In calitate de copii ai lui Dumnezeu, suntem indreptatiti sa-I cerem Tatalui nostru ceresc o multime de lucruri. Insusi Mantuitorul ne-a incurajat sa facem lucrul acesta:
“Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide,” (Matei 7,7 )
“Va mai spun ca daca doi dintre voi se invoiesc sa ceara un lucru oarecare , le va fi dat de Tatal Meu care este in ceruri.” ( Matei 18, 19 )
“Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi.” ( Matei 21,22 )
Desi suntem incurajati sa cerem in rugaciune ceea ce dorim, desi ne este promis chiar de Mantuitorul ca vom primi ceea ce cerem, realiataea demonstreaza ca nu toate cererile noastre adresate lui Dumnezeu sunt implinite. Poate gresesc: poate ca cineva din cei ce citesc aceste randuri a primit raspuns la toate cererile facute lui Dumnezeu. Daca este asa, este un caz fericit. Insa cei mai multi dintre noi avem si experiente negative in ceea ce priveste implinirea rugaciunilor. Uneori, efectul acestui fapt este un cutremur devastator asupra vietii spirituale a celui in cauza.
Am citit intr-o revista marturia cutremuratoare a unei crestine care a trait experienta rugaciunii neascultate:
“Imi face rau cand aud de catei pierduti si gasiti si de chei pierdute si gasite ca raspuns la rugaciune! Sotul meu a murit saptamana trecuta dupa o boala lunga si chinuitoare. M-am rugat cu disperare lui Dumnezeu sa-i salveze viata, dar El n-a facut aceasta. Gandul ca Dumnezeu asculta rugaciuni triviale , dar ignora ceva atat de important cum a fost viata sotului meu, ma lasa suparata , deprimata si confuza.”
Incerc sa o inteleg pe vaduva indurerata, deoarece si eu, ca multi alti crestini, am avut astfel de experiente , chiar daca nu la fel de zguduitoare. Visul meu de adolescent era sa devin un medic crestin care sa faca mult bine oamenilor. In anul doi de liceu, discutam cu colegul de banca despre viitoarea noastra profesie. El dorea sa devina inginer. L-am convins ca medicina e mult mai buna si s-a lasat induplecat sa ne pregatim impreuna pentru medicina.
Anii au trecut, am luat bacalaureatul si ne-am dus impreuna la examen. Desigur, m-am rugat pentru reusita. Rezultatul? Colegul meu a reusit sa intre la medicina, fara sa se roage, in timp ce eu, rugandu-ma, am picat la examen.
Credeti ca mi-a fost usor ? Intreaga temelie a credintei mele de adolescent mi-a fost zguduita in acea perioada. Si intrebarea care imi persista in minte era: de ce el, care nu era un credincios, a reusit, iar eu, care ma rugasem pentru reusita, am esuat ?
De ce Dumnezeu nu asculta intotdeauna rugaciunile copiilor Sai ?
La aceasta intrebare, de obicei se dau mai multe raspunsuri clasice, bazate pe Scripturi, raspunsuri care pot fi grupate in doua categorii:
1. Dumnezeu nu poate raspunde tuturor cererilor ce I se fac din cauza pacatelor in care ne complacem. Si, pentru a sustine aceasta afirmatie, se citeaza textul din Isaia 59, 1-2:
“Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasa, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L impiedica sa va asculte.”
Raspunsul este cat se poate de clar si e dezvoltat si in alte parti ale Bibliei.
Care sunt acele pacate care Il impiedica pe Dumnezeu sa ne asculte cererile ?
– Mandria: “Sa tot strige ei atunci, caci Dumnezeu nu raspunde din pricina mandriei celor rai…” Iov 35, 12
– Neascultarea de Legea lui Dumnezeu: “ Daca cineva isi intoarce urechea ca sa n-asculte Legea, chiar si rugaciunea lui este o scarba…” Proverbe 28,9
– Violenta sub orice forma: “Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange.” Isaia 1, 15
– Faptele rele: “ Apoi striga catre Domnul, dar El nu le raspunde, ci Isi ascunde Fata de ei in vremea aceea pentru ca au facut fapte rele.” Mica 3,4
– Risipa si pofta rea: “Sau cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.” Iacov 4, 3
Lista poate continua cu alte si alte pacate care Il impiedica pe Dumnezeu sa dea ascultare rugaciunilor noastre ( Proverbe 1, 24-28; Ieremia 11, 10-11; Zaharia 7, 13, etc ).In toate aceste cazuri e vorba de situatii clare in care Dumnezeu nu poate asculta si sprijini pe cineva care pacatuieste cu voia.
Exista insa si un alt grup de situatii in care omul este un copil sincer al lui Dumnezeu, un om care nu traieste in pacate voite, cunoscute, care-L iubeste pe Dumnezeu, care se roaga si care totusi nu este ascultat intotdeauna. Petru un astfel de om, refuzul lui Dumnezeu de a-i implini rugaciunea poate fi mult mai dureroasa decat pentru cel nelegiuit, care stie ca e pacatos si care nici nu se asteapta la un raspuns din partea cerului.
