Rolul si pozitia femeii in Biserica

Rolul si pozitia femeii in Biserica

 

 

Mi-a fost dat sa aud fel de fel de pareri si teorii, dar si sa vad obiceiuri si traditii legate de delicatul subiect al rolului si pozitiei femeii in biserica. Am auzit cu propriile urechi pe un barbat, care se credea un stalp al bisericii, afirmand ca acolo unde conduce femeia, lucrurile ies prost. De asemenea, facand o vizita intr-o anumita regiune a tarii, am ramas surprins cand, intrand in biserica, mi-a fost dat sa vad toate femeile imbrobodite sezand intro parte a bisericii, in timp ce barbatii sedeau in cealalta parte. Familii crestine, care in viata de zi-cu-zi isi vedeau de grijile existentei la fel ca orice alta familie, in biserica erau separate de zidul invizibil, dar inalt, al prejudecatilor.

Gustul amar al discriminarii intr-o colectivitate care se doreste depozitara adevarului si a idealurilor crestine-Biserica- m-a determinat sa ma aplec asupra acestui subiect sensibil, in care prejudecatile au inca o putere deosebita. Am adunat cateva ganduri culese dintr-o predica a pastorului Edy Constantinescu, dintr-un articol al Curierului Adventist din ian-febr 1989, la care am adugat cateva consideratii ca au la baza studiile personale. Cei care au posibilitatea, pot consulta si articolele scrise de fr. Andrews si J. White in 1879.

De obicei, cand se abordeaza acest subiect, sustinatorii unei anumite viziuni cu privire la rolul si pozitia femeii in biserica se folosesc de doua pasaje biblice cunoscute:

1. 1 Corinteni 14, 34-35 : “Femeile sa taca in adunari, caci lor nu le este ingaduit ca sa ia cuvantul in ele, ci sa fie supuse, cum zice Legea. Daca voiesc sa capete invatatura asupra unui lucru, sa intrebe pe barbatii lor acasa, caci este rusine pentru o femeie sa vorbeasca in biserica.”

2. 1 Timotei 2, 11-12:Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere.”

Este foarte important pentru noi sa intelegem ce a vrut sa ne comunice apostolul Pavel prin aceste afirmatii. Pentru cititorul acestor versete, exista trei posibilitati de interpretare:

1. O prima varinata de interpretare este aceea de a lua cuvintele lui Pavel asa cum sunt si de a le aplica in orice timp si in orice loc. Aceasta interpretare ar avea drept urmare necesitatea ca in toate bisericile crestine femeile sa taca, sa nu aiba dreptul de a se ruga, de a instrui, de a predica, probabil si de a canta intr-un cor al bisericii.

Sa ne imaginam cum ar arata o astfel de biserica, daca ne-am simti bine in ea si, mai ales, daca aceasta ar fi vointa lui Dumnezeu.

2. O a doua modalitate de interpretare a cuvintelor lui Pavel este aceea de a considera ca si el, desi apostol al Evangheliei, a gresit in unele privinte. Prin urmare, nu ar trebui sa luam tot ce a scris ca fiind o reflectare a vointei lui Dumnezeu.

Toma d’Aquino-teolog catolic din secolul al 13-lea ( 1225-1274 )- a sustinut ca apostolul Pavel, atunci cand a scris aceste versete , s-a aflat sub influenta culturii grecesti, mai ales sub influenta filozofiei lui Aristotel.

Daca am admite aceasta posibilitate, ne-am aseza pe un teren deosebit de primejdios, deoarece scepticii ar putea extinde ideea la intreaga Biblie. Daca s-ar admite faptul ca in Biblie sunt adevaruri venite de la Dumnezeu, dar si influente culturale si filozofice pagane, cum am putea sa facem distinctie intre ceea ce este divin si ceea ce este omenesc ? Care din afirmatiile lui Pavel sunt inspirate si care sunt idei de origine omeneasca ? Pe care trebuie sa le luam in serios si pe care trebuie sa le ignoram ?

