Ce spune Biblia despre… adevărata zi de odihnă
Într-o lume din ce în ce mai agitată, în care rezistența noastră fizică și psihică este testată până la limită, avem nevoie de odihnă. Cunoscând această nevoie a omului, Creatorul a rânduit, încă de la începuturile existenței omenirii, o zi săptămânală de odihnă, în care ființa umană să se reculeagă, să-și evalueze drumul parcurs, să se orienteze și, mai ales, să-și împrospăteze relațiile cu cei din jur și cu Dumnezeu.
Ce spune Biblia despre originea zilei de odihnă?
Ideea că porunca de a păzi Sabatul zilei a șaptea a fost dată doar evreilor și că ea există doar de la momentul dării Legii pe Sinai este o prejudecată. Biblia ne descoperă faptul că Sabatul (în l. ebraică „sabat” înseamnă zi de odihnă) a fost dat omului înainte de căderea în păcat și cu mult înainte de nașterea poporului evreu, el fiind un memorial al Creației (vezi Geneza 2:2‑3).
Să reținem din pasajul biblic citat trei amănunte importante: 1) În ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea; 2) El a binecuvântat Sabatul; 3) El a sfințit Sabatul (l-a pus deoparte pentru un scop sfânt). De aici rezultă trei consecințe la fel de importante:
1) Sabatul este universal. El nu a fost dat unui singur om sau popor, ci întregii omeniri (vezi Isaia 56:2‑7).
2) Sabatul este veșnic. Fiind dat înainte de căderea omului în păcat, când nu exista moarte, Sabatul este o sărbătoare veșnică pentru toate generațiile de oameni care urmau să trăiască pe pământ (vezi Evrei 4:9‑11).
3) Sabatul este independent de Planul de Mântuire. El urmează să fie serbat și pe Noul Pământ, după încheierea acestuia (vezi Isaia 66:22‑23).
Ce spune Biblia despre scopul Sabatului?
Ziua de odihnă săptămânală (ziua a șaptea, sâmbăta) a fost dată omului cu mai multe scopuri:
1) Ca memorial al Creației. Fiecare zi de Sabat ne reamintește că marea varietate a vieții animale și vegetale, împreună cu tot ce e frumos în natură, reprezintă opera Creatorului (vezi Exodul 20:11; Psalmul 11:4).
2) Ca semn de identificare prin care omul își recunoaște Creatorul, iar Dumnezeu Își recunoaște adevăratul Său popor (vezi Exodul 31:13,17; Ezechiel 20:12,20).
3) Ca zi de cult și comuniune (vezi Isaia 56:6‑7; 66:23).
4) Ca simbol al loialității față de Dumnezeu (vezi Exodul 16:4,23,26,29‑30).
5) Ca pregustare a odihnei mântuirii (vezi Evrei 4:9‑11).
Ce dovezi ne oferă Biblia că Sabatul a fost cunoscut înainte de darea Legii pe Sinai?
1) Mărturia Domnului Iisus: Sabatul a fost făcut pentru om (omenire), nu pentru evrei (vezi Marcu 2:27‑28).
2) Existența ciclului săptămânal încă de la începuturile istoriei (vezi Geneza 8:10‑12; 29:27).
3) Căderea manei în timpul Exodului, înainte de darea Legii pe Sinai (vezi Exodul 16).
Ce ne spune Biblia despre păzirea Sabatului în Noul Testament?
Mântuitorul S-a declarat pe Sine „Domn al Sabatului” (vezi Marcu 2:28). El a luat parte la serviciile divine în sinagogă, în Sabat (vezi Luca 4:16). I-a învățat și i-a vindecat pe oameni în Sabat (vezi Luca 4:31; Matei 12:10‑13). El a eliberat Sabatul de molozul tradițiilor omenești (vezi Matei 15:9,13; Ioan 5:18). Iisus a fost preocupat ca urmașii Săi să păzească Sabatul și după înălțarea Sa la cer (vezi Matei 24:20).
Apostolii au continuat să păzească Sabatul după înălțarea Mântuitorului la cer (vezi Fapte 13:14,44; 16:13; 17:2; 18:4,11). Spre sfârșitul primului secol, scriind cartea Apocalipsa, apostolul Ioan vorbește de „ziua Domnului” (vezi Apocalipsa 1:10). Dacă Iisus se declară pe Sine „Domn al Sabatului” (vezi Marcu 2:28), e numai firesc să înțelegem că „ziua Domnului,” la care face referire Ioan, este Sabatul, ziua a șaptea a săptămânii, nu duminica.
Când a fost schimbat, prin poruncă omenească, Sabatul instituit de Creator?
Istoria consemnează data oficială de 7 martie 321 d.Ch., data la care împăratul Constantin cel Mare a dat un edict prin care toți oamenii trebuiau să se odihnească în „prea onorata zi a soarelui” (duminica). Faptul fusese profetizat cu multe secole înainte (vezi Daniel 7:25; Fapte 20:29‑30).
Ce spune Biblia despre restaurarea Sabatului în ultima perioadă a istoriei?
Biblia prezice o redescoperire și restaurare a adevăratei zile de odihnă în ultima parte a istoriei, printr-o biserică chemată la o lucrare specială (vezi Apocalipsa 14:6‑12). Ai găsit această Biserică?
Lori Balogh
In lumina ultimelor comentarii ale dvz, nu pot spune altceva decat ca….suntem in acelasi acord la tot ce ati spus si consider ca in acel mod se pune „problema”, daca se doreste sa iasa ceva constructiv.