Un copil rau si codas la invatatura, cu nota scazuta la purtare, nici nu spera ca tata sa- i cumpere o bicicleta la sfarsitul anului, pentru ca stie ca nu o merita. Dar ce va zice copilul cuminte, care aduce acasa doar note de 9 si 10, care e premiantul clasei, si care totusi e refuzat de tatal sau ? Nu-si va pune oare in mod firesc intrebarea: De ce tata nu-mi implineste dorinta ?
Si in acest caz , exista niste raspunsuri clasice. Pentru exemplificare, doresc sa citez din raspunsul pe care redactorul revistei amintite mai sus l-a dat vaduvei indurerate, atat de pierderea sotului, cat mai ales de lipsa unui raspuns la rugaciunile ei:
1. Dumnezeu nu poate interveni de regula in viata si moartea din lumea noastra. Oamenii se imbolnavesc si mor pentru ca aceasta e lucrarea pacatului. Dumnezeu trebuie sa ingaduie lucrurilor sa mearga pe fagasul lor natural.
2. Dumnezeu nu poate face minuni in fiecare caz in parte. Minunile , prin definitie, sunt evenimente rare. Dumnezeu nu poate sa elimine moartea pana nu vine timpul pentru aceasta .
3. Domnul a raspuns NU ! la rugaciunea d-v pentru ca El a vazut ceva ce d-v nu vedeti.
4. Poate ca Domnul l-a luat pe sotul d-v fiindca a stiut ca daca va mai trai, si-ar fi pierdut mantuirea.
5. Poate ca Domnul l-a luat pe sotul d-v ca sa salveze pe alcineva.
6. Insusi Domnul Iisus a rostit o rugaciune care nu I-a fost ascultata: cea din Ghetemani.
7. Apostolul Pavel s-a rugat si el de trei ori pentru ca Domnul sa-i scoata tepusul din carne ( boala ), dar nu a fost ascultat.
8. Dumnezeu nu greseste niciodata. El vede lucrurile mai clar decat noi si va face ceea ce este spre binele nostru.
Toate aceste argumente care incearca sa explice de ce Dumnezeu nu raspunde intotdeauna rugaciunilor copiilor Sai pot fi incununate in urmatorul paragraf inspirat:
“A pretinde ca rugaciunea sa fie totdeauna implinita chiar in felul dorit de noi ar fi o indrazneala necuvenita din partea noastra. Dumnezeu este prea intelept ca sa poata gresi si prea bun ca sa retina vreun bine de la cei ce umbla in neprihanire. Deci nu trebuie sa ne temem a ne increde in El, chiar daca nu vedem imediat un raspuns la rugaciunile noastre.” E. G. White, Calea catre Hristos, pag. 87-88
Sunteti de acord cu toate aceste raspunsuri clasice ? Eu sunt perfect de acord, insa cred ca lipseste ceva. Toate aceste raspunsuri se adreseaza mai mult intelectului, ratiunii, nu si inimii. Atunci cand ceri un lucru pe care-l consideri bun, nu numai pentru tine, ci si pentru binele altora, si o faci cu o dragoste dezinteresata si totusi nu primesti niciun raspuns de la Dumnezeu, toate aceste argumente pot sa-ti usureze nedumerirea si tulburarea sufleteasca. Inima insa nu e multumita cu niciunul din aceste raspunsuri posibile. Ramane un “De ce ?” si o teama ascunsa: Oare ma mai iubeste Dumnezeu ? Nu cumva m-a parasit si de aceea nu-mi raspunde ?
De aceea, la toate raspunsurile clasice si la toata argumentatia rationala amintita mai sus, as aduga inca un raspuns, care, in aparenta, le contrazice pe toate: Dumnezeu asculta si implineste orice rugaciune sincera a oricarui copil al Sau care face voia Sa.
Pentru lamurirea dilemei daca Dumnezeu implineste sau nu toate rugaciunile, trebuie sa tinem cont de mai multe repere biblice:
1. Dumnezeu a promis ca ne va da tot ce Ii cerem cu credinta, in rugaciune si in Numele lui Iisus . Vezi Matei 21,22; 7,7; 18,19 etc. Unii vor aduga : “daca este dupa voia Lui”, insa textul nu spune acest lucru.
2. Noi nu stim cum sa ne rugam. Apostolul Pavel afirma ca, datorita slabiciunii omenesti, avem fagaduita asistenta Duhului Sfant care mijloceste pentru noi. Vezi Romani 8, 26-27
Cand Pavel spune ca nu stim sa ne rugam, el nu se refera la faptul ca am fi incapabili sa alcatuim niste propozitii si fraze prin care sa ne exprimam cererile, ci la cu totul altceva: noi nu suntem capabili sa-I cerem lui Dumnezeu lucrurile de care avem intr-adevar nevoie si care ne-ar face cu adevarat fericiti atat in viata aceasta, cat si in vesnicie. Majoritatea cererilor noastre sunt egoiste, materialiste si privesc viata trecatoare de pe pamant.
