Daniel cap. 12 – Eliberarea

Eliberarea

-Capitolul 12-

Finalul Cartii lui Daniel este cat se poate de luminos. Daca aceasta carte profetica a inceput cu robia autorului ei si a poporului iudeu, ea se incheie cu o mare eliberare, adusa poporului lui Dumnezeu de Insusi Domnul Christos.

Apocalipsa incepe tot cu o robie- prizonieratul lui Ioan pe Insula Patmos, si se incheie in aceeasi nota de triumf, prin eliberarea poporului lui Dumnezeu si inceputul vesniciei. Pe drept cuvant, Cartea lui Daniel poate fi supranumita “Apocalipsa Vechiului Testament”.

Cap.12 poate fi impartit in patru parti:

1. Vers. 1-4: Sunt descrise evenimente care vor avea loc la sfarsitul timpului;

2. Vers. 5-10: Intrebari si raspunsuri;

3. Vers.11-12: Zile si binecuvantari;

4. Vers.13: O fagaduinta personala primita de Daniel la incheierea descoperirilor ce i-au fost date.

Daniel 12, 1: “In vremea aceea se va scula Marele Voievod Mihail…”

Expresia “in vremea aceea “ne arata legatura cu ultimul verset al cap. 11, verset care descrie evenimente care vor avea loc “la vremea sfarsitului” (cap.11, 40 ). Impartirea pe capitole a cartii este nefericita in acest punct, deoarece primul verset al cap. 12 nu trebuie separat de ultimul verset al cap.11.

Textul ne vorbeste “de o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta”. Asadar, timpul sfarsitului va consta , printre altele, si dintr-un timp de criza la nivel global. Chiar daca timpul acesta de criza va fi scurt, el va depasi tot ce a cunoscut lumea pana in acel moment.

Marele Voievod Mihail nu este nimeni altul decat Domnul Christos ( pentru argumente vezi studiul 19, “ O teofanie” ).

Aluzia la ridicarea lui Mihail ne face sa intelegem ca judecata ce trebuie sa aibe loc inaintea celei de-a doua veniri, amintita in Daniel 7, 9-14 si Daniel 8, 14, este acum incheiata. Cartile din cer au fost cercetate, judecata s-a incheiat, iar Marele nostru Preot- Domnul Christos- Isi paraseste Sanctuarul in care a mijlocit in favoarea pacatosilor si poate reveni pe pamant, instaurandu-Si Imparatia Sa cea vesnica. Atunci cand Biblia ne prezinta imaginea unei Persoane divine ridicandu-Se, inseamna interventie si ocrotire din partea cerului pentru copiii lui Dumnezeu. Sa ne remintim ca diaconul Stefan, cu cateva clipe inainte de moarte, a avut o viziune in care L-a vazut pe Christos “stand in picioare “ la dreapta lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 7, 56 ). De ce Fiul Omului nu este vazut sezand pe tron? Ridicarea Sa semnifica interes fata de ceea ce se petrecea pe pamant. De fapt, Mantuitorul veghea ca credinta lui Stefan sa nu scada in aceste clipe de grea incercare pentru el.

“Cei gasiti scrisi in carte”- Expresia ne intareste convingerea ca aducerea mantuirii celor gasiti scrisi in cartea cerului nu va putea fi adusa decat la incheierea judecatii preadvente. Logica cere ca scrierea  si ramanerea numelor lor in carte sa se realizeze numai dupa incheierea judecatii de cercetare.

Daniel 12, 2: Momentul invierii

Ne frapeaza cuvantul “multi”. De ce nu “toti”? De ce doar unii vor avea parte de aceasta inviere? Si de ce, in legatura cu aceasta inviere, sunt amintiti si cei drepti si unii din cei nelegiuiti?

