i-ar permite lui Satana sa semene neghina in biserica Sa ! Biserica ar fi atunci o societate formata numai din oameni buni, bine intentionati si care ar fi un adevarat paradis pe acest pamant.  Dar, acesta ar fi o victorie a lui Dumnezeu obtinuta prin forta si nu prin argumente.

Satana ar putea obiecta in fata lui Dumnezeu si a intregului Univers: “Desigur, biserica e curata pentru ca nu sunt lasat sa ma apropii de ei si sa-i conving. Nu e drept. Lasa-ma numai sa-mi expun si eu principiile intre ai tai si vom vedea atunci cati mai raman de partea Ta.”

4. Metoda de lucru a celor doi semanatori este cu totul diferita: Stapanul tarinei seamana ziua, caci el nu are nimic de ascuns. El lucreaza in adevar. Vrajmasul insa lucreaza noaptea, in ascuns, la adapostul intunericului. El nu lucreaza in adevar.

Intotdeauna faptele luminii si ale adevarului se fac in vazul lumii, in timp ce faptele intunericului se fac in ascuns. Ma intreb: Oare cate din faptele si gandurile noastre  suporta lumina zilei, fara sa ne fie rusine cu ele?

Pilda neghinei ne invata, printre altele, ca “semanarea semintelor” ( lucrarea misionara )  trebuie sa fie facuta cat se poate de transparent, de natural, la lumina zilei si respectand principiile adevarului.  Se poate face lucrare misionara si “noaptea” ( prin mijloace nedrepte ) ? Desigur ! Insa rodul unei astfel de lucrari nu va fi graul, ci neghina.

Ce spuneti de propunerea cuiva ca sa se faca lucrare misionara cu prostituatele dintr-o capitala europeana folosindu-se banii din zecimea cuvenita Domnului? Ce spuneti de oamenii care vor sa intre in biserica pentru ca li s-au promis diferite ajutoare materiale? Dar de cei care intra in biserica doar pentru ca au perspectiva unei casatorii ?  Dar de oamenii care vin in biserica speriati de perspectiva judecatii lui Dumnezeu? Desigur, ei vor ingrosa randurile bisericii, insa ei nu sunt inregistrati de cer ca fiind grau, ci neghina.

5. Ce este neghina ?

Neghina este o planta inrudita cu garofita  ( Lolium perene ), un frate bun cu graul, numit popular si “zizanie”. Este o graminee cu spic dezordonat, foarte asemanator cu graul.

Ce putem invata de aici ?

a) Ca raul se poate asemana uneori mult cu binele , de unde confuzia  si dificultatea in a le deosebi. Sa observam ca nici chiar slujitorii nu au observat ca in tarina era semanata neghina, decat tarziu, cand a aparut rodul.

In biserica, diferentele intre “grau” si “neghina” pot fi greu observate in unele momente. Avem cu totii aceeasi credinta, aceleasi principii, aceeasi firma denominationala , intram pe aceeasi usa in sala de cult, implinim aceleasi ritualuri si indeplinim aceleasi indatoriri, insa vremea rodului este momentul adevarului. Diferenta intre cei buni si cei rai din biserica creste pe masura ce se apropie secerisul, pe masura ce sfarsitul tuturor lucrurilor se apropie.

Oare cine dintre noi – desi acum nu se vede- are in el codul genetic al graului si cine il are pe cel al neghinei ?

b) Pilda ne mai invata ca la inceput nu a existat decat graul, adica binele. Raul a aparut ulterior si el nu poate fi pus in seama lui Dumnezeu.

6. De ce e rea neghina ? Ea nu este tot un rod ce poate fi pus in granar?

Ceea ce este rau la bobul de neghina este faptul ca el nu foloseste nimanui, decat siesi, adica inmultirii raului. Daca se intampla ca boabele de neghina sa fie macinate accidental impreuna cu cele de grau, va rezulta o faina cu un gust neplacut si cu proprietati toxice.

De ce cei rai nu pot mosteni si ei Imparatia lui Dumnezeu? Pentru ca “putin aluat dospeste toata plamadeala”. Acestia ar strica atmosfera sfanta a cerului si ar transforma cerul intr-un loc de nedorit.

7. Greseala cea mai frecventa pe care o fac “slujitorii” stapanului tarinei este ca vor sa smulga neghina inainte de vreme. Desi intentia este buna, rezultatele ar fi dezastruoase. De ce?

a) Graul si neghina inca nu sunt coapte si inca pot fi confundate . Smulgand neghina, pot fi smulse din greseala si fire de grau.

b) Radacinile sunt atat de intrepatrunse incat, smulgand un fir de neghina, ar iesi mai multe fire de grau.

c) Daca slujitorii ar fi incercat sa smulga toata neghina din tarina, ei ar fi calcat in picioare toata recolta. Chiar daca stapanul le-ar fi permis slugilor sale sa smulga toata neghina, in cele din urma, rezultatul ar fi fost un dezastru total: intreaga recolta ar fi fost distrusa.