3. A treia posibilitate de interpretare tine cont de o afirmatie pe care o face un alt apostol- Petru-in legatura cu scrierile lui Pavel:

2 Petru 3, 15up-16: “…Cum v-a scris si prea iubitul nostru frate Pavel, dupa intelepciunea data lui, ca si in toate epistolele lui, cand vorbeste despre lucrurile acestea. In ele sunt unele lucruri grele de inteles, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”

Petru nu ne lasa nicio clipa sa intelegem ca in epistolele lui Pavel ar exista idei gresite, influente pagane sau filozofii desarte. El vrea sa intelegem insa ca in scrierile lui Pavel sunt unele lucruri adanci, la care nu se ajunge decat daca se sparge coaja aparentelor. Doar in felul acesta se poate ajunge la miezul hranitor al adevarului.

Care din cele trei posibile interpretari vi se pare corecta ?

Daca am lua-o in considerare pe prima, sa ne gandim la ce situatii limita si chiar absurde se poate ajunge intr-o biserica mica, in care predomina femeile. Ce s-ar intampla cu activitatea bisericii in cazul decesului ultimului barbat din acea colectivitate? Sa ne gandim apoi la frustrarile traite de femeile capabile, inzestrate cu daruri spirituale, dar care nu pot sluji semenilor. Si apoi, sexul unei persoane nu conditioneaza implicit si darurile spirituale cu care este inzestrata de Duhul lui Dumnezeu. Mi-a fost dat sa vad si sa aud barbati incapabili predicand sau instruind in biserica, in timp ce femei capabile si inzestrate trebuiau sa se multumeasca cu statutul de ascultator inaciv. Oare aceasta este vointa  lui Dumnezeu ?

Daca am lua in considerare cea de-a doua interpretare, ne-am cufunda intr-o nesiguranta primejdioasa. Daca Biblia ar contine si revelatie divina, dar si filozofie omeneasca, unde ar fi linia de demarcatie intre cele doua? De unde am sti care e vointa lui Dumnezeu intr-o problema oarecare ?

Cea de-a treia interpretare ramane singura posibilitate acceptabila si realista. Ea ne solicita un studiu mai profund, o abordare a scrierilor lui Pavel in context. Noi trebuie sa intelegem de ce a afirmat apostolul un anumit lucru si in ce context istoric si cultural a spus-o. De asemenea, trebuie sa intelegem daca ceea ce a afirmat Pavel este o porunca ( indemn, recomandare, sfat ) locala sau universala si care este principiul pe care-l putem extrage din scrierile lui. Apoi, trebuie sa intelegem cum poate fi aplicat acest principiu pretutindeni si oricand in biserica secolului al 21-lea.

Cateva observatii utile:

1. Situatia bisericii din Corint, la data la care Pavel scria cele doua epistole, nu era de invidiat. Din lectura lor, putem lesne intelege ca in biserica din Corint erau o multime de probleme:

– Credinciosii bisericii erau impartiti in partide ( 1 Corinteni cap. 1 ).

– Unii membrii traiau in pacate fatise, fara ca biserica sa ia masuri  ( 1 Corinteni cap.5 ).

– Unii membrii apelau la instantele judecatoresti laice, in cazul unor neintelegeri, in loc sa apeleze la autoritatea bisericii ( 1 Corinteni cap. 6 ).

– In timpul serviciului divin al Sfintei Cine, cei bogati mancau si beau , in timp ce membrii saraci sufereau de foame ( 1 Corinteni cap. 11 ).

– Exista neoranduiala si dezordine in timpul desfasurarii serviciilor divine ( 1 Corinteni cap. 14 ).

Atunci cand vrem sa intelegem sensul indemnului lui Pavel ca” femeia sa taca in adunari” , trebuia sa tinem cont de situatia existenta la acea data in biserica din Corint.

2. Pavel, pentru a se dedica total lucrarii de predicare a Evangheliei, a ramas necasatorit. Unii ar putea trage concluzia gresita ca Pavel era un misogin si de aceea el nu ar fi suportat prezenta femeilor in activitatile bisericii.