O cercetare atenta a subiectului invierii in Biblie, ne duce la un adevar putin inteles in lumea crestina: In afara de cele doua mari invieri-cea a dreptilor si cea a nelegiuitilor- de care ne vorbeste Apocalipsa cap. 20, Biblia ne vorbeste si de o inviere partiala, ce va avea loc cu putin timp inainte de revenirea lui Christos. Sa ne amintim de scena judecatii Domnului. Cand marele preot L-a somat sa spuna daca este sau nu Fiul lui Dumnezeu, El a raspuns:

“Da, sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul Omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeusi venind pe norii cerului”. ( Matei 26, 64 )

Cui da Domnul asigurarea ca-l vor vedea in momentele revenirii Sale? Celor mai inversunati dusmani ai Sai din acele momente: marele preot, sinedriul, carturarii si fariseii care au avut un rol in arestarea si judecarea Lui. Asadar, acestora li se va da ocazia sa -L vada cu ochii lor pe Cel pe care L-au judecat si trimis la cruce. Adevarul despre o inviere partiala este confirmat si de marturia lui Iisus din Apocalipsa:

“Iata, El vine pe nori si orice ochi Il va vedea; chiar si cei ce L-au strapuns.” Apocalipsa 1, 7

De asemenea este de subliniat expresia “cei ce dorm”, pusa indreptul unor oameni morti. O cercetare atenta a subiectului starii omului in moarte, asa cum il gasim in Biblie, ne face sa descoperim ca , in nenumarate situatii de deces, Biblia foloseste termenul de somn, de adormire ( Ex. Ioan 11, 11: “Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn.” ) Asemanarea mortii cu un somn ne vorbeste despre o stare inconsienta a omului in moarte, contrazicand teoria nemuririi  sufletului ( care , de altfel, este de origine pagana, deci nebiblica ).

Daniel 12, 3: “Cei intelepti vor straluci ca stralucirea cerului”

Se infatiseaza aici slava celor mantuiti, aceeasi slava de care vorbea Mantuitorul in Matei 13, 43: “Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor.”  Intelepciunea de care se aminteste aici nu are de-a face cu inteligenta umana, ci cu zelul unui urmas al lui Christos de a castiga suflete pentru mantuire, de a-i invata pe oameni calea spre cer.

“Rodul celui neprihanit este un pom de viata si cel intelept castiga suflete.” Proverbe 11, 30

Daniel 12, 4: Pecetluire cartii

Desi totdeauna Daniel a fost indemnat sa caute sa inteleaga cele prezentate de inger, in mod surprinzator, acum lui Daniel i se spune :”Tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului.” Acest verset ne indica hotarul de la care putem sti ca ne aflam in “vremea sau timpul sfarsitului”. Cand Cartea lui Daniel urma sa fie desigilata, indeosebi partea din profetie referitoare la profetia celor 2300 de zile din Daniel 8, 14, atunci omenirea urma sa intre in “timpul sfarsitului.” Or,  aceasta desigilare a profetiei celor 2300 de zile s-a intamplat la sfarsitul secolului al 18-lea si inceputul secolului al 19-lea, cand interesul pentru studiul Cartii lui Daniel a cunoscut  o crestere deosebita. Acest interes nu a putut fi stavilit de nimeni, dar nici nu a putut fi explicat, in afara planurilor lui Dumnezeu.  Multi cercetatori sinceri au patrus in tainele profetiei lui Daniel, iar urmarea a fost o crestere a cunostintei. (Iosif Wolf, in Orientul Mijlociu, Manuel Lacunza in America de Sud, William Miller in America de Nord, impreuna cu o oaste de numerosi alti cercetatori ai Bibliei )

Desigur ca nu intreaga carte trebuia sigilata. Acest lucru reiese din faptul ca ingerul i-a explicat lui Daniel multe lucruri legate de identitatea imperiilor din cap. 2, 7 si 8. Exista insa o parte a profetiilor date lui Daniel care urmau sa fie sigilate: cele referitoare la timpul sfarsitului. Nimic nu ne impiedica sa deducem ca Daniel a scris viziunea lui intr-un sul, dupa obiceiul timpului( pe piei de capra sau berbece ), iar aceasta ultima parte pe un sul special pe care l-a sigilat cu grija pentru siguranta autenticitatii lui. Este de fapt in natura lor ca profetiile sa nu poata fi intelese in intregime, inainte de timpul pentru care au fost date (Ioan 13, 19; 1Petru 1,10 ). Uneori ele nu pot fi interpretate decat in lumina unor fapte istorice sau religioase care nu se pot desfasura decat in momentul precizat de profetia respectiva. Cert este ca o parte a profetiei lui Daniel a fost sigilata si nu putea fi inteleasa decat la vremea sfarsitului. Atunci semnificatia si intelegerea ei vor fi pe deplin dezvaluite. Iata de ce profetia este atat de importanta pentru noi, care traim in timpul sfarsitului.

