Rugăciunea și sănătatea
Am citit de curând un articol intitulat „O descoperire surprinzătoare”. Se relata în acel articol despre observația făcută de un medic în timpul unei epidemii de gripă. Medicul respectiv a observat că bolnavii internați într-o anumită secție nu au contractat gripă, deși toate secțiile spitalului intraseră în carantină din cauza epidemiei.
Medicii s-au întrebat cum se poate explica acest lucru. Care era secretul faptului că bolnavii internați în secția respectivă erau imuni față de temuta boala? Cercetând lucrurile din aproape în aproape, ei au ajuns la concluzia că acești bolnavi, din cauza specificului bolii lor, primeau zilnic, pe lângă alte medicamente, și o anumită doză de vitamina D.
Concluzia medicilor: suplimentarea alimentației cu o anumită doză de vitamina D ne ferește de gripă, o boală cu multe complicații grave. După ce citești un astfel de articol, reacția aproape instinctivă este să te duci la cea mai apropiată farmacie sau magazin de produse naturiste și să cumperi suplimentul respectiv. Nu este așa? Apoi spunem repede și prietenilor despre găselnița noastră…
Este bine sau rău să procedăm în felul acesta? Cum ar trebui să se raporteze un creștin față de toate aceste descoperiri noi în domeniul medical? Le acceptăm fără nicio ezitare sau le respingem fără să le cercetăm?
Aproape zilnic suntem bombardați cu tot felul de noutăți medicale. Pe posturile comerciale TV apar fel de fel de terapeuți cu metode din cele mai ciudate de vindecare, care promit o vindecare sigură: brățări magnetice, plasturi cu plante medicinale, bioenergie, acupunctură, urinoterapie, tratamente cu extracte din insecte, etc. Ce trebuie să facă un creștin față de toate aceste provocări?
Un posibil răspuns la aceste întrebări îl putem găsi în experiența împăratului Asa al regatului lui Iuda, experiență relatată în capitolele 14, 15 și 16 din a doua Carte a Cronicilor. Împăratul Asa a fost, conform raportului biblic, un împărat bun în prima parte a domniei. „Asa a făcut ce este bine și plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului sau” (2 Cronici 14:2).
Biblia vorbește despre reforma religioasă pe care împăratul Asa a făcut-o în regatul lui Iuda. Tot ea relatează despre prosperitatea de care s-a bucurat atât împăratul, cât și poporul în prima parte a domniei. Apoi se relatează despre o experiență unică pe care Asa a avut-o cu Dumnezeu cu ocazia biruinței miraculoase câștigate împotriva unei armate uriașe de circa un milion de oameni. După această experiență, Dumnezeu îl trimite la împărat pe profetul Azaria cu o solie încurajatoare: „Domnul este cu voi când sunteți cu El; dacă-L căutați, Îl veți găsi, iar dacă-L părăsiți, și El vă va părăsi” (2 Cronici 15:2).
Încurajat de aceste cuvinte, Asa se dedică cu și mai multă râvnă reformelor religioase din regatul său. Convoacă întregul popor la Ierusalim și încheie un legământ prin care toți se obligă să-L caute pe Dumnezeu. Râvna lui Asa pentru Dumnezeu este atât de mare încât nici măcar pe mama sa nu o mai lasă să fie împărăteasă, din cauza unui idol pe care-l făcuse Astarteei -zeița desfrânată a fertilității.
Timp de 35 de ani, Asa domnește în liniște sub binecuvântarea și ocrotirea lui Dumnezeu. În al 36‑lea an al domniei lui însă, se produce o schimbare dramatică. Baeșa, împăratul lui Israel, atacă regatul lui Iuda. Cum reacționează Asa? De data aceasta nu se mai sprijină pe Dumnezeul său, ci caută ajutor la brațul omenesc al împăratului Siriei. Asa poruncește să fie scoase din visteria Templului cantități mari de aur și argint pe care le trimite împăratului Siriei, cerându-i ajutorul. Acesta îl ajută pe moment, însă Domnul îi trimite o mustrare prin profetul Hanani: „Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei și nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mâinile tale” (2 Cronici 16:7).
Reacția lui Asa este violentă: se mânie pe profet și-l îl trimite la închisoare. Apoi istoria biblică consemnează faptul că împăratul Asa a început să apese pe unii din popor, schimbându-și politica internă. Apoi, în al 39‑lea an al domniei sale, Asa se îmbolnăvește de o boală de picioare, manifestată prin dureri foarte mari. Este de subliniat ceea ce ne raportează Biblia în continuare: „Chiar în timpul bolii lui, nu a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori” (2 Cronici 16:12).
Un început frumos, promițător, cu experiențe vii cu Dumnezeu, dar cu o schimbare surprinzătoare de atitudine care a dus la un sfârșit trist. Ce a greșit împăratul Asa în ceea ce privește boala de care suferea? A greșit el că a consultat niște medici? E păcat să consulți un medic atunci când ești bolnav?