Ideea aceasta insa nu are niciun temei biblic. Epistolele sale ne ofera suficiente argumente ca Pavel a apreciat lucrarea femeilor in biserica, ca a incurajat aceasta lucrare si a evidentiat-o ori de cate ori a avut ocazia. Iata cateva exemple:

Faptele Apostolilor 16, 11-15: Este vorba de lucrarea lui Pavel in localitatea Filipi. Este important sa intelegem ca Filipi era o cetate greceasca, deoarece in cultura greaca era rusine pentru un barbat sa stea de vorba cu o femeie. In ciuda acestei stari de lucruri, Pavel “a sezut jos si a vorbit femeilor”, iar in urma predicarii are loc convertirea si botezul Lidiei- o vanzatoare de purpura din Tiatira.

– Filipeni 4, 3 : Pavel aminteste de ajutorul primit in lucrarea lui Dumnezeu din partea a doua femei credincioase: Evodia si Sintichia, amintind ca numele lor sunt scrise in cartea vietii.

– Faptele Apostolilor 18, 24-27: Apolo- un iudeu credincios, avand darul vorbirii si remarcandu-se ca fiind “tare in Scripturi”, vine la Efes si predica Evanghelia. Aquila si Priscila il iau la ei si il instruiesc mai in amanunt cu privire la “calea Domnului”. Retinem ca cei doi erau o familie, iar Priscila, desi femeie, participa la instrirea lui Apolo.

– Romani 16: Pavel trimite o serie de salutari unor membrii ai bisericii din Roma. Printre numele amintite, remarcam si pe cele ale unor femei crestine care sunt apreciate de apostol pentru activitatea lor in biserica. Lista incepe cu o femeie: Fivi– diaconita a bisericii din Chencrea- laudata pentru efortul facut de ea in lucrarea lui Dumnezeu ( vers. 1 ). Urmeaza apoi salutul trimis Priscilei si lui Aquila ( vers. 3-4 ). Prima salutata de Pavel este Priscila, lucru inadmisibil potrivit mentalitatii grecesti. Si totusi Pavel o face, dovedind ca nu tine cont de filozofia lui Aristotel si de cultura greaca atunci cand e vorba de Biserica lui Christos. Versetul 6 contine salutul trimis Mariei, apreciata pentru lucrarea facuta in biserica sa. Versetul 12 contine salutul catre Trifena, Trifosa si Persida– femei apreciate pentru lucrarea lor. Mama lui Ruf nu e numita, insa Pavel apreciaza ca ea s-a purtat ca o mama fata de el ( vers. 13 ). Si, in sfarsit, Iulia- sora lui Nereu- este si ea salutata de apostol.

– Faptele Apostolilor 21, 8-9 : Sunt amintite cele 4 fiice ale lui Filip evanghelistul despre care se spune ca prooroceau. Sensul verbului “ a prooroci” ( a profetiza ) este acela de a descoperi viitorul sub inspiratia divina ( sensul restrans ), dar si de a invata pe altii vointa lui Dumnezeu ( sensul mai larg al termenului ). Or, apostolul Pavel le scrie corintenilor ca “cine prooroceste, vorbeste oamenilor spre zidire, sfatuire si mangaiere” ( 1 Corinteni 14, 3 )

Asadar, Noul Testament recunoaste lucrarea celor patru fiice ale lui Filip ca fiind o lucrare de zidire si instruire deosebit de importanta pentru biserica.

Este cat se poate de clar, din cele de mai sus, ca Pavel nu a fost un misogin. El a apreciat rolul si lucrarea femeii in biserica crestina a primului secol. A laudat aceasta lucrare, a incurajat-o si a recunoscut ca femeia poate detine slujbe cu mare influenta in sanul unei biserici.

Atunci de ce a afirmat Pavel: “femeia sa taca in adunari” ? Sau “femeii nu-i dau voie sa invete pe altii” ?  Se contrazice Pavel pe sine ?

Pentru a gasi un raspuns la aceasta intrebare, ne este de mare folos sa intelegem contextul istoric si cultural in care el a facut aceste afirmatii. Care era conditia femeii in societatea din timpul lui Pavel ?

Lumea in care lucra si predica apostolul era dominata de elenism. In Grecia, dar si in tarile in care a patruns influenta greceasca prin cuceririle lui Alexandru Macedon, statutul femeii era deplorabil:

– Femeia nu avea voie sa iasa din casa neinsotita. Daca trebuia sa iasa din casa, era obligata sa fie insotita de o doica.