3. Dumnezeu nu se uita la aparente, ci la inima omului. Vezi 1 Samuel 16,7 De multe ori inima noastra tanjeste dupa o binecuvantare divina, dar buzele noastre cer altceva, uneori opusul a ceea ce doreste cu adevarat inima. Avem in Luca 5, 1-11 relatarea “pescuirii minunate”. Dupa o zi de predicare pe corabia lui Petru, Mantuitorul ii porunceste acestuia sa arunce mrejile in apa. Petru se opune initial, motivand ca intreaga noapte s-au chinuit sa pescuiasca, insa n-au prins nimic. Totusi Petru asculta si cand vede mreaja plina de pesti, incat doua corabii de abia fac fata incarcaturii, el cade la picioarele Domnului si spune cateva cuvinte ( o rugaciune ):
“Doamne, pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos !” ( vers. 8 )
Buzele lui Petru cereau :”Doamne, pleaca de la mine”, insa inima sa cerea altceva.
“Petru a zis: Pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos, dar s-a agatat de picioarele lui Iisus, simtind ca nu poate sa fie despartit de El” E. G. White, Hristos Lumina Lumii, pag. 232
A ascultat Domnul rugaciunea lui Petru ? Domnul nu a ascultat rugaciunea buzelor lui Petru, caci nu l-a parasit, insa a ascultat acea rugaciune tainica a inimii lui, care dorea prezenta Lui Christos mai vie in viata sa. Exemplul acesta ne demonstreaza ca exista doua rugaciuni paralele: una a buzelor si una a inimii. Cele doua rugaciuni pot fi total diferite, buzele nestiind sa ceara ceea ce inima are nevoie. Dumnezeu asculta rugaciunea cea mai importanta pentru noi- cea a inimii, lasandu-ne impresia ca El nu a luat aminte la rugaciunile noastre rostite cu buzele.
Revin la propria experienta legata de examenul la medicina. Cand m-am rugat pentru reusita la facultatea de medicina, inima mea cerea de fapt ca Domnul sa-mi dea o meserie care sa-mi placa, care sa-mi aduca satisfactii si prin care sa-i pot ajuta pe oameni. Acum, dupa ani de atunci, imi dau seama ca buzele mele nu au stiut ce sa ceara, insa Domnul a stiut ce cerea inima mea si aceasta rugaciune tainica, nerostita, El a implinit-o in viata mea. Daca ma intreaba cineva daca Domnul mi-a ascultata rugaciunea de atunci, ii voi spune ca da: nu rugaciunea buzelor, ci pe cea a inimii.
Apostolul Pavel spune ca s-a rugat de trei ori ( cu buzele ! ) pentru ca Dumnezeu sa-i indeparteze “tepusul” din carne ( boala de care suferea ). Vezi 2 Corinteni 12, 7-10. Cu toate acestea, rugaciunea sa nu a fost ascultata in sensul dorit de el, ci in sensul dorit de Dumnezeu. Probabil ca Pavel cerea acest lucru pentru a fi fericit si a putea sluji mai eficient biserica.
A fost Pavel fericit chiar cu “tepusul in carne “? A putut el sluji biserica si lucrarea lui Dumnezeu, chiar in conditiile unei sanatati imperfecte ? Desigur ! Numai un om fericit putea sa afirme :
“Caci pentru mine a trai este Christos si a muri este un castig. Dar daca trebuie sa mai traiesc in trup, face sa traiesc, si nu stiu ce trebuie sa aleg. Sunt strans din doua parti: as vrea sa ma mut si sa fiu impreuna cu Christos, caci ar fi cu mult mai bine, dar pentru voi este mai de trebuinta sa raman in trup.” Filipeni 1, 21- 23
Numai un suflet pe deplin fericit poate privi viata si moartea cu aceeasi seninatate, deopotriva…Iar in privinta slujirii, el insusi marturiseste ca a fost folosit de Dumnezeu mai mult decat toti ceilalti apostoli, care nu aveau problemele lui de sanatate.
Concluzii:
Dumnezeu asculta orice rugaciune sincera a copiilor Sai. Chiar daca buzele noastre nu stiu ce sa ceara, chiar daca ele nu stiu ce e spre binele noastru si al semenilor, chiar daca ele cer gresit lucruri care ne-ar face rau, sa fim convinsi ca Tatal ceresc citeste inimile noastre. El vede nazuintele, dorintele, planurile, aspiratiile si intotdeauna El va da un raspuns celor mai inalate dorinte si nazuinte ale noastre.
“Domnul sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce-ti doreste inima.” Psalmul 37, 4
Lori Balogh
Va rog sami trimiteti un verset din biblie unde scrie că rugaciunea este cheia care deschide cerul