Ce spune Biblia despre…natura omului

Ce spune Biblia despre… natura omului

Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem? Iată trei dintre cele mai importante întrebări la care orice filozofie și religie trebuie să răspundă. Filozofiile și religiile care nu sunt capabile să răspundă la aceste întrebări nu-și merită numele.

Nu ne este indiferent dacă suntem urmașii amibei, ai viermilor, reptilelor și maimuțelor antropoide sau dacă, dimpotrivă, suntem fii de Dumnezeu. Nu ne este indiferent dacă existența noastră pe pământ este rezultatul hazardului sau dacă, dimpotrivă, este rezultatul unui plan plin de finalitate făcut de un Tată ceresc iubitor.

Cine suntem? Ce are de spus Biblia despre originea noastră?

Cu privire la apariția omului pe pământ Biblia ne prezintă o viziune total opusă celei evoluționiste: omul este capodopera Creației lui Dumnezeu (vezi Geneza 1:26).

Originea neamului omenesc se află în sfatul divin: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acționând în deplină unitate, Persoanele divine au adus la existență prima pereche de oameni (vezi Geneza 1:27).

Ce deosebiri există între crearea omului și a celorlalte ființe de pe pământ?

Spre deosebire de celelalte ființe create, omul nu a fost adus la existență printr-o poruncă divină, ci el a fost făcut, modelat, de mâna lui Dumnezeu (vezi Geneza 1:20,24; 2:7).

Toate ființele din lumea animală (peștii, păsările, insectele și mamiferele) au fost create „după soiul lor” (vezi Geneza 1:21,24,25). Spre deosebire de acestea, omul a fost creat după chipul divin (vezi Geneza 1:26). Din acest punct de vedere, există o clară discontinuitate între om și lumea animală.

Care au fost etapele creării omului?

Biblia ne învață că omul a fost adus la existență în două etape: 1) crearea trupului material și 2) insuflarea principiului vieții în trupul material (vezi Geneza 2:7).

Trup material (țărână) + Suflare de viață (duh) = Suflet viu (om)

Potrivit raportului Genezei, sufletul omului nu este o parte a ființei umane, ci ființa umană în întregul ei (vezi Ezechiel 18:4,20; Fapte 2:41).

Ce mesaj ne transmite expresia „după chipul și asemănarea” lui Dumnezeu?

Expresia „după chipul lui Dumnezeu” arată spre originea nobilă a neamului omenesc, în timp ce expresia „după asemănarea lui Dumnezeu” ne arată că omul este totuși inferior Creatorului său. Omul nu va fi niciodată egalul lui Dumnezeu, oricât și-ar dezvolta capacitățile primite de la Creator.

Ce spune Biblia despre natura omului atunci când a ieșit din mâinile Creatorului?

Din punct de vedere moral, omul era desăvârșit în caracter, fără pată, neprihănit (vezi Eclesiastul 7:29).

Din punct de vedere fizic, omul a fost creat ca să trăiască veșnic. Nemurirea lui era însă condiționată de deplina sa ascultare de voința lui Dumnezeu (vezi Geneza 2:16‑17).

Din nefericire, în viața rasei umane a intervenit drama căderii în păcat. Ceea ce trebuie să reținem este faptul că atunci când au căzut primii noștri părinți, au căzut nu doar ei, ci s-a prăbușit și platforma pe care urmau să se nască toți descendenții lor (vezi Iov 14:4; Psalmul 51:5; Romani 5:12). Toți urmașii lui Adam și ai Evei s-au născut în „prăpastia” păcatului.

Care este natura omului după căderea lui în păcat?

Din punct de vedere moral, omul a devenit păcătos, având o fire pământească, cu înclinații spre rău (vezi Romani 3:23; 7:18‑19,23; Galateni 5:19‑21).

Din punct de vedere fizic, omul a devenit muritor (vezi Geneza 3:19; Iov 14:1‑2; Romani 5:12).

În natura sa păcătoasă, omul nu mai suportă prezența sfințeniei lui Dumnezeu și nici nu poate moșteni Împărăția lui Dumnezeu. De aceea, prevederile Planului de Mântuire cuprind o lucrare specială, făcută doar de Dumnezeu în favoarea omului. Prin această lucrare, omul păcătos poate ajunge din nou să fie socotit neprihănit, fiind astfel capabil să stea în prezența lui Dumnezeu și să moștenească Împărăția cerului (îndreptățire prin credință). Aceasta este lucrarea de care avem nevoie cu toții, fără excepție, și cât mai urgent posibil.

Lori Balogh