– Era umilitor pentru un barbat sa-si insoteasca sotia la iesirea din casa.

– Barbatul mergea inainte, sotia ramanea in urma, iar cei doi nu comunicau.

– Femeia nu avea nicio educatie intelectuala.

– Filozofii greci invatatu ca e o pierdere de vreme sa stai de vorba cu o femeie. Doar la inmormantari se permitea barbatilor sa stea de vorba in public cu sotiile lor.

– Inchinarea se facea in temple separate.

– Aristotel- profesorul lui Alexandru Macedon- invata ca barbatul este mintea, iar femeia este trupul. Mintea comanda, iar trupul executa. Tot el invata ca femeia este un accident al naturii.

Acestea erau conceptiile grecilor pe care Alexandru Macedon le-a raspnadit in toate teritoriile cucerite. Din nefericire, multe din aceste mentalitati s-au pastrat pana in zilele noastre.

La evrei, ca si la egipteni, pana sa ajunga sub influenta filozofiei si culturii grecesti, conditia femeii era cu totul alta. Proverbe cap. 31 zugraveste statutul femeii in societatea iudaica dinainte de robia babiloniana. Solomon vorbeste, cu circa 900 de ani inainte de Christos, de femeia cinstita, inteleapta si educata, care stie sa-si organizeze casa, care conduce afaceri prospere, care are libertate de miscare si are initiative. Solomon descrie femeia ca pe un fel de ministru de interne, iar barbatul ei- ca un fel de ministru de externe, “ bine vazut la porti, cand sade cu batranii tarii” ( vers 23 ).

Nu trebuie sa trecem cu vederea exemple concrete de femei, de pe paginile Vechiului Testament, care s-au remarcat prin lucrarea, initiativa sau intelepciunea lor in sanul poporului ales-biserica lui Dumnezeu din acele timpuri: Maria, sora lui Moise, era profet, deci avea inzestrarea de a-i instrui pe cei din popor cu privire la calea Domnului. Debora, judecator peste popor intr-o perioada tulbure,  straluceste ca o femeie  plina de curaj, inteligenta si initiativa. Sa nu uitam ca biruinta lui Barac a fost obtinuta la umbra influentei acestei femei curajoase si capabile.

Aceeasi conditie o avea femeia si in Egiptul antic. Cand Herodot a vizitat Egiptul, a ramas uimit vazand femei facand comert, avand independenta in actiune, stapanind averi mari, in timp ce barbatii lor stateau acasa. Herodot insa considera aceasta stare de lucruri ca fiind “o barbarie”.

Dupa intoarcerea din exilul babilonian, iudeii au cazut sub puternica influenta a culturii grecesti, iar conditia femeii iudaice s-a schimbat radical. Aceasta a inceput sa fie desconsiderata si privita ca o simpla proprietate a barbatului. Rabinii au gasit si argumente in favoarea noii atitudini fata de femeie, folosindu-se de porunca a 10-a, unde femeia este amintita printre obiecte, animale sau fiinte cu statut social inferior: casa, boul, robii, etc. Tot ei, rabinii, invatau ca barbatul nu trebuie sa discute cu o femeie decat strictul necesar. Intre iudei, rabinii si fariseii care se respectau nu stateau de vorba cu sotiile lor.

In ceea ce priveste tinuta femeii, aceasta era acoperita chiar si in casa. Femeia nu avea voie sa-si despleteasca parul, acesta fiind un motiv de divort. Se credea ca femeia ii putea ispiti chiar si pe ingeri, daca i s-ar fi vazut parul. Din acest motiv, fariseii mai erau supranumiti si”cei zgariati “, caci atunci cand intalneau femei pe strada, inchideau ochii pentru a nu fi ispititi. Consecintele se puteau vedea pe fetele lor lovite si zgariate…

In privinta inchinarii, in sinagogi barbatii stateau in fata, iar femeile in spate, dupa o perdea, neavand voie sa spuna nimic. Femeile erau private de orice forma de educatie.

Sa observam contrastul dintre statutul femeii la iudei inainte de patrunderea culturii grecesti si dupa. Daca inainte de elenizare femeia avea aceleasi drepturi ca si barbatul, dupa patrunderea filozofiei si culturii grecesti, statutul sau social s-a degradat radical.