De acord cu tot ce ati comentat. Ma gandeam doar la faptul ca situatiile limita in care ar putea ajunge cineva sunt relativ rare si nu cred ca am putea avea niste „retete” concepute in prealabil care sa fie valabile pentru orice fiinta umana. Aici nu ma refer la principiile biblice care sunt de netagaduit, ci la normele lor de aplicare concreta. Departe de mine sa cred ca moralitatea este ca un elastic pe care cineva il poate intinde atat cat vrea. Totusi, viata ne arata ca sunt situatii in care un om poate pacatui facand un anumit lucru, in timp ce altul, facand acelasi lucru nu pacatuieste. Imi vine in minte acum cazul lui David care a refuzat sa bea apa adusa de vitejii lui de la fantana Betleemului. Pentru el, a bea din acea apa, adusa cu pretul sacrificiului suprem, era ceva imoral. Totusi, alti oameni, band din aceeasi fantana, nu se simteau vinovati si nu pacatuiau.
Aflandu-ma si eu intr-o situatie delicata, cu mult timp in urma, l-am intrebat pe un crestin cu experienta ce sa fac in situatia data. El mi-a dat un raspuns pe care unii l-ar numi evaziv, ca sa nu spun diplomatic: „Lori, ai la indemana Biblia, constiinta si rugaciunea. Foloseste-le !” Pe moment, nu am inteles mare lucru. Insa pe parcursul vietii mi-am dat seama ca omul avea dreptate.
Ca sa revin la exemplul dat de d-v, o simpla opinie personala: orice astronaut, indiferent de timpul pe care-l petrece in spatiu, are cu sine un calendar pamantean si are o evidenta a scurgerii zilelor saptamanii. Si nu doar a zilelor, ci chiar a orelor… Ar fi interesant de intrebat unul dintre ei cu privire la acest aspect. Ma gandesc ca eu asa as proceda: as tine in continuare evidenta scurgerii timpului, chiar daca ritmul bilogic s-ar schimba. Nu-mi imaginez ca astronautii , odata ajunsi in spatiu, devin total atemporali.
Bineinteles ca atunci cand vorbim de „universal” in dreptul unui percept sarbatoresc sacru si moral cum este cel discutat aici, daca depinde de ciclitatea saptamanala a zilelor naturale de pe Terra pentru a putea fi identificat, e clar ca vorbim de contextul strict pamanean. Totusi, insist pentru o abordare serioasa pe tema aceasta, caci dincolo de „ruga catre Dumnezeu doar in situatiile derutante”, oamenii au nevoie daca-i cu putinta, si de raspunsuri pragmatice, utile, chiar si dumneavoastra. Exceptiile acelea pot fi copii ai lui Dumnezeu in Hristos – Domnul Sabatului si al Legii, nu conteaza daca sunt imaginari sau nu, se pleaca de la premisa ca „pot fi reali” pt ca evident se poate intampla. E voie sa se intample „exceptiile”, sau nu din pdv principial biblic? Daca „nu”, e de inteles intr-un fel. Dar daca „da”, pai atunci trebuie elaborata baza pentru care raspunsul poate fi „afirmativ”, de fapt ambele cazuri trebuiec fundamentate pe Adevar.. Pana atunci, ramanem la… „habar n-avem” si deci… tacem. Nu mai bine ne rugam Domnului acum, ca sa primim acum lumina necesara, pentru ca atunci, in situatii limita si exceptionale sa fim pregatiti? Doar propun sa fie luat in serios subiectul, in sensul ca, ma gandesc, poate pe viitor veti gasi raspunsuri interesante si obiective care pot fi emise aici. Cunosc persoane care au plecat ( altele care nu indraznesc sa intre) din Biserica dezamagite si care nu mai cred in Hristos, motivul fiind printre altele si dincolo de „vina lor”, chiar dilema aceasta cu privire la Sabat vs astronautul credincios evreu sau adventist (sau orice sabatist al oricarei zile) in spatiul cosmic. Batranii probabil pot inchide ochii cu privire la acest aspect, desi nu-i indicat ( de la ei se asteapta intelepciune), dar tinerii au nevoie de indrumare, de sprijin obiectiv si biblic, de idei consecvente si neparelnice, bazate pe Adevar. Stiu, e greu subiectul, dar nu poate fi imposibil, caci stim despre Dumnezeu ca El este Adevarul, iar crestinul este chemat de El cu putere sa „mute munti” daramite dilema aceasta. Multumesc pentru timpul si rabdarea acordate, la fel si pentru raspuns. Numai bine!
Termenul „universal” nu se refera la Univers, ci la planeta noastra in totalitatea ei.
Nu stiu daca ne foloseste la ceva sa ne imaginam tot felul de situatii neobisnuite, atata vreme cat ele sunt exceptii. Din miliardele de oameni care traiesc acum pe pamant, cati sunt confruntati cu problema pazirii Sabatului in spatiul cosmic ? Daca as fi totusi pus intr-o asemenea situatie, L-as ruga pe Dumnezeu sa-mi dea o solutie corecta si sunt sigur ca El imi va arata o rezolvare. El tine seama de toate conditiile si imprejurarile in care traieste un om, de aceea judecata Lui este dreapta.
In ce sens poate fi sabatul universal, din moment ce astronautii aflati in spatiu au iesit din contextul pamantean, loc in care apusul si rasaritul Soarelui nu mai pot fi luate in calcul de omul aflat in spatiul cosmic. Ce poate face in acest sens un astronaut, care vrea sa tina Sabatul, sau stiu eu, orice alta sarbatoare cultica, daca se afla in spatiu? Sau, omul nu are voie sa stea acolo prea mult (mai putin de 7 zile)? Ar fi interesant si util, foarte util, daca s-ar discuta despre intrebarile puse anterior pe acest blog.