Daniel 12, 5-10: Intrebari si raspunsuri

Daca am fost atenti, am retinut ca ingerul Gabriel incepe sa vorbeasca in cap. 10, 20 si termina in cap. 12, 4. Incepand cu vers. 5, cel care vorbeste este batranul profet Daniel.Revenind la teofania din cap. 10, Daniel Il aude pe “Omul imbracat in haine de in” ( Mihail- Domnul Christos ) rostind un juramant ca cele spuse in carte se vor implini. Continutul juramantului este un rezumat al Cartii lui Daniel. El se refera la oprimarea sfintilor si ii asigura pe oameni ca Dumnezeu a masurat intensitatea suferintelor poporului Sau si ele nu vor fi mai  mari decat vor putea ei suporta. Apoi, El da asigurarea ca toate aceste lucruri, eliberarea si glorificarea sfintilor , se vor implini.

Ceea ce este de retinut este faptul ca numai cea de-a patra imparatie si Antichristul care urma sa apara din ea sunt cuprinsi in aceasta declaratie.

La intrebarea profetului:”Care va fi sfarsitul acestor lucruri?”, Domnul nu-i raspunde in mod special. ci i se adreseaza bland: “Du-te, Daniele, caci cuvintele acestea vor fi acunse si pecetluite pana la vremea sfarsitului.” Daniel nu traia la vremea sfarsitului, asa ca nu avea nevoie sa inteleaga toate lucrurile si toate detaliile ce apartin acestui timp.

Vers. 10 este o aluzie la Apocalipsa 22, 11. Cei rai vor continua sa faca raul, caci ei nu-si vor schimba cursul vietii lor, insa cei neprihaniti vor deveni din ce in ce mai puternici, caci vor fi curatiti si albiti in mijlocul incercarilor de care au parte.

Daniel 12, 11-12: Zile si binecuvantari

In cele doua versete, ingerul vorbeste despre 1290 de zile si despre binecuvantarea ce va veni asupra celui care asteapta pana la sfarsitul celor 1335 de zile. Dat fiind faptul ca ingerul nu aminteste niciun eveniment pentru sfarsitul celor 1290 de zile, nici pentru inceputul sau sfarsitul celor 1335 de zile, nu avem posibilitatea de a fixa cu certitudine modul in care se vor implini aceste doua perioade profetice. Probabil ca studiile viitoare vor aduce mai multa lumina asupra acestor doua date profetice.

Cei care sustin ca “jertfa necurmata”, de care se vorbeste in vers. 11, este paganismul, scad cele 1290 de zile din 1798 (sfarsitul celor 1260 ani din cap. 7, 25 ) si se ajunge la anul 508 d.Chr., an in care convertirea la catolicism a lui Clovis, regele francilor, si victoria impotriva gotilor, a fost un pas important in stabilirea suprematiei Romei in vest. Asadar, perioada de 1290 de ani ar incepe in 508, an important pentru ridicarea puterii papale, si se sfarseste in 1798, an in care papalitatea primeste o lovitura fatala, prin arestarea papei de catre generalul Berthier trimis de Napoleon. Pornind de la acelasi an -508- cei 1335 de ani se sfarsesc in 1843, in plina miscare adventa, data in jurul careia a avut loc o miscare mondiala de cercetare a profetiilor lui Daniel.

Biserica Adventista sustine ca “jertfa necurmata” se refera la slujba preoteasca a lui Christos in Sanctuarul ceresc. Pentru aceasta varianta, inca nu s-a gasit o explicatie satisfacatoare cu privire la cele doua date.