Revenind la afirmatiile apostolului Pavel, de ce indeamna el ca intr-o biserica dintr-o comunitate greceasca cum era Corintul , sau una aflata sub influenta elenismului ca Efesul, femeia trebuia sa taca in biserica si sa invete acasa in liniste ? Poate exemplele urmatoare ( reale ! ) ne vor ajuta sa intelegem mai mult decat o multime de argumente teoretice:

1. Un pastor ( Edy Constantinescu ) predica la un serviciu de inmormantare undeva la tara. Vorbeste despre inviere, despre nadejdea viatii vesnice, despre revenirea lui Christos… Intr-o pauza de idei, linistea este tulburata de o voce de femeie care se aude dintre ascultatori:

“Ioana ! Ioana ! Vezi ca vaca a intrat in porumb !”

Urmeaza o pauza, dupa care aceeasi voce repeta:

“Ioana ! Vezi ca vaca a intrat in porumb!”

De unde aceasta atitudine lipsita de respect fata de un serviciu divin, mai ales fata de un serviciu de inmormantare ? Aceste femei simple, de la tara, nu erau educate. Ele nu realizau ca in public si mai ales in cadrul unui asemenea moment solemn, nu se vorbeste. Daca Pavel ar fi participat la un astfel de serviciu divin, cu siguranta ca el ar fi dat aceleasi indemnuri femeilor: sa taca si sa invete in liniste regulile bunelor maniere.

2. Un misionar crestin care lucreaza in China gaseste aceeasi situatie ca pe vremea lui Pavel: femei desconsiderate si needucate. Dupa ce intemeiaza prima biserica, misionarul se loveste de niste probleme inedite: femeile din biserica nu stiu sa se poarte in public, datorita lipsei educatiei de care au fost private. Femeile vorbesc in timpul serviciilor divine, alearga dupa copii, raspund neintrebate… In astfel de conditii, misionarul e nevoit sa adopte, pentru un timp, pana la instruirea femeilor din biserica, niste reguli asemanatoare cu cele scrise de Pavel.

Acum il intelegem pe apostolul  Pavel ? Departe de a fi  un misogin si departe de a desconsidera femeia in biserica, el a fost preocupat permanent ca femeia sa-si redobandeasca statutul ei de la inceput: egala in drepturi, privilegii si  obligatii cu barbatul.

Pavel e singurul predicator care predica nevoia ca femeia crestina sa invete, sa se instruiasca, pentru a putea fi tot mai eficienta in lucrarea lui Dumnezeu. Iar cand acesta instruire se va fi facut, Pavel nu ezita, intr-o lume dominata de cultura pagana a grecilor, sa dea de lucru femeilor in biserica lui Cristos, sa le incurajeze si apoi sa le aprecieze lucrarea.

Pavel a avut un vis cu privire la statutul barbatilor si femeilor in Biserica lui Christos:

“Toti care ati fost botezati pentru Christos, v-ati imbracat cu Christos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Christos Iisus.” Galateni 3, 27-28

Daca acesta a fost idealul lui Pavel, daca acesta a fost gandul Mantuitorului, de ce sa nu fie acesta si idealul bisericii care Il asteapta pe Iisus sa revina si sa restabileasca armonia desavarsita a tuturor lucrurilor ?

Lori Balogh


This entry was posted in Biserica lui Christos. Bookmark the permalink.

8 Responses to Rolul si pozitia femeii in Biserica

  1. Sebastian says:

    Bună!
    Doresc să vă mulțumesc pentru ajutor, pentru modificarea comentariului meu cu gândurile ce mi-au venit în minte la o zi după publicare. Articolul acesta îmi place și aveți un dar deosebit de a scrie clar și complet pe înțelesul tuturor. Eu am recitit de mai multe ori comentariul meu și uneori râd, alteori mă sperii. Sper să nu îl citească multă lume în final. Spor la scris și vă mulțumim pentru tot. Doamne ajuta!