Răspunsul la aceste întrebări, care ne confruntă pe fiecare dintre noi când ajungem să ne îmbolnăvim, este legat de o problemă de prioritate: Pe cine consultăm mai întâi: pe medici sau pe Marele Medic?
Să presupunem că m-am îmbolnăvit și aflu că într-un oraș important există o clinică ce tratează suferința mea. Aflu că acolo este un profesor renumit, iau legătura cu el și mă programez pentru consult. Apoi mă urc în primul tren și ajung la clinică unde, în loc să mă îndrept spre cabinetul profesorului, vorbesc cu portarul, cu infirmiera, cu femeia de serviciu, cu spălătoreasa, cu contabila și cu bucătăreasa spitalului. Le spun tuturor despre necazul meu și toți îmi dau sfaturi cum să mă fac din nou sănătos. Apoi, încărcat cu o mulțime de sfaturi și idei de tratament, mă întorc acasă liniștit și mulțumit. Și toate acestea fără măcar să-l văd la față pe renumitul profesor specializat în boala de care sufăr.
Oare nu așa procedează oamenii de cele mai multe ori în relația lor cu Dumnezeu? Corrie Ten Boom – o supraviețuitoare a lagărelor de concentrare naziste – spunea: „Pentru unii rugăciunea este volanul, pentru alții – doar roata de rezervă.”
Mi-e teamă că, de multe ori, rugăciunea noastră e doar o roată de rezervă pe care o folosim doar atunci când avem „pană”, când constatăm ca oamenii nu ne mai pot ajuta, indiferent de știința și metodele lor.
„Cerul este plin de răspunsuri la rugăciuni pe care nimeni, niciodată nu le-a rostit.” – spunea cineva. De ce trebuie să căutăm sfat de la Dumnezeu în orice problemă de sănătate, înainte de a consulta orice doctor și înainte de a apela la orice tratament, oricât de promițător ar fi?
Biblia ne învață că noi suntem lucrarea lui Dumnezeu. Organismul omenesc este cea mai complexă mașinărie biologică cunoscută. Această mașinărie, ca să poată funcționa bine, are nevoie de anumiți parametri care sunt trecuți în „cartea noastră tehnică” și pe care doar Creatorul o cunoaște perfect. Medicina modernă a început să descifreze tainele alcătuirii și funcționarii organismului omenesc de relativ puțin timp.
Există o „carte tehnică generală”, cu principii generale de sănătate, valabile pentru toți oamenii, indiferent că sunt albi sau negri, bărbați sau femei, copii sau adulți. Dacă e rău să mănânci ardei iuți, atunci acest lucru e valabil pentru toți oamenii. Și dacă e bine să mănânci multe fructe, la fel, acest lucru e bun pentru toți.
Însă noi suntem unicate. Medicii înșiși recunosc faptul că nu trebuie tratată boala, ci bolnavul, adică există un tratament individualizat pentru fiecare bolnav în parte. Un tratament care-l ajută pe un bolnav, poate fi ineficient în alte cazuri similare. De aceea există și o „carte tehnică” individuală, pe care doar Creatorul nostru o cunoaște cel mai bine.
Înțelegem acum de ce e necesară rugăciunea, chiar dacă pe strada noastră se află cea mai renumită clinică specializată în boala de care suferim? Rugăciunea este o problemă de prioritate. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).
Prin rugăciune, noi apelăm la Cel care ne cunoaște corpul cel mai bine cu putință și care ne poate îndruma spre tratamentul cel mai eficient, spre metoda cea mai bună, spre medicul care ne poate ajuta cel mai mult. De câte ori nu am făcut trista experiență a împăratului Asa, de a alege noi și medicul și tratamentul, pentru ca, în final, să recunoaștem eșecul. Doar atunci am apelat la „roata de rezervă”- rugăciunea.
Revin la articolul amintit la început. Mai alergăm la farmacie imediat ce am citit un astfel de articol? E bine să luăm un supliment de vitamina D pentru a ne proteja de gripă? E posibil să fie bine… E posibil ca unuia să-i folosească, iar altuia să nu-i folosească. Nu este infinit mai bine ca mai întâi să cerem o „consultație” la Marele nostru Medic pentru ca El să ne îndrume spre ce clinică să ne îndreptăm, la care medic să apelăm și ce tratament să urmăm?
Biblia ne promite că „cel neprihănit va trăi (va supraviețui n.n.) prin credință” (Habacuc 2:4; Romani 1:17). Aici se află o mare și adâncă făgăduință. Biblia nu ne spune că vom trăi (vom supraviețui) datorită unor metode revoluționare descoperite recent, nici datorită vreunui medic renumit. Credința este atitudinea pe care Dumnezeu o așteaptă de la noi și pe care o răsplătește îmbelșugat.
Așadar, să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, chiar în caz de boală, și nu vom regreta. „Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul care te vindecă” (Exodul 15:26).
Lori Balogh