Daniel 12, 13: O fagaduinta personala

Lui Daniel nu i s-au explicat toate tainele profetiilor pe care le primise. Nici nu era necesar acest lucru. Mai mult dacat atat, el nici nu ar fi inteles totul. Daniel a primit insa o promisiune pe care fiecare din noi am dori sa o primim: asigurarea din partea cerului ca el este mantuit, iar la vremea potrivita, isi va primi rasplata credinciosiei sale.

Fagaduinta data batranului profet incercat este valoroasa nu numai pentru incurajarea pe care ne-o inspira, motivandu-ne sa ducem lupta credintei , asemenea lui Daniel, pana la capat, dar aceasta fagaduinta are si o valoare doctrinala. Daca am crede in teoria ( nebiblica ) a nemuririi sufletului, ar aparea atunci o mare nelamurire: Daniel, om credincios in cele mai grele situatii de viata, numit de cer “om prea iubit si scump”, ar fi trebuit sa primeasca rasplata credinciosiei sale imediat dupa moarte, in “raiul” lui Dumnezeu, unde sufletul sau ar fi trebuit sa se bucure de binecuvantarile ceresti. Contrar asteptarilor celor care cred in nemurirea sufletelor, lui Daniel nu i se promite rasplata imediat dupa moarte, ci “la sfarsitul zilelor”, cand el “se va scula iarasi” ( expresie care vorbeste despre inviere ).. Mai mult decat atat, ingerul ii spune batranului profet ca acesta se va odihni “pana va veni sfarsitul”

Aceeasi idee o exprima si apostolul Pavel, in incheierea celei de-a doua epistole catre Timotei:

“ M-am luptat lupta cea buna a credintei, am ispravit alergarea, am pazit credinta, de acum ma astepta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in ziua aceea, Domnul , Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” 2 Timotei 4, 7-8

In ceea ce-l priveste pe Daniel, nu este exclus ca el sa se fi numarat printre cei care, la invierea lui Christos, au fost inviati ca martori ai puterii mantuitoare a Domnului si ca un prim rod al suferintelor Lui.

Cartea lui Daniel se incheie luminos, dupa cum luminoasa a fost intreaga viata a acestui om al lui Dumnezeu. Ultimul verset este o veste buna, nu doar pentru batranul profet, ci pentru noi toti, care ne apropiem de cartea sa cu aceeasi sete de a cunoaste adevarul ca si el.

Mesajul cartii este o veste buna:

Este o veste buna pentru ca ne descopera un Dumnezeu care cunoaste totul: prezentul, trecutul si viitorul. El cunoaste tot ce se va intampla in “zilele din urma” si niciodata nu este luat prin surprindere, avand solutii la orice problema.

Este o veste buna pentru ca in ea aflam ca Dumnezeu este Cel care conduce destinul natiunilor, asa cum tot El il conduce si pe cel al indivizilor. Si daca El conduce totul, este de la sine inteles, ca El va chema la judecata orice fapta de nedreptate.

Este o veste buna prin aceea ca ne descopera faptul ca avem in Sanctuarul ceresc un Mare Preot milos- Domnul Christos- care miloceste pentru toti cei care se apropie cu credinta de El.

Este o veste buna pentru ca avem un Tata ceresc care doreste sa petrecem intreaga vesnicie alaturi de El, in Imparatia slavei Sale.

Cartea lui Daniel este o incununare a Vechiului Testament, o carte care este desigilata in Apocalipsa Noului Testament. Merita toata atentia noastra, a celor care traim pe pragul vesniciei, la sfarsit de timp si de istorie. De ce nu i-am acorda mai multa importanta? De ce nu ne-am ruga mai mult pentru intelegerea profundelor sale adevaruri pentru zilele noastre? De ce nu am face din acesta carte “tinta cercetarii si cautarii noastre staruitoare”, asa cum ne indeamna apostolul Petru? ( 1 Petru 1, 10 )

“Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei proorocii si pazesc lucrurile scrise in ea! Caci vremea este aproape.” Apocalipsa 1, 3

Lori Balogh