  2. Sebastian says:

    In urmatorul link pastorul doug batchelor vorbeste despre nepotrivirea ca o femeie sa devina pastor si explica la inceputul prezentarii (pe la minutul 10) ca mama lui, care un timp a facut parte din miscarea feminista din New York, a spus ca multe femei din acea miscare isi doreau sa fie barbati. El continua cu modul in care Dumnezeu a randuit familia, ca barbatul sa fie capul femeii pentru ca Hristos este capul barbatului si Dumnezeu este capul lui Hristos, cu diferentele intre modul de comunicare la femei si la barbati, femeile fiind mai affective, cu raspunsul diferit pe care il are fiecare la stres si durere. O femeie poate fi profet, predicator sau invatator. La Galateni 3:28 – “Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus”, el spune ca toti avem intrare libera in prezenta lui Hristos, ceea ce este corect
    https://www.youtube.com/watch?v=0irueCn3hHc

    Eu nu stiu ca femeia sa fie mandatata sa oficieze legea ceremoniala in Vechiul sau Noul testament si de aceea nu putea fi preot ceremonial sau pastor. Am ascultat din cand in cand cu placere prelegeri ale unor femei din biserica. Recunosc ca eu nu am acest dar.

    Despre „revolutia spirituala” feminista din Romania, din pacate lucrurile au inceput sa se miste dintr-o parte, semn ca si cei care nu au niciun dumnezeu au remarcat acest lucru. Versurile mai vechi ale artistei: “ Va rog permiteti sa pun aceasta intrebare / Exista pe lumea asta cineva / Sa nu fi trecut pragul cuiva cu o floare? / Sa nu fi stiut ce inseamna dragostea? “ primeste azi un raspuns “revolutionary”. Redau mai jos un material publicat zilele acestea pe un site de caterinca

    ” Solutie ingenioasa gasita de o romanca, care a renuntat la parfumurile de femei si a inceput sa se dea cu parfumuri de barbati, iar viata ei s-a schimbat fundamental.
    Acum, ea este asaltata de barbati indrazneti, care o trateaza de la egal, o invita la o bere si ii soptesc tandru ca au bilete la un meci de fotbal.
    „Am scapat de aberatiile gen venit cu flori. Singurele flori care ne intereseaza sunt de floarea soarelui, mai precis semintele pe care le spargem cand ne uitam la meciuri”, declara mandra romanca, scarpinandu-se. ”

    Imi cer iertare pentru ironia si vorbele neserioase care nu se adreseaza tuturor femeilor.

  3. Florentina Costescu says:

    Dumnezeu sa va binecuvinteze, frate Lori!
    La momentul publicarii acestui articol nici eu nu stiam adevărul, însă Dumnezeu în mila Sa m-a ajutat in mod direct, prin studiu personal, să inteleg realitatea voiei Sale și mă bucur nespus că pot experimenta o libertate spirituala autentica manifestata printr-o bucurie nepusă.

    Astept să vad reacțiile multor „slujitori” acum orbi si surzi spiritual din cauza influentei duhului religios pe care, din pacate, nu-l pot discerne din cauza imaturitatii spirituale, la revoluția spirituala pe care Duhul Sfant este pe cale să o faca în Romania!

    Bunul Dumnezeu să lase lumina Sa ptr a se intelege și discerne influentele și intariturile doctrinare ale duhului religios!

    Din Coloseni 2, traducerea Fidela:
    6. De aceea, așa cum l-ați primit pe Cristos Isus Domnul, așa să umblați în el,

    7. Fiind înrădăcinați și zidiți în el și întemeiați în credință, așa cum ați fost învățați, abundând în ea cu mulțumire.

    8. Păziți-vă ca nu cumva cineva să vă ia ca pradă prin filozofie și înșelătorie deșartă, conform tradiției oamenilor, conform principiilor elementare ale lumii și nu conform lui Cristos.

    Mă întreb cum pot explica cei care încă resping adevărul restaurarii spirituale depline al femeii și al chemarii ei la slujire, situațiile în care sunt în biserici femei proroci (atentie: nu cu manifestare a darului de prorocie, ci confirmare clara de la Duhul Sfant a slujbei, ca in cazul Deborei sau lui Miriam). Slujbele sunt încredințare de Hristos Însuși în trupul Sau spiritual, deoarece El este Capul trupului.