De fapt in ce a constat greseala slugilor ?  Ei au vrut sa faca o lucrare buna, dar care ii depasea. Judecata e o lucrare care Ii apartine in excusivitate lui Dumnezeu.

O problema: Oare Pilda neghinei ne invata ca nu trebuie sa se ia nicio masura fata de pacatele din biserica? Nicidecum! Biblia ne invata contrariul si exemplul apostolului Pavel in raport cu desfranatul din biserica din Corint este concludent. (vezi 1 Corinteni 5, 1-5 ).

“Domnul Christos a invatat clar ca aceia care staruiesc in pacate cunoscute trebuie separati de biserica, dar nu ne-a incredintat sarcina de a judeca caracterul si motivele omului. El ne cunoaste prea bine firea ca sa ne incredinteze asa ceva. Incercand sa-i indepartam din biserica pe aceia care ni se par nesinceri trebuie sa fim siguri ca vom face greseli. De multe ori noi apreciem ca oameni pentru care nu mai este speranta tocmai pe aceia pe care Iisus ii atrage la Sine . Omul judeca dupa aparente, dar Dumnezeu cunoaste inima. Neghina si graul vor creste impreuna pana la seceris, iar secerisul este sfarsitul timpului de proba.” Parabolele Domnului pag. 71-72

Disciplina bisericii trebuie sa faca deosebire intre pacatele cunoscute, in care traieste un membru al ei, si defectele de caracter pe care le putem avea unii dintre noi.

De ce nu ne este data noua lucrarea de separare a graului de neghina?

a) Pentru ca nu suntem destul de buni, de neprihaniti pentru a face o asemenea lucrare. In fiecare dintre noi exista si grau, dar si destula neghina. Cum am putea scoate paiul din ochiul semenului nostru daca noi insine avem o barna in ochiul nostru?

b) Pentru ca nu suntem destul de intelepti. Intelepciunea este capacitatea de a deosebi binele de rau si de a alege binele. Viata noastra demonstreza insa prea adesea ca uneori suntem confuzi. Cum as putea sa despart graul de neghina din biserica daca in propria mea viata apar confuzii  in deosebirea binelui de rau?

c) Pentru ca nu cunoastem inima, motivele celuilalt. Datorita pacatului, am pierdut o capacitate pe care primii nostri parinti au avut-o: aceea de a putea citi in inima celuilalt.

Concluzia fireasca este ca judecata este o lucrare pe care o poate face doar Dumnezeu, singurul care cunoaste interiorul fiintei omenesti.

Concluzii

Biserica lui Christos este cel mai de pret lucru pe care El il are pe acest pamant. Cu toate acestea, Pilda neghinei ne descopera un adevar trist: In biserica cea adevarata exista doua clase de credinciosi, reprezentati prin grau si neghina. E bine sa nu uitam acest lucru nici acum, dar nici in viitor, cand, in timpul crizei finale, neghina se va ridica trufasa deasupra spicelor umile de grau, incercand sa le rapeasca lumina “Soarelui dreptatii”.

Noi stim ca in timpul stramtorarii celei mari de la finele istoriei, cei mai mari vrajmasi ai copiilor credinciosi ai lui Dumnezeu nu vor fi cei din afara bisericii, ci “neghina” dinlauntru. De aceea e bine sa fim pregatiti sufleteste pentru o asemenea situatie, pentru a nu cadea in descurajare. Acesta a fost si unul din scopurile pe care le-a urmarit Domnul atunci cand a rostit aceasta pilda.

Biserica nu este o galerie de sfinti buni de pus in rama, ci ea este un spital din care doar unii vor iesi sanatosi pentru a se bucura de noua viata in Imparatia lui Dumnezeu. Altii, care vor refuza tratamentul Marelui Medic, vor iesi si ei din acest spital, insa pe la morga.

Lucrarea noastra nu este aceea de a-i indeparta pe cei ce ni se par nesinceri, ci de a salva tot ceea ce se poate salva. Sa nu uitam ca “tarina” (lumea si biserica ) este a lui Dumnezeu si orice se intampla in ea, fie bine, fie rau, se intampla cu permisiunea Sa si totul este sub controlul Sau.

Sa nu uitam ca menirea noastra nu este aceea de a smulge neghina, ci de a aduce rod bogat ! Iar atunci cand va sosi secerisul final, sa fim gasiti boabe curate, coapte, gata pentru a fi depozitate in granarul ceresc.

Lori Balogh