    De fapt am întâlnit de curând o astfel de situatie iar raspunsul „slujitorului” a fost TACEREA, însă a continuat sa se opuna evidentelor. Astfel de oameni, din pacate, NU mai sunt de mult conectati la Cap astfel ca nu au cum să-L slujeasca în mod real pe Hristos, Cuvântul.
    Este o mare înșelăciune a diavolului însă a sosit timpul ca adevărul să fie cunoscut și înțeles de cât mai mulți și în România.
    Se vor alege două grupuri: cei care discern în mod cert călăuzirea Duhului Sfânt de cei care vor merge în continuare sub influența doctrinei religioase hrănindu-se din slova fără Duh. Din păcate, cei din al doilea grup vor prigoni pe cei din primul grup, de aceea mă rog ca Dumnezeu să lase lumina Sa!

  4. Eugen Duțu says:

    Galateni 3:24 Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.
    25 După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.
    26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus.
    27 Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.
    28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

    Ȋn mod greşit se pune accent ȋn versetul 28 pe faptul că ȋn Hristos bărbaţii sunt totuna cu femeile, pentru a trage concluzia : ce mare lucru dacă femeia este hirotonită prezbiter ?

    Dar ce ȋnseamnă că toţi suntem una ȋn Hristos Isus ? Că nu mai există deosebiri ȋntre noi ? Nicidecum.

    Referirea cu privire la iudei şi greci, la robi şi slobozi este la opririle pe care Legea lui Israel le avea cu privire la neamuri sau străini (vezi greci) şi la robi. Să citim un exemplu scurt :

    Exod 12:43 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paşte: niciun străin să nu mănânce din ele.
    44 Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele.
    45 Veneticul şi simbriaşul să nu mănânce.

    Creştinismul vine cu eliberarea şi fratele Pavel a putut spune consecutiv :

    Romani 2:28 Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.
    29 Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru, şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

    Apoi :

    Efeseni 3:3 Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care vă scrisei în puţine cuvinte.
    […]
    6 Că adică neamurile sunt împreună-moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea
    7 al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.

    Ȋn ceea ce priveşte partea bărbătească şi partea femeiască, este adevărat că Legea nu făcea discriminare ȋntre sexe, dar ȋntre cititorii epistolei din regiunea Galatia erau mulţi care proveneau dintre neamuri, care aduceau cu ei negreşit elemente ale culturii ȋn care trăiseră . Ȋn privinţa aceasta, dau cuvȃntul Comentariului biblic azş :

    „Nici parte bărbătească, nici parte femeiască. În lumea veche, femeile erau considerate îndeobşte cu puţin deasupra bunurilor mobile şi în felul acesta, infinit inferioare bărbaţilor. Filosofii păgâni uneori discutau dacă o femeie are suflet sau nu. În unele societăţi păgâne tatăl sau soţul avea autoritate asupra femeilor din gospodăria lui până într-acolo că putea să ordone executarea lor. Ridicarea femeii la egalitate cu bărbatul este rezultatul direct al învăţării şi practicii creştine. Aici, însă, Pavel se gândeşte la poziţia femeilor înaintea lui Dumnezeu ca suflete păcătoase având nevoie de mântuire.”
    Dacă ar fi să mergem pe mȃna ȋnţelegerii că fratele Pavel vrea să spună că femeile trebuie să fie perfect egale ȋn toate privinţele cu bărbaţii ȋn Domnul Hristos, atunci ajungem la unele contradicţii ireconciliabile.

    Dacă femeia şi bărbatul sunt perfect egali , atunci şi iudeii şi grecii se găsesc ȋn aceeaşi situaţie.

    Numai că fratel Pavel a spus tot prin Duhul Sfȃnt lucruri de genul :

    Romani 15:26 Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim.
    27 Negreşit, au avut bunătatea, dar era şi o datorie faţă de ei, pentru că, dacă neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti.

    Cum vine lucrul acesta, egali dar datori ȋn acelaşi timp?

    La fel creştinii robi şi cei liberi. Spusa fratelui Pavel nu a eliberat robii, ci a arătat că Domnul nu mă desconsideră dacă m-am născut sau am ajuns rob, ȋn raport cu fratele meu care este liber.

    1Corinteni 7:20 Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.
    21 Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta, dar, dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.
    22 Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos.

    Cum adică, numai dacă pot devin slobod ? Şi dacă nu pot, cum mai sunt egal perfect cu fratele meu slobod ?

    Acestea fiind arătate , doresc să spun că textul cheie al partizanilor hirotonirii femeii, este un fals argument al dumnealor.

    Ȋn altă ordine de idei , dacă femeia profet avea o autoritate spirituală mai mare decȃt un preot, de ce surorile ar vrea să devină pastori, adică prezbiteri, care spiritual au mai puţină autoritate decȃt un profet ?

  5. Lori Balogh says:

    Sunt constient ca argumentele logice si scripturistice nu pot convinge pe cineva care este hotarat sa tina la ideile sale. Va respect pozitia, asa cum va rog si pe dvs. sa o respectati pe cea pe care am prezentat-o.
    Biblia afirma ca au existat femei chemate de Dumnezeu in slujba de profet atat in VT, cat si in NT. Un profet, fiind chemat direct de Dumnezeu, avea o autoritate mai mare decat cea a unui rege sau a unui preot. Profetii i-au mustrat deopotriva pe preoti si pe imparati, atunci cand s-au departat de Legea lui Dumnezeu.
    Cum va explicati acest lucru: femeia putea fi profet ( cu o autoritate mai mare decat a unui preot ), dar nu poate fi pastor – o slujba mai mica in autoritate decat a unui preot sau profet?
    Va invit sa meditati mai adanc la planul initial al Creatorului atunci cand a creat prima pereche de oameni si, de asemenea, la idealul la care doreste El sa ajunga Biserica Sa.
    Pace si intelepciune va doresc si dvs.

  6. SS says:

    Dumnezeu nu a ales vreodată o femeie ca preot. Domnul Isus a ales 12 ucenici dintre care toți au fost bărbați. Nici o femeie măcar. De ce oare? Cu părere de rău trebuie să vă spun că răstălmăciți Scripturile. Biblia nu interzice femeilor să se roage, să cânte în corul biserici, să facă acte de diaconie, să învețe pe cele mai tinere. Aici este vorba doar despre rolul de cârmuitor, prezbiter, pastor, predicator.
    Personal cred că vă duceți într-o direcție greșită. De asemenea cred că Biblia este bine tradusă și v-aș ruga să nu mai faceți interpretări care nu-și au rostul. Nu mai întindeți coarda și haideți să ne mulțumim cu rolul pe care l-a stabilit Dumnezeu pentru fiecare din noi, fie bărbat fie femeie.

    Pace și multă înțelepciune vă doresc!

  7. E G R says:

    Pe scurt:
    1.„Familii crestine, care in viata de zi-cu-zi isi vedeau de grijile existentei la fel ca orice alta familie, in biserica erau separate de zidul invizibil, dar inalt, al prejudecatilor.„ Cred ca nu va place miscarea puritana. In aceeasi ordine de idei, cum vedeti inchinarea unui baiat in biserica inconjurat de fete (multe, prea multe modern semi-imbracate) ?
    2. Genesa 3:16 ultima parte
    Biblia nu este guma de mestecat sa o intindem cum dorim pt. a largi calea Domnului .
    Har si pace !

  8. Gabriel says:

    Interpretabil. In sinea lui articolul ar fi doar una din abordarile din domeniul rolurilor in Biserica. Poti incadra explicatia la o incredintare personala in cel mai bun caz; nu gasesc in expunerre temei biblic, deci cu toata truda, nu depaseste dimensiunea parerii personale.
    Inteleg aspectul intelegerii culturii, este relevant, dar concluzia ramane o supozitie. Cazurile specificate in Biblie nu dau de inteles ca acele surori diaconite predicau, puteau sa faca alte lucrari, pot analiza cultura si sa dau nenumarate parari posibile.
    De ce totusi dorinta unor surori de a predica? Si asa este controversata situatia. De ce sa nu fuga de ce pare rau? De ce sa spiritualizam unde nu este cazul? De ce sa nu nemultumim cu rolul pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru fiecare, fara sa privim pe nimeni de sus, fara sa desconsideram pe nimeni?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.